joi, martie 28, 2024

Baronul tranziției și România neo-feudală

După asasinarea lui Nicolae Ceauşescu în 25 decembrie 1989, spiritul tiranic al dictatorului s-a incubat în sufletul multora dintre liderii României post-comuniste. Baronul este rezultatul acestei metamorfoze psiho-politice.

Mitul infailibilității (născut la Scornicești) s-a transportat în fiecare reședință de județ a ţării. Baronul tranziţiei este, de fapt, o figură atavică a fostului prim-secretar de partid. Există totuşi o diferenţă majoră: principiul rotației cadrelor și atotputernicia centralismului comunist făcea din orice prim-secretar o pradă ușoară a Cabinetului 2. Astăzi, puterea din teritoriu împarte prada cu centrul, folosind eventual umbrela europeană a subsidiarității. S-a ridicat comunitatea locală? Am câştigat noi, cetăţenii de rând? Nu, s-a îmbogăţit doar clanul baronial şi minoritatea dependentă de simulacrul „asistenţei sociale”.

Poată dacă legea lustraţiei şi Punctul 8 de la Timişoara s-ar fi aplicat în primăvara anului 1990, baronul autohton şi-ar fi amânat apariţia. După Revoluţie, societatea noastră civilă a avut prea puţin timp de coagulare. Intelectualii au abandonat ambiţiile politice ale unor asociaţii sau grupuri din ţări precum Polonia, Cehia sau Unguria. Concetăţenii noștri erau prea sărăci pentru a asuma vigilența civică. Nevoia de supravieţuire materială a întârziat naşterea unor instituţii de supraveghere a Statului de tip watch-dog. Pe fondul acestei absențe, baroniada a înflorit.

Ca odinioară şefii de colhozuri îngrămădiţi la averile chiaburilor, baronii s-au înfipt fără sfială în ciolanul puterii. Abuzurile au curs lanţ. Neclarităţile legislative au servit cauza îmbogăţirii rapide. S-a brevetat sportul căpuşării întreprinderilor de Stat prin adormirea atentă a Justiţiei. Renta politică a baronului se obține în preajma monopolului economic. Întreprinderile din domeniul energiei sau al transporturilor (CFR, bunăoară) s-au dovedit vaci bune de muls. În schimbul acestei parazitări bugetare, baronii au strâns migălos voturi la fiecare patru ani, descurajând participarea oamenilor vrednici la viaţa cetăţii. Efectul rentelor politice obţinute cu blagoslovenia centrului? Sufocarea lentă dar sigură a economiei de piaţă. Distrugerea competiţiei prin privilegiile acordate clientelei electorale.

Baronul nu crede în democrație participativă sau reprezentativă, ci doar în rețeaua invizibilă de pile, relații și cunoștințe (vechiul PCR). Într-o organizaţie baronală, deciziile informale contează mai mult decât procedurile transparente. Totul se bazează pe frică, șantaj şi mituire a intereselor. Baronul nu are aspiraţii la posteritatea istorică. El nu cere încredere, ci doar obedienţă. Promovarea subalternilor se face în funcție de gradul de servilitate. De aici şi proasta calitate umană a acoliților, dar şi întrăinarea oamenilor instruiţi în raport cu viaţa internă a partidelor. Trei milioane de români au părăsit ţara în ultimii zece ani. Câţi dintre baronii politicii româneşti au făcut-o?

Baronul e o făptură post-ideologică. Nu are credințe, idealuri sau viziuni generoase. Baronul posedă o memorie scurtă, practică nonșalant traseismul și se poziționează, aşa cum spunea Bogdan Naumovici, doar de-a dreapta sau de-a stânga bugetului public.

Lipsit de virtuţi nobile, baronul n-are nevoie de carismă. El își extrage puterea din exploatarea fără milă a propriei feude – județul, municipiul ori comuna înţărcată cu ajutorul prietenilor de partid. Banii obţinuţi de exploatarea deconcentratelor sunt folosiţi apoi pentru cumpărarea de locuri influente în Guvern, Parlament, Procuratură sau alte instituții ale statutului. Din aceleaşi sume sunt plătiţi activiștii de partid, puii congelați sau jurnaliştii docili. Cu aceleași mijloace se cumpără găleți și voturi. Aşa cum spune un faimos dicton englezesc, in democracy it’s your vote that counts; in feudalism it’s your count that votes.

Baronul e suficient de influent pentru a mitui presa, pentru a cumpără ONG-uri, pentru a îngenunchea opoziția locală, pentru a pune căluş societății civile și, mai ales, pentru a-şi fabrica aura intangibilităţii. În preajma baronilor găseşti o faună pestriţă: vameşi arestaţi temporar, interlopi amnistiaţi cu zel, poliţişti alunecoşi, judecători interesaţi, oameni de afaceri care poartă cătuşele ca domnişoarele bijuteriile. Singurul adversar palpabil al baronului este justiția independentă (și, mai ales, procurorii DNA).

Baronul nu crede în libertate, ci doar în reflexul pavlovian și în condiționarea materială a sclavilor de pe plantație. Baronul confiscă timpul comunității și anulează toate șansele cetăţenilor liberi de-a trăi o viaţă pe cont propriu. Baronul dispreţuieşte meritocrația şi cariera nepătată a oamenilor liberi. Inițiativa privată e, aşadar, o ameninţare la adresa baronului. Deloc întâmplător, investițiile străine ocolesc teritoriile dominate de baroni.

Lipsit de gust sau bucurii rafinate, baronul are doar visuri de mărire calpă, plăceri vulgare și poftă de imunitate. Mazăre, Vanghelie, Solomon, Pinalti, Dragnea, Oprișan, Frunzăverde – iată lorzii de mucava ai tranziție de la dictatură la democrație! Nume cu rezonanță mitică și oameni la fel de importanți ca miniștrii sau primii-miniștri ultimilor douăzeci și doi de ani. Ei fac şi desfac cabinete, stabilesc legi, impun ordonanţe şi stabilesc, eventual, definiţia interesului naţional. Notorietatea le este la fel de incontestabilă ca și proasta lor creștere, opulența sau nepotismul adiacent. „De ce nu fac sex la muncă angajații din instituţiile publice?” – se întreba bloggerul Daniel Arfire. „Pentru că sunt toți rude…”

Priviți de la distanță, baronii par atotputernici şi eterni. Unii dintre ei se află la al patrulea sau chiar la al cincilea mandat de primar sau președinte de consiliu județean. Ce anume îi va opri anul acesta de la o nouă victorie? Candidatura independenţilor de felul lui Nicuşor Dan? Să dea Dumnezeu. Dar nu este oare nevoie şi de curajul oamenilor strânşi în numele credinţei că cetăţenii liberi și decenți au, loalaltă, mai multă putere?

A venit vremea să ne eliberăm de toţi anti-eroii vieţii noastre publice. Cum? Identificând şi promovând alte portrete în competiţia electorală: dascăli valoroşi, femei-doamne care au deopotrivă familie şi carieră, medici dedicaţi, practicanți ai meseriilor liberale, antreprenori eliberaţi de complexul şpăgii, oameni dornici să lupte pentru bunăstarea lor și pentru sănătatea morală a comunităţii. Sunt în România cetățeni care muncesc de dimineața până seara, dornici să nu mai peticească un sac fără fund. Timpul lor a sosit.

România modernă a cetăţenilor trebuie să se opună României feudale a baronilor.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. mai bine sacrifici minima sansa de credibilitate decat sa mentionezi vre-un baron PDList. dupa care dai lectii de civism si cultura politica. eh..

      • @Maria

        Sa fim si mai atenti si sa-i adaugam cu incredere la acea lista si pe tovarasii de nadejde (intru reforma si alte cele) Falca si Flutur :)
        Nu de alta, dar sa nu se simta singurei si uitati (de echidistanta autorilor de pe Contributors) si, mai ales, pentru ca au devenit chiar mai importanti decat Mazare sau Oprisan in contextul recentei implementari a maretei reforme la orase si sate, la munte si la mare, in orice imprejurare.

        • Daca nu esti din Arad, nu te lega de Falca. Ce-a facut omul asta pentru Arad, n-a facut nici un primar pana acum, cred ca nici in tara. A schimbat orasul, l-a transformat intr-un oras occidental. Si-a respectat promisiunile. E un bun gospodar. Deci sa nu lovim cu orice pret in toti primarii. Sa ne uitam ce fac si asa sa-i taxam, fiecare in comunitatea lui. Are dosar! Dar asta nu inseamna ca e vinovat, cei care l-au atacat erau invidiosii, care chiar voiau sa fie baronii Aradului. De aici i se trage, de la invidie.

          • Nu-i bai. Daca-i asa mandru ficiorul, puteti oricand sa-l faceti cetatean de onoare al Aradului. Doar s-a mai vazut, tot in partidul dumisale.

    • Zev, daca atit te duce capul sa comentezi, te privim cu intelegere ..
      In articol nu e vorba despre eterna lupta putere-opozitie, ci despre faptul ca si puterea si opozitia e formata din aceiasi baroni. Care, dupa cum vezi, schimba tabara dupa cum bate vintul schimbarii. Da’ probabil ca de prea muta antena3, inca esti convins ca pdl-ul e tot ce se poate mai rau, iar usl-ul ne va scapa de mafia dictatorului si de plosnitele lui…

      Desi eu tind sa cred ca esti doar un postac trist…

    • iti arunca varanul macar doua oase pe ce debitezi pe aici? Nici macar n-ai citit articolul, ai vazut mihail neamtu si ai inceput sa latri.

  2. A lega „baronii” de istoria recenta si mai ales de moartea lui ceausescu mi se pare lipsa de viziune.

    Baroni au fost inca de pe vremea boierilor (in vesnica sfada cu „domnul”), a fanariotilor, a mosierilor, chiar si in comunism erau baronii secretari de partid pe judet care desfaceau si faceau cate in luna si in stele. Spiritul asta „baronesc” zace in tipar. E suficient sa se intruneasca conditii propice pentru a iesi la iveala. Mare lucru nu se intampla nici daca se adopta punctul 8 de la Timisoara, pentru ca jigodiile tot gaseau portite de a se catara in varf.

    Curatirea unei societati se face in timp indelungat, prin osmoza, incetul cu incetul, de jos in sus, de la noi, cei multi. Intai in familie, dupa aceea in vecinatate, in micile comunitati samd. Pentru asta ar trebui ca fiecare din noi sa isi faca mici analize periodice, pentru a fi sigur ca reuseste sa tina drumul cinstei si al onoarei. Da, stiu, suna utopic.

    • ” Curatirea unei societati se face in timp indelungat, prin osmoza, incetul cu incetul, de jos in sus, de la noi, cei multi.”

      … in ritmul acesta recomandat ideologic altadata, peste inca 50-100 de ani , probabil. Cu simtul umorului sanatos, aceasta profunda cugetare o citati de undeva sau va apartine in integralitate ?
      Mult mai simplu era daca citati un vechi proverb romanesc : ” Pestele de la cap se strica , si de la coada se curata „. Dar dupa 22 de ani de tranzitie si de asteptare zadarnica , dvs trimiteti simplii cetateni tot la coada pestelui … Nu credeti totusi ca este cazul si au dreptul sa priveasca putin mai sus ?! Nu de alta , dar pana si urechile Europei s-au tot lungit asteptand mereu sa cada un rechin cel putin in plasa ciuruita a justitiei noastre mai tot timpul dezlegata la ochi :)

      • In conditiile asa zisei democratii, cei care ajung in cap sunt alesi, nu uitati! Deci, noi, astia multi, suntem vinovati ca i-am ales. Sa nu-mi spuneti ca nu sunt alternative, ca nu-i adevarat. Si in 90 am avut alternative, si acum mai sunt daca le cautam. Dar nu, noi votam 65 % oprescu, 17% prigoana si de-abia 3% Nicusor Dan. E doar un exemplu.

      • Pai tocmai ‘mneata zici ca pestele de la cap se strica si de la coada se curata. O data stricat, curatarea se face, tri-adevar de jos in sus. Si da, cetateanul simplu trebuie sa nu mai voteze dupa cine da un kil de ulei in plus, cetateanul simplu trebuie sa nu mai pacaleasca munca, sanu mai pacaleasca statul, sa nu mai dea spaga. In democcratie vinovatul principal e poporul, ca el voteaza. Nu politicienii, nu americanii, nu puterea burghezo-mosiereasca.

  3. PCR-ul comunist s-a spart dupa 1989 in mai multe PCR-uri. Astazi gasim PCR-uri in justitie , politie , administratii centrale si locale , partide politice , ong-uri , educatie , totul este sufocat de PILE CUNOSTINTE si RELATII (PCR).

  4. baroni ii numitzi acum.poate inainte erau boieri.in comunism shtabi.e ceea ce poate da acea comunitate.e prea saraca ptr altceva si obishnuita de secole sa stea cu capul plecat sau sa shmechereasca.
    schimbare acolo spre bine,daca va fi!?in zeci de ani.
    o schimbare brusca s ar fi putut intimpla in 89,dar shmecherii erau puternici si au reactzionat dur si rapid

  5. Prea mult efort pentru a argumenta o metafora, pentru ca povestea asta cu baronii si cu feudalismul este o metafora in esenta. Nu avem a face cu feudalismul nici cat negru sub unghie.
    Avem asadar o prozaica incercare de lectura a unei metafore care a avut si are inca puterea ei euristica dar care astfel explicata isi pierde intreaga ei valoare. Pentru o discutie la un pahar de vorba vineri seara poate fi insa un subiect interesant. Altfel, tema are consonante marxiste. Cine vorbea despre neoiobagie, despre neofeudalism, &c. ?

    Poate fi ceva mai interesant daca vorbim despre libertatile cetateanului in contrast cu privilegiile celor ce paraziteaza statul. Fireste ca putem folosi termeni ca baron, client, &c dar doar ca metafore nu ca o prelungire consubstantiala a unor sisteme antice si medievale. Problema noastra este eminamente moderna si va avea daca va avea solutii moderne. Altfel vom striga si noi ca primii revolutionari: „Jos sclavagismul opresiv ! Traiasca feudalismul timpuriu, viitorul de aur al omenirii!”

    Alfel, ceea ce avem noi este o lume a parvenitilor care au reusit sa puna intre paranteze existenta statului de drept si sa puna monopol pe resursele tarii si pe institutiile statului.
    Ei nu sunt baroni pentru ca nu sunt nobili, pentru ca relatia lor cu puterea nu se bazeaza pe loialitate, nu au onoare si nici credinta, si mai ales ei nu sprijina statul la ananghie ci dimpotriva.

    Ah, da, literatura comunista a diabolizat baierii si i’au scos in fata pe voievozi. Nu vad insa de ce ar trebui sa citim in continuare maculatura produsa de Eusebiu Camilar. In lumea feudala privilegiul insemna si responsabilitate, si loaialitate si credinta in rege. Era un sistem de valori care tocmai ca azi lipseste.

    • Eu as folosi eventual cuvantul „ciocoi” care este insotit de „a ciocoi” adica „a lingusi cu injosire, a se pleca cu smerenie” (L. Saineanu).

      Apoi avem si ceva literatura in acest sens: Heliade-Radulescu, Ghica, Alecsandri şi multi alţii.
      Cred ca „Boieri şi ciocoi” a lui Vasile Alecsandri ar fi o piesa de mare actualitate pentru noi astazi.
      Ganditi’va numai ca incepe cu un boier avertizat de sluga lui sa fuga pentru ca vine Aga sa il aresteze pentru delapidare. Boierul nu reuseste sa plece si Aga intra in curtea conacului, merge direct la el si il imbratiseaza felicitandu’l ca a fost numit in guvern. Eh… nu seamana? Alecsandri nu e numai Coana Chirita, by the way.

      Partea proasta este ca imaginea ciocoiului si’a pierdut din relevanţă o data ce mişcarea antigreceasca s’a transformat treptat în mişcare antisemită. Treptat evreul a început a fi descris ca ciocoi până când ciocoismul a devenit nerelevant şi a fost înlocuit cu alte atribute mai directe.

      Cred totusi ca termenul este foarte potrivit. Se potriveste ci celor care l’au ciocoit pe In Iliescu si celor care l’au ciocoit pe Traian Basescu. „Langusire târâtoare” si „umilire servila” vorba lui Saineanu. Da, sunt elemente ale antropologiei noastre moderne care pot fi cred folosite legitim.

  6. Un excelent articol de opinie pe o tema foarte sensibila si cu o mare audienta. Pe de alta parte ceea ce generic este numit „baron” ar putea fi la fel de bine si un rezultat final al unei „strategii psiho-politice” de control social si acaparare a puterii politice ( traseismul politic,etc. ) dar si a spatiului social bazata pe contra-selectie si selectie sociala negativa ( respectiv piramida sociala rasturnata ). Oricine se poate convinge daca face o simpla comparare „imagologica” intre programele TV / presa de la noi si respectiv cele din tarile civilizate .

    De aceea, dezideratele propuse si bazate in mod cert pe asteptarile populatiei , in lipsa unor conditii minime de actiune si a unui spatiu social propice , nu pot depasi deocamdata , si in mod obiectiv, stadiul de declarare a bunelor intentii :

    ” A venit vremea să ne eliberăm de toţi anti-eroii vieţii noastre publice. Cum? Identificând şi promovând alte portrete în competiţia electorală: dascăli valoroşi, femei-doamne care au deopotrivă familie şi carieră, medici dedicaţi, practicanți ai meseriilor liberale, antreprenori eliberaţi de complexul şpăgii, oameni dornici să lupte pentru bunăstarea lor și pentru sănătatea morală a comunităţii.”

  7. Subcriu parerii exprimate anterior de Razvan ca s-a depus un efort prea mare pentru o metafora, filosofie de doi lei… Uneori Mihail Neamtu imi lasa impresia ca se iubeste foarte mult pe sine…Se imbata cu propriile cuvinte…De multe ori in scrierile sale Mihai Neamtu privilegiaza forma in rapot cu fondul…
    Vorbarie multa, substanta putina..Genul asta de abordare ii motiveaza pe cei care sustinca filosofia nu te ajuta sa fierbi nici o varza..
    Pana si miscarea politica in care s-a implicat pare a fi un exercitiu deonanieintelectuala.Vorbim de miscare la firul ierbii dar niciun fir de iarba nu misca daca nu are aprobarea si binecuvantarea lui M N. Asa m-am saturat de politicieni narcisisti! E adevarat, Mihail Neamtu este elaborat, cult , pretentios, sofisticat dar niciuna din aceste calitati nu a fost un bun medicament impotriva egocentrismului sau funciar.

  8. Frumos spus dar fara nici un efect. Asa cum spunea un consilier de imagine ieri, mobilizarea electorala pe net e aproape nula. Cati dintre cei care citesc sau chiar comenteaza astfel de articole se vor duce la vot si vor vota in consecinta? Eu zic ca nici 10%. Si atunci de ce ne infierbantam. Vorbim, dezbatem, discutam, ajungem la niste concluzii, ne plac si cand sa facem pasul cel mai mare, votul, totul se naruieste. Ce sens are? Atat timp cat grosul poporului poate fi cumparat cu galeti, lopeti, zahar si ulei si cat o alta patura groasa isi zice „mai bine astia decat altii care vin si mai flamanzi” nu avem nici o sansa.
    Poporul isi merita conducatorii. Asta e adevarul de baza. Iar astazi, marea parte a poporului roman, sau cel putin masa care merge la vot e ramasa undeva la iesirea din evul mediu ca educatie si standarde de viata. Daca nu ma credeti luati satele si comunele la rand. De fapt ce zic eu? Si cartierele sarace din orase contin populatii de acelasi fel. Baronii stiu asta si pe ei se bazeaza. Asta e bazinul lor electoral nu noi cei educati care stam pe net si muncim in multinationale. Prin umare eu zic ca raspunsul problemei este: asteptati sa schimbam vreo 2 generati si intre timp vedeti ce faceti pt a educa generatiile noi. Abia atunci vom putea spera la o alta calitate a clasei politicie. Pana atunci ramanem doar la stadiul de vorbe.

  9. Incetati vaicareala asta! Veniti cu o alternativa! Puneti romanii in situatia sa aleaga!
    O vor recunoste atunci cind va sosi timpul….
    Toata retorica asta, oricit de inspirata, e inutila pina cind nu va exista o aternativa. Nu mai risipti timpul incercind sa-i faceti pe CEILALTI sa para rai (si asa deveniti voi, automat, confortabil, o alternativa mai buna). De ce insistti in a le repeta? Stim/traim asta deja.

    Pt o alternativa ai nevoie de 100x N.Neamtu, 1000xD.Arfire si 1000x toate semnaturile adunate pina acum de NR. Cam astea sint proportii ca sa-i speriati pe baroni. Ii aveti?
    Plus democratie/competitie interna, transparenta, o sansa pr reprezentativitate (care nu exclude meritocratie). Rezultatul trebuie sa fie un partid de tip european (nu, n-o sa gaseti inspiratie la noi). Numai asa ceva o sa functioneze.

    P.S.
    F. buna seria de articole de pina acum de aici de la Contributors.

  10. Un articol impecabil, domnule Neamţu, felicitări. Îi găsesc o singură hibă, semnalată şi de alţi comentatori: întru surprinderea cu acuraţeţe maximă a proporţiei fenomenului, ar fi mers pomeniţi mai mulţi pedelaci. Probabil că lui Pinalti i se pregăteşte ceva, vreo schimbare din funcţie, altfel nu-mi explic….

    • PDL-acii, trec pe la justitie si intra dupa gratii. USL-isti se fofileaza si mituiesc justitia, asa ca, cu unul mai putin, sau unul mai mult pe lista, nu conteaza. Dar totusi de ce sunt aparati USL-istii, atacand PDL-istii? Se vrea a se sugera ca Neamtu apara PDL-ul. Fals, apara Noua Republica.

  11. Si daca baronii sunt Corporatiile de pe Wall Street ? De ce nu restaurati legislatia interbelica in ce priveste IMM-urile si se revolva problemele economice romanesti pe jumatate !!!

  12. adevarat,perfect punctat,dar,exista acest semn de intrebare????
    cum vor renunta acesti baroni,impreuna cu toata suita lor,cumetriile facute in cei 23 ani?
    eu sint pregatit sa pun „umarul „si sper totusi ca mai sint multi care vor o normalitate pentru
    generatiile urmatoare,
    acei care nu au fost atrasi in capcana santajului material ,cumetral,si ar dori sa se alature celor
    de buna credinta,unde ar putea sa gaseasca asociere pt a se opune, ferm sistemului,
    astept repere pt. mobilizare si transpunere in fapte!!!
    sint un cetatean care vrea o normalizare,din anul 1989,si spera inca,care nu si-a pierdut speranta.,indiferent ce interese stau la baza politici si economiei mondiale,
    pt ca noi sintem ……miiiiici!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro