vineri, martie 29, 2024

„Calin Tariceanu e un domn”: Surogatul pretins liberal al fesenismului etern

Istoria Romaniei post-decembriste este una a necontenitelor schimbari de masti. Era in 2004 cand Cristian Preda nota faptul ca lipsesc biografii ale personalitatilor care si-au pus pecetea asupra vietii politice din Romania de dupa 1989. Intre acestea, ar fi necesara una a lui Calin Popescu-Tariceanu, figura proeminenta din grupul tinerilor liberali fondat de Horia Rusu si Dinu Patriciu, incurajati de Radu Campeanu si alti “seniori liberali”. In anii cand a fost premier, dl Tariceanu facea figura de personaj elegant, scrobit, distins si distant, un „boier” situat in alt univers retoric decat presedintele Traian Basescu. I se spunea, poate excesiv de malitios, Moliceanu. I se potrivea insa ca o manusa cealalata porecla: Razgandeanu. Mai intai a sustinut, apoi s-a opus, la indemn patrician, alegerile anticipate. A sabotat cat i-a stat in puteri unficarea dreptei propusa de Valeriu Stoica. Liberalismul domnului Tariceanu se dovedeste tot mai mult o impostura.

Imi amintesc ca nu putini erau cei care spuneau “Calin Tariceanu este un domn”. Ratiune suficienta pentru acestia sa eludeze populismul accentuat al echipei Tariceanu. Liberalismul sau era unul absorbit din mediul de familie. Sigur, se stiu acum lucruri nu tocmai onorabile despre Dan Amedeo Lazarescu, cel care l-a crescut, daca nu ma insel, dar nu se poate nega ca era un intelectual.

In primavara anului 2006, dl Tariceanu s-a dus la Timisoara si a participat la un miting alaturi de Mircea Dinescu, Stelian Tanase si Marius Oprea. Se radea copios pe seama imaginarului moment cand Comisia Prezidentiala ii va inmana lui Traian Basescu „Raportul Final”. In acele momente Traian Basescu era in spital, dupa o interventie chirurgicala. Domnul Tariceanu, care, cu sprijinul lui Marius Oprea si al amicilor acestuia, se metamorfozase in anticomunist pur si dur, nu avea catusi de putin probleme cu securistul Felix.

La sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006, seful guvernului a asistat impasibil la agresiunea lui Vadim si a bandelor sale. Tot ce era stanjenitor pentru Traian Basescu era util pentru Calin Tariceanu. Omul a dezvoltat ceea ce putem numi nevroza Basescu. Basescofobia a devenit principala, daca nu chiar unica sa motivatie politica si psihologica.

Aceasta fobie s-a acutizat in anii urmatori. Acum, dl Tariceanu a parasit PNL dupa ce efortul sau de a mentine in viata USL-ul dominat de Victor Ponta a esuat penibil. Nu trebuie sa fii un admirator al lui Crin Antonescu (iar eu unul nu pot fi suspectat ca as fi) spre a-i intelege dezamagirea si iritarea cand se trezeste cu sfaturi de la dl Tariceanu transmise din biroul marelui plagiator national. Prin demisia lui Calin Popescu-Tariceanu se incheie un capitol din istoria post-decembrista a PNL. Din pacate, nu unul glorios.

Acum, dl Tariceanu nu-si mai ascunde simpatiile pesediste. Anunta infiintarea unui partid-satelit al formatiunii lui Iliescu si Ponta. Se viseaza candidat prezidential. Mi-l pot imagina purtand esarfe rosii, inganand cantecele revolutionare dragi inimii plagiatorului suprem si rostind infocate diatribe impotriva „dictaturii lui Basescu”. Calin Tariceanu repeta, in atatea privinte, trista degringolada a lui Emil Constantinescu. Ma intreb daca doamna Zoe Petre il va urma in noua sa incarnare de surogat pretins liberal al fesenismului etern…

Versiune largita si actualizata a articolului aparut in „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/partid-tariceanu-editorial-tismaneanu-1084569.html

Update: Intr-un articol mai vechi spuneam ca dl Crin Antonescu este cel mai ridicol personaj de pe scena politica romaneasca. Constat acum ca il intrec domnii Calin Popescu-Tariceanu, cu al sau partid cu un singur membru, si fostul presedinte Emil Constantinescu. Despre acesta din urma, personaj in fond jalnic, a scris memorabil criticul si eseistul Angelo Mitchievici: „Ceea ce mă face să-l dispreţuiesc fără rezerve pe Emil Constantinescu nu este eşecul lui, ci faptul că nu a luptat nicio o clipă pentru cei care l-au ales cu o mare speranţă. El a fost marea speranţă a multora din generaţia mea, inclusiv a mea şi aş fi aşteptat de la Emil Constatinescu să lupte până la capăt pentru acele idei pe care le-a afirmat şi care m-au determinat să sper, să am încredere, să mă simt un cetăţean deplin. Am crezut că nu va dormi nopţile şi că va gândi alături de oameni integri şi inteligenţi soluţii pentru dificultăţile tranziţiei. Sau reformulând cu cuvintele rockerilor de la Nailpoint: „I won’t back down anymore even if I die trying/’cause I know what I’m fighting for and if I die trying/I’ll die trying.”, am crezut patetic că va asuma riscul de a „muri” încercând.” Faptul ca Emil Constantinescu, cu ale sale aere mesianice, nu renunta la a da lectii in toate directiile ca si cum ar avea in bagajul sau cine stie ce mari succese politice, este o indicatie ca exista o prapastie intre cum se vede el si cum este vazut…

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16698306-moment-istoric.htm

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/04/22/intre-ridicol-si-desuetudine-declinul-lui-crin-antonescu/

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16697994-no-comment-scrisoare-adresata-emil-constantinescu-lui-victor-ponta-crin-antonescu.htm

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/10/05/batalii-pierdute-batalii-castigate-angelo-mitchievici-despre-emil-constantinescu-traian-basescu-intelectuali-si-speranta-anticomunista/#more-4849

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. Deci Tariceanu este „rau”, iar Cristian David este corupt.
    P.S. In viziunea mea limitata, simplificata, inclusiv informational, caracteristica principala care defineste cazul particular al politicienilor care au facut atat de mult rau Romaniei (nefiind singura categorie in aceasta situatie), este apartenenta la securitate, inclusiv in calitate de turnatori. Se aplica mai batranilor Basescu si Voiculescu, foarte probabil si Tariceanu, dar interesant este de stiut in aceasta directie cum stau studentii sau chiar liceenii din timpul revolutiei (ma refer la MRU, Ponta nu stiu exact unde era in 89). A, si Crin, bineinteles, trebuie pus pe aceasta lista.

    • As propune sa discutam biografiile vizibile, nu pe cele presupuse. Exista securisti dovediti, de pilda Felix. Nu cred ca serveste discutiei o abordare care sa amestece lucruri stiute si dovedite cu lucruri sugerate si suspectate, cu sau fara baza reala. Este un fapt ca dl Tariceanu s-a opus unificarii dreptei. Este un fapt ca a actionat mereu de coniventa cu Dinu Patriciu. Este un fapt ca, la ora actuala, s-a inrolat, practic, in PSD. Ramane sa intrebam care sunt motivatiile sale, care este natura reala a PNL, ce rol joaca „seniorii” gen Mircea Quintus, Dinu Zamfirescu si C. Balaceanu-Stolnici?

      • Nu imi este foarte clar daca intrebarea, probabil retorica, pe care ati pus-o in final, referitoare la natura reala a PNL-ului, nu se foloseste indirect de axiomele mele politice de inspiratie folclorica exprimate in comentariu, daca tinem cont ca unul sau chiar doi, din cate stiu eu, dintre seniorii enumerati s-au dovedit a fi colaboratori ai securitatii.

        • Stimate Ciprian:

          Da. E clar ca nu va este clar. Asa-i cand ( dupa cum singur admiteti) “axiomele” dvs politice sunt de inspiratie folclorica. In special de folclor nou, televizat, generat de anumite surse si vehicule media ( nu, nu de toate). Asa-i cand oamenii gandesc “axiomatic”, in loc sa-si puna cu discernamant probleme, fara sa devieze de la subiect, obnubilati fiind de propriile “axiome” ( mai degraba obsesii simpliste decat adevaruri fundamentale, evidente prin ele insele).

          Bref, a propos de tema in discutie – falsul liberalism a lui Tariceanu, fara sa-l excludem neaparat nici pe a lui Antonescu, si nefericitele tropisme pesediste:

          http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/dragi-liberali-v-ati-temut-de-basescu-temeti-va-de-comunisti-327390.html

          acest text aduce, cateva completari relevante la evolutiile istorice de neuitat si de necontestat ale impostorului liberal Tariceanu, rememorate aici de domnul Tismaneanu.

          Nu stiu daca Tariceanu, impreuna cu papusarii (Patriciu) sau fidelii lui aveau nevoie sa fie securisti pentru asemenea afiliatiuni. Cred mai degraba ca le este si le va fi intotdeauna de ajuns propria venalitate, indiferent de cata prostie (uneori abisala) sau slugarnicie este dublata.

          Dupa cum n-as uita, totusi, ca un efect similar de compromitere nu doar jenanta, ci si periculoasa din perspectiva compormiterii ideii de liberalism si a imaginii PNL, a avut (indiferent de ruperea USL) si prestatia lui Crin Antonescu. Din aceleas motive as zice: o venalitate si-o vanitate fara limite. De aia eu tot revin si rog a nu se uita nici

          http://ihincu.wordpress.com/2014/02/11/sa-nu-uitam-caci-cine-uita/

          Mai ales ca amnezia este o patologie sociala curenta la noi. Ca si incapacitatea de a intelege un mesaj sau un text dincolo de cliseele/obsesiile familiare/conditionarile folcloric mediatice. Aici era vorba despre surogate liberale mascate de oarece staif ( oarece, nu cine stie ce), de o butaforie cu personaje ca Tariceanu si Antonescu la carma PNL, care numai liberali nu poti fi numiti daca rememoram corect tropismele lor stangiste (de la FSN la PSD). E vorba de remorarea unor fapte care nu pot fi tagaduite. Si care au compromis intr-atat ideea liberala si PNL incat se pune serios problema cand si daca acest partid va mai putea fi luat in serios ca partid de dreapta, clasic liberal.

        • Imi permit sa va raspund eu in locul domnului profesor. Nu e o intrebare retorica. Tot ce v-a spus este o metoda de investigatie a fenomenului politic pe care orice profesor o expune studentilor in stiintele politice. Asta nu inseamna ca nu se pot specula sau intui anumite lucruri, dar colaborarea cu Securitatea este o chestiune punctuala care cere dovezi clare. Altfel poti intra lejer in penibil. Pe de alta parte, nu cred ca e nevoie ca cineva sa fi fost colaborator al Securitatii ca sa devina lacheul USL-ului. Indivizi cu trasaturi de taratoare, alunecosi si strident fardati sunt suficienti pt. a umple saloanele USL-ului asteptand sa li se arunce o ciozvarta din vreun birou.

      • „Rămâne să întrebam care sunt motivațiile sale”.
        Încerc un răspuns. Motivațiile sale sunt aceleași, postrevoluționare: să nu întineze – vorba lui ilci – idealurile revoluționare [ „în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989” (Constituție, art. 1, alin 3, revizuit cu grijă sugestivă în 2003 )]
        Tăriceanu a fost toată viața un dom mediocru cu intelectul, admis în 1970 la “Hidro” cu 6.76, repetent în anul al II-lea din cauza unei materii de bază – “Hidraulica si mecanica fluidelor”– cu medii anuale între 6,50 și 7, a spart regula nescrisă a vremurilor anterevoluționare, când era contraindicat să primești la lucrarea de diplomă o notă cu mai mult un punct peste media generală. El a obținut la lucrătura finală nota miraculoasă, maximă, adică a avut o pilă părintească, mare cât istoria securistă a soțului mamei lui, Dan Amedeo Lăzărescu.
        Un mediocru ca Motoderapantul nu putea să devină (între 1980-1991) în condiții normale asistent universitar nici dacă n-ar fi fost repetent. Domnul i-a spart din nou cu mediocritatea lui, adică sunt obligat să vă respect recomandarea și mă opresc aici cu întrebările explicative .
        *
        PS. În afara tranzacțiilor cu liberali predați Securității contracost, la bucată, aveți aici recunoașterea direct din vorbele colaboratorului de toată istoria patriotică, fost deputat și senator liberal de Timiș:
        http://www.europalibera.org/audio/Audio/307849.html

      • Patriciu si Tariceanu nu faceau parte din gruparea „lupii tineri? Eram inca in tara, cind auzeam la TV reclama aia cu „chemati lupii”. Dupa o vreme au renuntat: le-a spus cineva, ca sunt ridicoli si ca sperie lumea. Si au speriat-o. Da, Tara noastra e plina de politicieni ridicoli!

      • 1) @Ciprian Daca nu ati fi inclus numele Basescu in comentariul dvs. poate primeati un alt raspuns de la dl. Tismaneanu , who knows…. In cazul Basescu intervin motive de siguranta nationala . Siguranta nationala nu inseamna numai protectie fata de invadatori :lol: ci si stabilitatea unei tari , evitare haos, etc. Inchipuiti-va ce ar fi daca in timpul unui mandat prezidential se pun pe masa documente si turnatorii – incepe scandalul, vreun referendum acolo , FMI nu mai stie daca omul va mai ramane in functie, agentiile de rating degradeaza, investisorii fug, etcsamd. Din asa o chestie nu te mai scoate nici Gordon :lol: Deci asteptati terminarea mandatului si desecretizarile de rigoare – nu mai e mult !

        2) @ dl. Tismaneanu In acelasi paragraf (raspunsul Dvs.) la distanta de un rind, faceti doua afirmatii care, consider eu , se bat cap in cap (adica sint antagoniste) :

        a) ” ….Nu cred ca serveste discutiei o abordare care sa amestece lucruri stiute si dovedite cu lucruri sugerate si suspectate, cu sau fara baza reala.”

        b) ” Este un fapt ca, la ora actuala, s-a inrolat, practic, in PSD.”

        Inrolare intr-un partid , precum bine stiti, inseamna cerere de primire , confirmare, carnet si cotizatie. La pct. b) , poate in opinia Dvs. se pot interpreta gesturile lui Tariceanu ca fiind „practic” membership , dar asta nu e un „fapt” ci doar o interpretare , mai mult sau mai putin subiectiva , din partea Dvs. Deci , conform pct. a) apartenenta lui Tariceanu la PSD nu e un lucru „stiut si dovedit” ci doar sugerat si suspectat (adica interpretat) de observator.

        Stiu ca tineti la acuratetea exprimarii si la logica , de aia am intervenit. In rest , I couldn’t care less daca se inroleaza sau nu – nu se va schimba nivelul de trai al bietului roman. In fapt , imi pasa mai mult de modul cum abordati evenimentele decit aparteneta numitului la o grupare sau alta.

      • Biografiile dovedite sau vizibile? Pentru ca diferenta de nuanta e decisiva in acest caz. Daca Balceanu-Stolnici fu obligat, ca Multi altii, pentru a-si putea implini menirea, la un compromis, desi nu era decat sef intr-un Institut de cercetare, unui demnitar al statului comunist i-a fost permisa o sedere indelungata in strainatate, iar dosarul sa-i ramana curat ca lacrima. Mai precis de negasit. Oare cine administrau aceste dosare, daca nu chiar ei insisi? Arhivele deveneau astfel o arma. Numai ei puteau decide cine poate fi discreditat si cine protejat. Iar scopul nu e greu de intuit.
        Limitarea discutiei doar la ceea ce a fost deocamdata dat in vileag nu e o atitudine conforma cu Aura de cercetator.
        Dar, ma rog, sa ne limitam la fapte! Ca Tariceanu s-a Opus unificarii dreptei?! Dar de ce ar trebui dreapta sa fie unificata? Ca asa voia Boc? A fost PD un partid de dreapta? Pana la acel moment nici macar prin program. Ramane atunci sa ne intrebam care au fost motivatiile liderilor, oficiali si neoficiali, ai sai.
        Ca Tariceanu a fost alaturi de Patriciu e un alt fapt. Dar daca mai sus cereti sa ne limitam la ceea ce e dovedit, de ce brusc insinuati ca aceasta alaturare ar avea ceva malefic?
        Ca Tariceanu s-a inrolat in Psd trageti concluzia ca ar fi un fesenist etern. Din cate stiu in FSN a fost inrolat un altul. Iar, cu toate racilele sale, pesedeul de azi e totusi mai frecventabil decat feseneul de atunci. Partidul care-i seamana cel mai bine e Pmp.

  2. La fel se glosa în marginea aparițiilor lui Năstase (dacă nu mai solemn). Omul se afera pofticios printre tablouri, avea ținută, umbla cu vorbe îngrijite, cultiva țurțuri livrești… Nici Tăriceanu nu iese din paradigma asta. Grizonat, eliptic și țeapăn, insul părea șlefuit și comestibil politicește prin comparație cu oferta de afaniptere a locului. Năzbîtiile motocicliste și comoțiile de menaj îi mai știrbeau nițeluș din etichetă. Nu era greu de ghicit, însă, titirezul arivist dindărătul stanioalelor, micul piranha de Dîmbovița. Cine se mai îndoiește că Tăriceanu nu e, și el, o lepădătură surîzătoare, o combinație nefastă de costum și felurite cleiuri…?

    • Nastase pare acum mic copil pe langa Rusanu. Si amandoi bebelusi pe langa diversi(e) entertaineri cu onorarii platite din bani publici. Discutia aceasta despre persoane nu duce nicaieri, seamana cu o insailare de lozinci (cam cum e cu marea majoritate a „programelor” partidelor), daca nu e „ghidata” de principii recunoscute(acceptate) de marea majoritate a cetatenilor (cat or mai fi ramas..)

    • @ Vali
      Faptul că vreme de 24 de ani el a reușit să-și extragă smalțul excelenței (găunoase) oricăror vagi suspiciuni din partea unor inși a căror naivitate nu o pot prezuma decât ceva „analiștii independenți” mă duce cu gândul la următoarea întrebare: nu cumva augusta sa impertinență a fost încleiată de unii dintre cei care văd (și acum) societatea noastră ca o vastă colecție de agenți economici de succes?
      Corupții cu care stăm la masă au gusturi bune la parfumuri și, pe fondul unor eventuale accese de compasiune ne fac loc în Mercedesul lor. Mă tem că fără de noi spuma distinsei lor lipse de conținut s-ar fi risipit demult.

      • @SB

        Evident, T. și alții ca dînsul nu și-au făcut coregrafia în deșert. Au avut, au și vor avea mereu fie și niscaiva rămășițe de peluză…

    • @ Stefan Bragarea

      Adicătelea, prin scriitura mea adevărul nu se arată plenar, ci se joacă de-a Yeti… Păcatele mele!

      @ ma dame à l’ancienne

      L’hypocrisie utilise tout l’attirail nécessaire pour séduire… :-)

    • Deosebirea fiind ca Nastase nu s-a pretins niciodata liberal, nu si-a distrus partidul, PSD (dimpotriva as zice, si din pacate) si dincolo de dovezile de infinita venalitate, aroganta si nerusinare, n-a atins totusi culmile prostiei (de nivelul circumvolutiunii aproape aplatizate) de care a dat dovada in repetate randuri Tariceanu. Jenant.

      • Trebuie sa va contrazic in chestiunea Nastase Bombonel. Nu ati sesizat nuanta, adica v-a furat, cum se zice, aspectul exterior, masca de om rafinat si cu inalta morala. Dar daca ne uitam la fapte, individul pseudosinucigas este un borfas de rand: termopane, mobila, arme de vanatoare, cartuse, etc. Ma mir ca n-a luat spaga si Big Mac-uri sau felii de Pizza Hut. Daca-i expui la lumina sunt congruenti, nimic diferit in „nemernicia lui, ca un caine turbat.” Spuneti ca nu si-a distrus partidul. Nimic mai neadevarat. L-a distrus, cu varf si indesat, ca doar sub El Insusi s-a dezvoltat baronimea. Tineti minte scrisoarea deschisa a lui Cartarescu cand il apeleaza cu „Baroane”. Nu numai ca Nastase si-a distrus partidul dar a ingropat si mai mult speranta unei politici genuine facuta de politicieni de calitate. Nastase a avut puterea de-a schimba PSD-ul, dar a preferat sa se manjeasca cu gainarii si ridicari in slavi. Nastase a facut exact atat rau cat si Iliescu, facandu-ne pe noi sa ratam inca o sansa de a avea o politica catde cat pe fagasul ei. E adevarat ca discipolul e inferior indrumatorului de plagiat, dar in politica trebuie cantarite faptele si apoi indivizii, iar causa prima in cazul de azi e Nastase care, la randul lui a avut causa prima Iliescu a carui nascatoare a fost KGB-ul. In rest, numai de bine, ca de rau suntem satui desi n-am obosit luptand.

      • @Ioana Hincu

        Năstase nu s-a pretins liberal, dar afișa dolofane tabieturi boierești în perversă conjuncție cu ambalajul retoric socialist. Năstase nu și-a distrus partidul, dar a aglomerat peisajul românesc cu feude, dînd PSDului un imens nimb mafiot. Năstase n-a atins culmile prostiei, dar felul în care „s-a sinucis” e o culme, un superlativ, ceva „de top”. Vă las pe domnia voastră să-i aflați acestei culmi specia.

  3. da, destula amaraciune
    (sa nu mi banati cuvintele mai dure, ele reflecta adevarul crud)
    poate ca multi si au pus speranta in liberalism. initiativa privata, descatusarea energiilor individuale.
    doar ca jivinele au inteles prin liberalism, liber la furat.
    o tara amarita, care venea dupa o jumatate de secol de durere, avea sa asiste la triumful „liberalismului” : indivizii cu trabucu n gura, rinjeau superior c au reusit sa pacaleasca statul (mai destepti decit el carevasazica) vinzind resursele naturale/vitale pe nimic (rusia oligarhica este exemplul care ne apropie).
    dupa ce au vindut romania la fier vechi, extragerea de rente necuvenite, salariile nesimtite, taxele si impozitele sint ultima lor zvicnire de „liberalism”. acum ii gasiti in afara tarii sau la bufetul parlamentului (nevestele mai tinere nu stiu sa gateasca, iar apoi, au si ei nevoie de un salariu sa le intretina)

  4. @ Ciprian,
    scrii tu: „P.S. In viziunea mea limitata, simplificata, inclusiv informationa”.
    E bine ca recunosti, dar in cazul asta nu te repezi sa pui embleme.
    Basescu, dictatoru`, a primit recent document de la CNSAS ca nu a colaborat cu securitatea (si, corolar, daca nu a colaborat, nu a fost nici securist). Asa cum, desi recunosti ca ai o viziune limitata informational, te lansezi sa dai verdicte.
    „Tariceanu e un domn”
    Poporul spune ca domnul e domn si in şanţ, acolo unde a ajuns dl Tariceanu. Sa fie domn. Dar a cotit spre tovaraşi ;)

    • Cred ca pierdeti/pierdem timpul. Pana la urma omul ( Ciprian) a recunoscut ca „axiomele” (a se citi cliseele) gandirii lui politice sunt de inspiratie folclorica. Si doar se stie ca folclorul invinge, nu de putine ori, si logica, si ratiunea, si evidenta.

  5. Starea de parabioza a societatii romanesti

    ” Istoria Romaniei post-decembriste este una a necontenitelor schimbari de masti ( 1) . Era in 2004 cand Cristian Preda nota faptul ca lipsesc biografii ale personalitatilor care si-au pus pecetea asupra vietii politice din Romania de dupa 1989 ( 2) .”

    Realmente fascinant. Doar doua propozitii scrise in 2014 rezuma in mod magistral un sfert de secol de istorie sociala a unei tari damnate !

    In primul rand este vorba de o ambiguitate sociala semnalata de fapt inca din 1991 :

    „In prezent societatea romaneasca seamana cu o manusa intoarsa pe dos in care interiorul a luat locul exteriorului si invers. Toate problemele generate si ascunse timp de 45 de ani de catre comunism au devenit vizibile si reprezinta suprafata externa pe care ne incapatinam sa o numim democratie, in timp ce vinovatul principal, comunismul, s-a autoproclamat „disparut de pe scena istoriei ” infiltrindu-se undeva in interiorul ei. Ceea ce a ramas neschimbat in aceasta remaniere originala este materialul manusii. La nivelul societatii acest „material” este individul anonim identic cu sine in bine sau in rau. Rezultanta finala a acestor stari de lucruri este o socioambiguitate care perpetueaza tensiunea sociala latenta sau manifesta.”
    http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Socioambiguitatea%20de%20Se%20Simion.htm

    Ambiguitatea sociala semnalata inca din 1991 este reconfirmata in 2005 cand starea de parabioza este practic generalizata intr-o societate a diversiunii generalizate :

    ” Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ). De aici urmarile. In Romania realitatea a depasit imaginatia si cuvintele devin neputincioase. Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. Exista totusi o diferenta esentiala. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Unde vom ajunge, ramane de vazut. Cert este faptul ca si de aceasta data societatea este pusa in paranteze deoarece exista dubii cu privire la adevarata ei natura.
    Aceasta este problema. Criza societatii romanesti este in primul rand o criza de identitate. Ea nu poate fi depasita prin declaratii formale pentru ca ea este legata de perceptia sociala ( de ceea ce simt oamenii ) . Putem declara la infinit ca mergem “ la dreapta “. Daca oamenii simt ca mergem “la stanga” nu mai este nimic de facut ( la limita oamenii cred ce au chef nu ceea ce li se spune sa creada). Situatia este cu totul noua. Daca societatea nu este definita sau nu se autodefineste, nu pot fi definite nici componentele ei si nici modul in care acestea interactioneaza. Altfel spus exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ. Daca exista dubii cu privire la adevarata natura a societatii noastre, atunci si asupra indivizilor persista aceleasi semne de intrebare. Spatiul politic este cel mai bun exemplu. In cadrul lui, identitatea indivizilor se stabileste la intamplare, “se imprumuta” sau pur si simplu nu exista ( “ Spuneti-ne cine suntem noi. Nu mai stim cine suntem” exclama un student in 1990 ) .
    Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ceva “ se ascunde “altceva”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “pseudo”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice. Dar, din pacate , dupa opinia autorizata a unui fost prim-ministru realitatea romaneasca are tocmai acest atribut ( “ In Romania, acum , este posibil orice “ ). O asemenea lume devine un cosmar in planul realitatii. Ea genereaza un univers politic, social, moral fara categorii.
    Pentru a-l descrie sa ne imaginam un bazar oriental in care obiectele sunt aruncate dupa legile hazardului. Despre aceste obiecte nu stim daca sunt autentice sau false si nu le cunoastem pretul sau valoarea. Gruparea lor se face dupa criterii de circumstanta cum ar fi de exemplu culoarea aparenta. Dar, si aici intervine magia, culoarea se poate schimba brusc (rosul trece in verde sau invers ) si obiectul sau obiectele pot trece in categoria opusa. Totul curge, gliseaza, se transforma. Din aceasta perspectiva teoretica , societatea romaneasca este inclasabila. Dar la nivelul perceptiei individuale lucrurile stau cu totul altfel. Individul simte ( si pentru asa ceva mintea sau instinctul sunt suficiente ) ca tot acest vartej aiuritor care ii defileaza prin fata ochilor are ceva fals : este ca o furtuna intr-un pahar cu apa. Si are dreptate.
    Societatea romaneasca actuala are un caracter ermetic. Simplu spus, ea seamana cu aisberg. In cazul lui, cea ce se vede este inselator si prea putin important. Esentialul se afla sub apa. La suprafata, valurile se sparg cu zgomot de valurile lui dar centrul ramane inghetat si compact. Aisbergul nostru pluteste aparent la intamplare. In realitate el este ghidat de curentii de adancime care ii pot schimba brusc directia. Aceasta “dubla-realitate “ si mai ales raportul dintre planurile ei poate explica de ce la noi totul functioneaza “altfel’ , dupa o logica inversa , sau nu functioneaza de loc. In acelasi timp ea genereaza deopotriva sindromul interpretativ si suspiciunea generala care devin reguli in acest tip de societate. Prin logica ei interna ea nu poate functiona fara angrenajul secretului. Din cauza lui oamenii tot timpul nu inteleg cate ceva si atunci fabrica la infinit scenarii. Si observa cu uimire ca toate acestea se potrivesc realitatii in care traiesc dar cu toate acestea ei nu inteleg aproape nimic. Se intampla asa pentru ca ei cauta un sens acolo unde din perspectiva exterioara nu exista. Este ca intr-un joc de “puzzle”. Fragmentele disparate se potrivesc dar imaginea initiala nu apare pentru ca o parte din piesele initiale au fost sustrase din start prin angrenajul amintit anterior. ”
    http://www.alternativaonline.ca/Opinii0511.html ; http://sergiusimion.blogspot.ro/2007/04/parabioza-starea-unei-natiuni.html

    In al doilea rand este vorba de angrenajul secretului intr-o societate care se declara democratica si europeana si despre rationalitatea sociala pentru care in unele cazuri functionarii publici de la noi au CV-urile …secretizate :

    ” Intrebarea fundamantala dar fara raspuns si care paralizeaza logica este ce poate fi de fapt (strict) secret sau confidential in activitatea unei institutii publice .” (http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=361 )

  6. Nu stiu care este masca Dvs., pentru ca fiecare om, cum spunea un filosof al carui nume nu mi-l amintesc, acum, are o masca, pe care si-o da jos in momente foarte rare si foarte scurte! Asta, asa, ca tot vorbiti de mastile altora, nu si despre a Dvs!

    De fapt, cand vorbea despre mastile omului, acel filosof vroia sa sugereze nu surogatul sau inautenticul, ci necontenita transformare, care face ca omul sa fie in fiecare clipa altul decat cel care a fost in clipa trecuta, si stiti foarte bine ca cel putin biologic si fiziologic lucrul acesta este perfect adevarat. Probabil ca nici politic nu ar trebui sa fie altfel, mai ales prin prisma „inghetarilor” in proiect.

    Nu stiu de ce, in al doilea rand, vorbiti despre seniori cu ghilimele, cand va referiti la niste oameni realmente venerabili, precum Quintus, Zamfirescu, Balaceanu-Stolnici! Nu va inteleg aceste bucurii rautacioase! Nici macar pe cele la adresa lui Radu Campeanu!

    Pentru a fi un papusar al liberalismului, cum banuiesc ca jinduiti, din randurile atat de acre si de ofuscate, ar trebui in primul rand sa fiti Dvs. un liberal inrolat, nu autodeclamat!

    Biografiile reale… Ce-or fi alea, or fi cele care sunt vandalizate de catre altii, si de care si Dvs va plangeti, pe buna dreptate, cand va referriti la biografia reala de pe Wikipedia sau de pe alte suporturi virtuale?!

    Dl. Tariceanu chiar este un domn, asa cum sunteti si Dvs., dar a-l implica in esecul personal cu Raportul Final este total deplasat, omul s-a detasat de ipocrizia unui fals anticommunist, probabil ca si-ar fi dorit ca anticomunismul autentic sa fie sustinut de anticomunisti autentici, eu asa inteleg episodul la care faceti referire, cu malitiozitate.

    Ramane sa reflectam cu totii daca tendentiozitatea naste sau nu tendentiozitate si care ar fi calea de iesire din locurile statute.

  7. Îmi vine în minte opoziția d-lui Tariceanu la pastrarea trupelor românești în Afganistan. Atunci mi s-a părut surprinzătoare, acum privind la felul sistematic în care susține partidele cu orientare pro-estică chiar împotriva propriilor interese de carieră politică, a imaginii de om politic serios, loial propriului partid, lucrurile se văd în cu totul altă lumină. Nu îmi pot imagina decât că este vorba de interese financiare enorme, ceva gen Schroeder cu Gazpromul, sau ceva indirect prin firmele d-lui Patriciu.

    • slugile noastre politice sunt de regula mai ieftine. Pana si aici le lipseste anvergura, nu doar in tactica si strategie

      Cand l-o angaja pe vreunul din astia Gazprom., mai vorbim.

  8. Dl Tariceanu e, de fapt, un pesedist „in cuget si simtiri”, si nu de ieri, de azi, ci din 2007, cand a dat PD afara din guvern si a guvernat cu sprijinul PSD (iar multe masuri au fost de inspiratie socialista). Cum Ponta nu vrea sa candideze la presedintie (are vii exemplele lui Nastase si Geoana, care, desi erau dati castigatori, au pierdut si au devenit nesemnificativi in politica), si cum pesedistii stiu ca un candidat PSD are sansa a doua daca va candida numai din partea PSD, au decis sa-l foloseasca pe Tariceanu. Mizeaza tocmai pe imaginea acestuia de „liberal autentic”, de „domn”, de „om serios”, ca sa atraga si votanti actuali ai PNL.

    • E din 90 Ciprian, de cand le-a impartit sarcinile „tinerilor” ( gen Roman, Tariceanu, astia erau „tineretul” de 40 si atunci).

      E de cand a rupt, sub aripa lui Patriciu ( al carui nataru slugarnic nu a incetat vreodata sa fie) si probabil de coniventa cu Ion PNLul, formand „aripa tanara”

      E din 2005 de cand a refuzat sa convoace alegeri anticipate ( desi atat conducerea PNL, cat si a PDL, in alianta DA pe atunci, erau de acord, si daca ar fi facut-o obtineau sigur procente mai mari, caci multumita lui Basescu si simpatiei de care se bucura, erau pe val). 2007 a fost doar o evolutie fireasca.

      Dar uite, nataraul e lovit, in sfarsit, de sinceritate totala si evolueaza napraznic, fara nicio retinere:

      „Tariceanu: Iliescu si Nastase, doi adevarati oameni de stat. Ponta a invatat de la Nastase

      Calin Popescu Tariceanu a declarat ca a admirat si respectat in PSD, de-a lungul timpului si mai ales in perioada 2005-2008, cand a condus un guvern cu sustinere parlamentara din partea social democratilor, doi oameni: Ion Iliescu si Adrian Nastase.

      Cei doi, in opinia lui Calin Popescu Tariceanu, au avut o dimensiune de adevarati oameni de stat, iar premierul Victor Ponta a invatat de la Adrian Nastase sa-si tina cuvantul dat, a spus acesta la Adevarul Live, vineri.”

      Dincolo de discreditarea si compromiterea PNL si liberalismului ( unde nici Antonescu nu-i de lepadat, dar totusi, asemenea culmi de imbecilitate politica, n-a atins, fatis, pana acum), nu mai poti decat sa razi. Pe de alta parte ( ma mai intrebat, si repet): stie careva, o avea dificultati financiare? L-a lasat lefter ultima nevasta?Are pretentii mai mari? Sau il vrea presedinte (penultima sotie l-a vrut prim ministru cu orice pret, ca si „tatucul lui”, Patriciu; si individul s-a executat). Adica inteleg prostia si venalitatea abisala de care nu o data a dat dovada. Da’ zau, chiar si asa. chiar si pentru el, e prea mult:

      http://www.ziare.com/tariceanu/demisie/tariceanu-iliescu-si-nastase-doi-adevarati-oameni-de-stat-ponta-a-invatat-de-la-nastase-1285268

    • Caz de manual pentru ce se numeste (a) ignorarea subiectului si (b) atac la persoana autorului. As mai adauga ceva: articolul nu condamna, ci analizeaza. Nu este nici rechizitoriu, nici verdict, ci o contributie la biografia politica a lui Calin Popescu-Tariceanu.

      • Apropos de metamorfoze….domnul Tismaneanu avea prin decembrie 2003 un aplomb absolut jenant in a-i promova maculatura gen „Revolutie si reforma” tovarasului nea Nelu Iliescu in Washington DC! Tinea discursuri adulatoare la George Washington University, Library of Congress sau Ambasada Romaniei din Washington pentru cartile tov Ilici cu o convingere demna de vremurile basesciene ulterioare! Anyway……a) are legatura cu articolul, si b) este o contributie la biografia personala a domnului profesor. Ca student la Georgetown Univ. v-am perceput la fel de tantos arogant, iar servilismul era bine garnisit fata de aceasta relicva daunatoare a ultimelor decenii, Iliescu – presedintele aflat atunci la al 3-lea mandat!!!

        • N-am vorbit in viata mea la George Washington University, Library of Congress sau la Ambasada Romanei despre vreo carte a lui Ion Iliescu. Este o minciuna sfruntata. Despre cartea pe care o pomenti am scris critic in revista „22” (articolul se intitula „Ion Iliescu si placerea clarobsucurului istoric”). Nu vreti sa contribuiti la biografia mea, ci doriti sa ma calomniati. Nu am fost ministru, prim ministru, sef de partid, senator etc in Romania. Ca istoric al comunismului si analist al tranzitiilor post-comuniste, am scris un volum de dialoguri cu Ion Iliescu intitulat „Marele soc”. Am discutat acolo numeroase chestiuni din biografia sa politica. A aparut la Editura Enciclopedica. Ramane, oricum am privi lucrurile, o sursa esentiala pentru cine va scrie biografia acestui personaj. In repetate randuri am declarat ca am crezut ca Ion Iliescu, dupa alternanta la putere din 1996, a invatat anumite lucruri legate de pluralism si democratie, dar ca m-am inselat. Pozitiile mele sunt usor verificabile in volumul de dialoguri cu Mircea Mihaies:

          http://www.curteaveche.ro/o-tranzitie-mai-lunga-decat-veacul-romania-dupa-ceausescu.html

          • Autoritatea suprema a metamorfozelor morale pe care se bazeaza afirmatiile d-lor Bragarea si Petrica este Antena 3, evident. Calitatea informatiilor spune totul. Iar dvs. nu aveti autoiritatea sa criticati acest lucru pt. ca nu aveti pic de experienta in astfel de metamorfoze zilnice produse de umorile felixiste. N-aveti cum sa le stiti pe toate. Trebuie sa fiti ignorant in ceva. Oamenii au dreptate.

            • Pentru a da coerenta informatiei: in dec 2003 a fost organizat de catre Geoana turneul de adio al tov Iliescu in Washington DC cu 3 momente: a) dezbaterea din aula GWU avandu-l ca special guest pe Zbigniew Brzezinski (ei, da!) b) festivismul de la Library of Congress (Jefferson Building) unde printre manuscrise romanesti, chiar langa cel al lui Dimitrie Cantemir, trona si „opera” lui Iliescu (ce blasfemie!) si c) dezbaterea de la Ambasada, unde ati formulat ritos critici „laudative” la adresa operelor tovarasului. Oare celebrul profesor Tismaneanu poate fi confundat? Priceperea dvs. profesionala e de admirat, de mine si de oricine, cartile scrise sunt repere de necontestat. Nu sunt edificat asupra discipolilor pe care-i ridicati (exista? poate un Cristi Vasile, atotnecunoscatorul de limbi straine?). Altfel, cuvinte gen calomnie, felixism…sunt deplasate. Discutam, decent, despre metamorfoze biografice sau decenta metamorfozelor biografice…..

            • Nu stiu (si nici nu ma intereseaza) daca recurgeti la dezinformare constient sau nu. Ce stiu este ca ati afirmat (in cel mai bun caz in mod inexact) ca ca am vorbit in trei locuri despre o carte („Reforma si revolutiei”) de Ion Iliescu. Este fals. Mircea Geoana nu era ambasador la Washington in decembrie 2003. N-am vorbit la George Washington University, la Library of Congress ori la Ambasada Romaniei. N-am fost in niciun fel implicat in organizarea aceelor evenimente. Ma bucur ca pretuiti scrierile mele. Nu urmaresc sa am „discipoli”, prefer colaboratori la proiectele stiintifice in care sunt angajat. Pentru Cristian Vasile am o profunda admiratie, dovedita si prin prefetele pe care le-am scris la doua din excelentele sale lucrari despre politicile culturale ale regimului comunist. Mai recent, mi-am exprimat pretuirea pentru remarcabilul volum scris de istoricul basarabean Igor Casu despre represiunile comuniste din Moldova sovietizata. Puteti citi prefata acelui volum in revista „22”:

              http://www.revista22.ro/salvarea-memoriei-38463.html

      • Ceea ce ( sa condamnati atat ideologic, cat si comportamental – comportament politic) ati avea toata autoritatea ( da chiar pe toata) sa o faceti.

        Sigur ca „ilustrul” ganditor ori e in misiune, ori n-are minte si-si trage seva gandirii si informatiei dintr-o anume mitologie si un anume folclor mediatic si mincinos cu privire la biografia dvs. Sigur ca e un caz tipic de retard intelectual, epistemic si discurs mediocru, care in lipsa contra-argumentelor ( ca nici n-ar avea de unde sa le scoata, ci cel mult sa le inventeze) la text, ataca si el autorul, ce sa faca?

        Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca, la o adica, avand in vedere activitatea dvs publicistica si stiintifica, plus consecventa, consistenta si curajul propriilor opinii anti-comuniste, anti-bolsevice, anti-Ion Iliescu-FSN si raul enorm savarsit, in a carui prelungire traim, cred ca, daca ati dori, aveti toata autoritatea morala sa-l si „judecati” si „condamnati” pe impostorul impricinat.

        precizare pt „ganditorul” autoritatii morale ( caci cititorul inteligent pricepe): „judecati”=judecatori de valoare; „condamnari”= expunerea oprobriului public. Nu domnule, aici nu se „judeca si condamna” ca la tribunalul de partid cu care sunteti obisnuit dvs, si nici ca la televiziunile de partid carora sigur le sunteti captiv la asa mostra de gandire impetuoasa.

    • Un nou jigodel antena 3?
      De tariceanu nu ma mira ca este JIGODIE. Sa nu ne mai ascundem dupa degete, sa lasam rusinea la o parte si sa indraznim, ca si doaman Pora, sa spunem lucrurilor pe nume.

      Ca stefanel si petrica sun milioane de hoituri. Imi pare rau dar nu gasesc cuvinte mai dulci la niste caractere sub orice critica.

      • Adevarat, nu in 3 locuri, doar la Ambasada. Geoana era ministru de externe, Sorin Ducaru era ambasador. Nu, nu ati organizat acele evenimente, cine a afirmat asta? Da, va citesc si citez atunci cand este cazul. Da, l-ati reevaluat, intre timp, pe Ion Iliescu. Da, teoreticieni, gen, Hannah Arendt, creeaza discipoli, care devin, in anumite domenii, la fel de cunoscuti ca maestrul. Mai aveti inca timp. Ca o curiozitate, cati doctori/doctoranzi/masteranzi romani ati orientat in cariera academica maryland-iana sau damboviteana? Si, da, unii comentatori, sunt consumatori de Antena 3, observ ca doar la asta se raporteaza.

  9. Din tot acest articol reise ca dreapta (elementul pozitiv al politicii) = Basescu si tot ce nu i se supune (cam asta au facut Stolojan, Stoica) este de stanga (elementul negativ al politicii). Ce simplist puneti problema…. dreapta e buna si stanga e rea… Din pacate Basescu nu are nicio legatura cu dreapta, ci a exploatat in interesul sau de crestere politica ambele curente cu mare maiestrie. Cand era de stanga, a distrus PNT-CD-ul si acum niste firimituri din acesta ii mananca din palma („avocatul ala mic cu capul mare” – citat din Basescu). A basculat la dreapta si vrut sa distruga si PNL-ul (da, binenteles, in numele unificarii dreptei ), dar datorita lui Tariceanu acest partid si-a pastrat identitatea. Da, PNL-ul a facut aliante (pe fata sau prin spate) cu PSD-ul, dar partidul a ramas intreg si s-a opus prea-maririi lui Basescu. Daca n-ar fi existat acest „Terminator” fara scrupule in politica romaneasca, lupta politica ar fi fost mult mai onesta in tara asta…. si poate am fi ales mai clar intre dreapta si stanga, mai putin emotional. Ambele curente sunt la fel de bune sau de rele atat timp cat nu depasesc o limita de extindere a puterii ducand la gigantism(vezi perioada lui Nastase pentru stanga, epoca lui Basescu-Boc pentru dreapta). Basescu nu a fost mai benefic societatii decat Nastase. Dimpotriva, a fost mult mai lipsit de scrupule in actiunile sale. Spre deosebire de acestia, de ce nu acceptati ca Tariceanu este totusi un domn, chiar si dupa aceasta abordare de ieri, in contra curentului din PNL? Nu sunt de acord cu actiunile lui, dar cred ca a considerat in mod naiv ca respectarea unor intelegeri este mai importanta, chiar daca partenerii isi cam bat joc de ele (PSD-ul le-a cam dat cu tifla liberalilor, punandu-i in fata unor decizii importante deja luate). Cu Antonescu si fara Tariceanu, din pacate, liberalii au inteles riscul existentei unui nou gigant (USL) sub controlul lui Ponta de aceasta data, plecand de la putere si echilibrand balanta. Cu USL-ul in spate, Ponta ar fi devenit un alt Nastase, sau alt Basescu… ca stofa are. Si tot asa, in loc sa alegem intre doctrine/curente trebuie sa luptam cu tot felul de replici ale lui Ceausescu.

    • Tovarasu’, cum pana la momentul actual toate guvernele au fost de stanga si Romania se afla intro situatie dezastruoasa, poti singur trage concluzia ca stanga nu este rea, ci canceroasa.

      Sa va dau niste citate din tariceanu dumitale, ca vad ca nu avea cine sa-l pupe:

      „În PSD există și oameni care au dimensiunea unui om de stat, în primul rând mă refer la Ion Iliescu. A avut acțiuni pe care le-am criticat, suntem adversari. Al doilea om a fost Adrian Năstase, cu care am discutat și am reușit să evităm o criză politică. Năstase este un om de cuvânt, foarte rar în politică. Ponta a învățat de la el și își ține cuvântul.”

      „Îl cunosc pe Ponta de pe vremea în care era preşedinte TSD. L-am reţinut de atunci, fără să pot spune că l-am urmărit. De când a ajuns preşedinte PSD; am văzut clar cum a început să se poziţioneze, cum a evoluat, cum a crescut. A avut o evoluţie absolut remarcabilă şi i-a permis să aibă o prestaţie absolut remarcabilă ca premier, la care mulţi nu se aşteptau. Ca premier, eşti confruntat zi de zi cu probleme variate: de la politică externă, la probleme de mediu. Nu-i un lucru uşor. Este plăcut să văd că avem un premier care a performat bine, cu o agendă nu foarte simplă, într-o peroadă de criză când nu poţi să scoţi din jobenm soluţii miraculoase. De altfel, sondajele certifică acest lucru. România are în sfârşit un premier de talie, care înţelege să-şi joace rolul de premier, nu de aghiotant al preşedintelui.”

      Mai e de mirare ca Romania este un paria, o tara la marginea civilizatiei, pe din-afara, cand are majoritar exponenti ca tine ?

  10. Hiba nu este de astazi. Ci din 90 fix. Dupa ce sediile si chiar unii reprezentanti ai partidelor zise istorice (PNTCD si PNL) au fost vandalizate lucrurile au intrat intr-un anormal profund. Singurul care contrasta vadit cu aceasta atmosfera era un domn batran si costeliv, un om care nu mai avea ce pierde.
    Intrati la guvernare cele doua partide numite abuziv istorice de o tagma de comentatori lenesi si suficienti, au pierdut si bruma de consistenta si onorabilitate asigurata de respectivul domn si de inca cativa din jurul lui, veniti dintr-o imigratie occidentala abulica, Disolutia PNTCD a fost semnul clar al imposibilitatii recursului la istorie. Asa incat liberalii au luat masurile ce se impuneau. Au pastrat staiful, asa cum isi imaginau ei ca era, dar au preluat apucaturile singurului partid istoric ramas pe scena prin diviziune:PCR.
    Domnul Tariceanu este un smecheras cu pretentii, asa cum Nastase este parvenitul care is cauta arborele genealogic printre priticii din gradina gospodariei de partid.
    Adevarul e ca nu s-au facut biografii pentru ca acesti oameni n-au biografii, ci povesti de spus intre doua beri. Ma rog, nu orice bere!

    • Excelent : «care isi cauta arborele genealogic printre priticii din gradina gospodariei de partid» !! Nimic nu-l caracaterizeaza mai bine !

  11. Oare de ce ne miram de atata dedublare a personalitatii unor oameni politici?. Ponta o practica la minut (epic momentul votului ca prim ministru si ca parlamentar – doi intr-unul unul) cu un rezultat dezarmant de pasiv (si chiar admirativ) in randurile electoratului. Ma uit la Ponta si nu inteleg cum oamenii nu reactioneaza la atata minciuna si ipocrizie (macar o voma impulsiva, daca imi este permis). Exista limite ale comportamentului uman in fatza ticalosiei, insa toleranta si chiar extazul poporului roman depaseste multe standarde. Ceva ma duce cu gandul la interviul dat de Herta Bothe in care spunea calm (fiind chiar convinsa) de nevinovatia ei. Personaje precum Ponta sau Tariceanu? Oare ei se considera nevinovati spunadu-si ca „asa e in politica” sau chiar nu realizeaza de la un moment la altul discontinuitatea gandirii lor? Hitler a fost convins de justetea ideologiei lui (politica dusa era bazata pe un crez ideologic). Nu sunt sigur ca Stalin chiar a crezut in ideologia comunista. Ar fi fost in stare sa se dedubleze in orice ideologie care i-ar fi servit. Se pare ca ideologia lui Tariceanu e schimbatoare precum vantul oportunentei politice. Un exemplu clasic de migratie politica dupa cum bate vantul ciolanului. Pentru ca poate si ii este permis (la vot).

  12. Istoria Romaniei post-decembriste este una a necontenitelor schimbari de masti.

    Cat se poate de adevarat! O precisa radiografie a personajului numit Calin Popescu-Tariceanu. Din pacate pentru dvs, necontenita schimbare de masti se aplica manusa si jupanului de la Cotroceni:

    „Petre, esti cel mai bun!”
    „Draga, Stolo…” – cu lacrimile de crocodil de rigoare…
    Spriturile cu Gigi de la Golden Blitz….
    Cooperarea cu Dan Voiculescu (pana cand in momentul in care Varanul nu fusese dovedit drept „Felix”)…

    si multe altele…

    Preferatul dvs. personaj politic romanesc -pe care si de aceasta data il puneti intr-o aureola de victima, a se vedea episodul din Parlament cand a trebuit singur-singurel sa faca fata badaraniilor lui Vadim, in timp ce Popescu Tariceanu tacea malc si radea magareste in barba- are mai multe in comun cu Popescu-Tariceanu decat deosebiri. Depinde cat de sinceri suntem pentru a le vedea cu adevarat.
    Cu bine!

    • Personajul numit TB este si el un lup (sic!) ce isi schimba blana. Are insa un crez (dovedit prin actele sale din timpul mandatului) – a vrut si a lasat pe cei mai buni oameni pe care i-a avut (si care nu l-au tradat) sa creeze un sistem de justitie indepnedenta care musca (si se vede cu ochiul liber) adanc din coruptie. Acei procurori care sunt numiti (de infractorii pe care ii urmaresc) „procurorii lui Basescu”. Da, s-a dedublat…insa cu un scop nobil in interesul national (ca e si el om, asta e o alta poveste – naturala as spune). Singurul scop nobil pe care il auTariceanu, Ponta sau Voiculescu nu corespunde cu interesul national. Sa vedem proportiile si asa cum spuneati „Depinde cat de sinceri suntem pentru a le vedea cu adevarat.”

  13. Sfarsitul lunii februarie e timpul fasching-urilor peste tot la vest de Nadlac si Bors. Cu Usa intredeschisa catre acest spatiu, trebuia sa avem si noi carnavalul nostru. Unii isi poarta mastile cu aplomb, poate chiar cu talent, altii sunt mai stangaci (sic)!

  14. Tariceanu ar face echipa buna cu Emil Constantinescu, Peter Roman, Victor Ciorbea, Mircea Geoana iar mai tarziu l-i s-ar putea alatura Vasile Blaga si poate chiar Crin Antonescu. Oameni care s-au agitat au dat din coate si din gura au ajuns la varf unde si-au dat masura incapacitatii si a ipocriziei. Penibili fiind nu stiu sa paraseasca scena decent. Tot ar mai vrea sa mai joace o piesa in rolul principal, sunt dispusi la compromisuri odioase doar doar l-i s-ar oferi vreo sansa. Timpul si sacalii cei tineri nu iarta. Un rol de decor, de comentator, de inalt reprezentant? Cum sa nu! Vedeta? Asta-i mai greu…

  15. Azi e ziua in care Romania a devenit cea mai democratica tara din universal local
    avem in sfarsti partidul cu un singur membru,intitulat Partidul Reformator Liberal
    radeti acuma,dar peste 100 de ani copiii nostril vor citi in cartile de istorie amuzanta despre acest partid si cele mari vor fi date uitarii

  16. Permiteti-mi sa nu fiu de acord de data asta, acand spuneti : «Acum, dl Tariceanu nu-si mai ascunde simpatiile pesediste». Nu simpatii psd-iste, ci servitute securistica. Abia acum se va vedea in fine ce rol au jucat serviciile in ultimii anii, incepand de la aceste gesturi tot mai bizare – precum inexplicabilul sacrificiu facut de Tariceanu, care si-a pus in joc propriul obraz pentru a sari in apararea pseudo-premierului infantil.
    Da, da ! Desi se lucreaza la greu, in echipa, pentru a-l scuti pe Ponta de treburile guvernarii si a-i lasa timp liber (timp de plimbari, de jocuri sportive, ca sa nu mai vorbim de norma zilnica de tv), nimic nu merge, totul se gripeaza la Palatul Victoria. De trei ani, se straduiesc serviciile sa-l mentina pe dl Goe… Ma gandesc aici la scena cand l-au costumat in miner si l-au pus sa evolueze in situl natural de la Rosia Montana. Apoi ma gandesc la tot felul de legi scrise pana la virgula, programe care apar peste noapte, livrate la cheie guvernului: inventarea unor impozite, taxe pe stalp, eurorate, initiative care apar trase din joben.
    Gestul lui Tariceanu facut asa, peste noapte, nu este facut din vreo simpatie personala. Nu din simpatie si-a pus Tariceanu pe hartie un text de citit in fata camerei. Pe care nu prea parea sa-l stie pe dinafara; intonatia primelor fraze nu anunta defel sfarsitul textului: cand a zis „draga Crin, acum ma ridic si ma duc la VP” parca citea din abecedar.
    Acesta este inceputul sfarsitului pentru dinozaurii din servicii, carora li se va trage de la un premier de eprubeta, inconjurat cu o suta de moase (dintre cele mai importante – ba tata-socru, ba Florin Georgescu care i-a dus ghiozdanul in primul guvern; ba Mugur Isarescu, care nu s-a sfiit sa-l duca de mana la tov. invatatoare ca sa-i dea nota de trecere… ba echipele (imense!) care s-au ocupat, rand pe rand, de vizita in America, de primirea chinezilor, de plimbarile prin lume, iar acum de Vatican (?!) etc. etc. – Cu toate aceste moase, de data asta plodul va sucomba de unul singur, sugrumandu-se in propriul lui scutec. Tariceanu cu hartia lui de peste noapte a fost prea de tot…
    POST SCRIPTUM
    tocmai terminasem randurile de mai sus, cand, inainte sa dau un Submit, am aruncat o privire spre reactiile de la cititori, si am dat peste primul mesaj (Ciprian) – care a exprimat cu mult mai subtil ce voiam eu sa spun. Apoi vad mai jos ce scrie Ioana Hincu (careia tocmai i-am dat niste like-uri asta seara !) O inteleg perfect, dar nu sterg opinia mea bazata pe „cliseu/ obsesie/ conditionare mediatica… Voi citi cu bucurie si celelalte opinii….

    • Aveti dreptate, servilismul de echer (sau de pres) al lui Tariceanu combinat cu aroganta tantosa a plagiatorului au zamislit una dintre cele mai dezagreabile scene din istoria ultimelor doua decenii si mai bine de viata politica romaneasca.

  17. Ce-aveti cu Tariceanu, oameni buni?

    Mie mi-aduce-aminte de calendarele cu „dresuri” de la Adesgo… Ca veni vorba, si-o fi taiat unghia (lunga) de la degetul mic? Si daca da, a facut-o inainte sau dupa ce si-a distrus castile din urechi, scarpinandu-se intempestiv cu excrescenta chitinoasa din dotare?

    Dar daca e sa-mi dau cu presupusul, aerul sau de domn ma duce cu gandul la „The Remains of the Day”, in care tacutul Anthony Hopkins participa fara sa inteleaga la „marea politica”, si se dedica (evident) cu trup si suflet partii perdante. La fel ca Stevens, Tariceanu a parut demn si oarecum enigmatic atata timp cat a tacut… iar daca tacea, manechin ramanea!

    • Cateva decalrati de la ‘domnul” tariceanu, dupa mine un politician de ultima spetza:

      “În PSD există și oameni care au dimensiunea unui om de stat, în primul rând mă refer la Ion Iliescu. A avut acțiuni pe care le-am criticat, suntem adversari. Al doilea om a fost Adrian Năstase, cu care am discutat și am reușit să evităm o criză politică. Năstase este un om de cuvânt, foarte rar în politică. Ponta a învățat de la el și își ține cuvântul.”

      “Îl cunosc pe Ponta de pe vremea în care era preşedinte TSD. L-am reţinut de atunci, fără să pot spune că l-am urmărit. De când a ajuns preşedinte PSD; am văzut clar cum a început să se poziţioneze, cum a evoluat, cum a crescut. A avut o evoluţie absolut remarcabilă şi i-a permis să aibă o prestaţie absolut remarcabilă ca premier, la care mulţi nu se aşteptau. Ca premier, eşti confruntat zi de zi cu probleme variate: de la politică externă, la probleme de mediu. Nu-i un lucru uşor. Este plăcut să văd că avem un premier care a performat bine, cu o agendă nu foarte simplă, într-o peroadă de criză când nu poţi să scoţi din jobenm soluţii miraculoase. De altfel, sondajele certifică acest lucru. România are în sfârşit un premier de talie, care înţelege să-şi joace rolul de premier, nu de aghiotant al preşedintelui.”

  18. Domnule Profesor, dar nu spune nimeni nimic de misteriosul partid Taricenean. Ca parca e destul de greu de infiintat stiind asta prin ce-au trecut Noua Republica si Forta Civica. A blufat Tariceanu sau chiar are partid? Ca daca are inseamna ca o coace de ceva timp si se pare ca in cardasie cu Ponta, ca altfel nu iese logica.

    • Forta Civica a preluat un partid gata inregistrat pe care l-a populat si l-a vopsit.
      Noua Republica a adunat numarul de semnaturi necesar infiintarii unui partid, acesta fiind cu adevarat nou.

  19. E in regula, prin miscarea asta Tariceanu si-a asigurat un loc permanent in studiourile pe unde se afiseaza toti marii „analisti ai dictaturii” si ideologi ai bunului simt de sorginte felixiana precum Constantinescu, Ciorbea, Vadim si Nistorescu (apropos, ce se intampla cu emisiunile lui Nistorescu, Dinescu&co. programate sa lumineze natiunea de la un capat la altul la TVR acum cand mai mult ca sigur Tanase va pierde sefia pentru ca a fost sustinut de PNL?).

    Vad ca si aici pe forum s-au inmultit suspect vocile care il crediteaza inca cu statutul de „domn”, semn ca, asa acoperit de ridicol cum e, singur in partidul sau, personajului urmeaza sa i se aplice in curand arhicunoscutul procedeu al recredibilizarii anteniste…

    • Mi-ar place sa citesc o biografie a lui Victor Ciorbea. De el uitasem cu desavarsire. Cum inca nu avem biografia lui Emil Constantinescu. Faptul ca i-am uitat nu inseamna ca n-au existat…

      Oricum, sa recunoastem ca o biografie a lui Nastase ar fi savuroasa. Ori una a lui Severin. Toate incluse intr-o colectie cu titlul… Ii las pe cititori sa decida :)

      • Se pare ca Ciorbea a inceput sa-si scrie autobiobrafia… dupa dictare, desigur (ca doar n-o fi primul). Prevad deci ca va dura mult, foatre mult :)

      • Domnule Tismaneanu:

        :) Mari oameni de stat care ne-au facut tara praf?

        Nu, prea lung de titlu. Mai scurt si mai serios:

        Memorialul rusinii politice 1990-….

        Sau, mai eliptic- misterios:

        Fara limite.

        Asta la prima strigare. Marturisesc ca si eu as savura asa culegere de biografii. Astia nu trebuie totusi uitati ( sunt autorii si contributorii abnegati ai dezastrului politic in care ne aflam), ci consemnati ca fenomen de identificat si ocolit.

        • Va imaginati ce thriller ar fi biografia lui N. Vacaroiu? Ce fiori, ce suspense! Acum, serios vorbind, o biografie a lui Petre Roman sau una a lui Radu Vasile ar lumina episoade importante din istoria post-decembrista. Inclusiv momente decisive din istoria partidelor post-comuniste. Exista cateva studii importante despre Corneliu Coposu, se pregatesc altele pentru acest an aniversar (centenarul Coposu).

  20. Multe comentarii, ceea ce dovedeste ca articolul incita, cel putin. Incerc sa pun si eu unul, scurt si (sper!) la obiect:
    As zice ca domnul ex-manechin este un pion, care se crede cal (eventual, troian) si se viseaza rege.

    Doamne-Dumnezeule, la mai bine de un secol de la moartea lui Caragiale, politica romaneasca ne provoaca, inca, rasu-plansu!

  21. Domnule (Tismaneanu), sunt domni si „domni”. Eu imi fac echipa (mental) precum isi facea Harap Alb prin filozofiile (coborate la intelesul oricui) lui Creanga, sau cum vazui in adolescenta, in sala de cinema, ca isi facea echipa Yul Brinner in „Cei 7 magnifici”. N-or fi ele filozofii inalte, dar eu cu indivizi de acelasi gen precum Tariceanu sau Ponta (si cei asemeni lor) nu ma insotesc in drumul lor. Daca am avea doua planete Pamant, as alege ca mai bine sa stau ca Robinson Crusoe, decat sa compart painea, viata, casa cu asa ne-oameni. Gusturi si gusturi. Din pacate exista multi „asemeni lor”. Omul este ori „jucator” ori, nu este om. Ca sa inteleaga (corect) cineva sensul cuvantului „jucator” trebuie sa poata face diferenta intre „a trece apa prin sita” sau „a trece sita prin apa”. Prin majoritatea indivizilor umani fluidul asta numit „viata” trece precum trece apa dintrun parau prin vreo sita aruncata de vreo (ne)-gospodina la gunoi si ajunsa acolo, sprijinita in vreo piatra. Raman in ea, involuntar cernute, cateva lucruri care nici macar „cernatorului” in cauza nu-i face trebuinta. Cautatori de aur (nu din cel material) au fost intotdeauna putini. Acestia sunt adevaratii jucatori. Tariceanu mai intai (cronologic) iar apoi Ponta, au dat dovada „lipsei de principialitate”. Sunt pe lumea asta, niste „repere fixe”, niste „puncte de referinta” care serveste oricarui bijutier sa deosebeasca aurul de ne-aur. Multumesc pentru acest articol care imi re-certifica ca nu sunt singur.

  22. „nu ma insotesc, in drumul meu” a vrut de fapt sa fie. Si pentru ca tot facui vorbire de „planeta” mai aveam de adaugat ca pur si simplu imi este rusine de ea, ca sunt om. Ea si-a pus toate sperantele in om, iar omul a terfelit-o pur si simplu.

  23. Domnilor,
    Au trecut mai bine de 4 ani de cand, in urma primului tur al prezidentialelor, Antonescu facea schimb de veste electorale cu Geoana; memorabil si semnificativ moment. USL a guvernat aproape doi ani. De luni vom avea un executiv compus din si cu sustinerea parlamentara a:
    – UNPR
    – UDMR
    – Minoritati
    – PSD
    PNL trece in opozitie, presedintele tarii este Basescu.
    Acum doi ani, inainte de caderea guvernului Ungureanu, guvernul era format si sustinut de:
    – UNPR
    – UDMR
    – Minotitati
    – PDL
    PNL era in opozitie, Presedintele tarii era Basescu.
    Vasazica, acest nefericit numit Antonescu, in urma unor zeci de manevre mai mult sau mai putin liberale, dupa sute de gesturi ridicole si/sau indecente si cu ajutorul a milioane de vorbe si de trancaneli, nu a facut altceva (nu stiu daca a si incercat mai mult) decat sa aduca socialistii la putere si sa le consolideze acest statut. Daca si urmatorul presedinte va fi un socialist (la vedere sau vopsit), acesti doi gropari ai liberalismului romanesc, Antonescu si Tariceanu, vor fi reusit pe deplin. Si sunt premise pentru un asemnea „succes”, nu? Spun ca sunt doi pentru ca toate astea au inceput in momentul in care Calin Tariceanu a scos PD de la guvernare, o miscare politica imbecila, pentru ca Alianta DA era, ca depozitar al sperantelor romanilor, un fel de Emil Constantinescu al anilor 2000. Tariceanu a adus Alianta DA in starea in care a ajuns si Emil Constantinescu mai tarziu, dupa cum scrie si domnul Tismaneanu aici. Si tot Tariceanu isi continua „opera” si azi, la lumina zilei, facandu-si partid fesenist. Ca si cum si-ar face o firma. Sau s-ar mai insura inca o data.
    Cam asa se vede treaba, privita mai de la distanta… Si da, stiu, totul a inceput in 1990, dar eu vorbesc acum strict despre actorii care mai joaca, inca.

  24. Călin Popescu Tăriceanu merită dispreţul pentru nerozia de a pleca de unul singur din partid, însă nu putem uita că a condus cel mai eficient guvern postdecembrist!
    Tot ce scrieţi despre comportarea lui este răuvoitor dacă nu găsesc alt eufemism.
    Şi Crin Antonescu a amintit de el ca acel tânăr din 28 ianuarie din Piaţa Victoriei reprezentând viitorul, sau de cel care a rezistat şantajului lui Băsescu.
    Dar toate aste pălesc pe lângă tristeţea care mi-o provoacă cuvintele rele şi necugetate despre Emil Constantinescu!
    În pofida unor nevinovate pretenţii de lidership regional, Emil Constantinescu este omul care a pus România ferm pe drumul revenirii în Occident, să devină membru NATO şi UE!
    Când scrieţi mai meditaţi şi adăstaţi şi abţineţi-vă!
    Meritaţi un sabbatical, cum şi l-a luat deja Tăriceanu!

  25. Paharul pe jumatete poate fi plin sau poate fi gol.
    Politicienii nostri, cu suportul jurnalistic aferent, aparent independent (in realitate de una sau alta dintre parti), nu au ca scop decat sa arate ca paharul este pe jumatate plin sau pe jumatate gol, iar cei ce conving mai multi naivi vor castiga alegerile. Paradoxal, ambele tabere au doar intentii bune.
    Din nefericire, odata instalati uita sa umple sau sa goleasca paharul, asa cum au promis.
    Vad citatul dupa Angelo Mitchievici si imi pare ca as putea inlocui „Emil Constantinescu” cu „Traian Basescu” fara sa alterez sensul frazelor. In amandoi mi-am pus la fel de multe sperante si amandoi m-au dezamagit la fel.
    De ce ne facem timp acum doar pentru personajul ce nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor in urma cu 10 ani?
    Chiar ar fi slujit interesului national alegerile anticipate anulate de Razgandeanu sau doar unor interese politice?

  26. Din punct de vedere aritmetic :) plecarea lui Tariceanu de la PNL prezinta un avantaj deloc neglijabil:impartirea voturilor simpatizantilor liberali (???),la alegerile prezidentiale,intre el si Crin…Nu vor fi multi pentru CPT?Cati ‘or fi,sunt in minus celuilalt,si orice il poate impiedica pe Crin sa ajunga presedintele Ro,este (pentru mine) bine venit!

  27. Doamnelor si domnilor, va rog, nu mai faceti scenarii si nu-l mai suspectati pe Tariceanu de securisme – aia nu lucrau cu obnubilati; se cerea creier functional. Asta-i un natarau lacom, lipsit de scrupule, cu nivel de inteligenta ( atat in general, cat si in special, adica politica) corespunzator circumvolutiunii aplatizate ( asta in masura in care il suspectam ca a avut vreodata circumvolutiunile mai bombate). Punct. Care natarau slugarnic da, a facut nu o data, ci in repetate randuri un rau enorm dreptei romanesti, ideii de liberalism si Partidului National Liberal. Si dam Antonescu insusi a avut o prestatie cu efect similar; dar totusi, acest nivel de imbecilitate politica nu l-a atins niciodata, parca:

    Iata, nataraul loveste din nou, de data asta fara nicio retinere:
    „Tariceanu: Iliescu si Nastase, doi adevarati oameni de stat. Ponta a invatat de la Nastase

    Calin Popescu Tariceanu a declarat ca a admirat si respectat in PSD, de-a lungul timpului si mai ales in perioada 2005-2008, cand a condus un guvern cu sustinere parlamentara din partea social democratilor, doi oameni: Ion Iliescu si Adrian Nastase.

    Cei doi, in opinia lui Calin Popescu Tariceanu, au avut o dimensiune de adevarati oameni de stat, iar premierul Victor Ponta a invatat de la Adrian Nastase sa-si tina cuvantul dat, a spus acesta la Adevarul Live, vineri.”

    Domnule, stie careva, o avea dificultati financiare? L-a lasat pionier ultima nevasta? Sau il vrea presedinte ( penultima l-a vrut prim ministru cu orice pret, ca si „tatucul lui”, Patriciu; si individul s-a executat). Adica inteleg prostia si venalitatea abisala de care nu o data a dat dovada. Da’ zau, chiar si asa, chiar si pentru el e prea mult. S-a depasit pe sine insusi. De aici incolo niciun om intreg la minte nu mai poate prognoza ce urmeaza sa debiteze sau sa incerce. Dar intuiesc ca va avea evolutii publice fara egal, peste idioti utili gen Andrei Marga sau alti „liberali” de frunte.

    http://www.ziare.com/tariceanu/demisie/tariceanu-iliescu-si-nastase-doi-adevarati-oameni-de-stat-ponta-a-invatat-de-la-nastase-1285268

    • Intr-adevar, imbecilitate politica. Un natarau cum nu s-a mai vazut !
      Pana mai ieri as fi crezut insa ca mostre de aprecieri precum: „Iliescu si Nastase, doi adevarati oameni de stat” sunt culmea enormitatii.
      Dar a mai e una si mai si, o perla : «Romania are in sfarsit un premier de talie» !!!

      Cat priveste inteligenta sau rationalitatea, nu cred ca ar trebui sa-i cautam vreo justificare, vreo conexiune intre gand si fapta, intre ceea ce spune si ce face. E atat de lacom, de lipsit de scrupule, incat nu-i pasa de nimic. Se multumeste doar sa „presteze” intr-un mod exemplar, planurile fiind la el perfect decuplate: gandul, actiunea, sentimentul sunt total autonome: imperturbabil, corpul lui actioneaza fara sa simta nimic, si fara a sta nici o clipa pe ganduri. Asta se vede in interviuri: cu cata usurinta scoate pe gura lucruri la care nu se gandeste defel. De obicei sunt doar platitudini, afirmatii spuse mecanic, din automatism. El s-a obisnuit sa fie un robot. Este e un humanoid rece, lipsit de sentimente, de simtire, un reptilian desavarsit, fara sange, fara imbujorari sau sfiiciuni …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro