joi, martie 28, 2024

2015:corupţia pe înţelesul tututor

Piesă cu piesă, un întreg edificiul al corupţiei din România ne este restituit acum. În administraţia centrală sau în cea locală, un spirit al venalităţii şi al cleptocraţiei pare să fie prevalent. Funcţiile, alese sau numite, sunt privite, în virtutea unei tradiţii ce urcă până la originile feseniste ale statului nostru post-comunist, ca un oficiu de drept divin ce acordă titularilor lor privilegiul de a exploata, spolia şi de a-şi apropria ilegitim bunurile şi fondurile publice.

Astăzi,mai mult ca oricând în trecutul nostru recent, corupţia poate fi tradusă pe înţelesul tututor celor care, mânaţi de entuziasm pentru patronii lor politici sau mediatici, acuză anchetele DNA de a fi doar expresia părtinitoare a unui elan justiţiar iacobin. Corupţia a încetat să mai fie un concept evocat în rapoartele europene- ea devine palpabilă şi modelează o întreagă dezvoltare malformată.

Corupţia înseamnă, înainte de toate, consacrarea unei ordini a privilegiilor şi inegalităţii juridice. În ceea ce are mai devastator, corupţia din România de astăzi subminează, zi după zi, încrederea în capacitatea constituţiei şi a legilor de a fi un îndreptar şi un reper de conduită. Pentru cei care se află în poziţiile de decizie ale raptului, legile sunt abolite iar exerciţiul prerogativelor lor nu se mai supune nici unei limitări. Atunci când sunt protejaţi de pavază imunitaţii ministeriale şi sunt ocrotiţi de cei ce îi privesc ca victime inocente ale unei răzbunări politice, stăpânii României pot privi cu încredere la un viitor al impunităţii. Recentele voturi din Parlament o dovedesc, dincolo de orice îndoială.

Corupţia înseamnă, în al doilea rând, deposedarea indirectă şi metodică a cetăţenilor de beneficiile pe care le acordă propriile lor impozite şi taxe. Contractele exorbitante ale primarilor anchetaţi astăzi sau sumele oferite cu generozitate ca despăgubiri supraevaluate traficanţilor de drepturi litigioase sunt tot atâtea forme prin care comunitatea de cetăţeni este spoliată, în mod sistematic. Atunci când un ministru investit cu marile proiecte, domnul Dan Şova, parazitează un complex energetic de stat şi este acuzat că a distrus probe în dosar, acţiunea sa rezumă un mod prin care România a fost văduvită de energia economică care ar fi putut să ne îndrume pe un alt viitor. Taxele lui Marian Vanghelie, manevrele hoteliere ale lui Darius Vâlcov, extravanganţele obscene ale lui Radu Mazăre- dincolo de toate acestea se află realitatea unor comunităţi locale în perpetuă stagnare şi reţeau unor aranjamente destinate să îi ţină pe locuitori în captivitatea mitelor electorale.

Corupţia înseamnă, în fine, subminarea ideii înseşi de proprietate privată şi de capitalism. Mecanismul prin care statul român a recompensat frauda, în detrimentul proprietarilor de drept, este semnul suveran al acestui dispreţ pentru lege şi egalitatea constituţională. După ce, în anii 90, Ion Iliescu a ignorat mofturile proprietăţii private, succesorii acestui mod fesenist de extindere al privilegiilor au consacrat, instituţional, un furt sistematic şi rafinat. Corupţia în contractele cu statul, mediată de politicieni ca Elena Udrea, a golit de orice conţinut principiul competiţiei şi al concurenţei. Averile capitaliştilor spoliatori din România se nasc din această conduită ce refuză, deliberat, regulile transparenţei şi ale capitalismului. Anchetele de astăzi pot fi temeiul unui alt model de capitalism, eliberat de viciile solidarităţilor transpartinice.

Corupţia este, în cele din urmă, expresia acestui proiect de dezvoltare eşuat al patriei noastre. Privilegiile, inegalitatea, patronajul şi rapacitatea au subminat, programatic, capacitatea unei întregi naţiuni de a aspira la un alt viitor. Fragilitatea infrastructurii noastre democratice şi economice este consecinţa directă a unei metastaze extinse, graţie impunităţii şi complicităţilor. Corupţia este fişa de identitate clinică a României de astăzi.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. De acord cu ceea ce scrieti, de la „După ce, în anii 90, Ion Iliescu a ignorat mofturile proprietăţii private”, pina la „Corupţia în contractele cu statul, mediată de politicieni ca Elena Udrea, a golit de orice conţinut principiul competiţiei şi al concurenţei”.
    De fapt, cred ca in Romania nu exista „concurenta” decit in spolierea Statului :P
    Doar ca, desi au trecut 25 de ani, la noi nu s-au clarificat multe din intimplarile Revolutiei si mineriadei din iunie `90.
    Oamenii care trebuiau sa fie pedepsiti sau doar stigmatizati, au continuat sa influienteze viata politica si mass media.
    Doua exemple:
    – in politica Ion Iliescu;
    – in mass media cel numit CTP (sper sa nu fie uitat entuziasmul ziaristului la preumblarea minerilor prin Bucuresti).
    Iar daca avem naivitatea sa credem ca putem invinge doar inaintind si lasind in urma merele putrede, ne inselam si devenim ipocriti. Ne meritam soarta, ar zice unii.
    NB,
    ar mai fi un obicei prost in comportamentul societatii: obiceiul de a ne face chip cioplit din Institutii ale Statului. Si a nu lua in seama chiar semnalele date de intimplari din Institutii:
    – Melescanu la SIE;
    – Maior (si posibil Coldea) la SRI;
    – – inchiderea dosarelor Revolutie (dece si de cine? ne intereseaza sa facem lumina?);
    Pentru ca intimplarile cu Alina Bica si Horia Georgescu dau semne ca nu sint singulare.
    Dar ne e teama sa ne diagnosticam.
    Si cea mai buna solutie este sa dam vina pe Basescu.
    Si, hai ca avem treaba :P

  2. ”în virtutea unei tradiţii ce urcă până la originile feseniste ale statului nostru post-comunist”
    Gresit, traditia asta vine de mult mai de demult, este istorica. Vanzarea de posturi publice si munca asidua pentru recuperarea ”investitiei” au inceput in tarile romanesti odata cu vasalitatea turca. Numarul enorm de domnitori fata de alte tari in perioade simultane este tot rezultatul acestei traditii. Se poate spune ca aceasta traditie este unul din factorii majori de modelare a devenirii statelor romanesti.

  3. Această „fișe de identitate clinică” (cum inspirat o numiți aparține „individului-instituție”. acesta este produsul modernității ratate cu care se confruntă societatea românească. Nu cred că DNA este un leac epocal pentru fenomenul corupției politice. În opinia mea e nevoie de mult mai mult .http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Modernitatea-ratata-individul-institutie-si-ratiunea-suficienta-a-corpului-politic-Sorin-Borza.htm

  4. ”Funcţiile, alese sau numite, sunt privite, în virtutea unei tradiţii ce urcă până la originile feseniste ale statului nostru post-comunist, ca un oficiu de drept divin ce acordă titularilor lor privilegiul de a exploata, spolia şi de a-şi apropria ilegitim bunurile şi fondurile publice.”

    Mă scuzați ?! Originile sînt MUUULT mai vechi. Ca să nu repet platitudinile cu fanarioți, voi aminti doar calculata apetență a lui Ionel Brătianu pentru miniștri corupți, derivată din intenția ”vizirească” de a-i manevra după ”pohta ce-a pohtit”. N-a fost singurul să fi procedat astfel, dar i-a întrecut pe TOȚI. Comunismul (& ”demnul” său urmaș pesedismul) s-a grefat pe acest fond mizerabil (vezi cazul Tătărescu), extinzînd fentarea legilor pînă la ultimul hoț român disponibil.

    Și, slavă Domnului, n-am dus lipsă ! (vezi furtul șinelor de sub trenuri).

    • nu se poate spune ca pacatele parintilor nu cad asupra copiilor, nepotilor sau stranepotilor.

      daca Ionel Bratianu ar fi fost mai corect si mai vizionar si mai putin nemernic in exercitarea puterii si ar fi cautat mai mult dezvoltarea Romaniei, atunci ar fi existat o sansa in plus ca aceasta sa reziste invaziei comuniste.

      si poate ca ai sai stranepoti nu ar fi pierit in inchisori comuniste.

      si daca s-ar fi ocupat putin si de alfabetizarea tarii, poate ca rusii comunisti nu ar fi gasit cu milioanele tartori si tortionari care erau gata sa asculte de oricine care le spunea „asa scrie”.

      dar, ce sa ii faci? Ionel Bratianu si-a vazut visul cu ochii, sa fie pasha peste vilayet-ul romanesc, iar ai sai urmasi au vazut cu brio baionetele sovietice cu ochii.

      pana la urma, toate se platesc…

      • Excelent ! Mai există capete nepoluate de propaganda patriotardă a ultimilor 150 de ani.

        În special regența aia nenorocită a fost un veritabil monument de perfidie în special eliminarea Reginei Maria. N-ar fi făcut ea minuni dar în nici un caz nu putea fi mai rea decît imbecilul de Nicolae.
        Facem un schimb de informații la [email protected] ?

      • sa inteleg ca Ionel Bratianu este vinovat de invazia sovietica si de sadismul tortionarilor comunisti. Original, trebuie sa recunosc. :)

  5. Incet-incet, Justitia scoate la iveala putregaiul de sub stratul subtire de lac lucios. Incet-incet, naivii (care credeau ca doar cei de o anumita culoare politica sunt manjiti), descopera ca putregaiul e generalizat. Incet-incet, chiar si cei mai sinceri sustinatori, ai indiferent carei grupari politice, vor ajunge la concluzia ca „toti (politicienii) e la fel!” Si ca nu merita sa te agiti pentru ei. Sau sa iesi in strada pentru ei. Sau sa-i votezi. Cred ca deja avem o clasa politica pe care foarte putini romani o mai iau in serios. Iar pe cei ce mai au dubii, reuseste „parlamentul dalmatienilor” (care voteaza secret obstructionarea justitiei) sa-i convinga ca nu trebuie luata in serios clasa politica.
    Este momentul sa apara partide noi. Dar nu cu politicieni resapati, ci cu oameni noi.

    La parlamentarele din 2016 ar fi bine sa existe, pe buletinul de vot, o casuta cu textul „nu exista un partid care sa merite sa-l votez”. Toate voturile cu stampila in acea casuta ar trebui numarate si incluse in rezultate alegerilor. Macar ca sa vedem cum stam.

    Se tot vorbeste depre parlament ca despre „tempul democratiei”, institutia ce reprezinta poporul. „Alesii” se declara reprezentantii nostri, pe baza unui vot care, in multe cazuri, le este dat in necunostinta de cauza. „De facto”, in ce masura reprezinta parlamentul vointa populara?… In ce masura ne simtim reprezentati de parlament?… Noua Constitutie ar trebui sa includa optiunea de dizolvare a parlamentului prin votul a 2/3 dintre romanii ce participa la un referendum cu aceasta tema. Si mai sunt niste institutii care ar trebui controlate nemijlocit de populatie, prin referendum: Avocatul Poporului, CNA, TVR…

  6. ma bucur ca sint regateni cei care fac observatia : coruptia nu a inceput cu FSN ul !
    jumatate din viata mi am trait o in Ardeal ; pina in 90 daca foloseai aceasta denumire erai privit cu repros.cum criteriul valoric era dictat de rumin curat si origini sanatoase,cei care faceau dovada erau privilegiati.dimpotriva,cei care nu se incadrau erau marginalizati.sa ma intelegeti ;fac observatia de pe pozitia unui om cu limba romineasca folosita in familie.e adevarat parintii vorbeau curent si maghiara.poate de aceea am o scirba pentru indivizi oportunisti care s au prevalat de valorile noului stat infiintat cu valori de ev mediu.si asa cultura unei comunitati mai apropiata de orient ,a inceput sa se raspindeasca si in Transilvania.

  7. ” Anchetele de astăzi pot fi temeiul unui alt model de capitalism, eliberat de viciile solidarităţilor transpartinice.”
    Îmi pare rău, anchetele nu pot constitui o bază a pieţii libere, a libertăţii economice şi a ordinii proprietăţii private. Anchetele, urmate sau nu de condamnări, nu fac altceva decât să îndârjească grupurile organizate de infractori denumite partide şi să le determine să găsească noi metode, mai sofisticate, de a instrumentaliza legea şi instituţiile statului in vederea îmbogăţirii personale şi de clan.

    Numai Legea poate reprezenta un temei pentru o ordine a proprietăţii private care să conducă la o societate capitalistă. Insă făuritorii Legii sunt membri grupurilor criminale organizate. Legea este in mâinile lor. Desigur, unii o să obiecteze că o parte din legi sunt făcute astăzi la Bruxelles. Dar Uniunea Europeană a elaborat şi aplicat norme chiar in spiritul samavolnic al elitei infracţional-politice locale, in folosul lor, generînd apariţia unor noi instituţii aberante şi a unor noi pârghii in mâna unor funcţionari şi a unor noi fonduri publice numai bune de prădat de către grupurile mafiote asociate ‘antreprenorilor’ politici. Apariţia complexului etatist de gestionare şi distribuţie a fondurilor europene a însemnat o mare victorie pentru mafia transpartinică locală care a obţinut astfel o nouă megasursă de venituri.

    Corupţia este pusă de diverşi comentatori in legătură cu moştenirea comunistă ori cu cea fanariotă. Insă ceea ce generează corupţia nu poate fi o genă instituţională prezumată, ci mai degrabă o genă umană care împinge omul să profite cât mai mult de puterea ce i se oferă asupra semenilor, mai ales atunci când legea nu îi fixează limite clare ale modului in care poate dispune de averea şi viaţa cetăţenilor.

    Legea modernă, inclusiv cea europeană, a creat prea multe situaţii in care viaţa individului, cariera, evoluţia averii sale depind de o decizie birocratică structurată pe mai multe nivele. Nu unul, ci o sumedenie de birocraţi-mafioţi stabilesc dacă şi cum poate continua o afacere conectată la mecanismele de compensare financiară din cadrul programelor europene. Nu unul, ci o sumedenie de birocraţi-mafioţi stabilesc dacă şi când şi in ce procent un proprietar îşi va recupera averea jefuită de acest stat mafiot in faza sa comunistă. Nu unul, ci o sumedenie de birocraţi îţi pot invada proprietatea, te pot controla la sânge şi îţi pot inchide afacerea peste noapte, bloca conturile, sustrage sume, sechestra bunuri după chef. Legea le permite, ba chiar recomandă.

    Statul-mafiot întreţine monopoluri sau cvasi-monopoluri in sectoare cheie ale economiei unde se poate frauda masiv cu legea in mână. De pildă piaţa serviciilor medicale, piaţa asigurărilor de sănătate şi piaţa medicamentelor şi echipamentelor medicale. Statul-mafiot este cel mai mare client şi in unele cazuri unic client al unor companii farmaceutice, ca atare îşi permite să cumpere in locul nostru medicamente nesolicitate cu tona şi să achite preţul convenit in mod subteran, preţ ce va cuprinde in mod inevitabil şi parandărătul. Degeaba arestează şi anchetează DNA nişte funcţionari din MS, imediat vor răsări alţii care vor face fix acelaşi lucru, ba, in plus, având experienţa foştilor superiori, vor incerca să modifice legea in aşa fel incât faptele lor să fie decriminalizate sau să creeze piedici in calea anchetelor sau pedepsele corespunzătoare faptelor de corupţie să fie reduse. Şi iată că ceea ce acum vreo 2 decenii constituia infracţiunea de sabotare a economiei naţionale ce ar fi atras vreo 20 de ani de puşcărie astăzi este o banală infracţiune de abuz unde împricinatul poate scăpa cu 3-5 ani din care va executa jumătate. Este mult prea rentabilă iniţiativa penală de instrumentalizare a fondurilor publice pentru ca birocraţii să se abţină de la asemenea experimente infracţionale. Iar atunci când există şi o organizaţie sofisticată de care depinde postul lor, iar organizaţia ordonă sau incurajează sau inchide ochii, cu atât mai mult birocratul se va privatiza la locul de muncă odată cu fondurile publice de sub fundul lui.

    Pedepsele blânde sunt şi ele venite pe filiera europeană. Ba mai mult, tot europenii sunt cei care bat moneda pe îmbunătăţirea condiţiilor din puşcării. Pentru CEDO, aşa cum am remarcat cu obidă de atâtea ori, drepturile puşcăriaşilor sunt mai importante decât drepturile patrimoniale ale cetăţenilor oneşti. CEDO a decis ca noi să fim jefuiţi suplimentar pentru ca statul-mafiot român să poată plăti despăgubirile ce s-ar cuveni pasămite unor sensibili infractori dovediţi şi încarceraţi ce nu suportă regimul de detenţie pe care tot ei l-au legiferat. Deci, să recapitulăm: un grup de mafioţi conectaţi la fondurile publice, ce ocupă funcţii publice, ce deţine pârghia legislativă şi ne jefuieşte ziua in amiaza mare, sunt in cele din urmă prinşi şi condamnaţi, iar apoi noi, victimele, suntem iarăşi furaţi ca să le plătim întreţinerea la puşcărie, iar apoi iarăşi furaţi ca să le plătim despăgubirile decise de CEDO pentru că statul lor mafiot i-ar fi chinuit in puşcărie.

    Statul-mafiot şi-a creat vreme de 25 de ani baza legislativă a raptului prin achiziţii publice. Până şi cea mai nenorocită primărie din fundul Moldovei putea să-şi trântească in buricul satului o tichie de mărgăritar gigantică cu borduri de marmură. De ce? Ca să cinstească de pildă memoria eroilor de la revoluţie. Ba mai mult, autorităţile locale au fost îndrituite să cheltuiască nu numai banii existenţi sau presupuşi a exista conform bugetului anual, ci şi banii viitori, ai altora care nici măcar nu s-au născut incă, pentru că au primit dreptul de a se împrumuta aproape fără limite. Are nevoie primarul de un gărduleţ de fier forjat la coteţul iepurilor? păi ia să reabiliteze monumentul local şi să aranjeze cu văru-constructor-abonat-la-lucrări-publice să treacă in proiect 2 km de gărduleţ şi, auzi ce zice soacra, nişte popice de beton la mansardă maică. Vrea şeful de la judeţ un patinoar la sat că are nuntă nepoţica? se rezolvă, şefu, acu îl facem şi atragem şi fonduri europene că e pentru copchii, pentru dezvoltarea lor sănătoasă şi blabla. Vrea şefu suprem câteva sute de şcoli de sport? gata, le rezolvăm patriotic, in cincinalul de şapte ani, cu banii de la buget şi de la Uniune. Şi Uniunea a dat. Mai apoi Uniunea a descoperit nereguli, fraude, falsuri, proiecte-fantomă şi a blocat fondurile României. Cine a suferit de pe urma deciziei Bruxellului? păi puţinii cetăţeni ce au accesat fondurile in mod onest, pe drept, şi care desfăşurau activităţi economice ce depindeau de fluxul constant al fondurilor. Şi fraierii ăştia au dat faliment. De ce? păi pentru că Uniunea Europeană nu a descoperit incă răspunderea individuală şi sancţiunile funcţionarilor europeni afectează comunitatea şi avantajează funcţionarii-mafioţi locali pentru că aceştia vor putea bate obrazul fraierilor care au raportat neregulile: „vezi măi animalule ce se întâmplă dacă dai cu pâra? nu mai bine te ţineai de povestea care ţi-am dat-o io? iobag prost ce eşti!”

    Şi iarăşi vine DNA-ul, înhaţă primarul, îl trimite in judecată şi, să zicem, judecătorii îl condamnă. Şi ce va urma? se va termina cu corupţia din sat? păi cum să se termine dacă imediat după condamnare se organizează alegeri şi in locul primarului puşcăriaş ajunge nevastă-sa in post? Iar după un mandat de matriarhat se va întoarce primaru din zeghe şi-şi va relua victorios postul?

    Da, dar asta se intâmplă pentru că deocamdată nu funcţionează confiscarea extinsă, aşa se amăgesc comentatorii iubitori de dreptate. După ce o să ne trimită Bruxellu’ o lege a confiscării, gata!, o să eradicăm corupţia! Niciunul nu se-ntreabă ce o să se intâmple cu bunurile confiscate. păi, logic, o să intre in domeniul privat al statului şi o să se se transforme intr-o nouă sursă de îmbogăţire pentru băieţii deştepţi care vor afla de licitaţii inainte ca bunurile să fie confiscate. Că, deh, nu procurorii şi judecătorii or să se ocupe de valorificarea lor in vederea recuperării pagubelor, ci nişte funcţionari, de la anaf sau de la o altă instituţie gen ANRP dar cu numele Oficiul de Stat pentru Copite şi Coarne, pardon, pentru Imobile şi Mobile Ilicite. Iar ăştia vor fi numiţi politic, deci vor răspunde şi vor fi controlaţi de partidele mafiote. Deci cineva va avea grijă ca mecanismul caruselului să fie uns cum trebuie şi să funcţioneze in continuare.

    • dar localnicii de ce ii voteaza nevasta?

      vina nu este si la alegatori? mereu blamam hotii de sus, dar nu ne place sa ne amintim ca noi i-am propulsat acolo.

      de ce voteaza romanii hoti? pentru ca romanii admira, chiar ii invidiaza pe hoti, dar nu ii urasc si nu ii detesta.

      romanii viseaza nu la corectitudine, ci doar sa ajunga si ei printre hoti.

      • @alex, domnule, spuneţi drept: vă place de Robin Hood? Şi dacă nu, sunteţi conştient de faptul că o mulţime de englezi îl admiră şi i-au dedicat balade, poezii, nuvele şi opere cinematografice? Şi dacă da, pricepeţi cât de seductiv poate fi socialismul şi cât de uşor pot fi păcăliţi oamenii simpli şi săraci indiferent de originea lor etnică? E suficient ca ştabul local să fie un individ popular, la fel de vulgar şi de prezent in manifestările şi veştile locale ca o vedetă tv, generos cu săracii in preajma alegerilor, atent cu clanurile cele mai răsărite ale satului şi agresiv cu patronii neafiliaţii [„bogătanii” din poveste, duşmanul necesar] şi gata, şi-a asigurat postul pe veci, ba, dacă are grijă, îl poate transforma in demnitate ereditară. Asta inseamnă că poporul admiră hoţii? Nu, ci doar că nu este capabil să definească furtul şi că nu are nici discernământ, nici informaţie politică. Pentru săteanul obişnuit delapidarea bugetului primăriei nu este furt, ci o afacere, iar păgubiţii nu există, ci doar cei care profită cumva de relaţiile cu primarul şi grupul său organizat; e cumva invidios pe câştigurile mahărilor locali, dar nu vede furtul şi nu simte paguba şi ca atare îşi vede liniştit de treabă şi se gudură pe lângă şef căci, cine ştie, poate i-o ieşi şi lui ceva. El este cel spoliat in mod sistematic, dar mecanismul de subtilizare prin impozite şi taxe este creat de stat, nu de primar, ca atare nu-l consideră vinovat pe primar că dispune in mod arbitrar de fondurile comunităţii şi nici nu vede ceva in neregulă in investiţiile abracadabrante ale comunei, ci, din contră, e mândru că primarul face ceva pentru satul lui. Iar orăşenii nu-s nici ei mai cu moţ. Văd nişte ghivece atârnate la intersecţii şi zic „uite domne, primarul ăsta chiar e pus pe treabă, iată ce frumos e oraşul nostru împânzit de palmieri”, mai văd aparate de gimnastică in parcuri şi-şi zic „iote domne, primarul ăsta ce om bun, chiar are grijă de sănătatea noastră”, şi, cu mici excepţii, nici vorbă să se organizeze şi să protesteze impotriva risipei şi achiziţiilor necugetate cu iz de fraudă ale primarilor.

        Ca atare, atâta timp cât puterile autorităţilor nu sunt restrânse şi definite strict de lege, atâta timp cât există bugete publice fără control comunitar, atâta timp cât li se permite structurilor de stat să participe la jocul pieţii şi să acapareze sectoare intregi ale economiei, nici vorbă să obţinem capitalism. Capitalismul nu se făureşte ca socialismul, cu aportul neprecupeţit al hoardelor de birocraţi şi politruci, ci răsare acolo unde există libertate economică şi legi bune care garantează proprietatea privată şi permit controlul autorităţilor de către cetăţeni. Iar anchetele penale nu ajută cu nimic capitaliştii, nici nu dăunează, dar nu cred că ar trebui să ne facem iluzii că aceşti magistraţi o să lupte in locul nostru pentru obţinerea libertăţii economice, căci, o mare parte din ei sunt probabil la fel de corupţi, socialişti şi etatişti ca şi inculpaţii din dosarele lor. Şi mă refer desigur la corupţia morală. Mă gândesc oare câţi dintre ei ar răspunde negativ la întrebarea: „sunteţi dispus să faceţi un an de puşcărie in schimbul unui milion de euro?” 1 procent? 10?

    • Norocul nostru că nu toți oamenii sunt agenți economici teoretici, maximizatori de profit.

      Soluția mi se pare ca simultan cu justiția să lucrăm la consolidarea unui sistem de valori care să permită construirea identității personale în alt mod decât cel în care sunt construiția actorii politici actuali.

      Gândirea libertariană e bună ca o contrapondere la socialism, dar acum nu mi se pare că poate furniza soluții pe termen lung. Libertatea e un instrument, un ingredient, care trebuie întreținut cumva într-un anumit cadru instituțional.

      gânduri bune,

      • @Virgil Iordache

        Domnule, vă mulţumesc pentru replica amabilă. Din păcate nu cred că putem intra pe o frecvenţă comună in care să ne putem înţelege căci ne definim complet diferit termenii esenţiali ai polemicii. Pentru mine libertatea nu poate fi un ingredient al unui construct exterior, străin de individ. Cadrul instituţional -atunci când nu este realizat intre părţi particulare pe baza unui discernământ liber- nu este altceva decât o formă de îngrădire/abolire a libertăţii. De pildă, o societate civilă -a se vedea acest tip de contract in materia dreptului civil- este un cadru instituţional al libertăţii pentru că stabileşte limite ale acţiunii fiecărui semnatar şi in plus fixează responsabilităţi, insă o societate publică precum Televiziunea Română este un instrument al statului prin care nu numai că nu se ocroteşte vreo libertate cetăţenească, ci se atentează asupra libertăţii de gândire in mod sistematic şi programatic, iar finanţarea instrumentul etatist de agresare a libertăţii este realizată prin rapt.

        Iar eu susţin că norocul nostru e că majoritatea oamenilor sunt „agenți economici teoretici, maximizatori de profit”, căci altfel statul ar fi năruit societatea peste care a prăvălit sute de mecanisme de îngrădire a libertăţii economice. Din fericire, majoritatea românilor au considerat că este benefic pentru ei să contribuie la înavuţirea sau măcar supravieţuirea unor comercianţi, producători, ofertanţi de servicii clandestini decât să verse in bugetul public sume din ce in ce mai mari căci lăcomia borfaşilor care-l dictează nu are limite. Iată motivul pentru care dumneavoastră -ca un bun patron de gospodărie privată- veţi decide că e preferabil să angajaţi, la nevoie, un instalator, un zugrav, un mecanic liber de obligaţii fiscale -in mod normal şi legal aceşti întreprinzători ar trebui să funcţioneze şi ca încasatori de taxe in beneficiul statului- decât o firmă de profil care vă va incărca factura cu tva, dar şi cu alte taxe care vor creşte valoarea lucrării achiziţionate cu cel puţin 50%. Sau poate mă înşel, dumneavoastră aţi putea fi in acea elită a oamenilor liberi smeriţi care sub nicio formă nu acceptă evaziunea fiscală şi care-şi plătesc cuminţi toate taxele şi impozitele fixate de bandiţii statului. Chestiunea e următoarea: care dintre cetăţenii activi economic vor fi mai corupţi moral? cei ce înşală statul sau cei ce se înşală pe sine, cei ce prejudiciază bugetul public sau cei ce-şi prejudiciază propria avere? Cine este mai corupt moral? Cel ce acceptă fără crâcnire orice taxă, oricât de injustă şi disproporţionată ar fi, sau cei preocupaţi de integritatea propriului patrimoniu care evaluează sistemul fiscal şi aleg ce taxe merită a fi plătite pentru că in contul lor autoritatea chiar a oferit un serviciu necesar comunităţii? Desigur, mai sunt şi cei care nu vor să plătească niciun bir, anarho-libertarienii, dar nu e cazul meu şi nici nu rezultă de nicăieri din ceea ce scriu că aş fi de opinia că statul ar trebuie desfiinţat şi impozitele abolite.

        Ştiţi ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată, prin absurd, toţi cetăţenii ar deveni credincioşi smeriţi ai statului socialist in care trăim şi şi-ar achita toate obligaţiile fiscale dictate de acesta ca nişte roboţi morali lipsiţi complet de orice poftă de înavuţire şi care, in plus, ar raporta organelor orice tentativă de evaziune fiscală? Păi o mulţime de sectoare ale economiei ar dispărea, o mulţime de meserii şi de meşteri care le practicau ar dispărea, o mare parte din populaţie ar sărăci şi mai rău, serviciile altădată banale vor deveni un lux disponibil unei nomenklaturi uzurpatoare de stat, oamenii vor renunţa treptat la orice bun sau serviciu care nu este indispensabil, in locul evaziiunii se va dezvolta contrabanda căci o vreme cererea va exista, iar mărfurile de contrabandă cele mai solicitate vor deveni monedă alternativă. Ah, dar parcă sună cunoscut. Da, noi am trecut deja printr-o asemenea fază. Varianta asta de socialism se numea comunism.

        • Mi se pare că oamenii sunt heterogeni în realitate și asta complică lucrurile. Și între ei, și comportamentul lor de-a lungul timpului.

          Există și comportament dezinteresat, există și maximizare de utilitate în unele proiecte. Un exemplu relevant e chiar platforma asta în care se scrie și se comentează gratis din cele mai diverse perspective, în numele unei libertăți care nu are nici un caracter economic. Nu știu dacă se poate formaliza sau teoretiza prea bine ce caracter are.

          Diversitatea conceptuală și terminologică e un răspuns la această problemă, încercăm să prindem ceva din complexitatea lucrurilor.

          Mai importantă mi se pare gestionarea realității, incluzând în ea și pe adepții nerealiști ai unor modele utopice gen comunism sau libertarianism.

          gânduri bune,

  8. cu siguranta surprindeti destule „efecte” in articolele dvs, dar va intreb
    ar fi fost posibil raptul descris fara complicitatea institutiilor abilitate sa l combata (justitie, militie, seervicii) ? spolierea resurselor nu s a facut intr un cadru legalizat, sustinut juridic de puzderia de case de avocatura „icsulescu & asociatii” ? asta i menirea securistilor de rit nou, sa si implanteze oamenii in politica, mass media si sa li se permita sa faca afaceri cu statul (in fact acapararea contractelor bugetare fara nici un fel de concurenta si drenarea banilor in buzunarele proprii si de partid) ? e greu sa lupti cu jaful institutionalizat, iar de o schimbare din interior nici vorba. sper ca DNA ul sa si termine repede treaba inceputa pentru ca orice tumora tratata indelung fara a o extirpa duce la deces.

    • Da. Si eu cred ca, dincolo de tot felul de cauze savante ale coruptiei, dincolo de vini subtile ale te-miri-cui, treaba e mult mai simpla: coruptia s-a dezvoltat fiindca a fost lasata sa se dezvolte.

      Pe vremea lui Ceausescu, cei vinovati de subminarea economiei nationale erau impuscati. Prima grija a autoritatilor post-revolutionare a fost sa aboleasca pedeapsa cu moartea. Bineinteles, dupa ce l-au impuscat pe Ceausescu, in urma unui proces super-rapid. Daca Justitia post-revolutionara ar fi lucrat in ritmul in care s-a desfasurat procesul Ceausestilor, astazi s-ar fi nascut copii din al caror genom ar fi lipsit gena coruptiei. Daca primele autoritati post-revolutionare, in mod constient, au permis si au facilitat dezvoltarea coruptiei, ca parte a unui plan (eventual venit din afara), apai cred ca i-am putea numi criminali si tradatori de tara.

  9. teoretic e simplu, in mai toate tarile e coruptie (afara de tarile scandinave, canada si singapore parca)
    exista un index international (unde romania sta inca destul de prost), care creste proportional cu lipsa de transparenta.
    insa cum multi prefera sa fenteze statul (IT-istul care-si declara un salar mai mic la fisc, lucratul la negru, „intelegerea” franc-baronilor helvetieni sau de cartel), e un cerc vicios, si nimeni nu e interesat in transparenta (nu doar in grecia, italia, dar chiar si in germania, austria tot mai multi politicieni „balcanizati” sau in SUA „lobby-tomizati”- fratii bush in special).
    daca boborul intelege ca e necesar sa poata monitoriza clar si simplu circuitul banilor in natura (de unde ii vin banii si unde se duc ei) si daca umbla la contuar il vad altii la fel de rapid, ca e greu sa ia (si sa dea) tepe cu cartile pe fata, si nici televizorul nu-si mai permite sa minta asa tare (ca-i da lumea cu internetul in cap)…
    …pana atunci, iubitorii fotbalului multumesc FIFA ca introduce sarbatoarea craciunului in qatar

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro