joi, martie 28, 2024

Bogus: IICCMER, lista lui Muraru și confruntarea cu trecutul traumatic

În ziarul “Adevărul”, președintele executiv al IICCMER, dl Radu Preda, a publicat un articol despre semnificația acțiunii de sesizare a justiției in cazul celor trei foști torționari. L-a scris, bănuiesc, inainte de apariția știrilor despre viul mort, ori mortul viu. După care, pe Mediafax, apare știrea că IICCMER suspendă cercetările in cazurile a 12 dintre cei aflati pe inaccesibila, misterioasa “listă a lui Muraru”, promovată intr-o campanie comună cu ziarul “Gândul”. O campanie pe care unii dintre noi am privit-o cu legitime rezerve nu pentru că nu am dori ca acesti criminali să fie deferiți justiției, ci tocmai pentru că dorim ca procesele să ducă la cuvenitele pedepse. Este deci nevoie de profesionalism, nu de dubioase spectacole mediatice. Despărțirea de comunism nu are nevoie de blufuri.

Imaginându-se, probabil, Hannah Arendt la procesul lui Adolf Eichmann, dl Muraru a publicat intr-un săptămânal cultural un interminabil serial despre procesul Vișinescu, și-a facut un blazon politic din acea listă care se dovedește acum că era, de fapt, in mare măsură, o contrafacere. Bănuiesc că acest capital simbolic l-a convins pe dl Klaus Iohannis să-l numească, mai intâi consilier personal, apoi consilier prezidențial. Mă intreb ce crede acum președintele țarii, când “capitalul simbolic” s-a probat a fi unul cel puțin indoielnic?

Întrebat cine se face vinovat de aceste scăpări, dl Cosmin Budeancă, director general al IICCMER, a amintit că, în perioada 2012-2014, la conducerea IICCMER a fost Andrei Muraru, el fiind şi cel care a făcut lista publică. Mai mult, dl Budeancă susţine că fostului preşedinte i s-a atras atenţia asupra faptului că unele persoane nu ar trebui acuzate, însă dl Muraru nu ar fi ţinut cont.

Ce se poate spune in fața acestei situații fără precedent? Cine nu și-a făcut datoria? Cine va fi tras la răspundere? Ce inseamnă lipsă de probe? A fost mințită opinia publică de către actualul consilier prezidențial Andrei Muraru și de cei din jurul său? In ce scop? Cine și de ce iși bate joc de confruntarea cu trecutul traumatic? Care este legătura dintre “lista lui Muraru”, care s-a dovedit acum a fi fost o farsă, ceea ce se cheamă bogus, o făcătură, și falsul anticomunism al plagiatorului Ponta, cel care l-a numit pe dl Muraru, in mai 2012, in fruntea IICCMER, alături de seniorul liberal Dinu Zamfirescu? Ce asigurări a dat dl Muraru ziarului “Gândul”, alaturi de care a declanșat campania pe acest subiect, ca e vorba de o lista veritabilă si credibilă? Întreb și eu, citând din ce mi-a scris un bun prieten: Cascadorii râsului? Cascadorii plânsului?

http://adevarul.ro/news/eveniment/crima-stat-1_54db82e6448e03c0fd81be61/index.html

http://www.mediafax.ro/social/iiccmer-suspenda-investigatia-pentru-12-dintre-cele-35-de-persoane-investigate-din-lipsa-de-probe-13815517

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/falsul-anticomunism-al-plagiatorului-ponta-inca-o-forma-de-obscenitate/

http://inliniedreapta.net/lavedere/anca-cernea-despre-procesul-visinescu-si-incompetenta-iiccmer/

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Dl. prof., totuși rămân 23 de cazuri sau ~65% din așa numita listă. Lucrul ăsta mă face să mă întreb ce vă determină să adoptați această poziție vehement negativă?

    Este oare un lucru rău că respectivii 65% au apărut în atenția oamenilor?

    Vă mulțumesc!

  2. Eu am o intrebare simpla, domnule profesor: dincolo de polemica pe care o purtati cu acest domn de luni bune, ce v-a impiedicat cat timp ati condus institutul sa va adresati parchetului? din martie 2010 si pana in mai 2012 (atata rezulta din calculul meu) cate plangeri ati facut? mai mult de 35? mai putine? Daca e una sau nici una, cred ca si dvs. aveti o problema de PERFORMANTA. Astept un raspuns documentat.

    Vasile Damian

  3. Au trecut 25 de ani,
    Ce-aţi făcut concret ?
    NIMIC !
    Vorbe, pagini scrise, rapoarte, scandaluri, articole şi polemici între „Voi” : ATÎT !
    „Ei” sunt tot aici, trăiesc bine şi mersi, unii au murit fericiţi, bine şi mersi : ATÎT !
    Concluzia : ZERO ! Nuli !

  4. Departe de mine intentia de a fi avocatul tortionarilor (tata stie dece ;) ), dar nu am cunostiinta in virtutea caror legi vor fi judecati?
    Caci parlamentarii, in urma citirii Raportului Final, nu s-au grabit sa legifereze in consecinta.
    Cei acuzati, daca nu se poate dovedi ca au ucis ei personal detinuti, pentru restul actiunilor vor spune ca au executat ordine si legea.
    Pentru mine e o nebuloasa actionarea lor in instanta fara niste legi clare. Comunismul a fost condamnat doar de „dictatorul” Basescu, Parlamentul l-a huiduit.

    • Dar nu trebuie legi noi. Nu sunt judecati politic, ci penal. Au omorat, ca orice ucigas. Au batut ca batausii. Au infometat ca sadicii. Astea nu erau permise nici in constitutia lui Dej. Nu e cvadratura cercului.
      Dar IICCMER nu asta spune. IICCMER spune ca si-a facut treaba, ca a trecut de 1/2 din lista, ca le-a venit de hac tortionarilor.

    • Legea din martie 2012 care abroga imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii. Proiectyul lefii a fost lucrat la IICCMER in perioada cand presedinte executitv era profesorul Ioan Stanomir, in directa colaborare cu doamna Monica Macovei si dl Sever Voinescu. Din acel moment, legal, Parchetul nu mai poate da NUP-uri in serie, cum s-a petrecut inainte.

  5. Ce crede presedintele Iohannis de asta? Isi da seama cat e de grav? Ce ar zice Madam Merkel daca in Germania s-ar anunta cu mare tam-tam ca se vor urmari penal 35 de gardieni de lagare de concentrare si, dupa un an, ar reiesi ca totul era doar tevatura de presa ??? Si ce ar zice intelectualii germani?? Ca vad ca numai Tismaneanu vorbeste. DE CE?

    • Domnule George, se pare ca habar nu aveti despre ce anume vorbiti! (Fara suparare). Sa va descriu ultimul caz scandalos din Germania? OK, am sa o fac, nu de alta, dar vad ca aici se propaga ideea unei Germanii corecte si transparente.
      Iata si cazul: Hans Filbinger, un fost judecator nazist care a fost prim-ministru al landului Baden-Württemberg in perioada 1966-1978. Sunt cunoscute 4 cazuri in care a pronuntat condamnari la moarte. Sincer sa fiu, mie mi se pare destul de ciudat ca nu s-a aflat asta inainte de 1978. Si mai relevant este faptul ca la inmormantarea sa, in aprilie 2007, primul ministru al landului Baden-Württemberg din vremea aceea, a spus in cuvantarea pe care a tinut-o „Hans Filbinger war kein Nationalsozialist. Im Gegenteil: Er war ein Gegner des NS-Regimes. Allerdings konnte er sich den Zwängen des Regimes ebenso wenig entziehen wie Millionen Andere.“ Adica „Hans Filbinger nu a fost un nazist. Din contra. El a fost un adversar al regimului nazist. Cu toate acestea, el nu s-a putut sustrage constrangerilor impuse de acest sistem”.
      Desi trecutul sau a fost demonstrat (a trebuit sa se retraga), nu a fost condamnat vreodata. Nu vedeti paralele? Eu le vad! Parol, moncher! :)
      Mai tarziu, Öttinger (da, ACEL Öttinger) a trebuit sa retraga declaratia aceea. Problema este mai complexa, nu este aici locul in care ar putea fi discutata. Ar lua prea mult timp si prea multa energie.
      Am scris asta doar pentru a mai demola un mit, doua, legate de Germania, de ex. :)
      Asa ca ar fi mai bine sa-i lasati la o parte pe Merkel, Gauck, Schröder etc. Nu sunt ei atat de democrati si „liberi de trecut” cum ii vad unii de pe aici! ;)

  6. Ce anume este fake? Revolta tov. Tismăneanu? Lista publicată de IICMER? Disputa – cu gust de mâncare sleită – Muraru vs. Tismăneanu?
    IICMER nu poate lansa acuzații grave fără a alcătui un dosar inatacabil. Alcătuirea unui asemenea dosar necesită timp și un mare volum de muncă.
    Să înțelegem că o astfel de exigență profesională (și morală, prin consecințele potențiale) îl deranjează pe tov. Tismăneanu?
    Să înțelegem că de când publica în Jurnalul Național contra USD 100/material i-a crescut exigența?
    Să înțelegem că trebuie să consultăm (prin trimiteri) operele – altfel complet neinteresante – ale tov. Tismăneanu?
    Să înțelegem că un site (altfel select prin ceilalți participanți) precum Contributors nu are ce publica în afară de răfuielile personale ale tov. Tismăneanu?

    • Vorbim de misiunea IICCMER de a da pe fata crimele comunismului. De zeci de centre de detentie, de sute de mii de morti si de cozile de topor care i-au chinuit.
      Si vorbim de circul facut de IICCMER in vara lui 2013 cu o lista de 35 (treizeci si cinci) de astfel de cozi de topor. Doar 35
      Si mai vorbim de acest comunicat de miercuri ai IICCMER:
      http://www.iiccr.ro/ro/presa/comunicate/iiccmer_a_facut_public_miercuri_11_februarie_2015_trei_nume_de_persoane_suspectate_de_crime_si_abuzuri_in_perioada_comunista/
      In acest comunicat e o lista.
      Se numeste Lista 12 nume.
      Nu contine doar 12 nume si zice asa;
      LISTA PERSOANELOR CARE AU DEŢINUT FUNCŢII DE CONDUCERE ÎN SISTEMUL PENITENCIAR
       Total : 35 cazuri
       Sesizări penale efectuate până în prezent: 6 cazuri
       Decedaţi în cursul investigaţiilor sau anterior declanşării lor: 4 cazuri
       Cazuri în care investigaţia se suspendă din lipsă de probe: 12 cazuri
       Cazuri în care investigaţiile continuă: 13 cazuri
      Daca cititi mai jos vedeti cele 6 cazuri:
      SESIZĂRI PENALE DEPUSE PÂNĂ ÎN PREZENT
      1. Cormoș Florian n. 8 martie 1927….. Secţia de urmărire penală şi criminalistică comunică IICCMER faptul că prin referat din 10.10.2014 s-a propus arhivarea lucrării, întrucât autoritatea de lucru judecat împiedică efectuarea alte cercetări.
      2. Ficior Ioan – inculpat
      3. Fizula Refic – se pare ca e mort
      4. Istrate Constantin Sesizare penală: 8 iulie 2014 …….Secţia de urmărire penală şi criminalistică
      dispune clasarea cauzei având în vedere decesul lui Istrate Constantin la data de
      11.09.2014.
      5. Tilici Neculai – va fi probabil inclulpat
      6 Vișinescu inculpat.
      Asta e tot.
      Mie imi ies 4 (patru), daca Fizula traieste si poate veni la tribunal.

    • Ștefan Brăgărea, tocmai de asta e vorba.

      De faptul că IICCMER a lansat campania de PR numită „cei 35 de torționari” fără a se baza pe vreun dosar.
      Muraru a făcut întâi tam-tam în presă, a făcut turul platourilor tv, lăudându-se cu cei 35 de torționari vânați de IICCMER, apoi a plecat la treburile lui, trecându-și în CV că a vânat torționari.
      Iar acum, urmașul lui Muraru, pus tot de Ponta, ne spune că… de fapt… nu avem dosare, acum se lucrează la ele.

      Adică: lista celor 35 a fost o simplă operațiune de PR a băieților deștepți ai USL, instrumentalizându-se, în acest scop, un trecut de imense suferințe și de jertfe – de o parte, respectiv, de crime îngrozitoare – de cealaltă.
      Asta, în sine, nu e numai lipsă de profesionalism, ci e bătaie de joc de lucruri sfinte.
      Și implică în cea mai mare măsură aspectul moral.

      Din lista celor 35 a rămas deocamdată, concret, doar Vișinescu. Iar felul cum a pregătit IICCMER dosarul lui Vișinescu a fost slăbuț, puțin zis. Nu intru aici în detalii, le-am mai expus cu alte ocazii și o voi mai face. Numai de exces de profesionalism nu mă pot plânge din partea IICCMER în această privință.

      Dar problema cea mai gravă este cea morală.
      Băieții deștepți de la IICCMER nu au avut timp să aclătuiască așa cum trebuie nici măcar un singur dosar, cel mai proeminent, cel al lui Vișinescu, pentru că erau ocupați cu campanii de promovare a amicilor lor politici, folosind ca decor tocmai închisoarea Râmnicu Sărat.
      Așa s-a ajuns, de exemplu, ca un neo-bolșevic precum Vasile Ernu să fie adus să cuvânteze la cea mai sinistră închisoare comunistă din România. IICCMER a avut treabă, a obținut finanțare (de la Fundația Konrad Adenauer), s-a ocupat de invitații, program, cazare, masă, acustică, presă, telefoane, mailuri, printat de materiale, pentru ca acest produs al URSS – „om de stânga”, rusofil de pe lista lui Dughin, slăvitor al lui Lenin, individ care denigrează România în tovărășia celor mai periculoși agenți ai Rusiei – să se simtă bine acolo, pus în lumina reflectoarelor, pe locul unde slugile sovieticilor i-au chinuit ani de zile pe tatăl și bunicul meu, fiindcă erau adversari ai acelui regim ilegitim și criminal.
      IICCMER a făcut din acel loc de supliciu al eroilor anticomuniști o tribună pentru ca Ernu, și alții ca el, să-și poată susține agenda suindu-se, aproape la propriu, pe osemintele unui Ion Mihalache, ale unui Ion Arnăutu și ale celorlalți uciși acolo.

      Așadar, nu e vorba numai că IICCMER și-a făcut treaba prost. E vorba că IICCMER și-a permis să încerce deturnarea sensului jertfei deținuților anticomuniști. Deturnarea cu 180 de grade, nici mai mult nici mai puțin. Această instituție s-a transformat, așadar, în contrariul ei. Nu doar s-a auto-redus la neputință și ridicol.

      În altă ordine de idei, D-le Brăgărea, drept să vă spun, eu nu am auzit de Dvs., și nu știu cu ce autoritate morală/academică apreciați drept „neinteresante” articolele Prof. Tismăneanu.
      Dar aveți opțiunea să nu le citiți/comentați pe contributors.
      Eu prefer să le citesc, și le găsesc interesante. Și apreciez ca admirabilă atitudinea Prof. Tismăneanu, din punct de vedere moral. Tot așa văd lucrurile și familia mea, și mama, fost deținut politic, și colegii mei de la Fundația „Ioan Bărbuș”, constituită în memoria tatălui meu.

      Încă ceva.
      Nu era cazul să vă adresați cu „tov.” Tismăneanu.
      Vă spun drept, nici nu înțeleg de ce totuși, comentariul Dvs. a fost publicat la acest articol pe contributors. Interdicția invectivelor și înjurăturilor în discuțiile de pe forum ar trebui privită nu doar formal, ci în spiritul ei. A numi pe cineva „tovarăș” înseamnă a-l face comunist, ceea ce e, în realitate, este o insultă mult mai gravă decât tot felul de cuvinte vulgare pe care le auzim pe stradă și care nu s-ar admite pe un forum civilizat.

  7. Regretabil.

    Poate se pot desparti in doua apele:
    1. conduita personala a unui cercetator – respectiv a dlui. Muraru
    2. comportamentul unei institutii publice si a cercetatorilor lor.

    Sunt multe lucruri de indreptat si, din pacate, multe lucruri bune au fot daramate intr-o perioada relativ scurta de timp, dupa 2012…

    Presedintele ar treebui sa isi mai scuture consilierii – dar oare o va face?
    Daca DA, mai avem o sansa, daca NU, regrete…

  8. Spre deosebire de crimele comuniste din Romania, Afacerea Filbinger (inceputa ca argument intr-o campanie electorala) a avut loc DUPA Nuernberg, DUPA ce Germania a luat masuri de rupere de nazism, DUPA ce orice neamt a avut ocazia sa afle ce e nazismul. Nu e cazul Romaniei. Lista celor 35 putea sa fie, daca nu era un mare misto, un inceput timid de Nuernberg. Filbinger nu a fost consilierul cancelarului, ca spui ca s-a retras. Sau nu chiar?
    Filbinger e discutat si rasdiscutat si astazi. 35 de Filbingeri ar fi si ei discutati. Nu li s-ar pierde socoteala. E plin netul de Filbinger si nu e chiar ce spui tu, dar asa fac trolii, vin cu o chestie care pare ca rastoarna totul ca e beton, lumea cauta o ora sa o demonteze si asa uitam sa vorbim de Muraru si IICCMER.

  9. Ce legatura are faptul ca un fost judecator nazist care a condamnat cel putin 4 oameni la moarte, care a fost un membru NSDAP, a fost descoperit dupa procesul de la Nürnberg? Si nu inainte? Si nu in timpul procesului? A ajuns primul ministru al unui land, a detinut pozitii importante de in UCD. S-a retras obligat de imprejurari, nu din considerente morale. A fost nu doar un executant brutal si lipsit de scrupule, a fost un nazist declarat. A fost, ca si tortionarii pe care IICCMER nu vrea, nu poate, nu stie cum sa-i aduca in fata justitiei, un reprezentant tipic al unei societati de factura opresiva.
    Iar ceea ce este cel mai relevant, cu sau fara argumentul de „dupa procesul de la Nürnberg”, este faptul ca nu a fost condamnat, desi probe existau destule.
    Despre asta este vorba! Este vorba despre interesele, legaturile, „network-urile” din Germania, care, desi altfel prezentate, nu sunt mai bune decat cele din alte parti ale lumii. Iar ceea ce am scris se referea nu la IICCMER, ci la postarea cuiva care se intreba „ce ar spune doamna Merkel?”, vai, „oare Iohannis stie?”, „de ce nu se iau masuri?”, etc.
    Repet, nu Filbinger este relevant, ci ideea aceea de „ce ar spune doamna Merkel”, „Germania si transparenta”, etc.
    Nu sunt in masura sa apreciez felul in care lucreaza IICCMER. Sau felul in care nu lucreaza. Sunt de parere ca in cazurile dovedite (si se pare ca sunt cateva cazuri de genul asta) vinovatii trebuie sa fie adusi in fata justitiei.
    Dupa cum ati putut observa, nu am intervenit in discutia despre IICCMER, ci la „observatia” cu Iohannis si cu Merkel. Asta doar pentru a mai potoli spiritele incinse si a mai lamuri cate ceva despre felul nu intotdeauna lipsit de pata in care lucreaza justitia germana si despre felul nu neaparat transparent in care au fost rezolvate cazurile unor fosti demnitari nazisti.
    Cat despre „35 de Filbingeri”, sa fim seriosi! Chiar si ala „mic si amarat” a fost lasat in pace, ba chiar si onorat, „premiat” (hihihi) si asta chiar si dupa ceea ce s-a aflat (repet, documentat, nu barfe de tabloid) cam ce a facut. De aici si paralele.
    Da’ na, v-ati simtit obligat sa raspundenti unui troll, nu?
    Daca nu ati priceput nici acum, sunt dispus sa va desenez! :)
    Semnat „Micul troll” ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro