Când spun câştigarea alegerilor de către dreapta mă refer la câştigarea alegerilor de către cetăţenii care au valori de dreapta, pentru care libertatea şi iniţiativa sunt prioritare, iar de pomană primesc doar la parastase. Câştigarea alegerilor se face prin vehiculul partidelor existente. E nevoie să ajutăm aceste partide să facă ce trebuie, adică să ne servească, iar primul pas este să arătăm ce vrem şi cum credem că puterea actuală de lezează interesele.
Strategia PSD-ALDE pentru a se menţine la putere e destul de simplă, să controleze toate resursele materiale, instituţionale şi simbolice şi să controleze comunicarea publică. Din cele materiale îşi întreţine bazinul electoral, cu cele simbolice se legitimează, cu cele instituţionale creşte costurilor contrareacţiilor la ce face, iar prin comunicarea publică împiedică agregarea unei alternative de succes la putere. Este interesul liderilor acestei grupări politice să existe o alternativă la putere şi ea să fie cât mai slabă, pentru ca prin comparaţie să fie ridicolă în ochii electoratului. Poate fi şi în interesul unor lideri de dreapta să accepte acest rol pe piaţa politică, dacă rentele obţinute prin trădarea cetăţenilor de dreapta sau potenţiale sunt motivante.
Din punct de vedere strategic două mi se par a fi lucrurile care ne interesează pe cetăţenii care punem libertatea în partea de sus a priorităţilor: să existe lideri de dreapta reali şi partide care nu mimează opoziţia şi să ne asigurăm că vor mai exista alegeri netrucate.
Nu e necesară lansarea acestor teme la scară mare, cu profil public ridicat. Cea de a doua ar fi folosită în acest caz pentru auto-victimizare de către actuala putere. Trebuie urmărit la firul ierbii, pe plan local, orice semnal de acest fel de către societatea civilă şi folosite mijloacele social-media pentru alarmare în caz de nevoie. E o metodă ieftină care poate genera costuri mari pentru cine ar încerca ceva. Nu trebuie să ne propunem perfecţiunea alegerilor, ci doar lipsa importanţei fraudelor asupra rezultatului final.
Prima temă ar putea fi abordată punând presiune pe liderii politici ai dreptei care acţionează cel mai puţin sau fac cele mai multe erori. Presiunea va încuraja competitorii lor din partide să îi critice şi să servească astfel interesele noastre, ale cetăţenilor. Sub nici o formă nu trebuie criticate partide de opoziţie ca întreg. Ne interesează optimizarea locală, prin competiţie internă şi între grupările politice existente prin erodarea imaginii în urma criticilor multiple ale unor lideri. Această formulă, care nu exclude încurajarea unor alianţe electorale, creşte mult costurile unei încercări de ridiculizare sau instrumentalizare a dreptei ca întreg din partea puterii actuale, şi în general din partea oricăror instituţii interne sau externe.
Pe plan tactic importante cred că sunt separarea netă a discursului moralizator de cel politic şi moderarea pretenţiilor de cunoaştere a soluţiei politice pentru România ca întreg. Abuz de discurs moralizator adoptat în mod onest tind să facă atât creştinii, cât şi adepţii moralei seculare. Adepţii moralei seculare împachetează morala pe care o propun într-un ambalaj ştiinţific sau tehnic. În ambele situaţii se ajunge la o punere în situaţie de inferioritate a votanţilor, cărora li se cere să se înalţe moral sau cognitiv. Voi discuta cele două situaţii pe rând.
Din câte pot să îmi dau seama nu există nici un sfânt care dacă ar fi şef de partid ar caştiga alegerile, în România sau oriunde. Oamenii care votează au o raționalitate locală, la scara lumii lor. Succes în termeni de aprobare si votare are cine se face înțeles şi receptat ca valoros în aceste lumi la scara de timp a alegerilor, nu după. Momentul e decisiv, voturile nu se întind pe o viață. Situația aceasta obligă la conturarea unor tactici pe termen scurt de către politicienii creştini, actualizate in funcție de evoluția mentalității oamenilor. Culpabilizarea morală nu aduce nimic pe termen scurt şi, strict vorbind, subminează strategia de a construi o societate respirabilă, o civilizație. Culpabilizarea, cât e necesară, trebuie lăsată discursurilor publice ale Bisericii şi societății civile creştine.
Cu adaptări de termeni cele de mai sus sunt aplicabile şi politicienilor seculari care susțin existența Uniunii Europene. Dacă această instituție va dispărea nu va fi responsabilitatea cetățenilor simpli care votează populişti, ci a populiştilor împreună cu cei care prin pretențiile lor epistocratice au creat condițiile să fie rațional la scara locală a lumii cetăţeanului să alegi altceva decât o democrație liberală. Raţiunea cetăţeanului nu e cu nimic sub raţiunea politicianului, a tehnocratului sau a filosofului politic. Din punct de vedere biologic nu e plauzibil că ne aflăm într-un proces de speciaţie în care oamenii din elitele de cunoaştere şi politice ar fi o subspecie cu caracteristici aparte ale raţiunii în termeni de scopuri şi proceduri de a gândi atingerea lor. Dacă suntem toţi cam la fel structuraţi atunci e cazul să înţelegem ce vor oamenii, ce pot ei, şi să găsim soluţii realiste, fără forţarea destinelor.
În acest context nu ne ajută cultul marilor oameni politici morali cu succese discutabile, ca o contrapondere la cultul public ale imoralităţii şi cinismului puterii actuale pe unele canale de televiziune. Am rezerve că cine eşuează in politică e un mare om politic. Pentru cetăţeni e necesar ca politicianul să ai un comportament moral şi să câştige alegerile ca să ne servească interesele. Dacă le pierde nefăcând faţă unor planuri de acţiune de felul PSD-ALDE nu ne ajută prea mult. Capitalul simbolic rămas de pe urma unor astfel de persoane nu trebuie confundat cu succesul practic, e doar un element necesar acestuia. Afecţiunea noastră pentru aceste persoane nu trebuie să interfereze cu decizia politică raţională. E un dar pe care puterea actuală nu îl merită.
Moderarea pretenţiilor de cunoaştere a soluţiei politice pentru România ca întreg, al doilea aspect tactic pentru succesul practic al drepteie, are două aspecte: pe de o parte păstrarea a ce este funcţional chiar şi când nu pricepem, pe de altă parte relativa descentralizare a luării deciziilor politice către scări locale. Cele două aduc şi un avantaj strategic, reduc puţin din forţa puterii politice centrale şi scad riscul derapajelor când puterea e preluată de oameni ca cei care o deţin acum.
Pretenţia că cel de la putere ştie cu desăvârşire ce trebuie să facă în orice domeniu al vieţii e o infatuare de aceeasi natură cu cea care a dus la comunismul real. Publicul larg cere pe termen scurt această infatuare ca să se simtă în siguranţă, mulţi oameni fiind slabi, şi tot el e cel care reproşează lipsa de cunoaştere când eşecul inevitabil apare, ca să evite povara responsabilităţi personale. Regimurile autoritariste prin refuzul cinic al libertății oamenilor nu au acest tip de problemă. Noi trebuie să găsim o soluţia la acest fenomen real care nu va dispărea niciodată.
Soluția la această problemă nu vine din politică, aceasta fiind un proces cu scară de timp relativ mică, decenii, fără autoritate asupra structurilor existenţiale ale omului şi ale unei civilizaţii. Soluția e în instituțiile milenare care produc coşul de nuiele în care ținem ouăle libertății si responsabilităţii personale, temperează frica şi lăcomia, e în Biserică. Dacă distrugem aceste instituţii, să ne obişnuim cu gândul viitoarelor dictaturi europene ca dar pentru dezvoltarea durabilă a strănepoţilor nostri. Ne vor judeca pe bună dreptate ca iresponsabili pentru rațiunea noastră cu ochelari de cal care le va fi distrus lor viețile.
La nivel operaţional miza pentru noi este frontul comunicării publice. E singurul pe care ne putem desfăşura eficient când reprezentanţii intereselor noastre nu sunt la putere. De aceea şi investeşte puterea atât de mult în acest plan.
Putem încuraja lipsa reacţiei liderilor din opoziţie la temele lansate ca provocări pentru a evita legimitarea puterii prin discurs negativ. Reclama negativă e tot reclamă. Dacă se alege, totuşi, să existe un răspuns acesta poate fi dat de oameni mai puţin vizibili, pentru a avea un câştig din profilarea acestora folosind vehiculul temei cu vizibilitate temporar mare.
În al doilea rând putem lansa teme reale, care pentru noi sunt cele ale intereselor noastre legitime. De interesele susţinătorilor puterii actuale are cine să se ocupe. Nobleţea spiritului nu trebuie confundată cu orgoliul de a te purta ca un boier. Interesele noastre legitime sunt condiţii instituţionale corecte ca să ne desfăşurăm vieţile aşa cum vrem, meritocraţie organizaţională, controlul resurselor publice care rezultă din munca noastră. Fiecare ştie la nivel local care sunt problemele specifice, iar prioritizarea temelor se face în mod natural prin interacţiune la scară mai mare dacă ele sunt comunicate. Cu cât canalele sunt mai diverse şi iniţiativele personale mai multe, cu atât bruiarea canalelor şi discreditarea vectorilor de comunicare costă mai mult puterea actuală. Să îi facem să deschidă portofelele. Nu e necesară vreo planificare, e necesară doar stimularea atenţiei politicienilor care spun că ne servesc, ca să nu vorbim în gol.
Concluzii
Am arătat că la nivel strategic ne interesază să existe lideri de dreapta reali, partide care nu mimează opoziţia şi să ne asigurăm că vor mai exista alegeri netrucate. Primele se pot obţine prin stimularea competiţiei interne a partidelor, iar a doua în condiţiile date prin metoda gâştelor Capitoliului.
La nivel tactic am sugerat că nu e eficient să mitificăm trăsăturile morale ale politicienilor. Faptele lor morale sunt de dorit numai împreună cu succesul politic înţeles într-un sens cuantificabil pentru un spaţiu în care să ne putem urmări proiectele personale de viaţă, contribuţia la viaţa ţării aşa cum credem de cuviinţă la o scară de timp a proiectelor reale ale oamenilor. Cât despre pretenţia că unii deţin cunoaşterea despre societate şi alţii, cetăţenii, nu pricep despre ce este vorba şi ce trebuie făcut, e o infatuare de aceeaşi natură cu cea fatală a comunismului real şi trebuie scoasă din capul clasei politice şi a elitei statului. Ceea ce ştiu domniile lor e la fel de important pentru trăirea vieţii cu ceea ce ştie oricine. Viaţa lor nu e mai importantă ca a fiecăruia dintre noi. Orice om este raţional la scara lumii lui.
Pe plan operaţional sunt de părere că important este nu doar să vorbim şi protestăm, ci să o facem eficient şi eficace, ieftin şi cu atingerea scopurilor. Pentru asta nu trebuie să ne ducem după fenta provocărilor puterii, sau dacă ne ducem să o facem cu un câştig, în mod intenţionat, iar în al doilea rând să punem pe agenda publică interesele noastre, obligând liderii politici de dreapta să fie atenţi la ele, să nu ne trădeze. Dacă vor trăda va fi responsabilitatea noastră că au făcut-o. Succesul practic nu ni-l dă nimeni cadou, libertatea nu e gratis.
Mai întîi vom spune că nu toate partidele anti-PSD sunt de dreapta. De exemplu USR şi partidul lui Cioloş nu pot fi denumite de dreapta fiindcă ele nu şi-au specificat ideologia(ca şi Macron în Franţa sau Mişcarea 5 stele din Italia).
În al doilea rând, trebuie definit CE înseamnă dreapta şi ce înseamnă stânga în termenii societăţii româneşti. Să nu credem şi să acceptăm că orice formaţiune populistă poate fi încadrată la dreapta sau la stânga.
În al treilea rând, poate fi numit PSD un partid de stânga? Eu zic că este un partid populist, de fapt naţionalist-populist, de esenţă autoritaristă, deci un partid a-democratic(nu anti-democratic….).
Astfel pusă problema, nu cum trebuie îndepărtat un partid de stânga este problema, ci cum poate fi învins un partid populist cu mesaje simultane de stânga-dreapta. Ca părere, un partid populist nu poate fi eliminat prin alegeri decât cu UN ALT mesaj populist mai puternic decât al PSD(fac aici remarca că ALDE este totuşi definit ca liberal-progresist, deci nu populist).
Şi acum se pune problema CE FEL de mesaje trebuie să aibă un ALT partid populist pentru a înfrânge electoral un alt partid populist(în cazul de faţă PSD).
Şi aici, da, intrăm într-o situaţie dificilă. Trebuie un program politic, mai mult sau mai puţin ideologizat, dar care, cel puţin pe o perioadă determinată(perioada campaniei electorale…), să capteze interesul public. Mesajele trebuie să fie puternice, clare şi simple, nu neapărat anti-PSD.
Şi astfel intrăm în bătălia populismelor, care cam contravin preceptelor jocului democratic al democraţiei clasice.
Da, în România şi aiurea democraţia se va limita la lupta populismelor. Că asta pare pe lângă jocul democratic clasic nu mai are nicio importanţă.
Ideologiile au murit, democraţia clasică moare şi ea încet-încet, populismele de tot felul vor conduce societăţile democratice. Este urmarea „Erei informaţionale” botezată globalism. Ne place sau nu, asta va fi viaţa politică viitoare.
Trebuie un partid creștin-democrat cam cum era CDU pe vremea lui Helmut Kohl: de centru-dreapta în materie de libertate economică și de centru-stânga în materie de protecție socială.
Nu e nevoie de populism, evaluarea asta e greșită. Oamenii simpli știu ce e corect și ce nu, de asta nici nu ies la vot, dată fiind fauna actuală din politica românească. Voturile acestor oameni trebuie captate de partidul creștin-democrat actualmente inexistent, nu voturile celor care au adus la putere PSD.
Până la a ajunge ca acest partid să existe, e nevoie de 4-5 personalități publice dispunând de valorile morale aferente. Sincer, la momentul de față nu cunosc nici măcar o singură astfel de personalitate în RO, toți sunt socialiști, toți vor mai multă etatizare și mai multe taxe, ba chiar mai și tratează cu dispreț alegătorii de la care vor voturi.
„…nu toate partidele anti-PSD sunt de dreapta. De exemplu USR şi partidul lui Cioloş nu pot fi denumite de dreapta …”
…iar PNL este ideologic de centru-stânga. Ce formațiune politică de centru-dreapta, ori de dreapta, considerați că există în România?
Constantin: nu sunteţi bine informat. La ultimul congres PNL a adoptat o ideologie conservator-liberală, deci o doctrină de dreapta. Se lucrează în acest moment la un program politic axat pe această ideologie conservator-liberală. Ca părere, NU EXISTĂ un alt partid de dreapta în România în afara PNL.
daca este in curs PROIECTAREA UNUI PROGRAM DE DREAPTA PNL asta este o veste buna. va trebui insa gasita so o STRATEGIE de scoatere a acelui PROGRAM la lumina. As sugera mai degraba o campanie prealabila de contraatacuri punctuale , bazate pe Program dar care sa vina c raspuns la divesrsele miscari ale PSD. Abia apoi, dupa afiramrea catorva linii directoare sa fie dezvaluit si PROGRAMUL PNL in ansanlul lui. *** Spun asta pentru ca de mai multe ori in ultimii ani, inca din vremea lui Ponta s-a intamplat ca pSD ul sa culeaga din zbor diverse idei lansate de PNL si sa le bage in programul lor. De exemplu cand PNL isi facea un titlu de glorie din viitoarea reducere a TVA de la 24 la 20 la suta , iar PSD ul a plusat anuntand reducerea la 18 la sute cu o etapa prealabila de 19%. La schimbarea Guvernului Ciolos s-a bagat si Johannis neinspirat in acea ciorba si PSD ul s-a victimizat zicand ca de-aia nu s-a ajuns la 18 la suta ca nu a fost acceptata Seville ca Premier.*** Adica PSD ul a stors tot ce a putut dintr-o idee buna care apartinea liberalilor.*** Au fost mai multe din acestea. Tocmai pentru ca e POPULIST PSD ul isi permite sa stea la panda si sa mpinga in ridicol orice viitor program liberal – plusand fara scrupule.
*** Ma surprinde sugestia din articol de a se insista pe prevenirea farudelor electorale. Nu tin minte sa se fi plans cineva de asa ceva la ultimul set de alegeri. Singura frauda a comis-o poporul prin absenteism – de se facuse harta Romaniei rosie – rosie. Se cauta deja un pretext pentru iesirea in strada dupa viitoarele alegeri.? Este chiar asa de sigura pierderea lor ? *** In schimb sugestia autorului de a nu fi criticate partidele de dreapta in ansamblul lor ci doarr liderii neperformanti este buna. Si mai buna ar fi daca ar da Dumnezeu si respectivele partide ar face o forma oarecare de CARTEL electoral. Altfel se vor concura intre ele si se vor critica in ansablu, nu doar pe lideri*** Propun PNL ului sa puna bazele acestei colaborari printr-o initiativa de revenire la LAEGERI LOCALE IN DOUA TURURI. Pe termen scurt PNL ul ar avea de pierdut, iar USR ul si orice alte formatiuni mici de castigat. Democratia ar avea si ea de castigat. Iar PSD ul ar pierde la greu. Ar fi un bun pas care ar trebui sa fie urmat de o leaca de renuntare la infatuarea lor elitista de catre USR. Fara CARTEAL si cu ciudateniile de traiectorie ale lui Ciolos si cu smecheriile lui Basescu e greu de crezut ca Ciuma Rosie ar putea fi clintita.
A face un program politic conservator-liberal este destul de dificil fiindcă sunt unele teze contradictorii. De ex. capitalismul „naţional” vs. capitalismul „global” şi, mai ales, o soluţie la contradicţia dintre „naţional” şi „global” ca politică generală. Până unde te duci cu limitele? Mai sunt şi altele, de exemplu problema dintre „identitatea românească” şi „identitatea europeană”, o chestiune despre CE FEL de civilizaţie vroim în România. Nu este simplu, dar programul va fi prezentat la momentul oportun.
@Lucifer – capitalismul național s-ar dezvolta singur dacă ar fi temperată presiunea funcționarilor publici corupți, aflați la vânătoare de șpagă. La momentul de față doar firmele străine din RO au imunitate la așa ceva.
Nu e nimic contradictoriu cu capitalismul global, Germania n-are decât să-și deschidă în România câte fiabrici de componente auto vrea ea, dacă și antreprenorii români sunt lăsați în pace la fel cum sunt lăsate firmele germane.
În rest, mergeți prin niște sate din Bavaria, să vedeți cum e cu identitatea bavareză față de cea germană și o să ajungeți la concluzia că românii sunt pâinea lui Dumnezeu, față de alții.
Mă bucur că s-a ajuns la astfel de discuţii, trebuie făcut ceva să readucem ţara pe făgaşul europenizării.
gânduri bune,
mai tineti minte ? steaua vs dinamo, mapn vs militie in fotbal ? niste trogloditi de joasa factura asigurau bilciul (circul) asmutind prostovanii lesinati de foame unii impotriiva altora. in spatele lor sarlatanii isi vedeau linistiti de treaba. ceea ce dvs numitti stinga, nu i decit o sleahta de paraziti conectata la buget ce si stabileste privilegii si extrage rente necuvenite aruncind putorilor firimiturile care i aduc votul. perfect democratic nu i asa !? pina nu se liimpezesc apele, aceste „steaua” si „dinamo” vor perpetua aceeasi stare de fapt. atentie insa ! timpul nu lucreaza in favoarea cetatenilor onesti si lucizi, dimpotriva
Daca s-ar putea, sa se faca intr-un fel care ar favoriza opozitia, sa nu mai dureze cu lunile inscrierea unui partid nou, ci ca in Suedia, cu orele si absoult neconditionat.
Ce intereseaza statul care e „cazierul judiciar” al unui partid? Se simte statul amenintat de formele de asociere ale cetatenilor sai, pentru ca un partid e un ONG si nimic altceva? Daca dreptul la asociere e garantat de Constitutie, e necesar ca doi sau mai multi cetateni sa faca cerere ca sa beneficieze de acest drept?
In Suedia, ONG sau partid nou: doua persoane si un statut. ONG-ul sau partidul exista inainte de a fi inregistrat. Dar pentru ca partidul sa poata participa la alegeri, se cere sa se inscrie la Autoritatea Electorala Suedeza. Logic.
Cele doua puncte strategice enuntate sunt corect formulate. E o premiza de plecare buna,mai sunt de gasit actorii si mijloacele. Si timpul asta care – vorba cuiva- nu mai are rabdare ….
Extrem de multe paragrafe pentru un text care putea fi rezumat intr-o singura fraza. Despre care… DREAPTA e vorb-n… ROMANIA? De 30 de ani, in ROMANIA, se voteaza NEGATIV (fara explicatii, ca-i clar ca vaca!). Exista cetateni votanti cu cine… DĂ: utopii, lopeti, pseudosalarii, pseudopensii, pungi, gheare de pui, mici, bere, VORBE!!!!! Si exista cetateni care refuza sa voteze, in situatia alegerii intre doua streanguri!… Unul e din cinepa, iar altul e din rafie. De… amindoua!!!! (completati suspensiile cu ce doriti miazmatic, amendabil de sinistra creatie CNCD!!!). De 30 de ani, natia asta se tot invirte in jurul cozii, neintelegind ca salvarea vine prin… taiera capului!!! Ca la pestele imputit!!!! Puteti sa scrieti articole pina acoperiti distanta “to” Andromeda. Viermele ROSU isi face mendrele aici, LOCO, de peste 50 de ani, iar culoarea, ATENTIE!!!, nu mai e un reper!!! Urmasii scornisteanului cizmar au legitimatii de culori si sigle DIVERSE!!! Buletinele de vot sint IDENTICE, iar votantii au acelasi mecanism neuronal implacabil programat pentru desavirsirea ANEANTIZARII!!! C-asa-i gjndirea mioritica!…..
Am o observație și o intrebare.
Dreapta nu e sinonim cu democratic. Romania are nevoie de o democrație funcțională, fie și de stânga, dar reală.
Si acum intrebarea: spuneti ca partidele de dreapta au nevoie de lideri credibili, cum facem sa-i aducem la suprafata?
Dreapta românească, atata cat a existat, n-a avut in ultimii 28 de ani decât un lider: C Coposu. Restul au fost și sunt niste pigmei. Cu L Orban in frunce asa zișii liberali vor sta pe băncile opoziției încă 20 ani. USR este un partid din oameni mai inteligenti si mai puțin corupti decât liberalii dar unii dintre liderii lor au fos spalati pe creier la scoala corectitudinii politice.
Toată lumea cade în capcana PSD partid de stânga. De aici ideea, „forțele de dreapta” trebuie sa se coalizeze împotriva stângii reprezentate de acest partid. Poate totuși cineva să ne spună ce politici de stânga a promovat sau promovează acest partid? Să nu-mi spuneți că pomenile periodice acordate unor categorii socio-profesionale. Stânga Europeană înseamnă cu totul altceva. Cred că orice opoziție împotriva PSD trebuie să înceapă prin dezvăluirea imposturii acestuia.
Mulţumesc tuturor contributorilor la această discuţie pentru comentarii.
Gânduri bune,
Singura solutie practica pentru (a incerca) cistigarea alegerilor de catre dreapta, este prezentarea la vot. Cu precizarea ca absenta de la bere si de la statiuni, in ziua alegerilor, nu va determina terminarea berii si inchiderea statiunilor pe viitor.
Atunci vom vedea citi sintem si ce vrem.
NB,
oricum, dreapta asta e sturlubateca rau: partidul lui Ciolos, care se vrea europarlamentar, zice ca dreapta si stinga sint vorbe-n vint, iar Salvatorii inca nu s-au hotarit. Stau bine pe centru-stinga :P
Articolul e solid, cu condiția ca să nu examinăm premisa fundamentală: De ce trebuie să câștige dreapta? După ce desfacem (fără să tăiem) acest nod gordian, toate vor veni de la sine. Până atunci, rămâne cum e.
Care dreapta ? Ma faceti sa rad. Dreapta si stanga sunt o poveste de demult. Oricum, in Romania nici nu conteaza cine iese. Directiile politice si economice majore sunt trasate din afara tarii, de la Washington si Bruxelles. Asa-zisele alegeri libere sunt praf in ochi. Ma amuza teribil cand ii vad pe unii cum se cearta cu stanga si dreapta , cu PNL si PSD. Pierdere de vreme.