vineri, martie 29, 2024

Anul 2015. Ce va fi? (I)

Alegerile prezidențiale din 2014 deschid linii noi de evoluție în societatea românească. Numeroase provocări au apărut pentru actorii politici și instituționali din România. Îmi propun să analizez sistematic, în mai multe episoade, până la sfârșitul acestui an, modul în care s-ar putea reconfigura scena publică din România în anul 2015.

Cum va evolua noul PNL, la putere sau în opoziție? Va putea rămâne Iohannis neutru în jocul politic? Care sunt perspectivele actualei majorități parlamentare? Ce viitor are actualul premier, dar și care va fi deznodământul convulsiilor interne din PSD? Va reuși să construiască Macovei o alternativă politică până în 2016? Dar Sebastian Ghiță? Ce rol ar putea juca Traian Băsescu, dar și ce se va întâmpla cu actualul PMP? Are puterea judiciară prea multă putere acum în România și cum se vor poziționa celelalte două puteri pentru a limita acest exces? Va crește în intensitate ”furtuna facebook” stârnită în alegerile prezidențiale sau se va domoli în absența unor mize directe? Ce se va întâmpla cu marile reforme rămase în stand-by încă de acum doi ani? Există voință politică pentru a continua modernizarea statului? Au fost serviciile de informații implicate în jocul politic al prezidențialelor și care sunt costurile pe care le vor plăti odată cu venirea unui nou președinte?

Iată doar o serie de întrebări esențiale pentru înțelegerea viitoarelor evoluții și mutărilor principalilor actori politici și instituționali pe tabla de șah în anul 2015.

PNL. Câteva provocări pentru cel mai mare partid din opoziție.

1. Integrarea celor două componente ale fuziunii (PNL și PDL).

Fuziunea între două partide mari este o întâmplare nouă pe scena politică a ultimilor 25 de ani. La acest moment fuziunea este ireversibilă, prin dispariția juridică a PDL. Bicefalismul asumat de cele două partide până în 2016, deși a fost acceptat ca o modalitate de a diminua tensiunile la nivel central și local, se poate dovedi o armă cu două tăișuri. Din punct de vedere managerial, doi șefi cu puteri egale reprezintă o construcție instituțională ineficientă. Experiența fuziunii între PD și PLD, deși diferită din punct de vedere al ponderii componentelor, a arătat că integrarea și omogenizarea survine după cel puțin trei sau patru ani. Chiar dacă fuziunea este ireversibilă, dezertările individuale sunt încă posibile în funcție de performanța electorală a celor două mari blocuri – PSD și PNL, întrucât există două recipiente mai mici legate ombilical de vechiul PNL și PDL, și anume, PLR și PMP.

2. Dilema: la guvernare sau în opoziție. Și până când?

Sunt posibile două scenarii: intrarea la guvernare a PNL înainte de parlamentarele din 2016 sau venirea la guvernare după parlamentarele din 2016, în cazul unei victorii în alegeri.

Este pentru prima oară în ultimii 25 de ani când proaspătul președinte ales nu are o majoritate parlamentară și, deci, brațul executiv complet. Perioada ar fi comparabilă cu ultimii doi ani din primul mandat al lui Traian Băsescu, relegitimat electoral după referendumul de demitere din mai 2007. Câștigarea alegerilor parlamentare din 2008, la limită, de PDL a fost și rezultatul unui rol activ pe care Traian Băsescu l-a jucat în cei doi ani, în contrast cu planurile lui Klaus Iohannis de a se menține în partitura rigidă a modelului de arbitru.

Așadar, a rămâne în opoziție până în 2016, înseamnă ca PNL să depindă de toate reconfigurările politice ce pot să apară până la momentul scrutinului (evoluția PSD, apariția unor alți jucători pe zona de centru dreapta). Dacă PNL nu obține prima poziție în clasamentul electoral și, totuși, președintele Iohannis va desemna un premier de la această formațiune, ar fi o premieră riscantă, constituțională, dar la marginea jocului democratic (Traian Băsescu a consacrat numirea premierului de la formațiunea cu cei mai mulți parlamentari).

Intrarea la guvernarea înainte de alegerile locale sau parlamentare ar însemna un risc de imagine pentru PNL, obligat fie să construiască un cabinet cu susținere minoritară (deci la discreția partidelor de opoziției), fie să accepte alianțe cu parteneri ”nenaturali”: UNPR sau PLR.

Avantajele intrării la guvernare înainte de alegerile parlamentare pot fi legate de lansarea unor politici publice atractive pentru diverse categorii sociale sau modificarea legislației electorale (reintroducerea alegerii primarilor în două tururi, introducerea votului prin corespondență). Momentul intrării la guvernare este și el problematic. Intrarea în 2015 înseamnă să guvernezi pe bugetul deja proiectat de actuala majoritate, intrarea în 2016 înainte de alegerile locale sau la sfârșitul lui 2015 ar reedita scenariul USL-2012, dar în cu totul și cu totul alte circumstanțe.
3. Preluarea credibilă a agendei de campanie electorală.

Câteva teme fundamentale au reieșit atât din programul politic al lui Klaus Iohannis, cât și din programul Macovei, asumat de actualul președinte în turul al doilea de scrutin. Relaxarea fiscală, liberalizarea pieței politice, reforma electorală (în special votul prin corespondență), reducerea numărului de parlamentari sunt doar câteva dintre acestea. Indiferent de poziția pe care o va avea PNL, la guvernare sau în opoziție, va fi obligat să susțină credibil, inclusiv prin folosirea energiei civice, aceste teme. Disimularea susținerii, devenită o obișnuință a clasei politice în anii de tranziție, spre amăgirea electoratului, îi va îndepărta pe liberali de obiectivul câștigării alegerilor din 2016, cu atât mai probabil în cazul unei preluări a pârghiilor executive.

Va fi dispus PNL să accepte, de pildă, înregistrarea unui partid cu doar 3 membri, în situația în care liberalii își doresc să concentreze cât mai mult electorat de centru-dreapta până la parlamentarele din 2016? Puțin probabil. Se va bate opoziția parlamentară pentru reducerea numărului de parlamentari la 300, modificare ce poate fi operată prin lege și nu prin Constituție? Ce parlamentar va vota pentru împuținarea locurilor eligibile din Parlament? Am îndoieli serioase că există o majoritate pentru așa ceva. Vor susține liberalii votul prin corespondență? Aparent, ar fi avantajați de o diaspora care tradițional votează centru-dreapta, dar, în realitate, re-aducerea a trei milioane de cetățeni în corpul electoral poate avea efecte imprevizibile asupra metodelor tradiționale de campanie: pomeni, mită electorală, mobilizare prin rețele comunitare.
4. Distribuirea rolurilor pentru o viitoare guvernare. Cine va fi premier?

Lupta internă pentru distribuirea portofoliilor într-un viitor cabinet liberal, dar și pentru poziția de șef al unui eventual guvern PNL se suprapune nefericit peste planurile de integrare a componentelor fuziunii. Angajamentul inițial nescris, de împărțire a funcțiilor (președinte-premier) între PDL și PNL, va deveni, cum s-a mai întâmplat, caduc, pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare din 2016.

Cum integrarea PNL va fi departe de final înainte de 2016, cele două tabere (vechiul PNL și PDL) își vor disputa intens sferele de influență într-un viitor cabinet. Mutarea liberală cu Alina Gorghiu, co-președintă a agregatului bicefal, amenință pretențiile lui Cătălin Predoiu pentru preluarea funcției de prim-ministru. Gorghiu provine din generația tânără liberală și are șansa de a face o figură bună, ce s-ar putea reflecta și în sondajele de opinie, în vreme ce tabăra PDL este condusă de mult mai puțin charismaticul Vasile Blaga. Predoiu, plasat într-o poziție secundă, va putea cu greu să-și facă simțită prezența în noul angrenaj politic, deși are reale calități de lider. Susținerea discretă, la nivelul imaginii, pe care Gorghiu o va primi de la Iohannis, va cântări în ecuația popularității mai mult decât ar părea la prima vedere.
5. Poziționarea față de solicitările justiției

Este de așteptat ca DNA să mențină ritmul anchetelor declanșate asupra guvernărilor ultimilor 10 ani din care au făcut parte deopotrivă PNL și PDL. Solicitări viitoare către Parlament pentru începerea urmăririi penale sau chiar pentru reținerea unor foști miniștri sunt foarte probabile.

Semnalul pozitiv dat de PSD, la rândul său vulnerabil la cereri de acest tip, a doua zi după turul al doilea al prezidențialelor, îi obligă pe liberali să asigure majoritate pentru asemenea încuviințări ale legislativului. De asemenea, poziția partidului față de persoanele cu funcții politice aflate în atenția justiției va constitui o altă încercare pentru credibilitatea PNL, în urma votului covârșitor din 16 noiembrie pentru contracandidatul lui Victor Ponta.
6. Relația cu președintele Iohannis și folosirea acestei resurse în plan politic și electoral

Atât PDL, cât și PNL au rămas marcate de autoritatea lui Traian Băsescu, în calitate de președinte al țării, atât în perioada Alianței D.A., 2005-2007, cât și ulterior, subiectul acestei autorități fiind doar PDL. Iohannis nu își va putea realiza programul politic al primului mandat decât cu ajutorul unei majorități parlamentare construite în jurul liberalilor, până în 2016 sau după 2016.

PNL nu poate fi imun la influența exercitată de Iohannis în interiorul partidului, măcar și pentru faptul că acesta va nominaliza următorul prim-ministru și va avea un cuvânt de spus în desemnarea miniștrilor, în special în cazul remanierilor guvernamentale. Chiar în situația în care PNL va rămâne în opoziție până la alegerile parlamentare din 2016, rolul lui Klaus Iohannis în consolidarea demersului de opoziție la actuala majoritate este determinant, deoarece deține pârghii semnificative precum: promulgarea legilor, contestarea constituționalității legilor, participarea la ședințele de guvern, declarații în plenul Parlamentului, conducerea CSAT și organizarea de referendum național.

Experiența anilor 2007, 2008, arată că Traian Băsescu a jucat un rol decisiv în propulsarea PDL în poziția de învingător al parlamentarelor din 2008.
6. Schimbarea de ștafetă în partid

Alegerea succesorului aripii PNL din noul agregat politic constituit prin fuziune demonstrează, pe de o parte, că Iohannis dorește să mențină controlul asupra partidului prin loialii săi, și, pe de altă parte, dorința seniorilor liberali de a plasa în primele rânduri generația tânără. O asemenea mutare pune, fără îndoială, presiune și asupra taberei PDL de a face mai rapid schimbul de generație.

Experiența anilor anteriori ne arată că asemenea schimburi de ștafetă nu sunt lipsite de convulsii. PDL a încercat acest schimb chiar în 2005, la presiunea lui Traian Băsescu, dar el s-a dovedit incomplet, atâta vreme cât vechii PD-iști aveau încă resurse politice pentru a rămâne influenți în conducerea partidului. În asemenea situații, tentația noii generații de a rămâne într-un soi de coabitare cu seniorii se dovedește ruinătoare pentru orice plan de reformă, atât la nivelul partidului, cât și la nivelul țării, atunci când partidul ajunge la guvernare.

Probe ale eșecului acestor tentative la avem nu doar în PDL, ci și în PSD. Emil Boc, un lider tânăr la preluarea ștafetei, a fost nevoit să facă balet între ”vechii feseniști” și ”oamenii lui Băsescu” și a sfârșit prin a fi scos din conducere cu acceptul ambelor tabere. Victor Ponta sau Mircea Geoană au fost și ei absorbiți de vârtejul greilor vechi din partid, sfârșind prin a fi contestați atât de cei din aceeași generație, cât și de ”oamenii lui Iliescu”. Ce arată asta? Că încercarea de a împăca și capra și varza nu duce nicăieri: pierzi și puterea în partid și ratezi și reforma.

Acum, spre deosebire de anii anteriori, schimbarea de ștafetă are șanse mai mari să devină completă, doar la presiunea noilor construcții politice care se anunță și care pornesc, din ce în ce mai des, din societatea civilă.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. In cazul retragerii, fie si vremelnice, a lui Traian Basescu din primplanul scenei politice interne -cum pare a da acesta de inteles, eu cred ca arena politica din Ro va trece, cel putin in urmatoarea etapa, printr-un proces de atomizare. In acest scenariu, doua sunt efectele inevitabile care vor duce la destructurarea dreptei: a) disparitia rolului coagulant al lui TB in jurul proiectului sau de tara (coagulant zic, in ciuda …cat casa, care ii atribuie un rol de sabotare a dreptei) si b) disparitia rolului activ al „basistilor” afectati de disparitia „muzei” lor – sigur, cei mai multi sunt in diaspora activata de apelul pedagogic al lui TB, dar multi exista si in tara (vom vedea si estima pinderea acestora din urma la manifestarea pro- Basescu organizata de Angela Tocila si prietenii acesteia de online. (N.B. Aceasta manifestare este, cred eu, ultima sansa a intelectualitatii de a demonstra ca a depasit stadiul de sinecurist al puterii, oricare ar fi ea. In mod special, prezenta vocilor GDS in aceasta manifestare este purgatoriul prin care trebuie sa treaca grupul care a facut imposibila prezenta unui Michnik in Romania comunista, unde, eu personal, includ si cele aproximativ trei mandate ale lui III. Sa nu uit: …si potcovirea tarii cu un impostor ca Umilica).
    In caz ca acest lucru se va intampla (disparitia lui TB din politica de varf), nu vreau sa ratez ocazia sa va felicit pentru activarea pe 16 noiembrie a „tacutilor”, cei care au infrant, de fapt, oastea de zombies a lui Dragnea. Din aceasta perspectiva, va urez de pe acum „La Multi Ani!” pentru 2015.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro