vineri, martie 29, 2024

Anul 2015. Ce va fi? (II)

Dacă în prima parte am încercat să arăt care sunt provocările pentru principalul partid de opoziție, în această secvență voi încerca să analizez un alt potențial opozant al actualei majorități. Este vorba de Traian Băsescu, președintele care a terminat zece ani de mandat pe 21 decembrie.

Mai întâi aș vrea să vă spun o istorioară. În 1999 eram membru al unui board al Fundației Soros care se ocupa de Barometrul de Opinie Publică, o cercetare sociologică destul de comprehensivă, realizată periodic, în care am introdus și o întrebare mai puțin obișnuită la acea vreme. Erau întrebați românii care este șeful de stat care a făcut cel mai mult bine României, dar și președintele care a făcut cel mai mult rău României. Previzibil poate pentru unii, Ceaușescu era cel mai iubit, iar președintele în funcție, încă, Emil Constantinescu, cel mai hulit. Sigur că rezultatele trebuiau interpretate dintr-o perspectivă emoțională. Ne aflam într-o perioadă de hiperinflație, după câteva măsuri nepopulare de restructurare a unor mari companii de stat, cu o coaliție la guvernare extrem de incoerentă, după câteva decizii de politică externă și de securitate șocante la acel moment (acordul de a pune la dispoziția NATO aeroportul din Timișoara pentru bombardarea trupelor sârbe ale lui Miloșevici). Să mai arăt aici, pentru a avea o idee completă a stării generale de spirit a românilor, și că, un an mai târziu, Corneliu Vadim Tudor, un exponent al nostalgicilor comuniști, era aproape să câștige alegerile prezidențiale.

Ei, bine, 14 ani mai târziu, un alt președinte își epuizează cele două mandate permise de Constituție. Un sondaj publicat recent arată că 30% dintre români îl consideră pe Traian Băsescu cel mai bun președinte al României după 1989. Pe locurile următoare, în ordine, vin Iliescu și Constantinescu. Aceste rezultate arată că Traian Băsescu are o bază solidă pentru a spera să rămână o voce puternică pe scena publică din România, spre deosebire de ceilalți doi foști președinți, extrem de contestați în timpul mandatului și la terminarea lui.  Cifrele sunt însă înșelătoare. Traian Băsescu era puternic atunci când conducea o instituție și putea influența curentele de opinie sau avea pârghii să controleze deciziile altor instituții.

Pentru a rămâne jucător, Traian Băsescu are nevoie de un vehicul politic, asta dacă își dorește să fie mai mult decât un ”înțelept” al societății, loc pe care îl are asigurat doar prin experiența și realizările din cele două mandate. Fără un partid pe care să îl controleze, măcar din punct de vedere strategic, dacă nu și managerial, e greu de crezut că fostul șef de stat ar putea să mai facă lucrurile să se întâmple. Poate fi el însuși un rezervor de idei și recomandări, poate aprinde speranțe și inflama stări de spirit, dar nu poate produce efecte directe.

Cum PDL nu mai există din punct de vedere juridic, topindu-se în noul PNL, alături de foști adversari ai lui Traian Băsescu, iar PSD nu poate fi o opțiune pentru un președinte declarat de centru-dreapta, mai sunt doar două variante posibile: Partidul Mișcarea Populară sau un alt partid nou. Realist vorbind, este puțin probabil să se angreneze într-o nouă construcție politică, odată ce a pariat deja pe un partid ”de altă factură”, PMP, care, fără îndoială, a dezamăgit prin performanțele sale electorale.

Așadar, e PMP sau nimic. Întrebarea rămâne care PMP?

Partidul Mișcarea Populară s-a născut în anul 2013, ca o tentativă de a absorbi energiile noi ale societății civile, dezamăgite de întreaga clasa politică. Pe lângă figuri noi, care nu mai fuseseră înregimentate politic, partidul a atras și foști membri ai PDL (și nu numai), ceva mai hârșiți în politica de cotloane a ultimilor 25 de ani. Un asemenea cocktail, pe care l-am mai văzut în timp și la alte partide, în strădania lor de se primeni, a intrat repede în contrast cu așteptările de pe scena publică. Adevărul e că o majoritate, chiar și relativă, a românilor, nu mai vrea jumătăți de măsură, nu mai vrea camuflaje ieftine și surogate.

Adevărata cădere a PMP a fost marcată de venirea Elenei Udrea, mai întâi ca simplu (dar vizibil influent) membru, apoi ca președintă aleasă a partidului. Ca personaj politic, Elena Udrea n-a demonstrat decât o ambiție ieșită din comun. S-a dovedit o devoratoare de notorietate chiar cu prețul stridenței, care subordonează orice obiectiv politic propriului narcisisim. În plus, fagocitează orice resursă politică pe care și-o aproprie . Nu există alte calități care să o recomande ca lider politic. Dimpotrivă, Elena Udrea este exact opusul a ceea ce ar trebui să fie un lider politic. Prezența ei în fruntea PMP a alungat oameni, în loc să adune simpatizanți. Rolul său dizolvant a fost atât de pregnant, încât efortul mediatic gigantic nu a putut să acopere semnele disoluției.

Semnul egalității între Elena Udrea și PMP a pecetluit soarta partidului în anul electoral 2014: 6,2% la europarlamentare (cu Udrea cap de afiș) și 5,1% la prezidențiale. Nici banii cheltuiți pe promovarea electorală, nici prezența mediatică sufocantă, nici chiar susținerea fără echivoc a Președintelui României, nu au putut compensa gravitația uriașă a unui personaj politic lipsit de anvergură, dar plin de controverse prin legăturile dubioase în tot spectrul politic, dar și în mediul de afaceri. În raport cu resursele puse în joc, performanța electorală poate fi catalogată, fără emoția de a greși, drept catastrofală. O simplă comparație probatorie – Monica Macovei a obținut un scor apropiat la prezidențiale, cu o campanie în care raportul resurselor a fost, fără prea multă exagerare, cam de 1 la 100.

În aceste condiții, șansele lui Traian Băsescu de a ridica PMP din zona nerelevanței spre un scor apropiat de potențialul electoral propriu (25-30%) sunt egale cu șansele unui atlet de a ridica în spate un elefant. De altfel, legăturile Elenei Udrea cu diverse personaje aflate acum în arest au devenit tot mai notorii în ultimele luni. Un document recent publicat, aparținând DNA, arată că doamna Udrea ar putea fi direct implicată în câteva operațiuni dubioase cercetate acum de organele judiciare.

Traian Băsescu nu este un naiv. Știe foarte bine că numărul celor care îl acceptă și ar susține un partid moșit de el este de trei-patru ori mai mare decât numărul celor care acceptă un tandem Traian Băsescu-Elena Udrea. Electoratul pe care îl vizează PMP adună oameni extrem de autonomi în decizie și cu exigențe foarte ridicate. Cu greu a reușit Monica Macovei să mobilizeze o parte din acest electorat. O altă parte a ieșit în al doilea tur de scrutin, motivată mai ales de acumularea unor abuzuri fără precedent ale PSD și ale candidatului Victor Ponta.

Un PMP fără Elena Udrea, păstorit de Traian Băsescu, are șanse să facă o mare surpriză la alegerile din 2016. Aș spune chiar mai mult decât atât – un tandem Traian Băsescu-Monica Macovei, sub umbrela PMP, ar putea să facă ravagii în clasa politică în următorii doi ani. Dar, desigur, acesta nu este decât un scenariu posibil. Animozitățile dintre cei doi, apărute mai ales după episodul numirii procurorilor din 2013, au instalat deja o răceală care nu poate fi depășită decât prin pragmatism politic și viziune pe termen lung. Paradoxal, nici Macovei și nici Băsescu nu sunt lipsiți de aceste două calități. Rămâne de văzut în ce măsură reactivarea lor ar putea duce la o nouă apropiere.

Pentru a reveni în glorie, Traian Băsescu nu are nevoie decât de două sau trei luni de tăcere. Absența sa va da și mai mult relief unei clase politice lipsite de viziune, incapabile să definească direcțiile majore ale societății. Observatorii avizați ai scenei politice văd deja tendința partidelor de a se replia, după groaza pe care a stârnit-o valul civic mobilizat în 16 noiembrie. Cine îi știe bine pe oamenii politici de la noi cunoaște mecanismele prin care se feresc de curentele populare. Simulezi interesul și empatizezi cu emoția poporului în primele zile, faci niște gesturi spectaculoase care vin în întâmpinarea curentului, adaugi ușoare bemoluri și diezuri la vechiul discurs, după care revii în siguranță la matcă.

În absența unei mize directe, așa cum a fost al doilea tur al alegerilor prezidențiale, ”valul facebook”, într-o sensibilă diminuare, nu poate fi reactivat decât de personaje cu voce puternică, cu valoare simbolică, așa cum sunt Traian Băsescu și Monica Macovei. De asemenea, energia trebuie ”vărsată” într-un recipient politic și trebuie canalizată în câteva teme esențiale. Traian Băsescu are avantajul că nu vorbește pentru prima oară despre ele. Votul prin corespondență, reducerea numărului de parlamentari, liberalizarea pieței politice, revizuirea Constituției, reorganizarea administrativ-teritorială, o nouă lege a sănătății sunt câteva din aceste teme. Dacă nu există nicio voce credibilă care poate capitaliza pe aceste teme, ele vor fi magistral ”omorâte” de actualele partide parlamentare. Fiecare va simula intenția de a promova una sau alta în Parlament, dar, tacit, și PSD și PNL nu vor lăsa ca lucrurile să se și întâmple, sfârșind prin a se acuza reciproc, într-un vacarm general, de obstrucționarea legilor. Dacă există o amenințare exterioară (un partid nou), PSD și PNL ar putea să se plieze la rândul lor agendei publice.

Un lucru e sigur. Traian Băsescu nu mai are aceeași forță, ca la începutul mandatului, de a trage singur după el un partid sau o țară. După zece ani de mandat, numărul contestatarilor săi este chiar mai mare decât numărul simpatizanților. Erodarea la putere și-a spus cuvântul. Fără o echipă de oameni credibili, fără figuri noi, va fi mult mai greu să construiască acel vehicul politic, chiar eliberat de poverile care acum atârnă de el.

Fostul președinte al țării are marele avantaj că știe să facă opoziție, nu doar la actuala majoritate din jurul PSD, dar la întreaga clasă politică și la întregul sistem. Unul din reproșurile care i s-au adus la finalul celor două mandate a fost moștenirea politică. Acest reproș se referă mai degrabă la vehicul și nu la starea generală de spirit. Românii sunt pregătiți pentru un nou mod de a face politică, și aici un merit îl are și Traian Băsescu, dar nu au încă instrumentul și liderii. Aceasta ar putea fi ultima partitură a fostului președinte înainte de intrarea în istorie.

Cealaltă variantă pentru 2015 este ca Traian Băsescu să rămână doar o voce singulară, un semnalizator neutru, care să își pună la dispoziție experiența și claritatea discursului în construirea agendei publice. De pe această poziție însă șansele de schimbare sunt mult mai mici. Niciun politician, niciun partid nu se va simți amenințat sau presat să promoveze un tip de agendă cetățenească, dacă voturile rămân în același vas strâmt, iar dezamăgiții stau în casă.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „Partidul Mișcarea Populară s-a născut în anul 2013, ca o tentativă de a absorbi energiile noi ale societății civile”
    PMP s-a nascut dupa momentul „adio PDL” si a adunat o serie de lideri care i-au dat gir lui TB ca locomotiva politica.
    Cu toate ca si-a mancat singur si cu talent multe procente si a reusit performanta de a ajunge in procente de incredere sub V. Ponta (chiar si cel actual), inexistenta unor contracandidati de valoare, energia de care inca da dovada si elementul atat de pacatos la noi numit „uitarea la romani” il vor transforma in perioada urmatoare intr-un actor important al scenei politice.

    • Marile zacaminte de ură tezaurizate cu migală in atatia ani vor fi combustibilul pentru
      o oarecare mentinere in functiune a masinariei. Atata doar ca moda urii a cam trecut, iar cei care o promoveaza vor parea din ce in ce mai depasiti de vreme.
      Prezenta in spatiul public a domnului Basescu va urma o traiectorie tot mai asemanatoare cu aceea a unor persoane precum Paula Iacob, Miron Cosma sau Monica Tatoiu – aceea de figuranti prin talk show uri populiste.
      Iar acolo cel mai des va spune PRESEDINTELE ACTUAL GRESESTE – EU AS FI FACUT ALTFEL.Evident ca dl Basescu a facut si ar mai face ALTFEL , numai ca – GHINION – nu mai are cu ce.
      Si prin personalitatea sa si prin atitidinea de reconciliere pe care vad ca o proclama, domnul Iohannis se anunta a fi principala tinta a tinerei sperante a Dreptei – Traian Basescu.
      Totusi doua trei bloguri si un Evenimentul Zilei ofilit nu vor putea suplini redutabilele arme institutionale de care domnul Basescu a beneficiat pana ieri.
      Vad ca se ridica in slavi puterea de COMUNICARE a fostului Presedinte. In ultimii ani claritatea comunicarii sale a fost o arma cu doua taisuri, pe masura ce lumea s-a mai dumirit. Ramane deci de vazut daca destinatarii comunicarilor sale vor marsa la afirmatii de tipul FRATELE MEU NU A LUAT CI A DAT BANI.
      In rest sa-i dea Dumnezeu sanatate si viata lunga, dar e clar ca in politica va mai conta.

  2. De acord:
    „Aș spune chiar mai mult decât atât – un tandem Traian Băsescu-Monica Macovei, sub umbrela PMP, ar putea să facă ravagii în clasa politică în următorii doi ani.”
    Dar daca dna Macovei intentioneaza sa-si faca partid anti Basescu/PMP se va intimpla ca la prezidentiale, un dezastru.

    • Un lucru nu inteleg :cum sa faca M.Macovei , luptatoarea anticoruptie , un tandem cu T.Basescu care are in spinare atitea dosare de mare coruptie ? Ce credibilitate va mai avea ea pe scena politica , mai ales ca tandemul o va obliga vrind-nevrind sa apara la scena deschisa de mina cu corupta E Udrea tic-tac ? Ce logica este in ceea ce spuneti , caci mie imi scapa .

  3. Traian Basescu va deveni pana la vara liderul opozitiei adevarate, adica opusa intregii clase politice actuale. Deja nutzi udrea se indreapta usor-usor spre iesire din scena, DNA-ul o va scoate definitiv din joc. Basescu va trebui sa joace rolul de locomotiva pentru o alianta intre cel putin doua noi partide: noul pmp curatit in prealabil de personajele dubioase si recuperandu-i pe intelectualii publici care l-au parasit si noul partid al Monicai Macovei. O noua alianta DA va matura in 2016 toate partidele putred de corupte actuale, tsunami-ul din 16 noiembrie se va repeta la scara mult mai mare. Intr-adevar, totul depinde de pragmatismul si de viziunea pentru viitor a actorilor politici actuali – Basescu si Macovei – cat si a celor inca necunoscuti.

      • Cuvantul „simplu” dupa gestul sau de a saruta drapelul cu ochii in lacrimi… nu i se potriveste, iar ca „bunic”, TB nu va fi cu adevarat fericit decat atunci cand isi va vedea toti nepotii traind bine si asa va fi, cat de curand, pentru toti romanii de pretutindeni.

  4. alianta Traian Băsescu Monica Macovei pare o mutare castigatoare pentru amandoi si nu in ultimul rand pentru noi toti!
    inrebarea care se pune este daca incap 2 sabii in aceasi teaca! sau daca un fost presedinte ar accepta sa fie nr.2 in partid alaturi de M.M. sau M.M. ar accepta sa joace dupa scenariul lui base?

  5. Celebra zicere a Presedintelui, „ponta e bolovanul ce atirna de piciorul Romaniei”, trebuie completata, pentru a intregi un tablu de Tara cu politician. Elena Udrea este bolovanul din carca lui Traian Basescu. Un bolovan care i-a facut rau si lui si simpatizantilor sai. Daca vom avea un fost presedinte ce cara in spate acelasi bolovan distrugator, nu va face nimic. S-a scris, deseori, ca l-ar santaja. Iata, e momentul sa se elibereze de ea, oricare ar fi motivele „santajului”

    Ma indoiesc, ca Monica Macovei va accepta vreodata o alianta cu un partid-poseta, parasit de elite imediat ce Bolovana prezidentiala s-a infintat la succes. Si e bine asa. Dar nici un tandem cu Basescu, cu un spate usurat, nu e posibil. Sunt doi pradatori, care s-ar sfarteca reciproc, pina la anihilare. Iar iubirea de Patrie chiar nu merge atit de departe. La niciunul.

  6. Daca mai vrea sa scoata ceva din PMP, Basescu trebuie sa faca o executie ritualica, taind un cap blond (nu la propriu :-) ).
    Pasul doi va trebui sa fie refacerea partidului din temelii pentru ca acum PMP este doar un fanclub Elena Udrea. Niciunul n-a fost in stare s-o traga de maneca sa nu se arunce intr-o aventura care-o poate ingropa si pe ea si partidul. Bine ca n-a dorit sa candideze la presedintia Norvegiei ca astia erau in stare sa-i stranga semnaturi.
    Cine stie, dupa cum arata vremea, s-ar putea sa-i dea DNA-ul o mana de ajutor.

  7. Buna ziua! Solutia nu sta in vechii vizionari ai sistemului…ci in revirimentul unei noi clase politice. Daca miscam aceeasi pioni pe tabla de sah…nu vom face prea multi pasi inainte… Monica Macovei si Traian Basescu au limitarile lor…sunt buni intr-o perioada care deja a trecut. De ceilalti..nici nu mai vorbesc… Vor face implozie!

  8. Poate ca e prea tarziu … De ce as mai avea incredere intr-o constructive politica marca Basescu ? Am fost printre cei care au banuit ca PMP este doar o jucarioara facuta cadou blondei, si totusi … tot mi-a lasat un gust amar cand am vazut cu cat tupeu monstrous s-a facut confirmarea statutului de jucarioara. Felul in care au fost tratati si huliti oameni cu o anumita statura si anumite realizari de catre nulitatea care se viseaza mare politician … Toate astea sub obladuirea si cu concursul marelui president ….
    A sustinut-o prea mult, a aratat prea mult dispret pentru persoanele care chiar au realizat ceva de-a lungul carierei, si cu care s-a initiat acest partid – initiat, chipurile, tocmai pentru a le permite unor astfel de figuri posibilitatea de a contribui la reformarea societatii Ne-a aratat clar ca este gata sa le dea cu piciorul pe fata, doar pentru a-I face pe plac unei blonde.
    Acum, chiar daca aceasta blonda e scoasa din scena de DNA ,,,, nu mi se mai pare important. Basescu o sa inceapa sa debiteze din nou povesti sforaitoare despre schimbare, despre politica facuta cu figuri reformiste, poate chiar o sa-i atraga din nou, dupa ce mai ca nu i-a scuipat, dar deja stim ca le va da imediat cu piciorul si se va balaci in mocirla tipului actual de „politica” imediat ce apare o nulitate destul de tupeista. Din punctul meu de vedere, Basescu nu are decat sa ramana cu Udrea, sa se voteze unul pe altul. Eu nu am de gand sa-i accord atentie, credit, si prin asta sa contribui la formarea bazei pe care sa se urce urmatorul nimic cu gura mare.
    Nu am facut-o nici la infiintarea PMP-ului, si ma bucur. Dupa cum ziceam, am banuit ca e doar un instrument menit sa o mentina pe blonda in parlament si, astfel, In retelele spagii. Basescu mi-a demonstrat ca nu m-am inselat, chiar pentru blonda fusese pregatit. Acum cred, totusi, ca s-au mai trezit si altii si vor intelege ca asta este ceea ce promoveaza, de fapt, Basescu, nimicuri care fac mult zgomot, si ca nu se vor mai fi pacaliti de „reformele politice” ale fostului presedinte.

  9. Traian Basescu a dovedit, de-a lungul timpului, ca e capabil sa surprinda pe toata lumea. Ne va surprinde, retragandu-se? Ne va surprinde, revenind in forta? Ne va surprinde construind, incet si temeinic, ceva? Nimeni nu stie si orice parere e la fel de buna (sau proasta) ca celelalte.
    „Vehiculul” despre care se vorbeste in articol poate fi un partid sau o fundatie. Dar poate fi si un om.

    (Cu mai multi ani in urma, domnul Nastase, spunea, intr-un interviu, ceva de genul: dupa ani buni de politica, poti ajunge la concluzia ca influenta este mai puternica decat manifestarea directa a puterii.)

    Sa-l lasam, zic, pe Traian Basescu, sa ne surprinda. Sau nu. Eu inteleg ca disparitia „subiectului” Traian Basescu ar fi o lovitura pentru „jurnalisti”, „analisti”, „pamfletari” si „pareristi”, dar as zice sa-l lasam in pace, un timp. Merita un pic de liniste, zic eu.

  10. Complet de acord cu articolul dvs. Daca puteti sa ii transmiteti dlui presedinte ca Elena Udrea este ca o piatra de moara atarnata la gatul lui. Populismul si viziunea lui Basescu + capacitatile unora ca Macovei + intelectuali/politicieni nepatati ar avea intradevar un potential enorm! Ar fi pacat ca Udrea sa intre in istorie :)

  11. Exista o singura solutie: DNA !
    Dupa punerea sub acuzare a doamnei Elena Udrea si demisia/demiterea ei din fruntea PMP, partidul va putea fi preluat si revigorat de Traian Basescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro