Home » Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Amurgul impenitentului politruc: Ion Iliescu si mostenirea sa

Vladimir Tismaneanu iulie 21, 2013 Politica & Doctrine, Societate/Life
38 comentarii 2,971 Vizualizari

Viziunea politica a nedezmintitului politruc Ion Iliescu este una intemeiata pe vendeta, minciuna si exclusivism. Nici vorba sa-si asume vreo responsabilitate, vreo culpa. Crescut in cultura politica a bolsevismului, Iliescu ramane prizonierul ei. Este drept ca orice om de stat are, in democratiile asezate, dreptul la o batrinete cat mai putin agitata. Prin forta lucrurilor, nu poate fi insa si cazul unui presedinte sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc. Rudele si aliatii morali ai victimelor nu pot si nu trebuie sa taca. De aceea, Ion Iliescu a ajuns inevitabil, la peste 80 ani, un om bantuit de trecutul cu care a refuzat sistematic sa se impace. Ion Iliescu nu s-a cait niciodata. Din ratiuni lesne de inteles, n-a scos la iveala vinovatii. Dimpotriva, a oferit oricarui suspect inalta sa protectie. Odinioara capabil de unele nuante, el nu poate gandi decat maniheist, revansard si clientelar. Multi dintre protejatii sai se afla dupa gratii. Altii se pregatesc sa ajunga acolo. Cazul Omar Hayssam este revelator.

Intoxicat cu panglicile propagandei fesenisto-useliste, Ion Iliescu nu poate concepe ca mai suntem unii care credem in valori, ca nu totul este un aranjament material. Ion Iliescu a fost un aparatcik obedient, eliminat din structurile supreme de partid abia in momentul cand regimul intrase in paranoia terminala. Nu a fost un Imre Nagy sau un Alexander Dubcek. Nu a fost un Gorbaciov a la roumaine. Dupa 1989, ar fi putut sa sustina democratizarea veritabila. A ales si a sustinut formula unei restauratii neo-comuniste (cu o ideologie in care bolsevismul rezidual se ingemana cu un populism etnocentric agresiv). S-a opus cat a putut liberalizarii economice, reformei morale, terapiei-soc in economie, pluralismului autentic si decomunizarii. A acceptat (mai precis spus a tolerat) alternanta din 1996 a contrecoeur. Discursul sau de la Alba Iulia din noiembrie 1995 prevestea apocalipsa in cazul victoriei CDR. Atunci a scris Cristian Tudor Popescu in “Adevarul” un articol antologic despre “Ranjetul bolsevic al presedintelui Iliescu”. In ultimul sau mandat a acceptat sa mearga in directia NATO si UE, patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari. Nu a a rupt niciodata categoric cu ideologia si sistemul pe care le-a servit vreme de decenii. Fostii sai colegi din conducerea PCR (Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu, chiar prietenul si fostul protector Paul Niculescu-Mizil) nu l-au iertat pentru ca i-a “tradat” si pentru ca nu le-a grabit amnistierea. De fapt, nu a facut-o pentru ca intoate actiunile pe care le-a prezentat drept realiste a fost vorba de calcule oportuniste. Voia sa dovedeasca o fictiva despartire de aparatul vechiului regim. Timp in care ii promova pe Hrebenciuc, Cozmanca si chiar pe Adrian Paunescu. Din comunismul paria al lui Dej si Ceausescu (spre a relua conceptul lui Ken Jowitt), s-a nascut post-comunismul paria al lui Ion Iliescu.

Ar fi de adaugat ca Ion Iliescu nu a fost niciodata exclus din CC al PCR. Acest lucru ar fi insemnat o sanctiune de partid, si inca una extrem de grava. Pur si simplu, in 1984, deci destul de tarziu, el nu a a fost reales in CC. Din care facuse parte, fara sa cracneasca, incepand cu anul 1965. Douazeci de ani! De fapt, dupa stiinta mea, Iliescu nu a fost niciodata sanctionat pe linie de partid, proba a indefectibilei sale discipline. Nu a semnat, in martie 1989, ”Scrisoarea celor 6″. Din surse de credibile, am aflat ca a fost invitat sa semneze si ca s-a derobat. La fel, in cartea de dialoguri “Marele soc”, aparuta in 2004, cu cateva luni inainte de expirarea ultimului sau mandat, Iliescu a evitat sa dea un raspuns lipsit de ambiguitati la intrebarile mele pe acest subiect. A reactionat indignat si ulcerat impotriva biografiei sale continuta in anexa “Raportului Final” al Comisiei de analiza a dictaturii comuniste. Regimul Iliescu a fost intemeiat pe amnezie, pe siluirea istoriei si pe minciuna. In acest sens, si nu numai, a fost unul situat in prelungirea comunismului. Dar societatile, ca si indivizii, traiesc ceea ce psihanaliza numeste reintoarcerea a ceea ce a fost refulat. A trebuit sa se confrunte cu acest proces de purificare, de redresare morala generalul Augusto Pinochet in Chile. Generalul Wojciech Jaruzelski in Polonia nu are nici el o batranete calma. Viitorii ani, nu ma indoiesc, nu vor fi unii in care Ion Iliescu sa beneficieze in continuare de privilegiile uitarii. Sunt prea multi cei care nu vor sa mai fie, vorba Monicai Lovinescu, orfanii curajului si ai adevarului.

Sunt unii care sustin ca de fapt nu a existat un proiect neo-comunist dupa 1990. Ca singur Iliescu ar fi putut dori un asemenea regim, ca nu era asadar o aspiratie a grupului hegemonic. Nu neg ca impulsul utopic nu mai exista de multa vreme in Romania si in genere in statele din Blocul Sovietic (desi perestroika a fost de fapt ultima utopie comunista). Dar , in 1990, Iliescu, Martian Dan, Alexandru Barladeanu, Petre Roman, N.S. Dumitru, Virgil Magureanu, Gelu Voican-Voiculescu si altii din echipa de varf ramaneau atasati de o viziune etatist-colectivista, autoritarista, corporatista, paternalista, xenofoba, anti-oocidentala, anti-liberala si anti-intelectuala. O putere neo-comunista? Neo-fascista? Daca ne gandim la rangile minerilor, analogia cu fasciile, cu detasamentele de asalt, nu ar fi chiar deplasata In ce ma priveste, am dezvoltat aceasta tema in volumul de dialoguri cu Mircea Mihaies intitulat “Balul mascat”. Textul apare in cartea noastra “O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu”.

http://www.curteaveche.ro/o-tranzitie-mai-lunga-decat-veacul-romania-dupa-ceausescu.html

Ion Iliescu ar vrea sa intre in istorie ca un contestatar al totalitarismului comunist. Nu a fost decat un activist mai putin grobian, mai putin diletant si mai putin obscurantist decat cei mai multi dintre colegii sai de inalta nomenclatura. Dupa 1990, a fost promotorul unui neo-comunism (ori cripto-comunism) care a esuat lamentabil. Dar care a lasat in urma victime umane, cinism, pesimism, iresponsabilitate, jefuirea tarii, intarzieri si pierderi uriase la capitolele stat de drept, justitie politica si morala, reforme si modernizare.

A fost Iliescu o personalitate importanta? Fireste, intrucat Romania de azi poarta in mare masura amprenta deciziilor sale. USL-ul este mostenitorul sistemului Iliescu. A fost rolul sau istoric benefic? Ma indoiesc.

Filosoful german Peter Sloterdijk considera ca un conducator politic trebuie judecat in functie de modul in care a reusit sa apere cetatenii de abuzuri, umilinte, arbitrariu si crime. Ion Iliescu a capotat din acest punct de vedere. Crescut in traditia bolsevica, a dispretului pentru legalitate si onoare, nu a fost si nu este un sprijinitor al statului de drept. Nu trebuie sa fii “intelectualul lui Basescu” pentru a nota acest lucru. Este suficient sa nu suferi de orbire.

http://www.contributors.ro/global-europa/romania-dupa-alegeri-sistemul-iliescu-pe-o-treapta-superioara/

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/05/14/mineriadele-si-violenta-politica/

Pentru analize interesante direct legate de temele examinate mai sus:

http://ihincu.wordpress.com/2013/06/15/amnezia-e-o-boala-nu-o-solutie/#more-2806

http://www.dw.de/hayssam-statul-de-drept-%C5%9Fi-istoria-oligarhiei-securisto-mafiote/a-16962729

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. Vicus spune:

    Aici nu e vorba de fapt de Ion Iliescu, un personaj indigest. Sunteti in opozitie. De cand secta de liberali conservatori din care faceti parte a fost decuplata de la resursele statului, va tineti de demagogie antiputere. Vreti sa fiti un pic conectat la bugetul statului, visati iarasi o conferinta la Londra din banii ICR-ului sau ceva de la stat, pentru dvs. ca membru al sectei conservatoare.

    Stiu ca nu imi veti publica acest comentariu, pentru ca nu va sta in natura sa acceptati critica. Critica, stim din comunism, se cenzureaza.

    • Cred ca va inselati cand vorbiti de cenzura. Vreti sa fiti auzit, nimeni si nimic nu va impiedica. In mod cert, aveti o inclinatie spre etichete. Nimic grav, doar o constatare. Va asigur ca va inselati si la alte puncte din mesaj.

    • Klopo_tare spune:

      Ori de cate ori este vorba de un dialog, cu argumente – chiar gresite – dar la obiectul discutiei, postacii se demasca (sau ar trebui sa spun de-maskirovka-scheaza? демаскировать) ignorand insistent subiectul, pentru a ataca persoanele. Se vede imediat. O analiza incisiva si cat de intristator de adevarata. Iar discipolii iliescieni ii continua opera de infundare a tarii in marasm socio-economic.
      _

      • Vicus spune:

        Imi este imposibil sa polemizez cu domnul Tismaneanu pe chestiuni legate de istoriografia occidentala in materia de “totalitarism”, paradigma inaugurata acum 60 de ani de Hannah Arendt, dar al carei subiect a beneficiat de multiple interpretari, inclusiv de la stanga.

        De ce “imposibil’? Pentru ca nu exista traditia de stanga in Romana, iar autorii clasici occidentali, profesori la universitati cel putin la fel de prestigioase ca Maryland University, nu sunt tradusi la noi.

        Oare domnul Tismeanu nu stie de G. A. Cohen, John Elster, John Roemer, Allan Wood etc. in materie de marxism modern? Sau de contributia lui Ian Bremmer la ce inseamna stata capitalism? Ce sa mai spun de recenta cartea a lui Andrew Kliman care repune in discutia ortodoxia marxista?

        Asa, in speranta ca nici acum d-l Tismaneanu nu ma va cenzura (slaba sanse de fiecare data), orice paradigma antimarxista in Romania nu are sens pana ce noile abordari marxiste nu vor deveni moneda curenta in spatiul culturii noastre de elita. Subliniez ideea ca marxismul face parte din cultura de elita.

        • Vicus spune:

          Pe cand toti “liderii” etnic romani (subliniez ideea de etnic, fiindca partidul comunist roman din interbelic avea o veritabila componenta alogena, straina de samanatorismul, poporanismul, gandirismul, legionarismul etc. marii traditii romanesti) au fost, de la Gheorghiu Dej pana la Nicolae Ceausescu, papusi matrioska ale lui Stalin, un ins cu o biografie patologica. Nici un conducator comunist dupa 1917 nu s-a bucurat nici macar de cultura de care dadea dovada Lenin (trimit aici la Adam Ulam, Robert Service, Isaac Deutscher, Alain Besancon). Lenin si Stalin provin din marea traditie a autoritarismul slav, iar aici iarasi sunt obligat sa trimit la Richard Pipes.

          Toate acestea nume ii sunt cunoscute domnului Tismaneanu, si inca multe altele.

          Dar marxismului autentic (sau disputele in jurul conceptului de marxism) continua si astazi in unele cercuri, dar cu o intensitate redusa. Kolakowski cunostea bine traditia marxista si ramificarea sa in social-democratia germana. De ce nu am avut si noi un savant in ale marxismului ca Leszek Kolakowski sau un creier genial precum G. Lukacs? Nu mai adaug in acest punct uriasa literatura despre marxism si adeptii sai din occident. Este cu siguranta cea mai prolifica scoala de gandire a gandirii modene. Marx nu poate fi ocolit. Este o referinta sine qua non in aproape orice domeniu al stiintelor sociale.

          Si atunci de ce ne ocupam de acest Ion Ilescu, un om de partid, arivist, oportunist, la limita chiar criminal? Ce are de impartit Ion Iliescu cu marxismul si avatarurile sale? Sa ne pastram disciplina mintii intacta: de ce sa invinovatim o intreaga traditie de gandire pentru ambitia unui baiat de comitet? Istoria si politica sunt demonice la stanga radicala, dar gandirea de stanga ramane un etalon de mare valoare in discutiile intelectuale.

          Si cand ne gandim ca Marx a fost primul care a recunoscut ca nu este marxist… Cum puteti sa nu stiti asta?

          • Nu este un zero sum game. Ne putem ocupa si de Iliescu, si de Marx, Lenin, Stalin,Trotki, Mao, Guevara etc Despre unii am scris chiar aici. Au scris si altii (v. “Dosarul Stalin”).

            Aici si acum, subiectul este Iliescu. Nu a fost doar un aparatcik de duzina, ci seful sectiei propaganda a CC al PCR, secretar al CC al PCR responsabil cu ideologia. Spre deosebire de alti potentati, a citit destul de multa istorie politica si marxologie. Nu a vrut sau nu a putut sa se desparta de marxism precum Aleksandr Iakovlev. Am scris in repetate randuri despre soarta marxismului in Romania. Un text mai nou (in chip fatal incomplet, fiind atat de succint):

            http://www.lapunkt.ro/2013/07/14/pornind-de-la-kolakowski-destinul-marxismului-in-romania/

            Acestea fiind spuse, propun sa revenim la subiect :)

            Tema pe care o sugerati merita examinata in profunzime.

  2. mihai spune:

    Se poate face analogia intre Pinochet & Jaruzelski si Ceausescu; cu toate pacate lui, Ion Iliescu nu a fost un dictator, departe de asa ceva.
    Dar marea mea problema este cu etichetarile; parca as citi Scanteia anilor ’50. Atunci adversarii politici erau considerati la gramada ca facand parte din “cercurile” reactionare, sovine. burgezo-mosieresti, anti-populare, anti-muncitoresti, vandute imperialismului anglo-american, etc.
    Acum, tot ce nu e basist (“USL-ul este mostenitorul sistemului Iliescu”), este tributar unei viziuni “etatist-colectivista, autoritarista, corporatista, paternalista, xenofoba, anti-oocidentala, anti-liberala si anti-intelectuala”.
    Va dau o veste: exista milioane de romani atasati valorilor de dreapta, adepti ai proprietatii private, initiativei individuale, spiritului de competitie, democratiei liberale, traditiilor democratice ale acestei tari (inclusiv bicameralismul si respectul pentru regalitate) care au o repulsie viscerala atat fata de basism cat si fata de sistemul Iliescu-Voiculescu. De Iliescu am scapat, Voiculescu nu are nici o putere de decizie in stat (exceptand 2 ministri PC ; cred ca nu mai e nici macar parlamentar), mai ramane sa scapam si de ultima ramasita comunista – Basescu, care de altfel a depus de atatea ori juramantul ca ministru in fata lui Iliescu.
    Revin obsesiv cu intrebarea – poate odata o sa-mi raspundeti – exista vreo posibilitate ca Basescu (fost functionar superior in regimul Ceausescu, lucrator in comerul exterior ca si Voiculescu, Catarama si atatia altii) sa nu fi fost turnator la Securitate? Si atunci, despre ce vorbim? Ne razboim cu octogenarul pensionar Iliescu, in loc sa ne preocupe clarificarea unei grave suspiciuni care planeaza azi asupra Romaniei la cel mai inalt nivel? Asta imi aduce aminte de scriitorii romani din anii ’80 care condamnau “curajos” crimele staliniste din anii ’50 dar nu obiectau nimic referitor la regimul neo-stalinist cu care erau contemporani. Fenomenul l-ati observat chiar dumneavoastra.
    Ca Iliescu a tinut Romania in loc cativa ani (sapte) sunt de acord, ca e vinovat de greseli politice grave de asemenea, ca e vinovat de crime mi se pare o baliverna, dar ca Basescu este un simbol al moralitatii si anti-comunismului (ok, scuze, stiu ca nu face obiectul prezentului articol) mi se pare o jignire la adresa inteligentei.

    • Intrucat admiteti si Dvs ca nu Traian Basescu este subiectul articolului, as zice sa ne ocupam de tema, adica de personajul politic Ion Iliescu si de ceea ce lasa mostenire. Nu va place cum scriu, este OK. Exista alte articole si alti autori, aici, pe “Contributors” ori in alte parti.

      • mihai spune:

        n-am spus ca nu imi place cum scrieti:) Dimpotriva, va citesc toate articolele. Nu sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le scrieti, asta e altceva. Insa, pe tema caracterului criminal si ilegitim al regimului comunist nu voi polemiza niciodata,,,

  3. euripide spune:

    ce loc sa si aibe domnule, zimbariciul din oltenita (tigan dupa mama sa) in istoria Romaniei ? ce ideologie domnule ? la un trepadus/politruc/aparatcik(limba rusa are o semantica mult mai expresiva) interesat doar de putere. sarac si cinstit. in detrimentul unei romanii jefuita, umilita si indobitocita. domnule, exista o vorba : sa te fereasca Dumnezeu de tiganul ajuns imparat.
    ps : nici o conotatie rasista. ascult cu placere acordeonul si tambalul autentic tiganesc.

  4. Hannibal Lecter spune:

    Domnule profesor , de ce este incadrat acest articol la “reactie rapida ” ? Stiti dvs. ceva care mie mi-a scapat ?!? Multumesc.

      • Hannibal Lecter spune:

        Inteleg. Deci dvs. legati aducerea lui Hayssam in RO de posibile urmari judiciare pt. unele persoane PSD-iste , inclusiv Presedintele Iliescu. Ma rog , daca asa credeti dvs. …

        Am observat in materialul recomandat de dvs. o abordare cel putin curioasa : ” În acest sens, repatrierea lui Omar Hayssam e un triumf al preşedinţiei devreme ce, înainte de orice, e o victorie a serviciilor secrete aflate în subordinea preşedintelui Traian Băsescu.”

        Domnule profesor, nu este public modul in care a fost conceputa (DESIGN) aceasta operatie, nici dedesupturile logistico-diplomatice . Nici implicarea altor servicii si entitati in pregatirea si desfasurarea ei. Cred ca e hazardat a se da ceva Cezarului , pina nu se intelege , cit de cit , cine e (sint ) Cezarul (Cezarii ).

        Cit despre Iliescu , va pot garanta ca nu va fi implicat direct in “dezvaluirile” eventuale ale arabului. E adevarat ca au fost tot felul de chestii , dar Iliescu nu se implica , cel putin direct .

        In sfarsit , e posibil ca o anume evolutie oncologica sa aiba ca secondary effect si lipsa unor “dezvaluiri incendiare” , pe care le asteapta unii, printre care am impresia ca va aflati si dvs. Domnule profesor, dvs. sugerati proverbul ” Nu aduce anul ce aduce ceasul ” —eu va reamintesc altul : ” La pomul laudat sa nu te duci cu sacul ! “

  5. ioana h spune:

    Ion Iliescu este si ramane ( si dupa ce nu va mai fi) exponentul emblematic si vehiculul prim al dezastrului nostru moral – ideologic post decembrist. Numai cine nu vrea sa inteleaga (chestiunea e la limita retardului mental, ma scuzati) refuza aceasta evidenta si relevanta ei socio-culturala dincolo de existenta lumeasca a acestui personaj nefast.
    N-am obiceiul sa comentez redundant ( tocmai am facut-o). Insa, mi-am aruncat ochii pe primele doua comentarii ( lucru pe care rar mi-l permit, din motive de timp). De aceea simt nevoia sa adaug cateva observatii cu carácter general si de principiu:
    1.Fenomenul Ion Iliescu si “mostenirea lui” nu e nici pe departe corect inteles. Deci trebuie readus in permanenta in atentia publica. La fel ca ideologiile de stanga, catusi de putin cazute in desuetudine.
    2.Primele doua comentarii ( vicus si mihai) nu fac decat sa-mi intretina o ingrijorare: aceea ca cei 23 de ani de libertate formala romaneasca ( sau, mai degraba,de absenta a tiraniei institutionalizate) n-au fost catusi de putin suficienti pentru eliberarea mentala a multora dintre noi, pentru formarea gandirii critice, autonome, indispensabile pentru intelegerea corecta a realitatii ( oricare ar fi). Oamenii inca gandesc (daca asta se poate numi gandire) predilect in clisee. De unde si incapacitatea, iata, de a intelege un text simplu si clar ( articolul) sau apetenta (deseori stupida, sau cel putin pripita) pentru etichete… aplicate autorului, nu textului. Si uite asa, subiectul, ideea, principiul continute in text nu mai conteaza.

    In scopul recuperarii discernamantului, gandirii critice si libere am doua recomandari:
    1.Mai putin televizor, mai putin folclor politic, mai putine mituri asumate pe negandite, si daca tot discutam persoane/personaje, s-o facem in raport de realitati ( fapte, date) la care aplicam principii, nu functie de prejudecati, simpatii, antipatii si supozitii. Pe de alta parte, n-are strica mai multa documentare ( lecturi serioase) si contemplare mai larga si mai atenta a realitatii ( inclusiv in perspectiva istorica) insotita de folosirea judicioasa a propriului intelect, acolo, cat este de la natura/Dumnezeu.
    2. Doua articole ale lui Olavo de Carvalho ( linkurile de mai jos), care trag un semnal de alarma asupra fenomenului isteric al agregarii sociale pe baza de cliseu ( gen basist/anti-basist), nu de principiu intim, constient asumat; adica pe baza de forme fara fond, de semnale golite de continut, cu rezultatul ultim al pierderii identitatii proprii. Recomand intelegerea fenomenului descris in aceste articole in sens larg, nu raportat doar la referintele/exemplele date de autor. Nu ma-ndoiesc ca primul comentator (vicus) va fi incapabil de a se recunoaste in/pozitiona corect fata de textul lui Carvalho ( ca de altfel in orice context); al doilea ( mihai) ramane incert. Trag insa speranta ( sunt o optimista) ca dupa aceste lecturi, altii o vor face, iar pe viitor se vor dubita si contempla mai atent ( rational) inainte de a rejecta/achiesa la o opinie, la o analiza, oricare ar fi ea.

    http://inliniedreapta.net/dereferinta/istericii-la-putere-si-animalizarea-limbajului-i/

    http://inliniedreapta.net/dereferinta/istericii-la-putere-si-animalizarea-limbajului-ii/

    • Salut apelul Dvs la o discutie rationala si informata despre subiect, nu despre autorul articolului. Ceea ce s-a petrecut in acesti ani a fost o obliterare nu doar a memoriei, ci si a gandirii critice. S-a incurajat personalizarea pana la absurd a discursului public. Nu ma intereseaza individul Iliescu, imi este absolut indiferent. Discutam personajul politic, optiunile si afinitatile sale, care au fost si raman colectiviste, centraliste, etatiste, ostile responsabilizarii (accountability) si favorabile unei oligarhii corupte, cinice si parazitare. Ion Iliescu este monist si monopolist ca stil de gandire si actiune, nu suporta pluralismul. Nu cred ca a citit macar o carte importanta din clasicii libertatii. Mentalul sau ramane unul marxist. Cand mimeaza pluralismul, o face strident si stangaci. Ganduri bune.

    • Guardian spune:

      Ioana h….saru-mina doamna! Emblematic comentariul dv. Pacat ca nu aveti timp mai mult (cine are?) …

    • Hantzy spune:

      Ioana H,

      foarte corecta si binevenita interventia dumneavoastra: cliseele, stereotipia sunt parte integranta a analizelor de slaba calitate. Tendinta de a gandi sablonard este evidenta in cazul multor comentatori, insa periccolul cel mare este ca el poate fi utilizat in ambele directii. fapt la care se adauga o alta formula sacra: “opozantul celui rau nu poate fi decat bun!”
      Ion Iliescu este vazut de domnul Profesor Tismaneanu drept aparatcikul etern, incapabil de regrete, a carui mostenire este USL, dorind probabil sa extind asupra acestei grupari politice tarele ce-l caraceterizeaza pe primul prsedinte de dupa 89. Iar daca actualul presedinte este acum un opozant al fostului si al gruparii din care face parte, atunci cliseele sunt ca si developate: liderii USL sunt mostenirea lui Iliescu, iar actualul presedinte este democratul prin excelenta, desi regrete din partea domniei sale tot n-am avut. Iar ca un facut, in perioada din care dateaza si fotografia ce insoteste articolul de fata, sustinator al domnului Iliescu nu era niciunul dintre cei doi “carlani” de azi, ci tocmai cel care se presupune ca ar fi democrat.
      Reflectati putin si din aceasta directie, va rog!

      PS N-am recurs la comparatia intre cei doi presedinti pentru a devia de la tema, ci pentru ca exemplul era inevitabil.

      • Gianni spune:

        Base a fost ministru intre cele doua mineriade, mai draga!! ”In April 1991, he became Minister of Transport in Petre Roman’s Cabinet, and continued to hold this position during Theodor Stolojan’s “Cabinet of technocrats” in September 1991 – November 1992. In 1992, after the FSN split in two factions—the Social Democratic Party of Romania (PDSR, later PSD), led by Ion Iliescu, and the Democratic Party (PD), led by Petre Roman, Băsescu joined the PD faction.”
        Deci, nu fi animal, caci, vezi, cazi singur in categoria definita de filozoful brzilian!!

        • Hantzy spune:

          Reiau: “in perioada din care dateaza si fotografia ce insoteste articolul de fata, sustinator al domnului Iliescu nu era niciunul dintre cei doi “carlani” de azi, ci tocmai cel care se presupune ca ar fi democrat.”

          Sustinator, deci. Adica votant al marelui om. Nimeni nu vorbeste de ministru, mai draga!

  6. Peter Manu spune:

    @ Ioana H.

    “Numai cine nu vrea sa inteleaga (chestiunea e la limita retardului mental, ma scuzati) refuza aceasta evidenta si relevanta ei socio-culturala dincolo de existenta lumeasca a acestui personaj nefast.”

    Intr-o singura fraza ati pus un numar de etichete celor care nu sunt de acord cu punctul dumneavostra de vedere (care nu este enuntat):

    1. Sunt oameni care nu vor sa inteleaga

    2. Sunt oameni care nu pot intelege lucruri simple, deci sunt (aproape) retardati mintal

    3. Sunt oameni care refuza evidenta

    4. Sunt oameni care nu acorda evidentei relevanta ei socio-culturala.

    Imi vine sa spun ca, pentru dumneavoastra “l’Enfer, c’est les Autres” (Garcin, in Huis Clos) nu Ion Iliescu.

    • cristi spune:

      Pai Ioana H avea dreptate. Stiu ca adevarul doare mai ales daca nu convine dar ar trebui sa nu faceti confuzie intre diferente de opinie si prostie endemica. Ceea ce a spus Ioana H se incadreaza la prostie endemica dupa 23 de ani nu la diferenta de opinie.

  7. hotnewsfil spune:

    ‘Le-am tras-o, toata viata mea !”. Asa vede el, ‘la secret’, relatia lui cu poporul roman.
    Cum a reusit acest prestigitator, intreaga lui viata, sa stea cocotat in capul poporului roman, fara sa faca ceva util pentru tara? Jos palaia, in fata scamatorului!
    Un punct de inflexiune al scamatoriilor lui a fost, in ’89, un simplu pas peste pragul ce trece de la comunism la capitalism, ramanand neclintit tot acolo-sus, in varful varfului societatii si, culmea, fiind adulat pentru aceast miraculos succes, de aproape intreg poporul.

  8. dorin valeriu spune:

    Analiza personajului Ion Iliescu ar merita o discutie mai ampla (o carte ?). Sitm de unde provine, cum a fost educat, traseul sau in comunism, raporturile cu Ceausescu si motivele disgratiei. Interesant e de analizat ce s-a intamplat cu el dupa 22 decembrie 1989 cand a fost ales de soarta – in lipsa de ceva mai bun – sa conduca Romania .Atunci au aparut clar limitele sale de gandire, balastul educatiei bolsevice, incapacitatea de a intelege noul context.
    Era destul de greu cu oamenii de care era inconjurat, singurele structuri inca organizate in haosul de atunci : armata, securitatea, PCR. Chiar daca nu vizibile la suprafata aceste structuri existau, colaborau, conduceau de fapt. Aici Iliescu a fost slab, n-a reusit sa le imprime un stil nou, sa le aduca la realitatea momentului istoric in desfasurare. Mai credea in Gorbaciov si in sprijinul sau ? in perenitatea URSS ?
    Dupa mine, examenul l-a cazut in seara de 28 ianuarie 1990. La discutia dela Palatul Victoria Corneliu Coposu a propus un guvern de uniune nationala si alegeri generale in septembrie, pentru ca partidele politice sa se poata organiza. Iliescu a raspuns cu declararea FSN partid politic, parazitarea CFSN cu pseudopartide create la comanda si fixarea alegerilor la 20 mai. Tipic bolsevic, Iliescu se credea in februarie ’45.
    Ce s-ar fi intamplat cu Romania in situatia in care Coposu ar fi fost ascultat ? Avem voie sa visam ?

  9. comentariu spune:

    Iliescu, despre el s-a scris si s-a spus tot.
    A fost omul epocii lui.
    A marcat o intrega tara si are inca un impact important.
    Dupa caracterul lui sau modelat oamenii de la putere care sunt copii clonate mai cu oarecare deviatii de la original.
    Iliescu a reusit sa rezolve problema monarhica pe care a anulat-o.
    L-a facut pe rege sa taca si sa se complaca.
    Un om al rusilor spunea ca el ar fi evitat un razboi civil in Romania.
    Posibil ca fara aceasta carte rusii sa nu fi reusit atitea si ar fi declansat o lupta.
    Mai important decit toate Iliescu cunostea dumanul de clasa extern si mai ales ii cunostea punctele slabe si anume dupa vechea traditie a vrut sa spinzure occidentul cu propria funie, dar a reusit sa se inteleaga cu el si sa-i dea ceea ce a cerut.
    Efectul Iliescu este calcarea in picioare a aspiratiilor unei tari, crime, impulsionarea occidentului sa renunte la drepturile omului si la alte povesti.
    Iliescu a rostit multe vorbe celebre:
    -Lasatii sa se adape ( la adresa demonstrantilor )
    -Alora de la BBC ar trebui sa se puna pumnul in gura
    El a inspirat o propaganda cu sloganul:
    -noi muncim, noi nu gindim …

  10. Maria Hulber spune:

    Legalitatea, onoarea, statul de drept sunt noţiuni care îi dau frisoane lui Ion Iliescu şi mereu va încerca să le deturneze sensurile în colţuroase ilustări ale limbii de lemn. Cei aproape 24 de ani de postcomunism ne-au revelat un adevăr îngrijorător. Privind lucrurile de aproape, am înţeles de mult că destinele noastre individuale au fost marcate negativ de acţiunile sale. Acum, ajuns aparent la amurgul vieţii publice, nu de judecata fiecăruia dintre noi se teme, ci de cea a istoriei. Noi putem doar să scriem, să reiterăm, să accentuăm aceleaşi şi aceleaşi pagini ale trecutul recent şi ale prezentului, sperând să nu se repete. Lecţia cea mai dură o va primi însă din partea istoricilor, care vor şti, sunt convinsă, să-l aşeze la locul binemeritat. Abia atunci vom vorbi, pe înţeles, despre amurgul pseudozeului Ion Iliescu, cu toate documentele la vedere.

  11. dusu spune:

    oare ar fi exstat acest iliescu fara poporul rumin ?
    si sper domnule Tismaneanu sa nu consideratzi of topic:dvs folositzi ´´revolutzia furata´´!
    89 a fost acel moment in care tzarile de la Visegrad chiar au avut revolutie,dar romanica nu cred.
    sint un om al shuruburilor,dar cind afirm despre ceva ca e furat,inseamna ca inainte a apartzinut altcuiva.in 89 comunistii nu au pierdut nici un moment controlul.intr un oras ardelean unde chiar au ieshit citziva tineri studentzi si le au strigat prima data in fatza comunistilor sa plece,au fost imediat impushcatzi.cred asta s a intimplat si in Timisoara.buc ?ma tem ca acolo consilierul valutist al iliescului a pornit impreuna cu organili rivolutzia.asta sa fi fost revolutzia cishtigata ?ca dupa aia totul a fost o mascarada.comunistii au devenit revolutzionari.sint oameni fara rushine.sint nishte gunoaie

  12. Mihai Popa spune:

    Faptul ca Noi, cei care urmarim constant pe Contributors acest sui-generis fir rosu al memoriei anti-staliniste – un fluviu permanent intretinut cu admirabila daruire de profesorul Tismaneanu – suntem cateva mii reprezinta dovada ca a venit vremea sa se treaca la un alt nivel in acest demers al recuperarii adevarului despre regimul care, iata, continua sa influenteze nefast devenirea societatii romanesti.
    Colega Ioana H. are dreptate: fenomenul Ion Iliescu trebuie readus in permanenta in atentia publica. El trebuie expus in corespondenta cu situatia din vara lui 2012 care are extrem de multe similitudini cu alegerile din Noiembrie 1946.
    USL nu a aparut din neant, el este consecinta gandirii pe termen lung a aparatcikului care a reusit sa se strecoare printre meandrele intrigilor din primul cerc al dictaturii ceausiste, a iesit nevatamat dintr-o “revolutie” care nu-i a lui desi ar putea fi suspectat ca ar fi autorul scenariului si ca a beneficiat de un regizor experimentat pentru mizanscena, a reusit sa-l vada pe Dictator ciuruit de gloantele “maniei populare” si a ocupat fotoliul dirijoral cu o lejeritate care denota un indelungat exercitiu.
    Puzderia de partide explodata ca un joc de artificii pe cerul revoltei din Decembrie 1989 s-a condensat treptat, in mod perfect controlat de sistemul in care batranul aparatcik se misca precum rechinul intr-un banc de stridii, in cateva structuri stabile, a caror finantare a izvorat constant din ungherele underground ale economiei capitalismului de cumetrie.
    Cand a lovit Criza (care a venit sa confirme, in aparenta, dogma in care crede nestramutat si anume dogma crizelor periodice ale Capitalismului care-l vor rapune in cele din urma) batranul aparatcik a aruncat in aer zidurile care separau aceste false structuri partinice si a dezvaluit monstruoasa gura de tun: USL !
    Cu acest urias cu picioare de lut el intentioneaza sa distruga firava constructie a unei economii de piata de care depinde un echilibru macroeconomic pe care Romania, iata, reuseste totusi sa-l mentina doar pentru ca exista o parte a economiei care nu se afla in sfera de influenta partinica si nu raspunde la alte comenzi decat cele ale economiei de piata.
    Cititi aici, pe Contributors, o sinteza cutremuratoare a ex-ministrului Privatizarii 1997-1998, dl Valentin Ionescu:
    http://www.contributors.ro/economie/anti-privatizare/
    Statul roman depinde decisiv de sanatatea acestor afaceri de succes.
    Poate ca multimea salariatilor din toate aceste societati cu capital privat inca nu este constienta de realitatea pericolului ofensivei sistemului cleptocratic. Ei traiesc, autist, in aceste bule de prosperitate, dar este timpul ca ei sa deschida ochii.
    Se impune o contra-ofensiva si aceasta nu poate fi facuta de cele cateva mii de cititori ai domnului profesor Vladimir Tismaneanu.
    Da, amnezia e o boala, nu o solutie.
    Dezvaluirea rolului malefic al lui Ion Iliescu in stagnarea Romaniei este necesara pentru declansarea procesului de catharsis in fibra poporului roman.
    Germanii au avut parte de acest catharsis atunci cand au doborat Zidul cu care Armata Rosie a crezut ca poate destrama o unitate care nu a disparut niciodata din sufletele lor, indiferent de ce parte a zidului fusesera aruncati.
    Noi, romanii, avem altceva de distrus: o Masca a Rautatii !
    O rautate ascunsa sub un zambet larg.

  13. ciprian spune:

    Sunt de acord cu ce ati scris in acest articol. Dar mi se pare ca mesjul nu este prezentat pe intelesul majoritatii – ati folosit un limbaj prea sofisticat, probabil greu de inteles de multi.
    Sa luam spre exemplu fragmentul asta:
    “am aflat ca a fost invitat sa semneze si ca s-a derobat. La fel, in cartea de dialoguri “Marele soc”, aparuta in 2004, cu cateva luni inainte de expirarea ultimuili sau mandat, Iliescu a evitat sa dea un raspuns lipsit de ambiguitati la intrebarile mele pe acest subiect. A reactionat indignat si ulcerat impotriva biografiei sale”
    In afara de o greseala scuzabila (“ultimuili” in loc de “ultimul lui”) eu as fi scris ceva de genul: “am aflat ca a fost invitat sa semneze si a refuzat. La fel [...] Iliescu a evitat sa dea un raspuns clar [...]. A reactional indignat si suparat impotriva biografiei sale”
    Cred ca ne trebuie cineva care sa vorbeasca clar si sa spuna clar, pe intelesul tuturor: “Iliescu si ai lui au furat din greu cat au fost la guvernare. Au vrut sa pacaleasca poporul si occidentul cu democratia dar, in realitate, s-au folosit de brutalitatea minerilor si mentalitatile comuniste si nationaliste promovate de regimul Ceausescu. Ponta si USL sunt urmasii lui Iliescu. Dar exista o alternativa.”

    • Multumesc pentru semnalarea erorii de dactilografiere. Voi corecta. Poate ca aveti dreptate in ce priveste eventuala lipsa de accesibilitate a terminologiei mele. Altii insa imi reproseaza ceea ce ei percep a fi tendinta de a scrie un “rechizitoriu” :) Tot ce mi-am propus este o analiza istorico-politica care sa includa elemente comparative (v. referintele la Nagy si Dubcek), nu un text definitiv si exhaustiv.

      • ciprian spune:

        Eu apreciez munca dvs. prin care ati documentat actiunile si efectele comunismului. Insa as vrea ca tot mai multi (inclusiv oameni simpli) sa inteleaga efectele comunismului. Sunt inca mult pre multi nostalgigi ai comunismului influentati de mentalitatea de atunci (cei care asteapta ca statul sa le dea venituri si beneficii mai mari, care au o atitudine nationalista dar de auto-compatimire – “noi suntem grozavi, dar ca la noi la nimeni”, etc).
        Dupa mine, mesajul e simplu: oamenii au fost omorati de comunisti, inovatia a fost sugrumata, industria si spiritul de initiativa nu a putut sa se dezvolte si oamenii au fost invatati sa primeasca “indicatii de la centru”. Comunismul a fost rau.
        Poate puteti sa scrieti o carte scurta “Ceausescu pe intelesul tuturor”.
        Unii va acuza de rechizitoriu fiindca probabil au fost chiar ei membri ai PCR. Nu va faceti probleme despre asta.
        Insa PSD exceleaza la a transmite mesajele la oamenii simpli (indiferent ca ne plac sau nu acele mesaje). Desi multi stiu ca PSD reprezinta (inca) partidul lui Iliescu si, implicit, neo-comunismul – oamenii considera ca nu au alternativa.
        Eu cred contrariul, ca exista alternativa: o societate civila puternica, mesaje concise, condamnarea reala a comunismului in mintea majoritatii (spre exemplu cand taranii vor gandi ceva la genul “da, maica, comunistii au fost rai si au omorat si furtat tot ce-au putut”, etc). Mai mult, cred ca daca oamenii ies din starea de autocompatimire si trec la actiune – atunci vor exista sanse reale de progres.

  14. Gonorix spune:

    Nicolae Ceausescu spunea” daca prin absurd ne-am intoarce acum 40 de ani, am alege tot calea fauririi societatii socialiste multi-lateral desvoltate”. Insa inpenitentul ajuns cvasiimpotent dupa castrarea chimica pe care i-a rezolvat-o cu bromura in ceai domnul Dr.Victor-Viorel Ponta, momentan cel mai bun premier all time al USL, cred ca are niste regrete, mai multe melancolii, un un bax de deziluzii si o cohorta de ingratzi numai buni de infierat cu candoarea neiertatoare a presedintelui Soare (rasare). Iliescu Ion face alergie la traseisti, astfel ca pe Dragnea, domnu vicepremier l-ar juganii cu gamela de la Dusa si manivela lu Mitrea, pe Ponta il vede ca pe un derbedeu care i-a luat cheile de la masina la poker lu Nastase, iar pe Antonescu nu l-ar fi luat nici la scoala de partid de 3 luni, nici pomeneala de Stefan Ghiorghiu, intrucat nu are tarie de caracter.
    Ion Iliescu este un personaj trist, prea clocit sa fie vetust, nu e nici vintage ca e reumatismul, face urat la trig, iar recent copresedintii i se mictioneaza pe trenci .

  15. Andrei spune:

    Meritul istoric al lui Ion Iliescu este ca rusii l-au identificat in 1989 ca fiind un lider de incredere care va urma politica Moscovei,stabilizand tara in directia dorita dupa eliminarea lui Ceausescu.
    Fara un astfel de personaj,probabil ca trupele sovietice intrau in tara.
    Trebuie sa recunosc ca si cedarea puterii in 1996 si 2004 reprezinta un merit istoric.
    In afara de acestea, Ion Iliescu va ramane un personaj cu totul detestabil, simbol al unei societati fara busola, creator al unui sistem pe care copii nostrii se vor lupta sa il schimbe.

  16. Ion spune:

    Adevarul e ca Iliescu a introdus fabrica de curatat dosare pentru cei de dreapta cum ar fi seful UTM-ului imbracat in plovar de la revolutie. Stii tu care.

  17. Grammaticus spune:

    cu riscul de a soca putin, as dori sa arat ca, indiferent de involutia politica a lui Petre Roman din prezent, cu jenanta abdicare de la idealurile democratice si europene prin inscrierea in Uslam, perceptia pe care am avut-o din anul 1990 si in 1991 – pina cind a fost debarcat de mineri – care, chipurile, voiau sa-l dea jos si pe Iliescu – a fost aceea de om al reformei, al europenizarii Romaniei. Cred ca tocmai pentru ca dorea o schimbare, o democratizare autentica, a fost victima celei de-a doua mineriade. Imi aduc aminte cum minerii, pe strazile Bucurestilor, in toamna lui ’91 strigau lozinci anti Roman, nu anti Iliescu. Nu trebuie uitate lucrurile bune pe care le-a facut acest om. Nu cred ca dorea continuarea ceausismului. El a fost infrint de aripa troglodita a securitatii, de genul PRM, asa cred.

  18. Hannibal Lecter spune:

    Domnule Profesor Universitar Doctor Vladimir Tismaneanu ,

    Ajunsi in acest punct , la peste 48 de ore de la publicarea articolului dvs.pe blog personal (24 ore aici pe “Contributors ” ) , articol accesat de peste 2000 cititori aici (si alte citeva sute pe “wordpress ” ) si cu 31 comentarii si replici (plus cele cenzurate ) as dori sa va supun atentiei urmatoarele aspecte :

    1) am intrebat ieri de ce e incadrat articolul la “reactie rapida” . Mi-ati raspuns ca e vorba de cazul Hayssam . Va invit ca la meniul browserului dvs. (la care ati facut recent upgrade de la versiunea Explorer 7 -foarte vulnerabila , la versiunea Explorer 9 , ceva mai safe, dar nu prea mult :wink: ) sa accesati in ordine edit–find — Hayssam . Si veti vedea ca in afara mentionarii , intr-o doara , in text a numelui Hayssam , personajul nu mai apare decit in schimbul de comentarii pe care am avut deosebita onoare a-l avea cu dvs. Asta intelegeti dvs. prin topic ? In ce fel se reflecta cazul Hayssam in articolul dvs. ? Eu am vazut in acest articol o abordare f. f. critica a personajului Iliescu , fara legatura cu topicul enuntat chiar de dvs. Adica , dintr-un eveniment exagerat mediatizat , pt. profitul nemeritat al serviciilor pretinse a fi in slujba lui Basescu , se ajunge printr-un rationament cartezian care imi scapa la evaluarea carierei politice a lui Iliescu ?!? Pai , domnule profesor, Iliescu a servit ca Presedinte in perioada 90-96 si apoi 2000–2004 . Multe lucruri s-au intamplat in lume in acele perioade (si mai bune , si mai rele , c-asa-i in tenis :lol: ) . De cite ori va reveni in actualitate un eveniment din acei ani incepem o dezbatere despre cariera politica a lui Iliescu ?!? Este adevarat , Iliescu a condus formatiunea PSD care azi e in alianta la putere in RO , dar daca e de criticat ceva din actuala alianta , poate e nimerit a adresa aspecte concrete, si nu a abuza de un eveniment fara legatura cu Cotroceni sau Victoria pt. a merge, prin invaluirea Iliescu si a ajunge la discreditarea unei formatiuni momentan la putere. Pt. ca , iertati-ma, dar chiar nu inteleg ce treaba au Curticeanu, Andrei, Popescu sau chiar Paunescu , pe care ii mentionati in text , cu Hayssam ?!? Ce legatura e inntre Pinochet sau Jaruzelsky cu arabul ? Ca daca o luam asa , toate drumurile duc la Roma (ma rog, azi la Washington ) ! Impresia mea e ca ati folosit cazul Hayssam si “reactia rapida” ca un pretext de a culpabiliza , prin asociere, un intreg partid , pe care il identificati cu o persoana, desi cred ca in cazul PSD nu se poate vorbi de omul -partid.

    Priviti singur comentariile la articol —vedeti vreo legatura cu scopul pe care tocmai dvs.
    mi-l spuneati ieri ? Dvs. scrieti : ” Salut apelul Dvs la o discutie rationala si informata despre subiect, nu despre autorul articolului. “. Total de acord, dar atunci ar trebui sa canalizati discutia spre subiectul reactiei rapide, si nu sa-l lasati a aluneca spre Petre Roman , PRM, etc. . Ca unde ajungem ?!?

    2) in numeroase rinduri ati facut apel la o atmosfera calma si serena , la respect reciproc , si ati promis ca veti cenzura nu idei controversate ci atac la persoana, onomatopee, limbaj vulgar , etc. Va invit a citi comentariul scris de “Giani” , azi , la 16:32 , adresat lui “Hanzi” :

    “Deci, nu fi animal, caci, vezi, cazi singur in categoria definita de filozoful brazilian”

    Dvs. nu numai ca nu ati cenzurat acest limbaj , dar nici scuze nu ati cerut unui comentator ( Hanzi ) fidel articolelor dvs. , prezent aici cu numeroase comentarii interesante, de multa vreme. Nici dvs. nici platforma nu a gasit de cuviinta sa ceara scuze acestui comentator—o fac eu acum , pentru ca trebuie ca omul sa stie ca se observa si ca macar unora le pasa cind e insultat pe nedrept. Inteleg sa glumim (am facut-o eu uneori) , sa mai punem un sarcasm , etc. dar de aici pina la insulte gen “animalule” e cale lunga ……

    Parca recent ati fost revoltat , pe buna dreptate , de limbajul unor comentatori in “Cotidianul”.
    Inchei , ca si ieri, cu un proverb : ce tie nu-ti place, altora nu face (sau tolera) :!:

    Va multumesc .

    • Sunt foarte ocupat, nu ma ocup eu de aprobarea sau neaprobarea comentariilor. Am intrat acum si am vazut ce-ati scris. Va rog sa va adresati moderatorului platformei. Voi elimina “reactie rapida”. In rest, scriu ce doresc si cand doresc. Nu sunt obligat sa ma justific de fiecare data cand aleg o tema. Nu va amuza, nu cititi. Sunt zeci, sute, mii de alti autori in Romania, in lume. In caz ca dl Hanzy s-a simtit jignit de acel comentariu, imi cer scuze (nu era al meu. dar a aparut pe acest forum). Va asigur ca nu gust atacurile la persoana. Ganduri bune.

      • Hantzy spune:

        Abia acum am remarcat delicata dvs interventie, domnule Profesor. Multumesc pentru gandurile bune!
        Sunt obligat insa sa-i iau chiar eu apararea interlocutorului meu, banuind ca nu s-a dorit un atac la persoana, cat mai ales o aluzie la un derapaj verbal iliescian, unul ceva mai peiorativ decat acel “mai draga”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)