miercuri, aprilie 17, 2024

Au stat la coadă, în frig, pentru Iohannis și l-au primit pe Mihalache

Am sperat până în ultima clipă că domnul Iohannis nu-i va oferi lui Dan Mihalache ambasada de la Londra. Şi în Statele Unite există acest prost obicei, ca preşedintele să le dea amicilor săi politici câte o sinecură în străinătate. În 2014, Barack Obama a trimis în Norvegia, Argentina şi Ungaria nişte foşti sponsori din campanie – totalul sumelor donate de cei trei a depăşit 4,2 milioane de dolari. Nu vreau, deci, să fiu necinsitit şi să nu recunosc că în SUA, în special în ultimul mandat Obama, nu am fi avut această problemă. Circa 50% (sic) dintre ambasadorii săi au fost numiţi „politic”, nu din corpul diplomatic.

Dar, să-l trimiţi pe Dan Mihalache la Londra este mai mult decât o sfidare. Este o prostie.

Este o prostie pe care o vor plăti cei circa 300.000 de români care acum lucrează în Marea Britanie. În data de 23 iunie 2016 este planificat să se desfăşoare referendumul privind apartenenţa acestei ţări la Uniunea Europeană. Mai sunt doar două luni şi jumătate. Indiferent care va fi rezultatul consultării, situaţia românilor de acolo va fi complicată. Nu vreau să mă gândesc la consecinţele unui vot favorabil ruperii de Uniune. Dar, chiar dacă britanicii decid să rămână în UE, pentru românii de acolo vor urma schimbări care-i vor afecta negativ, în primul rând pentru că vor avea acces limitat la sistemul de asistenţă socială. Acordul UE-Marea Britanie, dacă va intra în vigoare după referendum, va trebui transpus în legislaţia internă a acestei ţări. Fiecare cuvânt va conta. Cel care va trebui să reprezinte, zi cu zi, interesele sutelor de mii de români de pe teritoriul britanic este domnul Dan Mihalache.

Cu greu putea găsi preşedintele Iohannis o opţiune mai rea: un om cunoscut prin agresivitatea sa, prin lipsa de tact diplomatic – „Dacă parteneriatul româno-american stă în domnul Horia Georgescu, mai bine fără”,  Dan Mihalache, 9 noiembrie 2012 – şi prin gestul mitocănesc (iertaţi-mă, dar nu-l pot califica altfel) de a adormi în faţa echipei de consilieri ai preşedintelui Serbiei.

Sfidarea zecilor de mii de români care, la 14 noiembrie 2014, au stat ore întregi în frig, la Londra sau în alte localități din Marea Britanie, ca să îl voteze pe Klaus Iohannis, este nuca de pe colivă. Nu mai puțin de 24.533 dintre cetăţenii care au votat în acest regat, respectiv 94,9% din alegători, au pus ștampila pe numele lui Klaus Iohannis! Alte câteva mii nu au putut vota, fiindcă guvernul Ponta, MAE și Ambasada României au făcut tot posibilul să îi blocheze. Mă întreb ce ar fi făcut românii din Marea Britanie dacă ar fi știut că, drept mulțumire, vor primi un Mihalache împachetat ambasador plenipotențiar. Nu risc un răspuns…

De luni întregi, nenumărați cetăţeni – inclusiv subsemnatul –  cer plecarea lui Mihalache de la Cotroceni. „Ai grijă ce îți dorești, s-ar putea să ți se îndeplinească”, spune un proverb românesc.

Fără îndoială, un Mihalache aflat la Londra va fi mai puțin nociv pentru România decât menținerea personajului în fruntea întregii echipe de consilieri prezidențiali. Totuşi, nu se găsea un post într-o ţară însorită, unde se trăieşte fără griji şi unde nu depindea soarta nici unui român de competenţa sau de bunăvoinţa ambasadorului?

Eliberat de acest rău sfetnic, vom aștepta acum ca președintele Iohannis să se detoxifice de influența sa malefică și să devină personajul la care visam în ziua în care l-am votat. Dar oare minunea se va petrece? După plecarea lui Mihalache, de facto, numărul doi în Cotroceni va fi Andrei Muraru, un nume relativ puțin cunoscut, adus în politică de Relu Fenechiu, fostul ministru cazat pentru cinci ani în penitenciarul din Vaslui.

Domnul Vladimir Tismăneanu ar putea să vă relateze cum a fost folosit acest personaj, Muraru, pe post de ghioagă a USL pentru a curăța, în vara lui 2012, institutul pentru studierea crimelor comunismului, IICMER, de elementele indezirabile ale „vechiului regim”. Hellvig, Tobă, Curaj – toţi sunt protejaţii domnului preşedinte. În afară de controversatul personaj care va pleca la Londra, lista viitorilor ambasadori este plină de „nepoţei”, diplomaţi învechiţi în rele şi clienţi politici.

Eu unul nu am văzut vreun gest care să arate că, la Cotroceni, stă să izbucnească forţa schimbării, dar nu o lăsa Mihalache. Dar, până la urmă, la toţi, şi mari, şi mici, ne plac poveştile cu final frumos. Nu vreau să stric nimănui plăcerea de a se crede în basmul în care Făt Frumos scapă, peste noapte, de sub vraja Tălpii Iadului.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. O mentiune majora ar fi de facut: nu stiu cine a stat la coada cu gandul ca-i face o favoare personala lui Iohannis de a-l alege presedinte. Omul a spus clar ca el, ptr. o chestiune de principiu, mai bine pierde …Eu cred ca cei care au stat la coada ca sa-l voteze, au stat ptr. ei, pentru ca disperarea din ei era f. mare…
    Cred ca toata perceptia asta ca wau, noi l-am facut presedinte, pe el neamtu provincial care nu are nicio calitate in afara faptului ca l-am votat noi, e muuult gresita si specifica culturii civice a romanilor.

  2. ” este mai mult decât o sfidare. Este o prostie.”

    Permiteti-mi sa va contrazic! Nu este de loc o prostie!
    Klown CIolannis actioneaza foarte logic si consecvent. Prostii am fost noi, care, asa cum spuneti in titlu, am stat in frig, la coada, ca sa il votam. Dupa euforia initiala, a urmat dezamagirea – alesul este mai degraba pe post de ficus! Inca mai aveam sperante …
    Dar anul acesta alesul si-a dat arama pe fata, atunci cind a venit in Parlament sa ia apararea Varanului: degeaba ne-am facut iluzii, fostul primar de Sibiu nu este decat Presedintele Antenelor!
    In aceasta calitatea, numirea lui MIhalache este perfect logica!

    • Daca vrem ceva de substanta in Romania, trebuie sa i se ofere o giuvernare SOLIDA. Pentru asta trebuie votat CU CEL MAI PUTERNIC PARTID AL MOMENTULUI, oricare ar fi. Daca e PSD azi sau PNL maine etc. acela vatrebuie ales cu orice pret, prin vot masiv daca se poate.
      Noi avem in Ardeal o vorbe veche si inteleapta – FIE HANS CAT DE PROST, DOAR INALT SA FIE SA AJUNGA LA SLANINA.
      Parca e definitia lui Iohannis-cel penal. Oare ce ar fi facut romanii din UK daca ar fi stiut toate relatiile cu jsutitia ale lui Iohannis? INclusv niste procese pierdute pentru niste case pe care a incercat sa le obtina ilegal, in calitate de primar.

  3. Impresia mea (si cred ca nu doar a mea) este ca domnul Mihalache a fost retrogradat, nu avansat. Sigur, postul de ambasador poate parea o avansare si poate ca asta e si intentia. Era mai greu sa para avansare, daca era vorba de Burkina Faso, in loc de Marea Britanie.
    In plus, ma gandesc ca ambasadorii capabili primesc ambasade cu probleme tocmai fiindca se asteapta de la ei sa faca o diferenta in bine. Nu stiu cat de dificila este misiunea de ambasador la Londra si cat de bun poate fi domnul Mihalache ca ambasador. Vom vedea… Pana la urma, daca nu performeaza, poate fi chemat si trimis in alta parte. Cine va mai sti, dupa 2-3 ani, cine a fost domnul Mihalache si de ce e trimis ambasador in Africa?
    Ramane de vazut si daca gestul domnul Iohannis are o semnificatie mai adanca (in legatura cu acuzele de „uselism” ce i se aduc). Nu ca l-ar avantaja cu ceva sa fie banuit doar de „penelism”… :)

    • Vi se pare ca misiunea la Londra este un post linistit?
      Era mai complicat Burkina Fasso fiindca nu se cunoaste istoria tarii?
      Indiferent ce va decide UK la brexit, cel care reprezinta Romania la Londra are o misiune extrem de grea si pentru Romanii din Uk si pentru relatiile Romaniei (chiar si numai cele de afaceri) cu Uk. Acest personaj nu pare a avea nicio calitate pentru misiunea aceasta, in afara de simpatia presedintelui. Daca Presedintele nu a vazut asta este foarte grav. Ori este incapabil, ori rau intentionat, dar niciuna din ipoteze nu e buna pentru el.

      • Nu cunosc mediul diplomatic, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea. Cunosc notiunile generale de „mediu ostil” si „mediu prietenos” si, din aceasta perspectiva, ma gandesc ca e mai usor intr-o tara UE, decat cine-stie-unde in alta parte. In plus, cum spuneam, trebuia sa para o avansare si trebuia (probabil) sa fie intr-o tara de limba engleza. Marea Britanie „suna” a avansare. Kenya, Kiribati, Lesotho sau Liberia era probabil sa „sune” a retrogradare. N-am nimic cu Burkina Faso, intelegeti? :)
        As adauga ca, probabil, misiunile diplomatice in tari importante sunt mai extinse (ca numar de membri), iar atunci ambasadorul respectiv se bucura de un suport mai consistent, din partea unor profesionisti.
        Nu cunosc nivelul de pregatire si de competenta al domnului Mihalache, asa ca ma abtin sa fac aprecieri.
        E doar un punct de vedere personal, nu pretind ca detin adevaruri absolute si nici nu tin cu tot dinadinsul sa atac pe cineva.

        • Pai tocmai, asta facem: ne dam cu parerea, nu luam decizii. Nici macar nu cautam sa modificam parerile altora, neaparat. Ni le putem re-modela fiecare in urma schimbului de idei.
          Nici eu nu cunosc talentele domnului Mihalache. Probabil i s-a incredintat aceasta misiune pe baza talentelor de „sforar” pe care doar le banuim din ceea ce spune media.
          Personal, ma indoiesc ca acest gen de talent va fi util tarii in actiunea delicata care trebuie desfasurata la Londra.
          Daca se voia sa i se dea o recompensa trebuia sa fie trimis la Tokio. De acolo nu poate face mult rau (zic eu :))
          Eu fac diferenta intre recompensa si avansare; avansarea fiind insotita de o crestere a raspunderii, deci a increderii care i se acorda individului, pe baza realizarilor anterioare.
          Recompensa este cand a facut cuiva un serviciu si trebuie sa primeasca ceva de la acela caruia i-a facut acel servciu (nu de la noi toti)

          • Se pare ca nu reusesc sa ma exprim suficient de clar, incat sa ne intelegem. Eu am spus ca, dupa parerea mea, numirea este o retrogradare ce ar trebuie sa para o recompensa. Acea „salvare a fetzii”, ca tot ati adus vorba de Japonia.

      • Da, da, si cel mai potrivit pentru un post ca asta este un individ fara experienta diplomatica. La fel facea si TIMIS pe vremea lui Iliescu, chiar el mi-a spus ca se astepta la un post in diplomatie in Africa de SUd – distractie cat cuprinde, responsabliati putine si fara consecinte politice.
        Pe vremea aia, prin 1996, organiza postul Rasio 21 de la Deva cand am discutat. El e de loc din Hateg.

        Mihalache asta e copia la indigo a senatorului Timis. Tu din tabara cui este ide incerci sa vopseti cioara in porumbel?

  4. Asteptarile si sperantele in Iohannis sint similare cu asteptarile de la Ceausescu in prima zi a patrunderii trupelor URSS (si a tarilor socialiste) in Cehoslovacia; ori asteptarile dupa ce s-a achitat datoria fata de hraparetul Occident.
    Vax albina, crema puca!
    Iohannis trebuie sa joace cum cinta Serviciile care l-au propulsat la Cotroceni.
    Sa nu ne amagim si sa ne fie frica sa recunoastem: Iohannis este creatia Serviciilor, care voiau un predinte usor manevrabil.

  5. Nu trebuie sa ne para rau pentru vot, nu am avut de ales, am ales raul cel mai mic.
    Miracolul a fost ca oamenii prin votul lor, chiar si cand nu sunt lasati sa voteze pot schimba ceva, in ciuda sondajelor si asta conteaza.
    Data trecuta am avut de ales intre Ponta si Iohannis. Alegerea lui Iohannis se impunea de la sine. Avantajul lui a fost ca oponentul lui era Ponta. Sper ca intr-o zi sa avem de unde alege un om capabil si integru, care sa aiba calitatile necesare pentru a fi un bun presedinte.
    Eu cred ca un punct bun pentru Iohannis este ca l-a numit premier pe Ciolos.
    Din pacate Mihalache nu e singurul ambasador numit care sa ii nemultumesca pe cei care se asteptau ca in astfel de functii sa fie numiti oameni potriviti.

  6. Decat Ponta chiar si azi tot pe Iohannis l-as vota desi nu dau multi bani pe ,el dar paca o fractiune de centima in plus ii acord, caci fiind relativ incapabil si pasiv nu poate face atata rau cat Ponta.

  7. Bun articol! Trebuie sa recunosc ca si eu am luat ,,plasa”, nu doar votandu-l pe Iohannis, ci rugand toate rudele si toti prietenii sa-l voteze, in tara si in afara. Cat despre Mihalache, cu adevarat numirea lui la Cotroceni a fost primul semn ca m-am pacalit cu insul de la Sibiu. Personal, il trimiteam pe acest politruc ambasador in Afganistan, Irak, R.P.D.Coreeana sau Papua-Noua Guinee.

  8. Comisia de Politica externa din PARLAMENTUL Rom – ales cu mai putin de 50% de voturi din total, de vreo 3 legislaturi -, tocmai a APROBAT numirea acestuia ca AMBASADOR… in UK = baiatul e tzutz – e din haita, fara nicio indoiala transpartinica,
    …la fel ca iohannis.

  9. L-am ales si pe Constantinescu ca sa nu „iasa” Iliescu. Si, ce am avut? Un invins fara lupta.
    Mai mult decat atat, n-adurat mult si a trecut, cu arme si bagaje in tabara lui Iliescu.

  10. Devine din ce in ce mai clar ca presedintele Iohannis si-a atins limita incompetentei (conform uneia din legile lui Murphy). Cred ca romanii trebuie sa inceapa sa se pregateasca sa il dea la o parte, prin referendum, pentru a gasi unul mai bun… Nu cred ca e foarte greu…

    • Sa nu ne grabim, zic, cu suspendarea… Mai intai, sa gasim unul care sa fie ce trebuie si pe care sa-l voteze majoritatea alegatorilor. Mai apoi, vedem si cu suspendarea.
      Sau va gandeati la domnul Ponta, cand ati scris „unul mai bun”?… :)

    • Pe logica asta, ar trebui ca democratia sa functioneze prin sondaje de opinie de popularitate, nu prin alegeri la interval regulate. Daca am schimba presedintii de cate ori nu ne place cate ceva dn ce fac, ar trebui sa avem un regiment de presedentiabili. mai ales ca noi romaii suntem destul de suparaciosi.
      Sau poate va ganditi ca ne-ar prinde bine un tariceanu interimar perpetuu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro