Home » Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

16 noiembrie. Fapte, nu vorbe

Mihai Cusuta noiembrie 16, 2015 Politica & Doctrine, Reactie rapida
4 comentarii 2,232 Vizualizari

Uite că azi se face anul de la alegerile prezidențiale. Un an care pe fond a fost pierdut de România. În care a ratat oportunități importante, începând cu cele pe plan extern și culminând cu cele legate de economie, justiție și sănătate – pe plan intern.

Venit pe o dorință incredibilă a oamenilor de a nu se sinucide colectiv cu Ponta ca președinte, și în urma unei campanii electorale în care DNA și alții au jucat rol de Opoziție, Iohannis și-a îndeplinit rolul istoric chiar pe 16 noiembrie trecut. Singurul candidat care putea să îl bată pe Ponta era un USList, Băsescu nu o crescuse decât pe Udrea. Așa că ce putea să fie mai frumos decât ca cel în a cărui imagine Antena 3 și celelalte canale (TV) investiseră atât să le ia tot lor caimacul. Te umflă și râsul când îți aduci aminte vănzoleala din studiourile Antenelor, unde jurnaliști transpirați de emoție se agitau neîntrerupt când Iohannis fusese propus ca prim-ministru și cu voce pițigăiată tot se dădeau controlori de trafic aerian (citez din memorie): Avionul lui Klaus Iohannis a decolat din Sibiu – Avionul lui Klaus Iohannis mai are puțin și aterizează la București – Avionul lui Klaus Iohannis a aterizat la București! Freamăt și emoție din plin.

În fine, a meritat. Dimineața zilei de după înfrângerea lui Ponta a fost una dintre cele mai frumoase. Cerul parcă era mai albastru, păsările parcă ciripeau și mai melodios, era o altă dimensiune. Așa e când eviți hăul în ultimul moment. Societatea românească a arătat ca unul care fuge din ce în ce mai repede spre prăpastie, sare, și când să pice i se deschide parapanta.

Mandatul lui Iohannis a început în forță. Fulgerător. Un discurs moral-educativ de tip “BD intră în acțiune” ținut în fața parlamentarilor (https://www.youtube.com/watch?v=7AuP186vvwo), și un palton aruncat la Paris. Au urmat apoi numirile a doi inși la Servicile Secrete, dat din palme la legile Big Brother, aprobarea măririi lefurilor demnitarilor (pentru ăștia trebuie găsit alt cuvânt), și bâlbe în problema refugiaților. A mai fost și proiectul eșuat cu impunerea primei doamne. În rest oceane de tăcere și multe seri petrecute pe facebook.

Până la tragedia din #Colectiv, omul avea cumva o viață liniștită. Venit la Cotroceni cu sloganul Fapte, nu vorbe, el încerca să respecte asta. Fiind o persoană meticuloasă care își respectă cuvântul dat, și fiind conștient și el că faptele nu prea sunt, nu prea vorbea și scrijelea pe peretele de facebook. Și-a asumat. Și ca semnal, după plecarea purtătoarei de cuvânt, nici nu a mai luat pe altcineva. Că purtător de Tăcere poate fi bine-merci și el. Iar când chiar e musai îi dă Mihalache bunătăți de prime-time.

Dar la Iohannis nu aduce anul, ce aduce ceasul. După Marțea Albă cu zeci de mii de oameni strigând Oprea/ Nu reziști/ Nici cu mii de securiști, lucrurile s-au precipitat, Ponta a fugit și guvernul cel mai competent care oferă Justiției cazuri pe bandă în sfârșit a crăpat. Dar nu numai Ponta fuge. Fuge și PNLul. De guvernare. De un an. Și fuge și Dragnea, că e condamnat penal și are înfățișare pe 23 noiembrie. Și atunci erau două soluții. Guvern pentru un an sau alegeri anticipate. Sigur, alegeri anticipate e democratic să faci atunci cand ai o situație ca asta. Dar pe cine mai interesează democrația în România? La cum intră la apă lucrurile la noi, din Democrație și Stat de drept a rămas doar Stat de drept, iar în curând dacă nu suntem atenți, la modă va fi numai Stat drepti.

În fine, după un proces care a fost destul de teatral, a fost propus un premier. De data asta nu e Stolo. E Ciolo. Tehnocrat, o carieră fulminantă, avansat la excepțional pe unde a fost, aplaudat. Și a făcut și o listă. Lista lui, cică. Lumea vorbește de ea, analizează om cu om. Sigur, e și asta de făcut. Însă probabil este momentul să vorbim despre reguli. Este momentul să vorbim despre ce să facă și ce trebuie să nu facă Guvernul.
Oamenii din Guvern par diferiți. Totuși ceva pare să îi unească. Printre altele, și faptul că mulți dintre ei înțeleg crystal clear concepte ca disciplină și misiune. Deci va fi decisiv ce misiune vor primi. Pe asta trebuie să ne concentrăm, nu neapărat pe oameni. Guvernul ăsta nu e un rezultat al Pieței Universității. Ci e o rezultantă între Sistemul toxic ce conduce România de peste 25 de ani și Piața Universității. Iar Guvernul nu îl alegem noi. De asta și cuvântul tehnocrat apare des la ei. Noi folosim cuvinde ca specialist/ expert/ similar. Pentru ei tehnocratul nu e altceva decât fața mai competentă a sistemului, adică un politician care știe și ceva meserie. De asta e și rara avis. Sigur, guvernul propus a mai fost garnisit și cu ceva experți serioși ca să nu fie ..doar tehnocrați.
Toată lumea vrea schimbare. Așa nu mai merge. Ăsta e semnalul Pieței. Unii se fac că  nu înțeleg. Diverși “oameni de bine”, inclusiv ziariști care vor să fie mai cu moț, strâmbă din nas inclusiv la sloganul ăla cu CORUPȚIA UCIDE. Nu le place? Păi hai să clarificăm cum ucide. La propriu. De exemplu în sistemul sanitar. Prin achizițiile de medicamente și echipamente făcute în folosul unora, nu în folosul pacienților. Prin promăvările de personal pe criterii care nu au nimic de a face cu competența și cu interesul față de pacient. Prin haosul din proceduri și protocoalele de îngrijire medicală, adaptate românește și vopsite pentru UE. Și prin multe altele. Da, CORUPȚIA UCIDE. Și nu de azi, de ieri. Și nu doar pe prima pagină. Se moare cu zile de ani de zile. ‪#‎Colectiv.

Corupția e și mai perfidă. Ucide și destine. Hai să ne uităm la învățamânt. Pe butuci. Deși am avut mulți Prim-Miniștri cadre universitare (Năstase, Boc, până și Ponta). E momentul să acordăm o mai mare atenție cazurilor de plagiat. Cu plagiatul pot fi scoși din joc mulți politruci.

Dar fiecare proces de schimbare e bine să înceapă cu un audit, cu o analiză. Ca să clarificăm unde suntem. Să fie clar ce ne propunem, și apoi care sunt pașii ca să ieșim din grota asta. Doar cu hau-hau politic, cu poleială, cu vorbe, o să mai bâjbâim pe aici multă vreme.

E momentul să începem pressingul politic. Pe fiecare minister în parte. Trimis de scrisori cu propuneri, participat la întâlniri cu specialiștii din ministerele dispuse la dialog și oferit expertiză. Iar unde nu merge, ei bine unde nu merge și nu se vrea nimic, pichetat, manifestat. Piața Universității 2.0 nu s-a încheiat, deși mulți îi cântă prohodul. Oamenii așteaptă să vadă fapte, nu vorbe. Sunt sătui de teatru, tăcere și palavre. Nu mai vor imagine. Vor (o altă) realitate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Prostia ucide. Mult mai mult decat coruptia. Corupti sunt catea mii, populatia – peste 19 milioane. Sunt cetatenii decerebrati produsi ai unui sistem de educatie criminal. Coruptii ii prinzi toti in cativa ani, milioanele astea nu le educi nici in 10 ani. Nici acum cand au murit tineri nu se preocupa nimeni de acest adevarat vinovat: sistemul de educatie national.

    Ar fi chiar hazardat sa crezi ca 11 ministri (sau cati or fi) chiar grozavi, si aia fara sprijin politic de fapt, ar putea schimba ceva in Romania.

    Oricat de grozavi ar fi, oameniii sunt tot aia, populatia e tot aia, legile tot alea.

    Stii, ca in bancul ala:

    “Daca ar fi fost alt arbitru, am fi jucat cu alti jucatori si impotriva altei echipe, sigur am fi castigat!”

  2. UnOarecare spune:

    Excelent articol. Multumesc

  3. Paganel spune:

    Întru totul de acord! Vă mulțumesc!

  4. bec spune:

    da, chiar un articol foarte bun, cum in ultima vreme gasesti cam rar pe aceasta platforma.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Cusuta


Mihai Cusuta

Mihai Cusuta, MBA. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)