joi, martie 28, 2024

Atomul și molecula de gaz sau perspectiva dezirabilă pe care România este pe cale să o rateze

”Era timpul să pornim din nou la drum. O națiune care nu are o conștiință de sine mesianică e sortită pieririi.”

Giovanni Papini – Un om sfârșit

Ca Președinți ai României și Statelor Unite ale Americii, acționăm împreună, ca prieteni și aliați, pentru a avansa Parteneriatul nostru Strategic robust și durabil” este fraza cu care se deschide Declarația Comună a celor doi președinți, semnată în urma vizitei pe care Klaus Iohannis i-a făcut-o lui Donald Trump la Casa Albă luni, 20 august 2019.

Vizita lui Iohannis la Casa Albă și rezultatele discuțiilor dintre cei doi, așa cum au fost acestea reflectate de presă, în Declarația Comună sau în interviurile oferite de ambasadorul nostru la Washington, au generat reacții diferite, în marea lor majoritate reflectând fidel schismele de pe scena politică, în ajunul alegerilor prezidențiale din noiembrie ac.

Declarația Comună subliniază o anumită canalizare a interesului celor două state privind cursul viitor al Parteneriatului Strategic nu doar pe zona cooperării militare, ci și sfera civilă, dar strategică și anume în domeniul energetic – care interesează analiza de față – și cel al comunicațiilor:

România și Statele Unite recunosc că securitatea energetică este securitate națională. (…) Resursele de gaze naturale din România au potențialul de a crește prosperitatea statelor noastre, precum și de a întări securitatea energetică a Europei. România și Statele Unite vor analiza modalități de îmbunătățire a climatului investițional în domeniul energiei în beneficiul ambelor țări. Mai mult, încurajăm puternic colaborarea strânsă a industriilor noastre pentru a sprijini obiectivele României în domeniul energiei nucleare civile.”[1]

George Cristian Maior, ambasadorul nostru în capitala americană, într-un interviu oferit unui cotidian de la București[2] a insistat să pună accentul care se cuvine asupra importanței vizitei președintelui român la Casa Albă, menționând: ”E prima vizită din istoria diplomatică româno-americană – și poate că se pierde din vedere acest lucru – care a dat posibilitatea unei discuții cu întreg Guvernul american chiar în sala de ședințe a Guvernului. Pe lângă președintele Trump, au mai fost prezenți vicepreședintele american, secretarii de la Energie, Apărare, ceea ce reprezintă enorm.

Dacă diplomatul nostru consideră că, în sfârșit, am reușit să profităm așa cum se cuvine de deschiderea pe care a oferit-o Casa Albă, evident din motive ce țin de oportunități pe care inclusiv administrația Donald Trump consideră nepotrivit să le rateze – adică un win-win situation –, partidele aflate la guvernare și susținătorii acestora din presa noastră au considerat, dimpotrivă, că cele nouăzeci de minute petrecute la Casa Albă de delegația română nu au nicio încărcătură reală, ci doar rostul de a lansa campania electorală a lui Klaus Iohannis:

Desigur, o singură națiune putea fi așa penibilă și să îi umple timpul marelui om, căruia în sfîrșit o autoritate a reușit să îi impună să respecte legea, adică să publice ce impozite plătește (…) A noastră! Noroc cu Klaus Iohannis, care avea nevoie de un start la campania electorală (…) că ne-am profilat noi drept cei mai lingăi, mai neprincipiali și mai lipsiți de demnitate dintre europeni. Degeaba, în plus, pe folos electoral privat.”[3] Opinia îi aparține doamnei Alina Mungiu-Pippidi și nu consider potrivit să o contest, constat doar că acesta completează și condimentează opiniile premierului, așa cum au fost acestea exprimate atât ante, cât și post vizită[4].

Desigur, opiniile gazetărești sunt una, iar acțiunea guvernamentală reprezintă cu totul și cu totul altceva. Ori, în privința actului de guvernare, lucrurile par să evolueze (involueze și mai mult?) în mod spectaculos, așa cum o bună parte din presa de la București pare să fie de acord. Dar să recapitulăm puțin, folosind o analiză schematică:

În privința preconizatelor schimbări în echipa guvernamentală, anunțate de CEx al PSD, se poate remarca reacția de dezamăgire a majorității observatorilor și oamenilor de presă de la București, care leagă noile nominalizări de miniștri de interesul aripii conservatoare a PSD – ALDE de a obține de la Casa Albă un acord în alb privind politicile în domeniul (punerii sub control a) justiției, oferind în schimb un acces ceva mai substanțial pentru firmele americane în economia României.

Citând titlurile unor articole cum sunt: Restaurația aripii anti-occidentale din PSD. Iancu, Gârbovan și Valeca, tripleta cu care Dăncilă întoarce România în epoca Dragnea[5]; Culisele PSD: Viorica Dăncilă rămâne la putere, cu prețul Justiției. Klaus Iohannis, în unghi mort: o va numi pe Dana Gîrbovan?[6]; Guvernul care ”se împușcă în picior”: Iulian Iancu – propus vicepremier pe probleme economice, Dana Gârbovan la Justiție, Șerban Valeca la Educație[7] sau 20 august 2019, Casa Albă, Washington – cum am inaugurat a doua oară un șantier la care doar ne facem că lucrăm[8], nu fac decât un sumar al îngrijorărilor legate de acest vals al restaurației de esență național-comunistoidă pe care l-au pornit partidele ce invocă rezultatul alegerilor din noiembrie 2016 pentru modul în care ne guvernează.

Petrișor Peiu, în articolul său pomenit mai sus, subliniază apăsat: ”Vizita președintelui României la Casa Albă nu trebuie să se transforme într-un obiectiv în sine, ci ar fi normal să fie doar un pas spre energizarea parteneriatului nostru. Adică nu bifăm o vizită și ne culcăm liniștiți pentru doi ani. Nu, ar trebui să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă, fără ifose, cu rigoare, cu tenacitate.” Pentru că, așa cum precizează același Petrișor Peiu:

”…daca America vrea, dacă noi vrem, de ce nu putem? De ce nu reușim să aducem firmele americane aici? Cum să citim aceasta? În logica superficialității noastre proverbiale? În logica conflictului banalizat dintre președinte și guvern? Oricum ar fi, abordarea de către România a parteneriatului strategic cu americanii este clar nesistematică, nestructurată, lipsită de obiective, lipsită de calendar și lipsită de viziune strategică.”

Absolut corecte observațiile de mai sus, însă, spre dezamăgirea lui Petrișor Peiu, Curs de Guvernare consideră, bazându-se pe biografiile personajelor politice/figurilor civice implicate, că nominalizările de viitori miniștri anunțate de Viorica Dăncilă, ca preț al desemnării sale la Congres drept candidat în alegerile prezidențiale, nu vor face altceva decât să arunce Declarația Comună a președinților american și român în cel mai uitat sertar pe care-l vor găsi prin Palatul Victoria, pradă acarienilor și prafului de care Bucureștiul nu duce lipsă.

AMERICA SAU CHINA?

În Declarația Comună, SUA și Romania se angajează să evite riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze și menționează expres rețelele de telecomunicații 5G. Cu o săptămână înainte de întâlnirea de la Casa Albă, guvernul american a listat câteva companii chineze din domeniul energeticii nucleare, motivând că: ”…ar întreprinde sau favoriza demersuri de a obține tehnologii și materiale nucleare avansate ale SUA pentru a fi deturnate în scopuri militare în China.”[9]

China General Nuclear Power listată în SUA (Profit.ro)

Așa cum se știe, în luna mai ac., Nuclearelectrica și China General Nuclear Power Corp. au semnat un acord pentru asocierea (constituirea unei viitoare Joint Venture Company) în scopul construirii a două grupuri energetice nucleare (unitățile 3 și 4) pe platforma centralei de la Cernavodă.

Declarația Comună nu se referă expres la viitorul acestor negocieri, dar partea americană (așa cum am arătat și în articolul meu anterior, sub titlul Sfârșitul energeticii carbonului hard în Europa și o tranziție mediată de puterea atomului) a avut permanent rezerve serioase față de această asociere și continuarea cooperării (oricum incertă din perspectiva pretențiilor comerciale ale părții chineze, așa cum afirma secretarul de stat Doru Vișan) ar pune sub semnul întrebării seriozitatea angajamentului român, din perspectiva Parteneriatului Strategic cu americanii.

Nu toată lumea este de acord cu această evaluare. Răzvan Nicolescu, fost ministru delegat pentru energie, de exemplu, citat de Curs de Guvernare, consideră fără reținere că obiectivele americane în România nu interferează în niciun fel cu parteneriatul româno-chinez pentru unitățile 3 și 4 de la Cernavodă:

În ceea ce privește domeniul energetic, Statele Unite vizează două aspecte: deblocarea proiectelor energetice din Marea Neagră și intrarea pe piața energiei nucleare civile. Acest din urmă lucru nu pune în pericol anunțatul proiect comun româno-chinez pentru dezvoltarea capacităților adiționale de la Cernavodă.”[10]

Fără să contrazică viziunea lui Nicolescu, actualul ministru al energiei, Anton Anton, observă totuși că discuțiile de la Casa Albă și Declarația Comună aduc în discuție de fapt un cu totul alt orizont, cel al tehnologiilor viitorului: ”Citind printre rânduri, am înțeles că ce s-a discutat se cheamă SMR, small nuclear reactors, un subiect extrem de modern. Noi, compania noastră, Nuclearelectrica, avem un memorandum de înțelegere cu o firmă din SUA, pentru dezvoltarea acestor reactoare de mică putere. Sunt mult mai sigure și mai puțin complicate față de ceea ce avem noi ca centrală nucleară și cred că acesta este subiectul care a fost discutat între cei doi președinți.”[11]

Așa cum a observat și unul din reprezentanții de marcă ai industriei, Teodor Chirica, președintele FORATOM, chiar dacă proiectele SMR sunt tehnologie de vârf: ”Până când nu va fi un ′first of a kind′ în țara de origine care a dezvoltat și care să probeze soliditatea acestui concept, este evident că nimeni nu va angaja un asemenea proiect.”[12] Cu alte cuvinte, pe termen scurt România trebuie să găsească tot o soluție clasică pentru Cernavodă: adică rațional este să dezvoltăm noile unități bazându-ne tot pe tehnologia CANDU.

Menționam în articolul trecut faptul că Polonia s-a pronunțat fără echivoc pentru cooperarea cu Statele Unite în dezvoltarea viitoarelor sale proiecte nuclear-energetice, în timp ce Ungaria are de asemenea o opțiune neechivocă pentru cooperarea cu Rosatom. Mai aproape de noi, constatăm cu o oarecare surprindere că Bulgaria a primit oferte pentru Belene care-i permit să analizeze cu destul de mult optimism viitorul acestui proiect.

Conform Economica[13], Bulgaria a primit o ofertă, așa cum era deja anunțat, de la Rosatom prin intermediul subsidiarei Atomenergoprom, dar și de la firma de stat Korea Hydro & Nuclear Power Co. Ltd. Oferte au depus și China National Nuclear Corporation, două consorţii înregistrate în Bulgaria – Elektrocentrala Belene 2019 şi AEC Belene şi de la compania bulgară IPK & UP EOOD.

Compania franceză Framatome, o divizie a EDF, şi grupul american General Electric și-au manifestat interesul de a furniza echipamente și a executa lucrări, companiile bulgare Grand Energy Distribution şi Atomenergoremont AD intenționează să achiziționeze participații minoritare în proiect, firma bulgară European Trade of Energy și-a exprimat interesul pentru achiziționarea de energie electrică, iar Macedonia de Nord vrea la rândul său să achiziționeze unei participații minoritare prin compania sa de electricitate și să încheie un contract de furnizare de electricitate pe termen lung.

De ce ar rămâne România captiva unei singure soluții, și aceea defavorabilă comercial și neagreată cu partenerul nostru strategic Statele Unite ale Americii? În Ministerul Energiei sunt mai multe voci – ministrul Anton Anton[14], secretarul de stat Doru Vișan[15] – care sugerează că nu suntem nici pe departe nevoiți să înghițim cu orice preț pastila chinezească și că soluțiile pe care le avem la-ndemână sunt mai multe și poate chiar mai potrivite cu interesele noastre strategice și mai pe măsura portofelului consumatorului român.

În același timp, însă, în presa românească au fost publicate analize care problematizează pe marginea incapacității premierului Viorica Dăncilă de a face față în deciziile pe care le ia influenței persoanelor care i-au fost plantate în preajmă și care direcționează actul de guvernare în conformitate cu interese private absolut netransparente.

Ar fi acesta și cazul a (cel puțin) două personaje care astăzi se regăsesc în proximitatea premierului Viorica Dăncilă, respectiv Costin Mihalache, șeful Cancelariei prim-ministrului, despre care mai mulți publiciști vorbesc ca despre adevăratul premier al României, și Florea Voinea, zis Ică, senator PSD și colaborator de încredere al Vioricăi Dăncilă în campania pentru prezidențiale.

Atât despre Costin Mihalache[16], cât și despre Florea Voinea[17] se acreditează faptul că sunt exponenți de forță ai intereselor statului chinez în România, iar despre ambii că au format în jurul premierului un soi de cerc de fier impenetrabil[18], pentru a o izola și a-i controla acțiunile și deciziile. În mod evident, dacă aceste evaluări vor ajunge să se dovedească adevărate, nu putem decât să anticipăm că șansele ca Declarația Comună de la Washington să se transforme – așa cum cere Petrișor Peiu – în acțiune guvernamentală coerentă sunt absolut nule.

GAZUL SAU ATOMUL? UNII ÎNCEARCĂ SĂ NE CONVINGĂ CĂ TREBUIE SĂ ALEGEM

Așa cum fac gazetarii care stau la pont, stau și eu cu ochii pe știri și pe munca gazetarilor pentru a înțelege cursul pe care vrea să-l ia zilnic lumea în care trăiesc. Nu urmăresc știrile și analizele de profil la voia întâmplării, ci pentru a mă edifica, sau măcar pentru a ghici traseul unor idei prin spațiul public, chiar dacă recunosc cu sinceritate că de multe ori n-am fost capabil să-mi dau seama cine anume a aruncat anumite idei în piața publică și ce scop (real) urmărește.

Vă dau exemplu câtorva dintre aceste idei care aleargă zilnic prin presa noastră de specialitate și în legătură cu care n-am dibuit așa cum ar trebui nici originile, nici rostul (eventual ascuns) pe care-l incumbă:

(i) OUG 114 era necesară. Acum România poate să consume gaze naturale din import, care sunt mai ieftine (e și normal de altfel, o dictează regulile pieței) și să-și conserve rezervele de gaze de care dispune pentru viitor. Inclusiv rezervele de gaze naturale din Marea Neagră;

(ii) Nu poți dezvolta concomitent și capacități de producție energetică pe gaze naturale și capacități de producție energetică pe bază nucleară. De altfel, industria nucleară are probleme în România, încă nerezolvate (nu avem depozite pentru deșeuri radioactive, nu mai avem capacitatea de a produce uraniu în țară etc.), așa că este preferabil acum să ne concentrăm pe centrale termoenergetice bazate pe gazele naturale, e mai sigur;

(iii) Cărbunele nu poate, și nu va putea lipsi din mixul energetic în România, este esențial, este o chestiune de securitate energetică. Doar că Uniunea Europeană ne impune o politică mult prea agresivă a certificatelor de carbon, care a ajuns să încarce cu 40-45% costurile termocentralelor pe cărbune. Se impune deci să găsim un mecanism de sprijin pentru aceste termocentrale în viitor;

(iv) Nu avem alternativă la asocierea cu chinezii pentru unitățile 3 și 4 de la Cernavodă. Ori le facem cu chinezii, ori nu le mai facem. Deci nu avem alternativă de la introducerea mecanismului de sprijin cerut de chinezi, CfD-ul, mai ales că și alții în Europa procedează la fel. Americanii nu ne pot ajuta, iar tehnologiile noi, unitățile modulare etc., nu pot fi o soluție în România înainte ca americanii să le facă mai întâi la ei acasă.

Am observat, în schimb, o extraordinară larghețe a discursului când vine vorba de mecanisme de sprijin. Ce mare lucru? E chiar o datorie patriotică să susținem prin mecanism de sprijin soluțiile pe care noi (noi, politicienii?) le considerăm bune pentru România, chiar dacă pentru acest lucru va trebui să intrăm în contradicție cu Bruxellesul.

Un mecanism de sprijin pentru producătorii de energie pe bază de cărbune, ajunși la ananghie, CfD pentru asocierea cu chinezii atât în proiectul pe cărbune de la Rovinari cât, mai ales, în cel nuclear de la Cernavodă, mecanismul BAR pentru transportatorul și distribuitorii de energie electrică…etc. Dar cine plătește pentru aceste mecanisme? Desigur consumatorul, cel căruia i se încarcă factura de energie electrică. Iar România, deși a fost mereu presată de Bruxelles în acest sens, nu a găsit, prin ANRE, nicio soluție pentru a defini și a proteja consumatorul vulnerabil. Și e și lesne de înțeles de ce: majoritatea românilor au venituri mici, iar consumatorii vulnerabili ar fi extrem de mulți.

Prin iulie ac. am citit ceea ce mie mi s-a părut o excelentă analiză (desigur, cu anvergură gazetărească, fără alte pretenții decât informarea publicului) făcută de Florin Rusu[19], care a arătat cu mare îndemânare și folosind o multitudine de argumente pertinente cum a devenit România cea mai scumpă piață europeană a gazelor naturale și un importator net în perioada de vară. Și ce am făcut cu aceste gaze aduse din import? Le-am…îngropat.

Adică, după ce undeva prin Rusia cineva le-a extras, noi, prin jocul pieței distorsionată de OUG 114, le-am luat scump, dar mai ieftin decât le producem la noi acasă, și le-am injectat în depozite subterane, de unde, eventual, să le scoatem la iarnă. Dar să le scoatem mai scumpe, pentru că la prețul lor se va adăuga și costul de înmagazinare. Un proverb popular numește o asemenea neghiobie: să te scumpești la tărâțe și să fii ieftin la făină.

Exact în timp ce unii își numără câștigurile neghiobiei pomenite, ale cărei costuri le vom suporta începând cu factura lunii ianuarie 2020, ExxonMobil își anunța intenția de a-și vinde participația din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră și de a se retrage, nemulțumit de modul în care guvernul a ales să se poziționeze față de investițiile strategice de exploatare a gazelor naturale din zona economică extinsă a României din Marea Neagră.

Dar exact când mai nimeni nu înțelegea ce anume ni se întâmplă, ANRM plusează și anunță că scoate la concurs 28 de perimetre petroliere pentru explorare, inclusiv în Marea Neagră. Și din nou unii gazetari, atenți la nuanțe, fac o primă evaluare și exprimă o primă opinie: ”În cazul în care măsurile toxice nu vor fi abrogate, cei care vor participa la licitație vor valida întregul pachet de reglementări de piață și de fiscalitate pe care companiile producătoare tocmai l-au contestat în ultimii doi ani.”[20]

Și ca să pună capac, Curtea de Conturi (sincer, nu știu cum a scăpat o astfel de analiză de cerberii președintelui Mihai Busuioc) publică un audit al pieței autohtone de gaze naturale în care a consemnat că: ”Auditul a remarcat faptul că, în perioada auditată, au fost impozitate suplimentar veniturile obținute de producătorii de gaze naturale din producția internă, acest fapt putând constitui unul din factorii care au condus la crearea unui mediu mai favorabil importului de gaze din afara UE (gaze rusești).”[21]

Să recapitulăm. Avem gaze naturale, dar nu le exploatăm, pentru că din anul 2017 și mai ales din decembrie 2018, am fixat un cadru legislativ combinat, măsuri fiscale și alte politici economice, prin care descurajăm producția domestică și investițiile pentru dezvoltarea de noi perimetre gazifere.

Avem proiecte de investiții noi, pentru producția de energie electrică pe bază de gaze naturale (Iernut, Mintia, Craiova), deși necesitățile sunt chiar mai mari de atât, mai ales dacă luăm în calcul starea actuală a capacităților de producție energetică autohtone, dar și politica de neutralitate climatică a Uniunii Europene (vezi Agenda Strategică 2019 – 2024). Dar vom mai avea gaze pentru aceste capacități? Dar pentru a continua dezvoltarea rețelei naționale de alimentare cu gaze naturale a populației țării?

Să înțeleg, ca domnul ministru Anton Anton, că nu e mare lucru[22]: dacă e mai ieftin din import, luăm din import! E chiar foarte bine așa! Păi, și cu securitatea energetică ce facem? O luăm și pe ea din import, de la ruși? În fine, dacă cu gazul stăm bine și totul e ok, să vedem cum stăm cu nuclearul și cu conflictul de dezvoltare în paralel a capacităților de producție energetică din nuclear și pe bază de gaze naturale.

Deocamdată acest pericol este exclus, pentru că, la cum stau lucrurile acum, nu dezvoltăm nimic. Și CEx PSD tocmai s-a asigurat că părintele măsurilor de împovărare a producătorilor energetici cu tot felul de taxe va ajunge vicepremier în guvernul V. V. Dăncilă remaniat. De asemenea, CEx al PSD s-a asigurat și că altă variantă decât asocierea cu chinezii pentru unitățile 3 și 4 de la Cernavodă nu există.

Așadar, dacă batem palma cu chinezii pentru Cernavodă, trecând peste recomandările/solicitările partenerilor noștri strategici americanii, care încearcă să ne apere de Rusia agresivului Vladimir Putin, trebuie să fim conștienți că viitoarea investiție va necesita un mecanism de sprijin de tip CfD și poate că și alte lucruri în plus. Încă nu știm exact care și în ce vor consta.

Ce înseamnă CfD, găsim într-un document de poziție postat de Ministerul Energiei în consultare publică[23]. Eu am citit documentul și nu am înțeles (mai) nimic, în afară de faptul că va fi instituit un mecanism nu foarte transparent (ca mod de calcul) prin care costurile investiției vor fi garantate la recuperare pe spatele consumatorului.

Reproduc, totuși, definiția CfD din documentul postat în consultare publică, în speranța că cititorii mei, cu siguranță mai stăpâni pe domeniul energetic și mai deștepți decât mine, vor înțelege mai multe:

Mecanismul denumit Contract pentru Diferență (CfD) funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producătorii care beneficiază de acesta, la un nivel de preț fix, cunoscut sub numele de preț de exercitare (strike price).

Prin Prețul de exercitare se înțelege, la nivel general, prețul final per MWh pe care investitorul îl va obține ca urmare a contractului pentru diferență. Prețul de exercitare este un preț al energiei electrice care reflectă costul investiției într-o anumită tehnologie.

Acesta este stabilit în urma licitațiilor derulate pentru acordarea sprijinului de tipul CfD sau, în cazul unor proiecte unice, prin negociere directă. În cadrul licitațiilor, prețul de exercitare nu poate depăși o valoare stabilită în mod administrativ, în baza unor estimări privind evoluția prețurilor tehnologiilor respective (preț de rezervă).

Pentru proiectele care vor beneficia de sprijin sub forma mecanismului CfD se va stabili, anual, un preţ de referinţă ex-ante, calculat pe baza valorilor medii ale preţurilor înregistrate pe piețele centralizate în anii precedenți pentru livrare în perioada de aplicare.

Astfel, în cursul unui an, producătorii beneficiari de CfD îşi vor vinde energia electrică produsă pe piața concurențială de energie electrică şi vor obține venituri din această vânzare; în cazul în care prețul obținut de ei pe această piață este sub prețul fix denumit preț de exercitare, vor primi o plată reprezentând diferența dintre prețul de referință și prețul de exercitare.

Plăţile vor fi efectuate de către o entitate intitulată Contraparte.”

Până să ne lămurim și să vedem negocierile finalizate cu investitorul chinez, vă reamintesc ce scriam în articolul precedent pe aceeași temă: în Marea Britanie mecanismul CfD, după cum arată Curtea de Conturi britanică, va scoate 50 de miliarde de Lire sterline din buzunarul consumatorului britanic, la 2 x 1630 MW putere instalată și un preț de exercitare de 89,50 Lire/MWh (deși se discută și despre un strike price de 92,50 Lire/MWh).

Cei care doresc și dispun de datele necesare, pot să facă un calcul și pentru ale noastre unități 3 și 4, cu 2 x 700 MW putere instalată. Eu mi-am dat deja cu părerea, recunosc, cam ”din avion”, și mi-a ieșit suma de 70 miliarde de lei. Sper din toată inima să nu am dreptate și costul să fie mult, mult sub acest plafon. Deși speranța nu este un bun sfătuitor în afaceri.

DECI CE FACEM, RATĂM DIN NOU?

Am parcurs cu interes interviul[24] pe care secretarul de stat Doru Vișan din Ministerul Energiei l-a acordat Ziarului Bursa în ultimele zile ale lunii iulie ac., pentru că mi-a dat senzația unei îngrijorări pe care oficialul guvernamental nu a încercat să o ascundă, privind viitorul energeticii din România.

OUG 114 pe care Guvernul, la inițiativa ministrului de finanțe Eugen Orlando Teodorovici a emis-o în decembrie anul trecut, dar și alte dispoziții legale care au permis statului să ceară companiilor energetice să contribuie la bugetul de stat cu până la 90% din profit și chiar cu bani din fondurile de rezervă încep să-și arate efectele.

De fapt, ce anume se întâmplă? O spune secretarul de stat Vișan: este nevoie de investiții în sistemul de producție, transport și distribuție al energiei electrice, investiții importante și urgente. Dar statul român, prin deciziile impuse până acum, a abordat cursul invers. Ori, așa cum subliniază Ministerul Energiei, o treime din puterea instalată la acest moment nu mai (poate) produce energie, iar pentru menținerea mixului energetic și păstrarea securității energetice este nevoie rapid de noi investiții.

Afirmațiile secretarului de stat Doru Vișan sunt, iată, întărite de ANRE, care a demarat o amplă operațiune de retragere a licențelor de producători pentru capacități însumând 3800 MW[25], iar evaluarea nu s-a finalizat încă. Presiunea pe sistemul energetic este tot mai mare, în timp ce guvernanții nu au găsit nici până acum soluțiile optime de dezvoltare a sistemului energetic în viitor, Strategia Energetică (2019 – 2030, cu perspectiva anului 2050) fiind încă la stadiul de proiect.

PIB-ul României este în jurul a 210 – 220 miliarde Euro, dar potențialul factorilor de producție (chiar serios afectați fiind de migrația de forță de muncă specializată și de calitatea precară a infrastructurii și a sistemului de educație și cercetare) indică faptul că am fi putut dispune (în condiții ideale) de un PIB dublu ca valoare. Ori, creștere economică fără infrastructură de producție/transport/distribuție de energie electrică nu există. Ca de altfel nici securitate, și nu doar energetică, ci națională, așa cum nu întâmplător este precizat expres acest lucru în Declarația Comună.

Importurile nu sunt o soluție. Doar prin efectul OUG 114/2018 am ajuns să importăm cu 38% mai multă energie electrică și să exportăm mai puțină energie electrică cu 40%[26] (anulând, iată, în nici trei trimestre pașii făcuți în direcția opțiunii strategice de hub energetic regional) și importăm de sute de ori mai multe gaze pentru că au ajuns mai ieftine decât cele cu costurile împovărate de taxe pe care le producem noi[27]. Iar Transgaz a anunțat recent că nu poate respecta programul pentru BRUA, investiția urmând să fie finalizată mai târziu cu un an[28].

Ce este de făcut? Am tendința să spun din capul locului că avem nevoie urgentă de un guvern format din oameni serioși, profesioniști, care nu mai pleacă dimineața de acasă doar cu gândul că trebuie să-și servească partidul și prietenii (politici și de afaceri), ci cu gândul de a-și servi țara. Deocamdată mă mulțumesc și cu îngrijorarea secretarului de stat Doru Vișan și cu ușoara trezire din inerție a ANRE-ului condus de (fostul sindicalist) Dumitru Chiriță. Că n-am încotro.

Aștept mai apoi o minune: cineva să decidă anularea OUG 114/2018 și negocieri rapide cu ExxonMobil, pentru a găsi o soluție legată de exploatarea gazelor din Marea Neagră. De ce? În primul rând, spre disperarea guvernului Viktor Orban, pentru ca să facem un foc mare cu care să alimentăm (energetic) economia României și locuințele românilor.

Pe măsură ce cărbunele este evident că nu mai poate fi o soluție pentru mixul energetic – cel puțin nu la nivelul actual de circa 25%, acreditat de Doru Vișan, urmând să ajungă în viitor probabil undeva în jurul a 8 – 10% -, inclusiv planurile de viitor ale Poloniei arată acest lucru, trebuie să punem rapid alte capacități în loc.

Rapid pot fi puse în loc doar regenerabile (vânt, solar) și capacități pe gaze naturale, în ciclu combinat, care sunt versatile, eficiente, și cu care poți face inclusiv reglaj primar și secundar în sistem. Și aici avem proiectele anunțate de la Mintia și Craiova, pe lângă cel de la Iernut, care este în curs de finalizare. Dar mai avem nevoie de astfel de producători energetici și în zona Moldovei.

În curând unitatea de producție nuclear-electrică nr.1 de la Centrala Cernavodă va fi oprită, pentru a face obiectul unei investiții care să-i prelungească perioadă de viață. În deceniul trei și unitatea de producție nr.2 va trebui să treacă printr-o operațiune similară. Deci este nevoie (stringentă) de capacități noi de producție nucleară; adică cel puțin un grup nou de producție de 700 MW. Strategia Energetică actuală spune că avem nevoie de un grup nou care să poată fi pus în funcțiune în 2028, iar timpul trece și noi nu avem soluții. Nici măcar atâtea câte au bulgarii pentru Belene.

Dar 700 MW nuclear în plus pentru economia României în 2025 – 2030 vor însemna foarte puțin. Importurile nu sunt soluția: nu au fost în vremea dictatorului Ceaușescu (de altfel și de la importurile nesăbuite de materie primă ale comuniștilor a pornit criza care s-a soldat cu intrarea în incapacitate de plăți și apoi o penurie accentuată de alimente și bunuri de consum), nu este nici acum. Unele lucruri nu se schimbă.

Probabil că vom avea nevoie în deceniul patru de circa 4000 MW putere instalată în producători nuclear-electrici, iar 1200 MW ar trebui să vină din noile tehnologii: reactoarele modulare, reactoarele mici etc. SUA, Marea Britanie etc. dețin astfel de tehnologii, încurajează cercetarea pentru a le face cât mai eficiente, adaptabile și prietenoase cu mediul, în timp ce România nu are decât un simplu memorandum încheiat de Nuclearelectrica cu un producător american și atât[29].

Nu am auzit de nicio emulație care să fie pornit din acest punct, de un program guvernamental de transfer tehnologic, care să implice institutele de cercetare specializate, contractori interesați să-și adapteze know-how-ul și procesele la viitor, nimic. A, ba nu, am auzit de critici, în frunte cu fostul ministru delegat al energiei, Răzvan Nicolescu[30], foarte grăbit să pună răul înainte. Ar fi fost lăudabil, dacă era și constructiv.

Pentru că, totuși, așa cum arată big picture, România are nevoie și de gaze naturale, și de nuclear, ca să nu mai vorbesc de capacitățile de producție regenerabilă, inclusiv hidro. Dacă cineva dorește să mă contrazică, să o facă cu creionul pe hârtie și să-mi arate concret de unde vom scoate, să zicem în 2030, 12-14 mii de MWh putere în sistem zilnic, în regim de neutralitate climatică, cu care să susținem o economie a României ce tinde la un PIB de 450 – 500 miliarde de euro, pentru că potențial cu siguranță avem.

NOTE_________________________


[1] https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/declaratia-comuna-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-si-a-presedintelui-statelor-unite-ale-americii-domnul-donald-j-trump

[2] https://www.g4media.ro/maior-despre-intalnirea-iohannis-trump-este-prima-vizita-din-istoria-diplomatica-romano-americana-care-a-dat-posibilitatea-unei-discutii-cu-intreg-guvernul-american.html

[3] https://adevarul.ro/news/politica/alina-mungiu-pippidi-istoric-penibil-iohannis-sua-1_5d5fa812892c0bb0c6d95139/index.html

[4] (i) https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/dancila-il-critica-pe-iohannis-in-legatura-cu-vizita-in-sua-trebuia-sa-aiba-o-discutie-cu-guvernul-si-parlamentul-1174918 ; (ii) https://www.euractiv.ro/politic-intern/dancila-despre-vizita-lui-iohannis-in-sua-domnul-presedinte-si-a-dat-cu-parerea-15650

[5] https://www.g4media.ro/restauratia-aripii-anti-occidentale-din-psd-iancu-garbovan-si-valeca-tripleta-cu-care-dancila-intoarce-romania-in-epoca-dragnea.html

[6] http://www.ziare.com/psd/dna/cateva-explicatii-pe-marginea-revocarii-lui-birchall-dancila-ramane-la-putere-cu-pretul-justitiei-iohannis-in-unghi-mort-1574652

[7] https://cursdeguvernare.ro/guvernul-care-se-impusca-in-picior-iulian-iancu-propus-vicepremier-pe-probleme-economice-dana-garbovan-la-justitie-serban-valeca-la-educatie.html

[8] http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/20-august-2019-casa-alba-washington-cum-am-inaugurat-a-doua-oara-un-santier-la-care-doar-ne-facem-ca-lucram-1574499

[9] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/vin-americanii-la-cernavoda-3-4-partenerul-chinez-de-proiect-al-nuclearelectrica-a-fost-pus-pe-lista-neagra-a-sua-cu-o-saptamana-inaintea-intalnirii-trump-iohannis-19092541

[10] https://cursdeguvernare.ro/intalnirea-iohannis-trump-rezultate-ce-se-poate-face-si-ce-ar-trebui-facut.html

[11] https://www.economica.net/reactoare-nucleare-nuscale-cernavoda-iohannis-trump-anton-anton-centrala-cernavoda_172934.html

[12] https://www.economica.net/cum-raspund-nuclearistii-romani-la-declaratiile-lui-anton-anton-referitoare-la-reactoarele-americane-modulare_172973.html

[13] https://www.economica.net/centrala-nucleara-de-la-belene-americanii-rusii-chinezii-nemtii-francezii-si-sud-coreenii-printre-cei-interesati-de-proiect_172848.html

[14] https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-23325701-anton-anton-noi-putem-contruim-astazi-reactor-cernavoda-suntem-negocieri-pentru-cele-doua-reactoare-nu-pot-spun-avem-certitudine.htm

[15] https://e-nergia.ro/romania-va-finaliza-prin-forte-proprii-un-reactor-de-la-cernavoda-daca-se-rupe-acordul-cu-chinezii-pentru-unitatile-3-si-4/

[16] https://sorinamatei.ro/exploziv-statul-paralel-in-imagini-in-premiera-costin-mihalache-premierul-paralel-al-vioricai-dancila-la-masa-cu-statul-paralel-si-o-ancheta/

[17] http://www.rador.ro/2017/12/21/interviu-acordat-de-senatorul-florea-voinea-postului-radio-romania-international-sectia-chineza/

[18] https://evz.ro/romania-lui-dancila-condusa-de-minunea-de-la-maglavit.html

[19] https://www.profit.ro/stiri/economie/analiza-cum-a-ajuns-romania-cea-mai-scumpa-piata-europeana-a-gazelor-si-importator-net-pe-perioada-verii-19068373

[20] https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/ce-mize-spatele-deciziei-anrm-scoate-licitatie-concesionare-zacaminte-gaze-naturale-risca-romania-oferta-1_5d3a8300892c0bb0c6daf7e2/index.html

[21] https://cursdeguvernare.ro/curtea-de-conturi-importul-de-gaze-naturale-a-crescut-din-cauza-impozitarii-productiei-interne.html

[22] https://www.wall-street.ro/articol/Economie/243915/anton-anton-o-chestie-cu-plus-ca-importam-mai-multe-gaze-naturale.html#gref

[23] http://energie.gov.ro/wp-content/uploads/2019/03/CONSULTARE-PUBLIC%C4%82-CfD-15.03.2019.pdf

[24] https://www.bursa.ro/doru-visan-secretar-de-stat-in-ministerul-energiei-daca-omoram-repede-ce-oltenia-vom-avea-mari-probleme-in-securitatea-energetica-60986733

[25] https://www.economica.net/anre-va-retrage-in-acest-an-licentele-de-producere-a-energiei-pentru-capacitati-de-3-800-mw-pentru-a-nu-mai-aparea-in-statistici_172946.html

[26] https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-importa-38-mai-energieelectrica-exporturile-scazut-40-1_5d567080892c0bb0c69ab28a/index.html

[27] https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-importat-iunie-364-mai-multe-gaze-fata-anul-trecut-treia-luna-consecutiva-import-masiv-1_5d5beb28892c0bb0c6bb56ad/index.html

[28] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/bomba-de-la-transgaz-conducta-brua-i-nu-va-fi-gata-anul-acesta-si-alte-proiecte-internationale-majore-sunt-intarziate-investitii-noi-in-racordarea-la-gaze-a-localitatilor-romanesti-19047229

[29] http://world-nuclear-news.org/Articles/Romania-to-explore-NuScale-SMR-deployment

[30] https://www.g4media.ro/razvan-nicolescu-fost-ministru-al-energiei-nu-voi-sustine-niciodata-ca-in-tara-noastra-sa-se-instaleze-tehnologii-nucleare-ce-se-afla-inca-in-faza-de-testare-daca-vrem-sa-intarim-parteneriatul-str.html

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Termocentralele electrice pe bază de gaze naturale emit numai jumătate de CO2 în comparație cu cele pe bază de cărbune. Termocentralele pe baz de gaze naturale sunt o investiție strategică pentru viitorii 30 de ani.

    ….”… PIB-ul României este în jurul a 210 – 220 miliarde Euro, dar potențialul factorilor de producție (chiar serios afectați fiind de migrația de forță de muncă specializată și de calitatea precară a infrastructurii și a sistemului de educație și cercetare) indică faptul că am fi putut dispune (în condiții ideale) de un PIB dublu ca valoare. Ori, creștere economică fără infrastructură de producție/transport/distribuție de energie electrică nu există. …”……

    Mai puține declarații de „politică patriotică” aici pe contributors, avem specialiști în această privință, pe „penalii patrioți” din guvern, parlament și instituțile publice? Mai multă refelectare asupra investiților mari în România, UE și pe glob ar putea duce discuțiile mai aproape de problematica energetică?
    Franța produce ca. 78 % curent electric în centralele atomoelectrice. Armele nucleare franceze sunt o parte a strategiei militare și politice franceze. Paris pune accent pe „suveranitate națională” (sediu în Consiliul de securitate ONU pe lângă SUA, UK, Rusia, China) de mult timp. Strategia politică și militară franceză e în primul rând interes „național”. Paris se vede pâna azi ca GRANDE Nation (Vreau pentru România Gloria Franței și populația Chinei, declara tânărul Emil Cioran, în interbelic). Relația Paris – UE/Bruxelles e dominată de această practică politică și militară ambivalentă franceză. Nu vom avea „scut nuclear” propriu UE.27 încă foarte mult timp. Paris nu împarte comanda fortelor nucleare franceze cu partenerii in UE.27. NATO/SUA este și rămâne azi și in viitor scutul nuclear militar al partenerilor în UE.27.
    Centrale nucleare noi pe continent sunt în construcție sau planificate în Finlanda, Tările Baltice, Cehia, Ungaria, Bulgaria etc. RFG va închide toate centralele atomoelectrice peste câțiva ani. Italia și Austria nu au centrale atomoelectrice. Nici un fel de coeziune europeană în privinta centralelor atomoelectrice în UE.27.
    Centralele termoelectrice pe bază de gaze naturale sunt prevăzute în RFG pentru înlocuirea centralelor termoelectrice pe bază de cărbune (2030-2038) și atomoelectrice (până ca. 2025). Conflictul politic și energetic cu Nordstream 2 (Fostul cancelar german Gerhardt Schröder/SPD a inițiat proiectul și se îmbogățește azi ca director Gazprom/Rusia ….) arată dimensiune problemelor descrise de autor.
    Diplomația și retorica politică franceză excelentă a Președintelui francez E. Macron s-a văzut din nou la G7 Biaritz în august 2019. Paris se vede ca un actor global cu misiune „universală” de mult timp, egal cu cei mari din Sediul de securitate ONU: SUA, UK, Rusia, China. Ce înseamnă acest lucru pentru partenerii în UE.27, pentru România? Franța pune azi accent mai mare pe zona sud- mediteraneană și Africa.

    Investițiile strategice mari (China cu strada de mătase investește 1.000 miliarde Euro pe glob) în zona balcani sunt puține. China investește azi în zona balcani în porturi maritime (Grecia, Italia, etc), centrale termoelectrice pe bază de cărbune, căi ferate de mare viteză, etc. Investițiile strategice mari (căi ferate China-Rusia- Polonia- Duisburg/RFG, Grecia-Serbia-Ungaria) ocolesc de mult timp România.

    Declarații patriotarde în România ca în trecutul recent naționalcomunist ceaușist sau investiții strategice azi în infrastructură pentru centrale electrice, căi ferate moderne, etc?
    Continuitate?

  2. Formidabil articol, deşi prea „neutru” după gustul meu.
    În legătură cu Declaraţia Comună, să constatăm că SUA împinge lucrurile mai departe, Parteneriatul Strategic fiind nu numai în probleme de securitate de tip militar, dar şi căpătând o valoare de securitate economică, respectiv energetică. Din acest punct de vedere, da, Declaraţia Comună este o declaraţie istorică. De ce? Voi încerca să dau câteva explicaţii.
    Mai întîi, SUA devoaleză interesul lor ca România să blocheze investiţiile chinezeşti (China apare ca principalul adversar politico-economic al SUA) în domeniile energiei nucleare şi a tehnologiei 5 G şi chiar o opoziţiei comună contra UE prin investiţiile germano-ruse în Nord Stream II. Pentru această politică comună, SUA este gata să garanteze investiţii de peste 10 miliarde de USD, plus garanţiile de securitate în curs. Să recunoaştem că, cel puţin pentru mine, este o ofertă de nerefuzat, mai ales că, de ex., UE POATE garanta investiţii de aceeaşi valoare dar fără a asigura garanţii de securitate (ba dimpotrivă, aş zice eu…).
    Acest NOU parteneriat strategic este propunerea SUA da a fi ÎMPREUNĂ cu ei în războiul economic (şi politic…) global al acesteia în contra Chinei, UE şi indirect al Rusiei.
    Altfel spus, prin această declaraţie SEMNATĂ de Preşedintele României, dar şi de guvernul României (ambasadorul Maior a avut PUTEREA DE SEMNĂTURĂ fiind împuternicit de guvernul României pentru asta) România A OPTAT FERM pentru SUA, oarecum în contra UE, China şi Rusia.
    Oarecum indirect, probabil s-a discutat şi problema Moldovei, dar FĂRĂ a face obiectul direct al Declaraţii Comune. Doar şepcuţa dată de Trump cu „să facem Romania mare din nou” poate însemna că „să facem România Mare din nou” . Adică, dacă vom respecta această Declaraţie Comună, va rezulta şi realizarea interesului naţional românesc în privinţa Moldovei şi a altor teritorii din Est….
    Drept pentru care eu unul consider că a fost chiar o DECLARAŢIE ISTORICĂ…..

    • @ Lucifer- Declaratia comuna este clar impotriva Chinei, n-as prea spune ca este impotriva Rusiei si a UE. Gazele din Marea Neagra le „arde” Germania in cateva luni. Nu pot influenta North Stream. Daca apare ideea unui terminal de regazificare (pentru gaz natural lichefiat) la Constanta, da este impotriva Rusiei.
      Hai sa-l asteptam pe Johannis cel putin vorbaret sa zica cu gura lui personala ceva impotriva integrarii suplimentare europene sau a armatei comune si atunci zic si eu ca tine ca delaratia comuna este impotriva UE.
      Mie Johannis mi se pare un tip cerebral si nu foarte doritor sa se intoarca la primarie sau la catedra. Odata intrat atmosfera intalnirilor europene si mirosind o posibila nominalizare spre o cariera la Bruxelles de tipul lui Donald Tusk, nu cred ca isi va pune viitorul in cumpana cu alegeri radicale si nete. Nici nu poate fi sigur ca Donald Trump va mai fi reales peste un an. La cat sunt de iritati chinezii cu rascoala din Hong-Kong, in spatele careia vad doar asemanari cu primavara araba, tare ma tem ca vor face tot posibilul ca Donaldul sa nu aiba un drum lin spre realegere. Recentele tarife aplicate de chinezi unor marfuri americane si interdictia de a importa produse agricole si componente auto ( acesta tintesc special statele care au asigurat victoria lui Trump in 2016) de vineri si care l-au crizat teribil pe Trump sunt prevestitoare de razboi economic de durata si de recesiune iar votantul american este mai sensibil la recesiune decat cel chinez ( care nu are de ales, pentru ca are deja un presedinte pe viata).

      Eu cred ca Johannis a mers la Washington sa capete binecuvantarea pentru debarcarea PSD de la guvernare, pentru ca reactia PSD a fost mult prea rapida si decisiva cu mazilirea lui Birchall cea cu studii americane si propunerile controversate ( hai sa zicem…) exact la portofoliile care se ocupa cu problemele din declaratia comuna. Sper sa ne indreptam spre anticipate nu spre guvern de tehnocrati.

      Referitor la energia nucleara, cele mai performante modele de reactoare nucleare le au francezii. Dar nu stiu daca le si vand. Nu americanii iar englezii nici atat. SUA a ramas in urma Frantei si a Rusiei la energia nucleara civila inca de pe vremea presedintelui Carter. Micile reactoare moderne americane netestate sunt povesti ca micile furnale satesti ale chinezilor din timpul Marelui Salt Inainte.
      Centrala noastra CANDU a fost perfecta pentru incercarile Roamaniei ceausiste de a asimila tehnologie nucleara. Functiona cu uraniu neimbogatit si nu presupunea un vas de presiune de mari dimensiuni care nu putea fi executat de industria romanesca. Nici nu se prea pot face arme cu un astfel de reactor. Dar ar merge si cu toriu, un alt element fisionabil, vazut de multi ca adevarata energie nucleara a viitorului. Americanii nu ne pot face celelalte doua grupuri de la Cernavoda ca nu au licenta, chinezii da.

      • @Ioan
        Reactorul nuclear cu toriu ar putea fi o alternativă nucleară în viitor.

        Am văzut un interviu TV cu șeful de control american SUA (Weinberger??) al anilor 1970 dat afară (presiune din Pentagon și Președinție) din job al Comisiei Americane pentru control Nuclear pentru că favoriza reactorul cu toriu, mult mai puțin periculos decât Uraniu 235, nu explodează, dar nici nu oferă posibilitatea ca Uraniu 235 pentru arme nucleare. De reamintit: sunt 14 etape de elemente radioactive intermediare în scindarea naturala Uraniu 235 până la plumb (Radon, Plutoniu, Polonium, etc). Timpul de injumătățire pentru Uraniu 235 e de 4,5 miliarde ani!!

        Ati atins un punct cheie.

      • @Ioan
        Mă bucură comentariul dumneavoastră. Ca un mic comentariu, americanii „nu trebuie să ne facă” reactoarele nr.3 și 4 de la Cernavodă. Le putem face, ca și pe celelalte două, noi cu canadienii. Dar ar ajuta banii americanilor: fonduri de investiții, intrarea în acționariat, off-set, granturi etc., etc.
        Doar o negociere serioasă G2G poate identifica tot mecanismul. Dar, cred eu, acesta este sensul real al Declarației Comune: o invitație la negocieri aplicate, serioase, cu proiectele pe masă, G2G.

        • @Cristian Felea- stiu ce ziceti, dar nu mi se pare ca actuala administratie americana s-ar inhama la un dans nuptial complicat de atragere a Romaniei in sfera sa de influenta. Zilele planurilor Marshall sunt trecute, in Europa nu merge cu lovituri de stat ca si in Chile si Nicaragua si nu vad ce beneficiu ar avea americanii din finantarea unor reactoare nucleare canadiene in Romania, cand au o fixatie pe vanzarea de petrol si gaze. Daca Nuclearelectrica isi cauta pe piata internationala finantare si se baga si niste banci americane, este in ordine. De constructia efectiva se pot ocupa multe firme, ani de zile am auzit de italienii de la Ansaldo, dar trebuie sa-i plateasca cineva. Cu aventurile populiste din ultima vreme, nu stii niciodata cand iti taie PSD-ul banii de investitii si pui lucrarile in conservare.
          Chnezii cei plini de bani ar veni probabil cu totul si ar fi terminat lucrarile in grafic. Ei si-au construit singuri astfel de reactoare CANDU avansate cumparand proiectul complet de la canadieni si l-au executat cu aproape toate componentele autohtone. Canadienii n-au sughitat deloc vanzandu-le numai planurile si nici n-au facut tragedie ca le fura locurile de munca. Daca asta cere clientul ! Presupun ca noi am fi putut introduce clauze de folosire a anumitor echipamente critice din surse occidentale.
          Trebuie sa ne hotaram daca vrem strict energie sau vrem nu stiu ce program de transfer tehnologic care sa se intinda pe zeci de ani. Daca vrem strict energie, sa fim independenti, ce pana mea, cum de indeamna Donaldul, atunci sa facem celelate doua grupuri de la Cernavoda cu cine le face mai repede si pe banii lui. Dupa ce le receptionam ori le platim in rate ori ii lasam sa vanda energia produsa pe piata europeana.
          Vedeti aici e problema, chinezii s-ar baga in furnizarea de utilitati nu numai in UE ci peste tot in lume. Pentru ca sunt sectoare stabile, cerere relativ constanta si banul vine sigur inapoi.
          Daca ar fi lasati ei ne-ar face si proiectul hidro Tarnita Marisel, au retehnologizat o gramada de hidrocentrale in Brazilia, cu plata in energia produsa de centralele lor, au ajuns sa aiba procente semnificative din piata braziliana si surpriza a iesit un presedinte pro-american, anti-chinez, cu nevasta tanara ( recunoasteti modelul- BoJo intra si el in grup) si care isi bate joc de profa’ lui Macron.
          Blocarea infiltrarii Chinei in economia mondiala este o chestiune in care americanii ne iau de prosti. Este o perdea de fum cu pericolul Huawei 5G, cu independenta energetica, cu binele pe care il fac aliatilor presandu-i sa renunte la cooperarea cu China in diverse sectoare. In realitate este problema lor cu China pe care incearca sa o exporte in restul lumii, problema lor cu pierderea pozitiei dominante atat economic cat si militar, cu perspectiva inlocuirii USD ca moneda de rezerva, care ar duce la imposibilitatea relaxarii cantitive care tine economia americana la suprafata, s.am.d…
          Daca noi am actiona pe principiul american si ne-am dori ca la data de xx.yy.202z sa avem independenta energetica, „do or die” cum zice Boris Johnson , cred ca raspunsul e evident.

        • „americanii “nu trebuie să ne facă” reactoarele nr.3 și 4 de la Cernavodă. Le putem face, ca și pe celelalte două, noi cu canadienii. Dar ar ajuta banii americanilor: fonduri de investiții, intrarea în acționariat, off-set, granturi etc., etc.”
          Tot ca un mic comentariu: cine plateste, comanda muzica!

  3. Domnule Felea,
    Ceva ceva nu se potriveste: ori eu am inteles gresit cum e cu depozitarea gazelor naturale, ori dumneavoastra incercati sa ne spuneti (despre) altceva.
    Din cate stiam eu, ideea era simpla: cumperi gaze vara cand preturile sunt mici si oferta e mare si consumi iarna, sau vinzi cui are nevoie – atunci cand oferta este mica si sunt multi dispusi sa plateasca pretul de criza; un exemplu la intamplare, cand Ucraina a inchis robinetul conductei catre Europa iar Romania ar fi putut scoate un profit frumusel vanzand catre Ungaria sau Germania, (dar a ratat ocazia fiindca transgaz nu avea infrastructura adecvata si ne-am ales si cu niste mustrari de la UE). Rezervele din depoziteledin Romania la ora data aceea au fost destul de consistente astfel incat romanii s-au lafait in timp ce europenii mai puneau o haina pe ei. Cand „criza” s-a terminat, am ramas ca inainte, nestiind sa tragem foloase din ea si nici macar sa ajutam pe altii, dar asta este cumva o divagatie.
    Cum afecteaza asta securitatea energetica? Gazele din depozit sunt „ale noastre”, indiferent de unde au fost cumparate.
    Romania a jucat jocul asta, profitand de resursele interne, care oricum nu asigura tot necesarul totusi o buna parte, si cumparand de pe piata externa in functie de oportunitati. Problema este, evident, maiestria celor care negociaza cand, cat si cu cat se cumpara.
    Si, aici intervine factorul politic de cele mai multe ori neprofesionist.

    • @donquijote
      Mă bucură întrebarea, îmi dă prilejul să întăresc afirmația din text, că luăm scump gazele „ieftine” din import, doar pentru că ale noastre, cu costurile grevate de taxe aberante, au ajuns și mai scumpe!
      Și le luăm scumpe, pentru a le „îngropa”, și odată cu ele îngropăm si Romgaz, care închide sonde. De fapt aceasta e marea problemă.
      Vă mulțumesc încă o dată pentru ocazia oferită!

      • Cred ca problemele Romgazului n-au fost intentionate, ele au fost consecinta metodei prin care Dragnea s-ar fi vazut scapat de puscarie: mituirea cu pomeni a unor largi paturi din populatie ( bugetari, pensionari…), cu speranta ca amnistia si gratierea coruptilor va fi inghitita mai usor.
        Incet incet banii s-au terminat si incorsetati de diverse constrangeri cu privire la deficitul bugetar, si-au bagat mana pe unde mai ramasesera ceva parale. Cum Petromul nu mai sare in schema la comenzi, au mai ramas Romgazul, Transgazul si probabil investitiile de la diverse „Electrica” , adica Hidroelectrica, Transelectrica, Nuclearelectrica… Stiu firme din judetul Mures care in urma cu 8-10 ani o duceau foarte bine in urma relatiilor cu investitiile din zona gazului romanesc si care de vreo 4-5 ani o duc chiar rau din cauza scaderii masivea investiilor in infrastructura. Cum atat Dragnea cat si Valcov au fost interesati doar sa-si scape pielea, soarta diverselor companii si regii din patrimoniul statului n-a mai contat.

        • Asa e!
          Asta o resimtim aproape toti cei ce lucram cate ceva si nu doar consumam; investitiile au fost stopate ca sa se astupe gaurile produse prin promisiuni aberante :

          Dragnea, Valcov si toti ai lor, cu mentalitate de amarasteni parveniti, s-au repezit sa puna pe protap gaina care face oua de aur, fiindca primul gand este sa se ghiftuiasca ACUM … maine, cine stie!

      • Bun, deci, teoria e buna…
        … doar ca e pusa in practica (acum) de niste dobitoci (daca e sa folosesc termenul cel mai inocent, deoarece se stie, doar boul este „decat” inocent).

        Chiar si cu rezervele naturale imputinate, Romania in comparatie cu alte tari, are noroc cu aceste rezervoare naturale (acum golite) pentru stocare, deoarece costurile de stocare sunt cele mai mici. D-zeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista.

        Ceea ce mai stiu, dar e mai mult „folclor”, este ca intotdeauna am avut un regim preferential intre clientii Rusiei, adica preturile gazelor livrate Romaniei au fost intotdeauna mai mari decat pentru celelalte tari.

  4. „ne-am profilat noi drept cei mai lingăi, mai neprincipiali și mai lipsiți de demnitate dintre europeni…”

    După gustul meu este o exprimare lipsită de eleganță. Dar, dacă este atitudine de „lingăi, neprincipiali și lipsiți de demnitate” să cauți securitate [inclusiv energetică] pentru țara ta în spațiul nord atlantic mai degrabă decât în Rusia sau China, atunci mă declar a fi așa cum zice perrsoana citată.

    Dacă vom considera drept presă „o parte a presei” care slujește interesele cleptocrației și implicit interesele Rusiei și Chinei în domeniul anergetic (după cum am arătat în comentariile anterioare la articolele cu privire la independența energetică a României), cred că ne aflăm într-o gravă eroare. Este mai degrabă presă oficiosul Moscovei Sputnik. De fapt acea „parte a presei” este un instrument de propagandă și manipulare împotriva intereselor României, UE și NATO.

    „OUG 114 pe care Guvernul, la inițiativa ministrului de finanțe Eugen Orlando Teodorovici a emis-o în decembrie anul trecut…”

    Reamintesc cele declarate de dl D Vâlcov, anume că referitor la prevederile OUG114 domnia-sa s-a consultat cu dl I Țiriac, după care a transmis-o guvernului (respectiv, d-lui O Todorovici, probabil) pentru adoptare.

    A lua în discuție în mod serios declarațiile unor miniștri dintr-un guvern-marionetă al cleptocrației, ale cărui demersuri sunt în mod vădit contrare intereselor naționale (apropo, serviciile noastre de „intelligence” ale cui interese le mai apără oare?!), este lipsit de sens. Știu, este guvernul unui stat european, membru UE și NATO. Dar este totodată un guvern minoritar, format de un partid care la ultimele alegeri a obținut un scor discutabil și care este total subordonat cleptocrației. Singurul context în care se poate discuta serios despre el este înlăturarea cât mai rapidă de la conducerea țării.

    Bazaconiile cu privire la investiții, minciunile referitoare la mărimea deficitului bugetar, sau construcția de autostrăzi, cele 5 spitale regionale, școli, depozite de gaze la Marea Neagră, sprijin pentru industria românească, ori cine-știe-ce alte fake-news de adormit electoratul pensionar nu pot fi luate în serios după ce miniștrii și-au dovedit din plin măsura incompetenței și a relei credințe. Eu cred sincer că este necesar să fie cercetate penal deciziile lor împotriva intereselor statului român.

    Devine evident faptul că se întețește lupta intereselor Est-Vest în patria noastră. Iar din nefericire evenimentele ne-au prin cu un guvern de ticăloși. Mă întreb dacă serviciile noastre de informații cu familiile lor de angajați bine plătiți [inclusiv] din banii mei mai funcționează.

  5. Ați privit cu atentie poza ISTORICĂ cu ”încoronarea ” lui JOHANNIS cu ”sepcuța„ FACETI ROMANIA MĂREAȚĂ DIN NOU ! Poză unde aplauda la scenă deschisă mare parte din guvernul american . POZĂ unde nu apare niciun membru al guvernului roman. Dar nici un reprezentat …PNL mai acatării intre consilieri . Face parte clară din ”noul mod de diplomatie gestuală ” introdus de dl TRUMP. Si pe care o jumătate de planetă cel puțin, se pre- face că nu stie despre ce-ar putea fi vorba…explicit . E BUN ARTICOLUL și prudentă pozitia ”neutră” pe care o adoptati ! Spre deosebire de a altora care…

  6. Privim prea mult la niste detalii nesemnificative si pierdem vederea de ansamblu, presedintele Johannis neputand implementa economic nimic in Romania el neavand prerogativele necesare atunci despre ce discutam ?
    O vizita a unui premier roman cu ministrii de resort ar fi avut mult mai mult impact economic daca premierul ar fi „prima vioara” in tara si mai putin un presedinte cu mainile legate.
    Sunt probleme care trebuie rezolvate la nivel constitutional altfel se mai pot perinda inca 10 presedinti romani la Washington daca conducerea operativa a unei tari formata din guvern si parlament nu este in masura sa produca schimbarile necesare.
    Actuala situatie politica din Romania caracterizata printr-un razboi politic continuu intre presedinte si guvern inceput cu era Basescu nu ne este benefica, din contra, blocheaza tot.
    Romania are potentila energetic major care bine valorificat ne-ar putea transforma intr-.un exportator al acesteia si nu importator insa atata timp cat statul gestioneaza politicile energetice prin amestec direct, respectiv detinerea capacitatior de productie va fi foarte greu daca nu imposibil de a rezolva pozitiv situatia.

  7. pastila chinezească?

    CANDU este tehnologie canadiana ..

    Si cum nu mai avem capacitatea de a produce uraniu în țară ?!

    Si … si cate subventuii au mnjacat moristile de vand a lui CEZ?!

    Ntz domnuole nu „cumpar” asa ceva

    Cata despre cenralelemodulare americane … nu ar strica CATEVA !

  8. Domnu’ Bizonu- ce sa facem cu micile centralele modulare americane? Sa ni le bagam undeva ! Si ce frumos am straluci apoi. Cate vreti? Vreo 20-30? Ia neamule, ca se dau ieftin…

    Mai multe centrale mici = mai multe locuri de pazit = mai multe surse de furat material radioactiv+ mai multe locatii de atentate… Nici nu mai conteaza ca la producerea de energie exista niste marimi optime pentru o eficienta inalta.
    Au facut rusii pe vremuri niste generatoare electrice cu strontiu, bazate pe efectul termoelectric, sa le puna in balize in zona arctica si le-au pierdut urma la multe, unele au fost devalizate si li s-au furat sursele radioactive…

  9. Intre atom si molecula de gaz -presupunand ca sunt egal disponibile- alegerea nu ridica nici un fel de problema. 700 MW rezultati din arderea gazului vor fi intotdeauna mai ieftini decat obtinuti intr-o centrala nucleara. Si acum si peste treizeci de ani. Proiectia chinezeasca are un vedere, pe termen lung, un pret in jur de 90 dolari pe MW adica dublu fata ce cel actual considerat acceptabil.
    Ezitarile persistente ce privesc energetica nucleara devin tot mai consistente pe masura ce mineritul uranifer dispare, rafinarea pulberii de oxid de uraniu trage sa moara, asamblarea fasciculelor combustibile nu face scoala iar centralele nucleare stau sub spectrul Cernobalului si al Fukusimei.
    Problema cu gazul este ca deocamdata „il zarim si nu e”. Ori abia acum vedem dificultatea. Manu proprii nu avem nici un spor. Deja avem instalati cca 20000 mw din care cu greutate mobilizam 10000. Presupunem ca in viitorul imediat avem nevoie de 14000mw. Cata vreme nu stim pentru ce poate pornim un aer conditionat si mai rumegam problema. In viitor, cine stie, poate ne jucam cu mw gravitatie.

  10. eu sunt curios daca &/ cand este schimbat Bogdan Badea de la Hidroelectrica… in functie de asta se pot spune mai multe despre subteranele evenimentelor recente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro