vineri, martie 29, 2024

Zgomote și paraziți în cazul Caracal

Datul cu părerea a atins în săptămânile investigării „cazului Caracal” performanțe ieșite din comun. Politicieni (mai ales din opoziție), juriști, analiști de ocazie, polițiști scoși la pensie, generali de la diverse arme, sindicaliști, criminaliști, jurnaliști, cetățeni din Caracal și de oriunde și-au suflecat expertiza pentru a indica pe de o parte cum trebuie condusă, pe de alta cum nu trebuie condusă ancheta. Răspunzând excitației și nerăbdării publicului în legătură cu un posibil caz de crimă în serie, augmentat de eșecul autorităților de a salva o adolescentă sechestrată, violată și apoi ucisă, jurnaliștii s-au postat la datorie pentru a smulge orice detaliu din anchetă, fie și rupt din context. A rezultat un exces de corespondențe, motivate de zgârcenia autorităților în a oferi informații, fie și doar atât cât îngăduie cursul investigațiilor. Pe acest gol de comunicare s-au putut cocoța personaje mai mult sau mai puțin legitime care au indus în comunicarea publică interese proprii, informații eronate sau teme care au abătut atenția publicului. Era inevitabil să apară noi teorii ale conspirației recitate cu patos pe la televiziunile specializate RTV, Antena 3 sau B1 TV cât și în presa tabloidă, era de așteptat ca atât casandrele cât și cristoii de serviciu să se lanseze în supoziții din cele mai prăpăstioase, dând frâu liber imaginarului public însetat de amănunte sordide, pe care peisajul din curtea lui Gheorghe Dincă le oferă din plin.

Reporterii masați la poarta sinilie a „casei ororilor”, cum au botezat-o, au fost peste așteptări de răbdători, limitându-se adesea la informațiile parcimonioase obținute de la oficialii DIICOT, de la avocați și rude sau încercând să tragă cu ochiul peste gard pentru a descrie ce se vede. În contrast cu descrierile lor, în studiourile de televiziune și în presa senzaționalistă s-au dezlănțuit vechii comentatori, deveniți instantaneu detectivi și criminaliști, cu ipoteze năstrușnice, patinând între thrillere la modă și răfuială politică la zi. Din culise, politicienii au continuat să își vadă de bătăliile lor sponsorizând articole pe politice.net și pe litere.net care încriminează fie anchetatorii, fie opoziția pentru cazul Caracal. Pline de informații neverificate, dovedite azi false, articolele sunt în continuare distribuite pe Facebook. De exemplu, textul postat pe politice.net cu titlul Iohannis, USR și PNL au blocat timp de 7 luni legea care ar fi putut să o salveze pe tânăra din Caracal a fost distribuit de peste 4 800 de ori și a avut 37 000 de interacțiuni, într-o pronunțată intenție propagandistică de partea puterii, arată Pressone și G4Media.

Printre avocați limbuți, psihologi și „profileri”, s-a distins ca fiind cel mai vocal și cel mai harnic în a răspândi teorii proprii Alexandru Cumpănașu, prezent acum în calitate de unchi al Alexandrei Măceșanu. În vizibil contrast cu modestia îndurerată a tatălui fetei, apărut public foarte puțin, Cumpănașu alias Coaliția Națională pentru Modernizarea României-CNMR, este ubicuu și dă impresia că duce greul cercetărilor: a depus un memoriu de 60 de pagini la DIICOT pentru a dezvălui rețelele de trafic uman, complicități ample între poliție, politicieni (vreo 20) și mafiile locale, cere anchetatori străini și continuă să spună că Alexandra n-a murit, în ciuda probelor ADN. Întrebat (în fine!) la DIGI24 de unde are informații pentru 60 de pagini, Cumpănașu a dat explicații evazive, că ar fi primit peste 3000 de informații de la cetățeni. Deși ocupat cu cercetările paralele, a avut inspirația de a șterge site-ul CNMR/AID, (ONG-uri conduse de el și înfrățite cu MAI de la care a primit 900 000 Euro pentru acțiuni de „implementare” a integrității), îndată ce Pressone a descoperit similitudini suspecte ale site-ului CNMR cu site-ul SRI. Dezlănțuit împotriva „rețelelor”, Cumpănașu amenință cu înființarea unei noi fundații purtând numele victimei, pentru doritorii de anchete neoficiale conspirate. Unchiul, comentatorii și „analiștii” angajați constituie o redutabilă echipă de zgomote capabilă să instaleze angoase sociale. Experții nu și-au spus cuvântul, însă, în atmosfera de neîncredere instalată după ce instituțiile au eșuat în a salva viața unei tinere, au toate șansele să nu fie crezuți.

În lucrarea Sfârșitul competenței.Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale, tradusă recent și la noi, americanul Tom Nichols semnalează mefiența generală în specialiști, ca efect al Internetului, al rețelelor sociale și al cunoașterii superficiale: Scepticismul nostru față de experți nu este sănătos: îi respingem, mulți oameni presupunând că ei greșesc doar pentru că sunt experți. Îi huiduim pe intelectuali în timp ce le spunem doctorilor ce medicamente ne trebuie sau insistăm să le arătăm profesorilor că răspunsurile copiilor noștri la teste sunt corecte, chiar dacă sunt greșite”. „Cazul Caracal”scoate la vedere deficitul de umanitate, incompetența funcționarilor statului care au făcut praf instituțiile cariate de politizare, nepotism și corupție, precum și lipsa de respect generală pentru expertiză, rigoare, moderație și rațiune.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Bun articolul.
    Dar nimeni nu-i perfect: „motivate de zgârcenia autorităților în a oferi informații, fie și doar atât cât îngăduie cursul investigațiilor.”
    In decursul unei anchete nu e obligatoriu sa fie oferite informatii curiozitatii nesatioase a publicului. Chiar si pentru faptul ca s-ar putea ca informatia data sa fie, peste citeva zile, infirmata de alte descoperiri.
    Lumea, multa lume, s-a obisnuit sa creada ca o ancheta e ca in filme si, cu orice scena desfasurata, mai afla ceva. Dar si in filme se constata ca o informatie a fost neadevarata si a dus la incurcarea itelor.
    Cit despre „unchiul anchetator”, un nesimtit care prin moartea nepoatei sale vrea sa iasa in evidenta.

    • Nesimtit ar fi daca ar arunca ambalajul de la inghetata in mijlocul trotuarului. De la cabotin in sus incepe descrierea „unchiului”.

  2. Ultimele 2 decenii we remarca prin ignorarea ratiunii. Nu conteaza cat de multa informative ai ci conteaza daca ai capacitatea sa o analizezi rational. Subliniez „rational”.

    Este incredibil cate aiureli circular cu titlul de adevaruri stiintifice printed Persians foarte educate. Nu e vorba deeper superficialitatea generata de internet pentru can pe internet sunt so unformatiile corespunzatoare corecte.

    Pur si simplu aceste persoane au puterea de a inmagazina information colosale dar nu si capacitatea de a le analiza critic.

    Corolarul Este ca devin surde la contrargumente.

    Intrebarea simpla”cat Este de adevarat de citesc?” nu si-o pun multa persoane.

  3. Lipsa de respect pentru saracele victime este dezgustatoare. Si dupa moarte pentru ca atunci cind inca erau in viata si disparute s-a vazut… In afara de asta, situatia generala a asa-zisei societati romanesti este de 112. Problema este ca vor raspunde tocmai cei care au creat situatia de 112. Daca nu va treziti, nu va mai ramine nimic din aceasta natie in 20-30 de ani. Nimic.

  4. Ma insel in formulare, fara doar si poate, insa cu ce adn se compara un adn extras din oase gasite intr-un sac ?
    Pentru a compara amprente digitale, trebuie o amprenta proaspata si o baza de date cu amprente.
    In cazul adn-ului uman, exista o asemenea baza de date in Romania ?

  5. De-acord că trebuie să ne frânăm neîncrederea în experți. Totuși experții nu susțin că Alexandra a murit (pe bază ADN-ul din doi dinți rătăciți într-un butoi cu cenușă). Deci să ne păstrăm aceeași reținere ca și experții. Ideea decesului vine pe surse politice exclusiv.

    • De unde stii ca au fost numai din 2 dinti? De la Cumpanasu? Asa am auzit si eu insa in realitate ADN-ul a fost extras din mai multi dinti si din oase. Acest lucru a fost confirmat de directorul INML si cica s-ar afla si in raportul inaintat catre DIICOT. De asemenea nu era vorba de 21 de dinti ca-n informtia initiala ci de 25 sau mai multi, probabil altii au mai fost gasiti ulterior.

  6. Anchetatorii vor face un dosar de 14 mii de pagini și cam atât! România va merge înainte la fel ca și până acum! Rețelele nu vor fi distruse, persoanele dispărute nu vor fi găsite, persoanele sus-puse nu vor fi date în vileag. Aceasta-i varianta care mi se pare mai probabilă.

  7. De acord in mare masura..Absenta criticii asupra autoritatii – excludem lipsa de comunicare -ne face mai putin increzatori in descoperirea esentialului..Ce a fost corect in actiunea ministrului de justitie cea care a comunicat decesul Alexandrei parintilor ?Ce a fost real in comunicatul politiei sau procurorului care anunta moartea victimei ,prin ardere intr-un butoi,inainte de orice cercetare facuta de catre criminalisti? Cum a fost posibil ca locul faptei – casa lui gh.dinca sa fie abandonat 4 zile pana cand s-a reusit obtinerea unui nou mandat de perchezitie?Inprivinta lui \cumpanasu pot sa remarc doar ca daca nu era functia si numele sau nu s-ar fi produs nici un fel de cercetare ,exempliul ni-l da cazul \Luizei ..s.a.m.d.,

  8. Daca Gheorghe Dinca e in deplinatatea facultatilor mintale si a facut ceea ce a facut de cel putin doua ori, inseamna ca se baza el pe ceva. Cred ca nu este exclus ca acolo sa fie o increngatura de interlopi, politisti si poate chiar si politicieni. Om vedea…

    Dupa mine, marea tragedie pe care o releva cazurile de acest gen (Caracal, Sapoca etc.) este starea in care se afla autoritatile statului (sau macar unele dintre ele). Ani de zile, toate partidele care au fost la putere au cladit si au consolitat un sistem infestat de incompetenta si pupincurism, de indolenta si iresponsabilitate, de coruptie si ticalosie. Guverne si primarii fara viziune, incapabile sa prevada si sa previna, care au actionat heirupistic doar ca reactie la diverse scandaluri, mai preocupate de imagine, decat de a face treaba buna. Asta e, de fapt, marea tragedie si cea care ne afecteaza pe toti.
    Jandarmeria, Politia, Sanatatea… cine urmeaza, oare?… si ce ne mai ramane?…

  9. Cred ca este un exercitiu care are ca scop informarea populatiei despre relatiile periculoase intre institutii si interlopi, de parca n-am sti. Se doreste intrarea in Schengen si ae fac ca fac curatenie, nu se va schimba nimic desi toti speram. Lucrurile astea se intampla cu permisiunea occidentilui altfel toti proxenetii ar fi expulzati.

  10. Senzational articol. Socant chiar. Prin faptul ca ia din start atitudine contra expertilor numerosi pe care massmedia ii produce pentru ca in final sa deplanga lipsa de ‘ascultare’ si ‘respect’ a romanilor fata de experti:

    „Politicieni (mai ales din opoziție), juriști, polițiști scoși la pensie, generali de la diverse arme, sindicaliști, criminaliști […] și-au suflecat expertiza…”
    si
    „lipsa de respect generală pentru expertiză, rigoare, moderație și rațiune.”

    Te face sa te intrebi:
    1] ce anume iti confera titlul de expert in Romania? Diploma obtinuta la Academia de Politie e suficienta?
    2] experienta intr’un domeniu aduce cu sine o oarecare validitate a ‘expertizei’? Daca da, atunci pensionarii politisti [fosti militieni de nadejde ai regimului] trebuie sau nu ascultati de omu’ de rand conspirationist?
    3] militienii sunt intelectuali?
    4] autoarea este …experta in vreun domeniu? Daca nu, atunci are rost sa mai discutam pe marginea opiniei sale care nu face altceva decat sa dreaga busuiocul etatist cu o expertiza indoielnica?
    5] expertii incompetenti trebuie respectati si crezuti chiar daca si’au dovedit cu varf si indecat incompetenta? Dar cine decide ca’s incompetenti? publicul? jurnalistii pomeniti mai sus?
    6] daca expertii sunt incompetenti/corupti e ok ca presa sa aduca experti de import care sa rostogoleasca stive de expertiza in capetele noastre natange ce refuza in continuare sa creada in Adevarul oficial intarit de expertizele expertilor experimentati numiti de guverne corupte si incompetente in functii publice?
    7] mai avem voie sa ne plangem de dezastrele provocate de experti, de pilda un deces cauzat de un malpraxis sau o malformatie congenitala cauzata de un medicament lansat pe piata prin concursul unor experti in farmaceutica, sau ne trebuie o autorizare expresa din partea unui expert in lamentari?
    8] nu ar fi sanatos pentru natiune ca expertii sa poata fi identificati cu usurinta de populatie pentru ca acestia sa nu mai dea crezare atator impostori care se dau experti rotunzi pe canalele patriei? De pilda, cum ar fi ca expertii sa poarte halate albe, o ticihie de margaritar cu semiluna roz si sa detina un Certificat de Expert de Importanta Nationala/Judeteana emis de un Oficiu Guvernamental de Acreditare a Expertilor? Si desigur, sa le fie recunoscute meritele prin lege, sa aiba vouchere, stagii de pregatire si ani sabatici platiti de stat si pensii speciale; eventual dreptul de a taxa populatia pentru serviciile oferite [ca prea s’au obisnuit gorobetii sa primeasca de pomana sfaturi pretioase si interpretari inestimabile ale realitatii; Cunoasterea nu pica din cer, asa ca trebuie sa fie platita, nu’i asa?].

    • Exista in diverse „cercuri” o definitie a expertului : o persoana care stie totul despre nimic SAU o persoana care stie nimic despre totul(orice). Varianta engleza de unde se pare ca este de provenienta, suna mai bine !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro