marți, martie 19, 2024

Betia puterii: Auto-divinizarea arendasului Liviu Dragnea

Motto: “Nu poţi să faci tumbe tot timpul şi toată lumea să te aplaude, chiar dacă ţi se întâmplă cam des să cazi în cap.”–Andrei Pleşu

Să fim seriosi, cu exceptia lui insuşi, nimeni nu vede un zeu in Liviu Dragnea. Pentru a exista un cult al personalitătii, trebuie să existe o personalitate, bună sau rea. Si totusi, in pofida faptului că toata lumea ştie cine este actualul premier din umbra al Romaniei, omul a ajuns sa fie tratat ca un fel de divinitate, i se ingăduie să dea ordine justitiei, trage de urechi procurorii, dispretuieşte statul de drept. Este privit, se pare, ca un partener credibil pe plan international, deşi vorbeşte despre guvern ca despre propria latifundie. Liviu Dragnea este fericit, se crede omnipotent. Să nu ne lăsăm amagiti: Liviu Dragnea nu are carismă, are tupeu. Iar PSD-ul nu este un partid real, ci o corporatie mafiotic-profitocratică.

Nicu Ceauşescu s-a crezut si el, la un moment dat, uns de Istorie, predestinat, imun la orice critică, născut să domnească. Asemeni tatălui sau, n-a inteles că prin ungherele puterii exista mereu diverşii Polonius, că orice gardă pretoriană işi trădează stăpanul atunci cand societatea incepe să fiarbă. Spre desoebire de Dragnea, Nicu Ceauşescu citise cărti de istorie, ceea ce nu l-a impiedicat să fie orb politic. Petre Roman se auto-proclamase “lider national”, făcea bai de multimi la inceputul anilor 90. Ce-a rămas din pseudo-gloria lui? O punere sub acuzare pentru crime impotriva umanitătii…

Comportamentul lui Liviu Dragnea este al parvenitului tipic, al arendaşului cocotat obraznic in jiltul principal al sălii de mese dintr-un conac ce nu-i apartine. Aşa a procedat si Adrian Năstase, aşa a procedat si Victor Ponta. Se ştie unde au ajuns. Celor carora le doresc prăbuşirea, zeii le iau mintile, adică memoria, luciditatea, realismul, conştiinta propriilor limite si limitări. Ii lasa se creada infailibili. Cu atat mai dură si mai dureroasă va fi clipa trezirii.

PS Textul de mai sus este o adaptare a unui articol aparut aici, pe „Contributors”. N-am făcut decat să inlocuiesc numele lui Victor Ponta prin acela al lui Liviu Dragnea. In rest, minime modificări, patologia este neschimbata :)

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/betia-puterii-auto-divinizarea-arendasului-victor-ponta/

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Bun comentariul.
    Arendas obraznic cu fata de frizer hitlerist.
    Cred că va ajunge la lada de gunoi a istoriei ca si cei care au condus psd-ul.
    Lideri politici meschini fara anvergura pe care istoria nu-i va consemna decat la si altii.

  2. Urmeaza, se pare, sa modificati cu firea :)) Nu pot sa nu remarc calitatea oamenilor care ajung in varful psd: de la Nastase la Dragnea sau Firea.

  3. felicitari, domnule Tismaneanu, modul de redactare al acestui articol este asimilabil artei conceptuale – va demonstrati punctul de vedere, acela cu privire la patologia comuna a betiei de putere, printr-o simpla inlocuire a numelui a „fostului” cu „actualul”. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate.

    chapeau !

  4. Sint de acord suta la suta ( si ceva pe deasupra) cu ceea ce ati scris.
    Formularea asta insa nu mai corespunde noului personaj „Este privit, se pare, ca un partener credibil pe plan international,”

  5. Mi-e foarte dificil sa ma decid daca Ponta e o nulitate mai desavarsita ca Dragnea sau invers. Inclin totusi sa cred ca Ponta ii ia inca fata lui Dragnea. Insa Dragnea e abia la inceput de drum. Dupa cum spuneam, treaba e incalcita. In orice caz autorul e in eroare. PSD-ul a dovedit pana acum de cel putin 3 ori (Geoana, Ponta si Dragnea) ca poate zidi un cult al personalitatii temeinic in jurul unei creaturi tampe si fara personalitare :P

    Cel putin pana ajunge in temnita sau e mazilit (whichever comes first) jupan Dragnea e totusi zeitatea cu mustata a PSD-imii. Sa-I dam cezarului ce-i al cezarului :D

    • Nu doar că PSD(adică PCR, eșalonul II, versiunea 2.0 – Ponta+Dragnea) este capabil să creeze un cult al personalității, dar o face din nimic – dl. Tismăneanu are dreptate, personalitatea lui Dragnea nu s-a manifestat în nici un fel. E un șmekeraș de Teleorman ajuns în capul mesei politice.

  6. Si ce mi se pare mai grav Domnule Profesor este uzurparea de catre Dragnea si compania a unor concepte si distorsionarea lor manipulativa pentru uzul unor oameni mai simpli, mai needucati, mai ne informati. Ei nu stiu ce-nseamna „lovitura de stat” (percep numai violenta din „lovitura”) , au auzit ca mineriada a fost un lucru rau etc. Noroc cu Presedintele Johannis ca a explicat clar si rar :) „Cetatenii, nu dau lovituri de stat. Politicienii o fac… dau o lovitura de gratie statului de drept”.

  7. Minimalizarea, ba mai mult , persiflarea pericolului mortal pe care il reprezinta gasca de parveniti si delicventi Ponta- Dragnea nu este nici pe departe eficienta ci expresia unui elitism care pare a cuprinde super intelectualitatea romaneasca, cea care nu a ” gustst” nici guvernarea Ciolos pe motiv ca s-a ocuoat prea mult de probemele reale ale tarii si nu a filozofat destul.

  8. Exceptional de inspirata metafora arendasului!
    Urmarind evolutia lui Dragnea, imi vine in minte modelul Dinu Paturica.

  9. Traim o rinocerizare totala a societatii romanesti. Faci un zapping pe posturile romanesti (A3, RTV, B1, TVR etc,posturile de stiri cu cele mai mari ratinguri) si te doare mintea ce propaganda mediatica furibunda impotriva „celor care au luat 100 de lei de adult si 30 de lei de caine” are loc. Simt ca in cateva luni ne vom lua gitul unii la altii!

  10. Romania are cea mai mare concentratie de ciocoi raportata la oamenii saraci
    puhaie tirgul de emulli lui Dinu Paturica , nu exista sat fara ciocoi , fie el cit de mic

  11. Articol foarte bun si foarte adevarat. Abia astept sa ii vina randul!
    Si inca ceva – un mesaj nesimtitului de dragnea: Steaua si Dinamo l-au votat pe el. In strada sunt oamenii de bun simt!

  12. Aşa este, zeii le iau minţile… însă noi, ceilalţi, rămânem cu problema în braţe. De la Năstase la Dragnea, aroganţa, necinstea şi tendinţele dictatoriale par mai degrabă a fi regula decât excepţia. Chiar şi după va ieşi Dragnea din scenă, e probabil să vină altul ca el sau chiar mai detestabil. Noi vom observa în continuare cât sunt ei de odioşi, ei îşi vor vedea în continuare de ale lor, apoi alt schimb de ştafetă, alt politician mizerabil…

  13. Despre adevarata societate civila din Romania

    „Sunt sigură că oamenii care au ieşit în stradă sunt de bună credinţă, dar aş vrea să ştiu şi eu cine i-a chemat (s.n.). Noi organizăm demonstranţii de la Roşia Montană încoace; să se ajungă la viteza la care aceste evenimente au strâns 10.000 de oameni (n.r. – participanţi pe Facebook) nu e uşor, ai avea nevoie de nişte relee mai puternice pe Facebook care te ajută. Şi releele acelea nu prea aparţin societăţii civile, să ştiţi” (s.n.)
    „Sunt ONG-uri care iau bani mulţi şi sunt ataşaţi pe lângă un Doi şi-un sfert (s.n.) (n.r. – Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă), de exemplu”

    Alina Mungiu
    18 ianuarie 2015
    http://inregistrari.b1.ro/view-dosar_de_politician-84.html

    „ Cum să cred într-un regim politic prin a cărui mecanică legitimă, Socrate a fost condamnat la moarte şi Hitler adus la putere? Cum să cred în democraţie, cînd practica ei aduce la conducerea ţării un provincial şmecher şi ţanţoş, cu liota lui de diletanţi, semidocţi şi pipiţe, care îmi vor administra viaţa?”

    Andrei Plesu
    23 ianuarie 2015
    http://adevarul.ro/news/politica/dileme-stupori-resemnare-1_5885b80b5ab6550cb8b5f214/index.html

    „ Comportamentul lui Liviu Dragnea este al parvenitului tipic, al arendaşului cocotat obraznic in jiltul principal al sălii de mese dintr-un conac ce nu-i apartine. Aşa a procedat si Adrian Năstase, aşa a procedat si Victor Ponta. Se ştie unde au ajuns. Celor carora le doresc prăbuşirea, zeii le iau mintile, adică memoria, luciditatea, realismul, conştiinta propriilor limite si limitări. Ii lasa se creada infailibili. Cu atat mai dură si mai dureroasă va fi clipa trezirii.
    PS Textul de mai sus este o adaptare a unui articol aparut aici, pe “Contributors”. N-am făcut decat să inlocuiesc numele lui Victor Ponta prin acela al lui Liviu Dragnea. In rest, minime modificări, patologia este neschimbata ”

    Vladimir Tismaneanu
    23 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/betia-puterii-auto-divinizarea-arendasului-liviu-dragnea/

    „Nu mi-e clară în momentul ăsta soarta bătăliei politice şi procedurale a referendumurilor ce se prefigurează în România, prilej de mare gâlceavă şi dare în stambă pentru procedurişti şi chiţibuşari (grosul kommentariatului). Pe fond, toate trei mi se par inutile. In general, valoarea acestui instrument de consultare directă e supraestimată – şi cu atât mai mult într-o epocă superficială şi isterică, dominată de fake news şi analize post-adevărate.”

    Sorin Ionita
    24 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/razboi-referendumuri/

    Comentariile de mai sus reprezinta in esenta reactia rapida a societatii civile respectiv , a unor intelectuali publici fata de recentele proteste care au zguduit Romania cu o zi inainte. Conform acestor opinii , problemele in actuala criza politica si sociala din Romania sunt in realitate : a) …manipularea demonstrantilor si a demonstratiilor b) …slabiciunea democratiei , c) …caracterul si comportamentul lui Liviu Dragnea si d) …inutilitatea referendumului propus de catre Presedintele Romaniei .
    Din fericire, cei 40.000 de oameni care au fost in strada in Bucuresti au fost de alta parere si au preferat sa actioneze strabatand orasul timp de 4 ore ca sa-si exprime opiniile in civilizat si democratic .
    Presedintele Romaniei a fost alaturi de ei si a rezumat perfect atitudinea lor :

    „”Am venit aici in Piata Universitatii, ca si miile de romani, ca sa-mi arat indignarea. O gasca de oameni politici cu probleme penale vrea sa schimbe legislatia din Romania, vrea sa slabeasca statul de drept. Or, asa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil sa se schimbe legislatia si zeci, sute de politicieni certati cu legea sa se gaseasca cu dosarele curate si sa continue faradelegile. Romanii, pe buna dreptate, sunt indignati”

    Klaus Johannis
    Presedintele Romaniei
    https://www.facebook.com/klausiohannis/videos/1242146102539305/

    Pasul urmator a fost declansarea procedurii pentru referendumul privind “Continuarea luptei impotriva coruptiei si asigurarea integritatii functiei publice”
    ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21553576-iohannis-declansat-procedura-pentru-referendum-privind-continuarea-luptei-impotriva-coruptiei-asigurarea-integritatii-functiei-publice.htm ).
    In acest caz este mai mult decat evident ca intre revendicarile protestatarilor din strada si obiectivele societatii civile din birouri si redactii nu prea exista similitudini, daca nu cumva exista chiar fracturi.
    Mai exact , reprezentantii societatii civile formale nu vad ( sau nu vor sa vada ) nimic important acolo unde 40.000 de semeni ai lor iesiti in strada intuiesc pericolul urias al acapararii parghiilor de putere de catre indivizi cu condamnari penale si al transformarii statului de drept intr-un stat al penalilor.
    Aici avem o mare problema a „analistilor politici”,etc. care fabrica la infinit scenarii si se tot intreaba cine si cum a scos oamenii in strada dar nimeni nu ia in calcul faptul ca pot iesi si singuri indignati de ceea ce pot sa cloceasca cei care au ajuns in fruntea lor prin frauda morala . Acesti oameni care isi exprima public propriile lor opinii sunt prin definitie incomozi pentru puterea politica pentru ca au curajul si forta sa gandeasca cu mintea lor , dar in acelasi timp sunt invizibili pentru societatea civila formala care isi simte amenintat monopolul de a vorbi in numele lor.
    Ar fi foarte interesant sa aflam de la vreun expert in toate cum pot fi manipulati si de catre cine cei 40.000 de oameni care dupa toate relatarile , inclusiv cele directe , s-au comportat admirabil :

    „Am ajuns duminică seara în mijlocul unei mulțimi indignate și atât de blânde totodată.”
    „Nici măcar cu un bulgăre de zăpadă nu s-a aruncat. Nici măcar vreun cățel plătit nu a lătrat la gard! Îmi închipui cât de furios trebuie să fi fost mult experimentatul domn Dragnea în fața acestei blândeți! Cum așa, 30 000 de oameni și niciun geam spart? Cât i-au plătit pe ăștia ca să stea așa cuminți? Furia neputincioasă și-a vărsat-o apoi în declarații. Mineriadă și lovituri de stat!”
    ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/despre-indignare-%C8%99i-protest/ )

    In calitate de simplu participant la cele 4 ore de protest confirm in totalitate aceasta relatare asupra acestei demonstratii si a atmosferei ei cu totul speciale (https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/01/romanii-intre-statul-de-drept-si-statul.html). Foarte important, pe parcursul a 4 ore nu am vazut figuri dubioase , provocatori sau limbaj agresiv ca la “protestele” din iarna lui 2012 pe care le-am vazut in doar trecere deoarece nu am vrut sa particip la acestea.
    As vrea sa subliniez ca sentimentul final pentru cei care au participat a fost intalnirea cu normalitatea sociala si umana , prietenia – toti se simteau prieteni desi nu se cunosteau – dar si cu speranta. Pentru toti cei care sunt demoralizati de atatia ani de ceea ce ofera mass-media drept realitate sociala , este bine de stiut ca mai exista inca tineri admirabili , normalitate sociala, civilizatie, educatie, politete, bunavointa, altruism , umor , energie si autoorganizare cum gasesti numai in grupurile informale de romani care se descurca cel mai bine cand iau decizii ei pentru ei , si nu altii in locul lor.
    Daca ziaristii au numarat bine , aproximativ 40.000 de romani care au revendicari comune au generat ad-hoc o noua Piata a Universitatii si au pus concomitent bazele pasnice ale unei noi asociatii civice care le exprima cu adevarat interesele si care poate zgudui oricand sistemul de la noi de unde si spaima si incrancenarea clicii de penali care vrea sa transforme Romania intr-un stat al hotilor si penalilor.

  14. Textul domnului Tismaneanu (ca toate, de altfel) dureros de adevarat.Din pacate pentru noi.Pentru „soldatul” Svejk, de mai inainte.Nu va inteleg nedumerirea. Nulitatea nu prea are grade de comparatie. In cazul celor doi este vorba de aprecierea gradului de ticalosie pesedista.Potrivit careia Ponta este un biet copilas fata de Dragnea.Asta din urma, cu zambetul de sub mustata si efuziuni de dragoste si pretuire, l-a scos pe Ponta din competitia pentru ciolan. Asteptam nerabdatori caderea de dupa ascensiune. Sigur autorul textului de mai sus nu se inseala in premonitia domniei sale (asa cum interpretez eu). Doamne-ajuta!

  15. Nu inteleg ce cauta VT si AP laolalta cu Mungiu si Ionita. Faceti greseala pe care Aristotel o numea amestecul categoriilor. Pe de alta parte, nu cred c-ati inteles articolul lu Plesu, in special referirea la acuzarea si procesul lui Socrate si castigarea alegerilor de catre Partidul National Socialist fapt ce l-a propulsat pe Hitler cancelar.
    Asa cum corect ati sesizat si experimentat genuinitatea unui protest spontan cat si sentimentul apartenentei la comunitate pot spune ca intelegeti democratia ca un mod de viata atat a individului cat si a comunitatii; ca democratia nu se rezuma la institutiile statului de drept si ca e absolut necesar ca membrii comunitatii sa „respire democratic”.
    Tocmai aici este problema majora atat in Atena antica, in Germania anului fatidic 1933, cat si in Romania din ’89 incoace. Majoritatea populatiei, sau cel putin a celor ce voteaza (desi personal ii bag in aceeasi oala si pe cei ce nu voteaza), nu actioneaza democratic in nici un aspect al vietii comunitare si cred ca multi nici in cea privata.
    Poti avea institutii caracteristice statului de drept, alegeri libere si corecte, dar daca aceste institutii sunt populate cu indivizi ce urasc prin definitie orice principiu democratic dar folosesc institutiile statului si parghiile administrative si legale pt. a-si atinge scopuri personale sau de gasca atunci nu poti spune ca avem o democratie. Ba mai mult, cat majoritatea ii voteaza continuu din ’89 incoace in ciuda oricarei logici atunci nu putem vorbi de democratie. 40.000, 100.000 sau un milion de indivizi ce intr-adevar iubesc valorile democratice nu ne pot face sa spunem ca avem democratie atat timp cat rezultatul votului cat si ratiunile din spatele lui ne indica contrariul. Cel mult, aceasta minoritate poate transmite mesaje puternice societatii si da o lectie de civism si spirit democratic societatii, lucru extrem de important, ce poate indica o dorinta de schimbare. Acum, avem exemple de demonstratii spontane precum cea din Piata Universitatii sau cea de dupa dezastrul din clubul Colectiv care au produs ceva efecte in societate dar care ulterior s-au estompat sau disparut complet. Ceea ce insa s-a pastrat, a continuat si chiar s-a adaptat a fost acea atitudine ostila a majoritatii fata de valorile democratice ce a propulasat si mentinut in toate institutiile statului indivizi din regnul Iliescu.

  16. Dle Profesor Tismaneanu,

    „PSD-ul nu este un partid real, ci o corporatie mafiotic-profitocratică”

    Cred ca PSD-ul este o enclava, un conflict inghetat, impus de rusi in Romania, tocmai pentru a fi folosit la nevoie. Caci, ce altceva ar fi fost mai normal, dupa o revolutie contra comunismului, decat interzicerea oricarui partid comunist sau de esenta comunista!?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro