joi, martie 28, 2024

BASTA! Demisia lui Victor Ponta nu e suficientă

Caruselul speranțelor și deznădejdilor în mișcările sociale este imprevizibil. Protestul de aseară, din București și multe alte orașe ale țării, confirmă însă că s-a atins un punct critic, că echilibrul social e pe marginea prăpastiei. Tineri, bătrîni, mame cu copii mici, studenți, elevi au participat la un carnaval al renașterii. România a redevenit o patrie, o identitate colectivă pe care dorești să o asumi. Speranța copleșitoare că nu suntem damnați, că nu vom vegeta, precum la atât de multe alte abuzuri, că angajarea civică de jos în sus ne poate reda demnitatea este imposibil de înăbușit.

Suntem din nou cetățeni, în deplinul sens al cuvântului, pregătiți pentru o transformare radicală a regulilor. Decență la vârful politicii, responsabilitate, considerație pentru valorile libertății și ale domniei legii. Până ieri aceste cuvinte păreau golite de sens. Acum, aceste cuvinte inofensive au redevenit mai puternice ca niciodată.

Aseară am fost martorii și, cel puțin unii, participanții unui protest neinstituționalizat, de jos în sus, o mișcare grass-roots autentică, sinceră, fără apetit pentru compromisuri și concesii. Nu a existat niciun organizator oficial, o agendă publică comună și cunoscută, o tribună în care revendicările să fie expuse și motivate. Nu au existat lideri recunoscuți și carismatici. Protestele neinstituționalizate nu se preschimbă în trambulină a leadershipului politic. Partidele de opoziție s-au ținut oficial deoparte, pentru că știu că nu e protestul lor. Sindicatele au lipsit de asemenea. Mai multe organizații nonguvernamentale au susținut protestul fără a mobiliza oficial participanți. Mișcările de jos în sus de acest tip pot fi extrem de fragile, dar, adesea, extrem de puternice. Faptul că revendicările sunt realiste și restrânse le conferă o forță nemaiîntâlnită.

Portretul categoriilor sociale implicate la marșul de aseară nu poate fi decât schițat. Poate că unii sociologi se vor apleca, cu metodologii specifice, protestului de aseară și celor care vor urma. Vechi ”golani” din Piața Universității din anii 1990, mulți tineri, elevi, studenți, părinți cu copii. Două categorii de participanți au stârnit admirația: persoane în vârstă de 60-70 de ani și mamele cu copii. Participarea veteranilor ne spune că nu e niciodată prea târziu să revendicăm valorile cetății. Cea mai tânără participantă pe care am văzut-o avea un an și șase luni și se numea Ada, o blondă mică cu ochi albaștri. Pentru părinți nu e niciodată prea devreme să iasă în stradă pentru viitorul propriilor copii.

Tipologia participanților pălește însă în raport cu semnificația numărului de oameni ieșiți din confortul căminelor într-o seară de noiembrie (”Dacă vă pasă / Ieșiți din casă”). Mai bine de 30.000 de oameni au ieșit în stradă în București, fără a socoti și alte centre urbane. Numărul este fabulos! Căile tradiționale de mobilizare, cele prin sindicate și partide, se dovedesc neputincioase în raport cu energia, cu freamătul civic autentic. Lecția pentru reprezentanții politici este usturătoare.

Cauzele și dinamica protestului nu constituie un mister greu de elucidat. Premierul a umilit breasla cercetării științifice și a sfidat regulile democrației cu o consecvență nemaiîntâlnită. Retrospectiv, este imposibil de găsit un lider PSD cu un parcurs atât de întunecat. Poate că este vremea ca simpatiile de stânga să se coaguleze într-o nouă formulă politică, dată fiind incapacitatea cronică a PSD de a se europeniza. Ascensiunea fulminantă a vicepremierului pe siguranță națională, dl Gabriel Oprea, și aroganța conduitei politice manifestată țin de resorturile unei democrații nefuncționale. UNPR trece printr-un șoc care va duce la prăbușirea sa ca forță politică de strânsură. Acoperirea cu ”hârtii” a primarului Popescu Piedone constituie o impietate fără margini față de tragedia din clubul Colectiv.

Dincolo de profilul sfidător al ocupanților vremelnici ai funcțiilor politice se află o dramă colectivă. Moartea absurdă și tragică a polițistului Bogdan Gigina, drama copleșitoare a tinerilor din clubul Colectiv ne vor însoți multă vreme. Până la finalizarea anchetelor în curs nu ne putem substitui procurorilor însă știm că aceste drame puteau fi evitate. Că e nevoie de o minimă responsabilitate personală și instituțională să nu expui semenii sau subordonații la riscuri.

Năucitoare au fost și reacțiile la aceste drame. Cadrele surprinse în ultimele două săptămâni trebuie că fac parte dintr-o secvență suprarealistă. S-au invocat ”probleme de comunicare”, urgențe în ”interes profesional”. S-a promis înălțarea unei statui, s-a gargarisit despre ”vinovați fără vină”, s-au demis în direct obișnuiții Acari Păuni. Înconjurați de sicofanți, de incompetenți, de yesmeni onctuoși, ariviști de profesie și ciocoi, mulți reprezentanți politici și-au săpat singuri groapa politică.

Lista revendicărilor poate fi privită din două perspective care se completează. Pe termen scurt, demisiile domnilor Victor Ponta, Gabriel Oprea și Popescu Piedone au fost și sunt imperios necesare. Responsabilitatea politică nu mai trebuie să fie orchestrată de tromboniști. ”Să vedem, să cercetăm, să măsurăm”, toată gama de a amâna asumarea răspunderii și propagată de trepăduși prin studiourile televiziunilor nelibere. Responsabilitatea juridică aparține, de drept, anchetelor în curs, nu trebuie să confundăm cele două aspecte.

Pe termen lung, în lista revendicărilor, vorbim despre obsesiile generației noastre: stat de drept, reguli democratice, egalitate în fața legii, un NU fără ocolișuri corupției. Cuvinte mari, concepte vechi, termeni uzați și abuzați. Doar că, începând de ieri, aceste cuvinte au din nou rezonanță. Politicienii care nu le înțeleg sunt pierduți. La fel și cetățenii care le uită.

Demisia prezentului Guvern nu rezolvă imediat cerințele protestului petrecut ieri în București și centrele urbane. Degeaba își freacă unii palmele de bucurie, pentru că îi așteaptă aceleași exigențe. Vor fi mandate grele și e clar că punctul critic atins în aceste proteste se va păstra.

Ne-am schimbat. Ori participăm cu toții la traiul într-o democrație europeană solidă, ori plecați din treburile cetății!

Basta!

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

    • Asadar revin:

      Mai intai repet ce am scris ieri sau alaltaieri intro postare pe un fir deschis de dl Iordache unde citam o parafraza a unei ziceri negative si anume ca: „cu o floare eu, cu o floare tu, cu o floare el si cu mai multe ei se poate face o gradina” eu adaugand ca lucrurile trebuiesc si pregatite in sensul ca gradina trebuia sapata, marcata si insamantata dar la noi datorita invidiei si fuduliei (nu ma refer neaparat la fudulia care insoteste prostia) nu se poate asa ceva, asa ca tinerii care nu vor sa-si paraseasca tara judeca corect ca daca umflandu-si muschii se pot scutura, pot inlatura jegul care stapaneste tara dar ce vor face ei chiar cei foarte capabili si curajosi mai apoi cand noi “mineriade” vor veni peste ei?

      Acum scuturarea deja s-a produs similar intro anume masura cu cea din decembrie 89 dar ca si atunci nu suntem pregatiti ci doar intro stare de asteptare a producerii evenimentului care iata ca s-a produs.

      Sa lasam acum filozofareala si sa trecem la un program minimal de actiune:

      a) Voi sunteti cei care faceti azi istoria tarii si nu bunicii care au trait razboiul mondial si crimele cele mai groaznice ale urei de clasa si jafului comunist, nu parintii care au facut decembrie 89 si din pacate mai ales cu contributia bunicilor v-au cadorisit cu acesti 25 de ani, parinti care azi sunt bunicii copiilor vostri . Voi nu sunteti o speranta(speranta sunt copii vostri) ci cei care aveti de facut, care trebuie sa faceti, care aveti de construit dupa ce demolati dar de construit este mult mai greu decat de demolat si nu este destul doar umflarea muschilor.

      b) Voi cei care cand va umflati muschii ati dovedit ca puteti spulbera guverne sa stiti ca azi trebuie sa acceptati inca odata raul cel mai mic caci alfel doriti dictatura si va veni un rau si mai mare. Sper ca Iohannis sa fie in stare sa-l ofere si voi sa fiti atenti la ce primiti dar fara pretentii absurde.

      c) Dar incepand de acum nu trebuie sa va demobilizati si lozinca voastra sa fie ce spunea aseara dl Radu Banciu: niciun guvern care nu confirma mai mult de sase luni.
      Nu le mai dati timp de asi face noi ingrengaturi ci doar sa foloseasca aparatul existent care daca are cativa sefi competenti poate lucra si poate fi fortat sa reduca coruptia si in acest timp organizati-va, gasiti-va sau creati-va cu multa grija lideri reali, ferit-va de manipulare si de intoxicare daca nu vreti ca toate sa se terminne cu o noua „mineriada” care sa inchida ciclul si sa reluati totl de la capat intro eterna reantoarcere .In acest timp incet incet trebuie primenit cu discernamant si aparatul.

      d) In procesele electorale cadrele trebuie sa inceapa de jos)comuna sau oras) sa confirme si sa evolueze fiecare pana la nivelul maxim de competenta fara a-l depasi. Asa se va crea o reala elita politica si administrativa.

      Desigur este cumplit de greu dar raspunderea este pe voi caci voi sunteti parintii copilor vostri, voi trebuie sa faceti asta, sa decideti ce este de decis, sa actionati si iar sa actionati. Dar cautati si oameni cu experienta printre parinti si bunici cu minte limpede chiar daca nu mai au forta necesara dar care sa va poata ajuta si sfatui cu folos.

      SUCCES si VICTORIE!

  1. Incep prin a spune ca sper ca nu e acesta nivelul de cultura, sa-ti duci copiii minori la strigat lozinci, incapabili sa inteleaga ce se intampla, in manifestatii care constituie in sine un pericol de siguranta pentru adulti.

    Eu zic ca se risca ramanerea intru spatiu a improvizatiilor publice, problemelor reglate violent momentan, fara solutii si continuitate pe viitor.

    Problemele se rezolva cu dialog social, comunicare , acceptare civilizata de responsabilitati la NIVEL INDIVIDUAL , curs previzibil al Agorei.

    Coruptia se adreseaza prin educatie la nivel primar, la nivel familial .Altfel ..DNA-ul va avea previzibil de lucru mult timp de acum inainte, iar cheltuielile cu penintenciarele vor fi o povara prea mare bugetarilor, instabilitatea chiar politica va costa mai mult decat costurile. Demisia e un bun inceput.

  2. „Retrospectiv, este imposibil de găsit un lider PSD cu un parcurs atât de întunecat” ??????? Ba este unul, mare, lat – Iliescu!!
    Iliescu care a facut posibili acesti ultimi 25 de ani halucinanti..din care abia acum pare ca ne trezim.
    Nu e destul demisia lui ponta, oprea si piedone.

    • Servus!

      Cam aveti dreptate! Nu am ce sa spun sau sa amendez. Poate ar fi trebuit sa scriu un premier PSD mai defazat in raport cu starea societala si asteptarile noastre.

      Ganduri bune!

  3. Si nici inlocuirea lui cu nume ca Tariceanu sau altii de teapa lui nu este de ajuns !
    Nici pastrarea UNPR la guvernare cat Oprea este presedinte nu este de ajuns !
    Nici pastrarea PSD la guvernare cat Dragnea este presedinte nu este de ajuns !
    Nici pastrarea vreunui partid la guvernare atata timp cat are cel putin un parlamentar/ministru cercetat penal si fara imunitate ridicata.

  4. Mă tem că treaba e mult mi prozaică. Ponta n-a plecat pe motiv că-l chinuia onoarea. Ponta a plecat alungat de Dragnea. Nu e vorba de nici o resetare, nu e vorba de morală. A fost pur și simplu ocazia oportună pentru PSD să scape de guvernare, în condițiile in care 2016 e un an electoral și deja sunt semne că România va face față cu greu cheltuielilor mărite aiurea de guvernul Ponta.

    Acum cu burțile pline PSD-eii se vor apuca să facă ce știu ei cel mai bine: Să dea la gioale de pe margine și să-i înjure pe ăilalți că nu reușesc să dreagă instant dezastrul lăsat în urmă de PSD. Dacă ăilalți au un strop de creier și proavoacă alegeri anticipate cât de repede e posibil, atunci se frânge gâtul PSD-ului și România are șansa unei oarecari asanări…

    Practic următorul guvern ar trebui să dea peste cap prin asumări repetate ale răspuderii guvernamentale cât mai multe din mizeriile legiferate de PSD. Nu contează dacă le vor depăși pe cele 14 ale lui Boc. Asta e unica lor șansă. Normal ar trebui să înceapă prin modificarea imunitâții parlamentare, deschizând astfel ușa arestării șobolnilor ce se ascund în spatele imunității. Să vedem dacă ăilalți vor reuși să se ridice la înălțimea momentului sau dacă va fi un nou fâs. Asta e singura chestie care i-ar aduce la disperare pe șpagozaurii din legislativ într-atât înct să se ajungă la anticipate.

    Dacă asta nu se întâmplă, atunci PSD-ul îș asigură un scor bun sau poate chiar o victorie la alegerile de la termen din 2016. Adică România se duce înapoi în mocirla originară…

    • Comentariul dumneavoastra ar fi bun daca nu ar fi complet lipsit de sens. Ratiunea guvernului Ponta a fost si va fi sa creasca cheltuielile, de aia se numesc socialisti, asa cum esti si dumneata. Dupa aproximarile mele esti trecut binisor de 45 de ani. Matale esti mai comunist ca Iliescu!

  5. As mai zice eu pe cineva a carui demisie ar trebui ceruta si de care ar trebui sa scapam: avocatu poporului.
    Ala care se ocupa de sanatatea lu oprescu oare n-ar fi trebuit sa aiba nimic de spus in cazul atator victime cu cauze asa de multiple.

  6. ce simplu ar fi daca un protest ar produce cetateni
    cetatenii pe care ii vad io in Occident nu prea seamana cu tipul de om numit romin
    democratia d-le autor e ceva care se cistiga si mentine zi de zi si ceas de ceas
    aud ca rominul nou, dincu,iobagul salvat, ar putea fi premieru urmator;asta are scoala,o sa va spuna cit de bine va merge conform sondajelor

    • observatie foarte simpla. dar chiar in cazul autorului imi pare ca protestele nu produc cetateni ci doar oameni care se frustreaza la prima opinie contrara si decid banarea unor puncte de vedere opuse. daca o critica care spune simplu ca o manifestatie politica nu e locul unde sa-ti porti copiii daca esti un parinte responsabil si te ingrijorezi de securitatea lui(risc de busculade, riscul de a-l pierde) iar apoi ar fi si aspectul simplu, copilul intelege prea putine despre mize -un autor decide sa nu publice o opinie de genul asta…eu cred ca romanii isi merita liderii si soarta.
      Vor avea parte de aceiasi schimbare pe care au avut-o cu Constantinescu si cei 3000 de specialisti. E dificil sa schimbi o societate cand educatia ti-a practicat la nivel mental brainwashingul simtului critic si te face sa crezi ca daca celalalt nu are dreptate pe o pozitie, tu ai dreptate in 100 la suta din pozitii.
      Nu e asa dle Gabor?

  7. Si inca o observatie.
    Sunt unii autori care folosesc platforma contributors ca pe o platforma de PR personala.
    Nu interactioneaza deloc dar absolut deloc cu cititorii-comentatorii.
    Raman blocati prin stratosfera olimpiana.
    Sunt si altii care au bunul simt de a raspunde, cel putin din cand in cand cititorilor. la anumite subiecte, opinii etc. Aduc lamuriri, clarifica, isi reevalueaza unele puncte de vedere cand e cazul, le reintaresc pe altele.Capabili sa rezoneze si sa ramana civilizati.
    Nu stiu cum se face dar ii pot include 100% pe cei care au beneficiat o educatie la o niversitate in afara Romaniei. O minoritate, totusi.
    Educatia..care ar fi explicatia?

    • una dintre esplicatii,domnule abc, ca au ezistat autori care erau prea departe de mentalitatea comentatorilor; articolele lor ii deranjau,le zgiriau convingerili in care statul comunist i a educat.
      io cititor,eram scirbit la ce nivel puneau comentatorii problema;acesti autori au renuntat
      mai au fost alt autori,i care dimpotriva,erau prea patrioti,ha ha
      deci,autorul poate cind doreste sa intre in dialog,dar haide sa i lasam decizia lui si sa nu l criticam ptr asta.fiecare dintre noi,are nivelul propriu de cunoastere si inteligenta

    • Domnule ABC,

      Va multumesc ca ati citit acest articol, inca 1 view in plus a dus la pragul maxim al PRului personal.
      Raspund, de regula, la comentarii, cand autorii isi asuma identitatea, pentru a avea un dialog pe picior de egalitate.

      Cu bine,
      AG

      • am citit o astfel de opinie si la alti autori d-nule Gabor ; stiu si accept ca e frustrant din partea celui care munceste si isi ia in serios munca(articolul)
        dar va intreb; internetul e un mijloc foarte impersonal de interactiune: ce va garanteaza ca un nume propriu e o persoana veridica ?imi pare laborios sa afli si nu cred ca ar merita deranjul(organili au grija).io dimpotriva,cred ca sint destui fara caracter care isi iau nick uri nume propri
        presupunind ca nu raspundeti,io zic ca e un risc al meseriei
        uite domnule abc,un alt motiv

      • Chestia asta cu identitatea pe internet este o mare gogoasa.

        In primul rand, un autor are numai de castigat daca isi foloseste numele din buletin, sa-i zicem identitatea din viata reala. Dumneavoastra stiti unde postati, aveti un agreement cu platforma, doriti sa va faceti un nume, va asumati niste riscuri pe baza carora puteti avea niste avantaje (sau nu, aici depinde de inteligenta dumneavoastra)

        Un comentator are parte numai de riscuri. In viata reala ma voi prezenta intotdeauna cu identitatea mea reala, pentru ca stiu cui ma prezint, pot sa fac un assessment al persoanei/persoanelor, etc. In lumea virtuala fiecare isi alege identitatea sa si si-o respecta. Cat timp fondul este civilizat si la subiect, acest lucru nu impieteaza schimbul de idei si face forma (in cazul nostru –identitatea) irelevanta. Mai mult, egalizeaza putin partea de risc cu partea de beneficii. Dumneavoastra (eroul care isi publica identitatea) nu pierdeti nimic, eu(marsavul care se ascunde in spatele unui nickname) nu risc nimic. Este un rationament logic: am mai multe de pierdut daca identitatea mea este folosita de un rauvoitor decat daca nu vreti dumneavostra sa va jucati cu mine sau cu altii ca mine.

        Nu scriu asta pentru a forta un raspuns. Ar mai trebui sa intelegeti ca, atunci cand sunt critici la ideilor din articol este cel putin amuzant sa va ascundeti in spatele scuzei de mai sus. Puneti un disclaimer: nu discut decat cu buletinul pe masa, mie nu-mi pasa ca aici este internetu. Atunci este clara treaba: citim polologhia si trecem mai departe, nu ne mai pierdem timpul incercand un dialog.

        Ca sa intelegeti: domnul Tismaneanu, pe care-l consider cu cateva clase peste multi autori cunoscuti pe contributors, dialogheaza cu cei care posteaza, nu cu identitatile. Bine, rau, rar sau des, isi respecta cititorii si cand este cazul aduce lamuriri.

        Altfel, am putea sa ne alegem, pentru a va face pe plac, nick-uri gen Ion Vasile, Gabriel Daniel, etc. Apreciati macar ca alegem sa nu mintim doar de dragul dvs si ca incercam dialogul cu oameni care tin coada sus.

  8. Mie imi este cam neclar ce vreti “sa faceti”. Cand vrei sa faci totul si sa faci si binele suprem, de fapt nu faci nimic si nu te gandesti la consecinte.

    Nu stiu daca articolele acestea din ultimul timp de pe Contributors au alta valoare decat cea revolutionara, tratarea pe placul poporului a unor subiecte pentru hranirea ego-ului: uite cati mi-au citit articolul, uite cati sunt de acord cu mine…

    Sigur, demisia Guvernului nu este de ajuns, dar lucrurile aceastea, intr-o democratie, se regleaza prin vot (alegeri sau referendum de demitere).

    Ar trebui sa depuneti un minim efort spre predarea lucrurilor importante- participare la viata politica, intelegerea mecanismelor, participare la vot.

    Imi place si farama de speranta exprimata de autor:
    “Poate că este vremea ca simpatiile de stânga să se coaguleze într-o nouă formulă politică”

    Poate ca este. Vad ca pe criticatac este publicata deja platforma program a noii coagulari. Interesant cum au aparut deja vulturii. Adevarul este ca o astfel de “ura” este o mina de aur pentru maestrii gen Claudiu Craciun.

    Uite doua persoane care ar trebui sa-si dea/sa li se ceara demisia: Tiberiu Nitu si Victor Ciorbea. Pe listele astea BOR-ul este mai important. Ce sa zic… Hai la lupta cea mare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Gabor
Alexandru Gabor
Doctor în științe politice, publicist, a predat 12 ani științe politice în două departamente de științe politice, a colaborat cu mai multe organizații ale sectorului neguvernamental. Absolvent al Universității București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro