Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Ce-am inteles si ce nu am inteles din articolul dlui Lucian Croitoru, „Vom reusi sa facem din capitalism noua normalitate?”

Stefan Vlaston februarie 15, 2012 Politica & Doctrine
65 comentarii 3,206 Vizualizari

Nefiind economist si ca mine alti foarte multi cititori HotNews, incerc sa inteleg fenomenele politico-economice-sociale care framanta si, din pacate, macina lumea zilelor noastre. Ma bazez pe comentatorii mei permanenti sau intamplatori, pentru un brainstorming mai larg, din care sa tragem foloase cu totii.

Ce este capitalismul?

Lucian Croitoru il defineste astfel:Capitalismul inseamna o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entitatile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile si regulile bune conlucreaza pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economica cunoscut”. „Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca.”

Bun. Alegerile libere, responsabile, (e vorba de afaceri), au un judecator suprem, infailibil: pietele. Nu tii cont de piete, adios, dai faliment. Exista, asadar, mecanismele pentru sanctionarea si premierea alegerilor corecte, le-as spune eu, pe langa libere si responsabile. Corecte din punctul de vedere al obtinerii profitului, legea suprema in afaceri, pe care nu cred ca o contesta cineva.

Mai prost stam la capitolul „reguli bune”. Care sunt criteriile dupa care stabilim ca niste reguli sunt bune? Ne spune autorul: „ sa fie clare, coerente intre ele si corecte (adica fara a favoriza interese speciale)”. Mai ales ca regulile si pietele se interconditioneaza in mod fundamental.

Aici avem o prima mare problema. In primul rand s-au globalizat pietele, nu si regulile. De aici nevoia pactului fiscal european, ca prim pas.

Mai grav, regulile le fac statele, adica guvernele si parlamentele, adica politicienii aflati la putere, care numai corecti nu sunt. Adica fara sa favorizeze interese speciale. Nici la noi, nici aiurea. Cand Monica Macovei spunea in guvern: „ nu ma las si nu va las”, la asta se referea. La furtul cu legea sau cu HG-ul in mana. Diferenta intre Romania si alte tari rezida in procente. 70-80% la noi, 10-20% la altii.

Cardasia dintre politicieni si bancheri este descrisa de autor astfel:

Treptat, economia a tins sa  fie capturata de cei care au inteles cum pot exploata reglementarea neadecvata si distorsiunile din structura stimulentelor. Tot mai multe decizii private si-au pierdut caracterul responsabil. De exemplu, salvarile unor entitati private de catre guverne au incalcat principiul raspunderii pentru deciziile luate si au alterat concurenta.”

Nu deciziile private si-au pierdut caracterul responsabil. Ele asculta doar de legea profitului. Unde iese profit, hopa si ele. Ca profitul vine de la bugete de stat, de la cardasia cu politicienii, pentru ei putin importa. Sunt de condamnat? Nu stiu, e greu de apreciat. Vina apartine exclusiv celor care fac regulile. Si le incalca atunci cand isi apara interesele personale. Nu interesele  societatii. Putin le pasa de ele.

(„Aceaste practici explica magnitudinea incredibila a boom-ului din perioada 2004-2007 si a prabusirii care a urmat. Acest rezultat nu a fost produs de capitalism, ci de clicile care au capturat partial economia”, din articolul citat).

Cum stam cu capitalismul in Romania?

Autorul citat spune: „ In Romania, clicile (acea simbioza aparuta dupa revolutie intre creatorii de reguli si noile elite de afaceri) au capturat economia inca din decembrie 1989. Criza actuala din Romania este in primul rand expresia esecului guvernelor de a instaura capitalismul”.

Care esec, adaug eu,  nici n-au incercat sa instaureze capitalismul. Iliescu a avut un acces de sinceritate cand l-a caracterizat „capitalism de cumetrie”, acoperit imediat de cealalta emisfera a judecatii sale: „proprietatea privata e un moft”.

Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede in orice o oportunitate, asa cum se intampla in capitalismul bazat pe piete libere, ci vede oportunitati in orice proiect bugetar. Unii dintre acesti antreprenori sunt clienti politici”.

Aici nu pot fi de acord cu autorul articolului. Nu-i de vina cine vede oportunitati, e de vina cine le ofera fara competitie. Aici e mai mult de discutat.

Statul are si el bani de cheltuit. Politica la noi s-a nascut din pacatul originar: dai bani la partid, primesti contracte cu statul, in conditii super, si/sau functii publice. Nu sunt de vina antreprenorii ci politicienii pacatosi. Care joaca de 22 de ani intr-un show pacatos.

Tot de vina suntem si noi, cetatenii, care nu i-am luat de guler, la propriu, daca era nevoie, in loc sa-i votam din patru in patru ani, pe criteriul „alege raul cel mai mic”.

A fost la un moment dat o initiativa in PD, alesii locali sa nu aiba dreptul sa mai faca afaceri cu statul. A murit in fasa. Iar afaceristul Silviu Prigoana a amenintat clar: daca mi se interzic afacerile cu statul, plec din PDL. Cu sponsorizari cu tot. Si PDL a renuntat la initiativa. Doar nu era sa renunte la sponsorizari.

Mai mult, explica autorul:

In sfarsit, in economia Romaniei nu toti cei care fac pierderi suporta consecinte. In relatia cu statul continua sa opereze restrictiile bugetare slabe. Multe entitati de stat, sau chiar private daca sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate catre bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, partial, aceste arierate se sterg din cand in cand, sub diferite pretexte”.

Concluzia mea, la acest aspect: nu antreprenorii sunt de vina ca profita de coniventa cu statul, ci politicienii care le permit acest lucru. In rest, darea de mita e pedepsita dur de lege, se si aplica in cateva cazuri, dar vina principala o poarta politicienii, partasi la astfel de practici.

Ajungem astfel la economia de stat. Este corect sau nu ca statul sa aiba in proprietate unitati economice?

Nu, pentru ca statul, fiind arbitru, nu poate fi si jucator in acelasi timp. Nu, pentru ca statul este cel mai prost antreprenor cu putinta, tot ce atinge se ususca, mai devreme sau mai tarziu. Sa ne amintim doar de soarta Bancorex si a Bancii Agricole, sa intelegem ce inseamana unitatile de stat. Si atatea altele.

Se poate argumenta si „da”, pentru ca exista momente dificile in contextul economic, national si mondial, cand sectoare economice strategice, banci, sectorul energetic, distributia de energie,  trebuie administrate in interesul general, altul decat interesul dictat de profit.  Si daca, prin miracol, la putere ar veni niste politicieni responsabili, pentru care interesul national este deasupra interesului clientelar?

Este greu de decis, altfel decat in termeni de probabilitate. Cum probabilitatea de a avea politicieni responsabili este extrem de redusa, preferabil este ca statul sa nu aiba in proprietate unitati economice. Ca se duc pe apa sambetei, dupa Bancorex si Banca Agricola.

Dar statul ofera si servicii publice esentiale. Daca despre ordine publica, aparare, politica externa, justitie, (de fapt independenta), nu se poate comenta, alte servicii esentiale, exemplu sanatatea si educatia, nu trebuie sa fie musai de stat. Cu statul intermediar financiar intre beneficiari si furnizori. Cam furacios si indiferent.  Ar fi mai bine sa punem cele doua parti in contract direct, fara intermedierea statului, iar beneficiarii sa-si ceara direct furnizorilor servicii de calitate, pe care le si platesc.

Stat vs piete

Este adevarat ca pietele, adica cei aflati in spatele lor, bancheri in special, au tendinta sa influenteze statul, sa-l cumpere mai precis, pentru a da reguli care sa le permita imbogatirea pe seama bugetelor, adica pe seama celor care  beneficiaza de serviciile bugetare. In mare parte au su reusit. Aceasta este explicatia situatiei in care a ajuns Grecia si, mai general,  criza datoriilor suverane ale statelor. Nu stiau bancherii ca statele nu pot plati sumele astronomice cu care s-au indatorat? Ba bine ca nu. Dar per total, cu toate aceste pierderi, ies tot in castig.

Asistam la un santaj ordinar al sistemelor financiare, dupa ce au pus statele cu spatele la zid. Faceti ce dorim noi, sau nu mai finantam economiile.

Aici suntem acum.

Concluzia autorului articolului citat

In Romania, sistemul economic construit incepand din 1990 incoace a fost in mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectiva pe care au trait-o romanii. Punerea capitalismului la locul sau ramane cea mai mare provocare a Romaniei, asa cum a devenit pentru intreaga lume. Dar ar reusi un guvern care si-ar asuma in mod deschis acest obiectiv sa invinga clicile economice din Romania?”

Concluzia mea

Daca nu vor falimentul global, detonat de falimentul Greciei, politicieni si bancheri trebuie sa negocieze solutii. Ca nici bancherii nu au ce face intr-un desert al civilizatiei. Si nici politicienii nu-si pot permite explozii de violenta, precum cele de la Atena. Inclusiv polticienii romani.  Pactul de stabilitate fiscala pare a fi un prim pas. Iar clicile economice pot fi invinse, daca nu depinzi de banii lor la finantarea partidului. Aici avea dreptate presedintele Basescu cand propunea finantarea exclusiv de la stat a partidelor.

Vor reusi? Greu de spus. Sa speram, ce altceva avem de facut. Ca ratiunea va fi mai puternica decat lacomia. Si sa votam cu cine are de oferit politicieni de calitate, nu hoti.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "65 comments" on this Article:

  1. John Galt spune:

    Kolko, Gabriel. The Triumph of Conservatism: A Reinterpretation of American History, 1900-1916. New York: The Free Press of Glencoe, 1963.

    The Triumph of Conservatism is one of the early monographs by Gabriel Kolko, an eminent scholar from the 1960′s generation of New Left historians. Kolko initiates a re-examination of the Progressive Era, challenging the consensus that Progressivism was a middle-class reaction to the power of big business.(6) Kolko also defies the prevalent opinion that the federal government and presidents in particular, sought to neutralize if not destroy the power of big corporations.

    According to Kolko, major American businesses not only did not oppose many of the regulatory acts from 1900 through 1916 but actively sought and supported many reforms and regulations. The effect of government and big business actions was the creation of ‘political capitalism,’ “an utilization of political outlets to attain stability and rationalization in the economy.”(3) In the extended introduction, Kolko elaborates further on his terminology, formulates main questions, clarifies methods, and states his theoretical sources, before commencing his interpretation of the 1890-1920 period.

    Kolko summarizes an enormous amount of compelling ideas and data. The ability to present in comprehensive form his summary and conclusions to the reader is one of the main merits of his book.

    Kolko’s analysis is based on the correspondence between businesses and government agencies and on papers of various government officials, including presidents. The author meticulously follows the evolution of the largest American monopolies and mergers, the changes in financial capitalism, and the relation of American presidents from McKinley to Wilson toward big business. The merger movement and the financial structure of the United States became “a matter for the combined resources of the national state, a political, rather than economic matter.”(146)

    The creation of the Federal Trade Commission and Trust Legislation in 1913 confirmed that progressivism was in fact a conservative movement and that the Democrat Wilson continued the policy of his Republican predecessors.(205) Wilsonian policies marked the triumph of political capitalism, the synthesis of policies and economies.(279)

    Businessmen were the major initiators of federal intervention in the economy. The absence of a political party with such a program that suggested democracy and mass involvement foreclosed any challenge to big business’s conception of political intervention.

    Consequently, Kolko expands and improves upon their theses; his discourse on the Progressive Era adjusts their ideas to conditions in the United States. The results provide a provocative and fascinating interpretation of a period from the recent American past.

    On the other hand, claims the author, “there are too many loose ends in the traditional view of the Progressive Period, and no synthesis.”(9) His own work further supports this claim. The Triumph of Conservatism, despite splendid theoretical structure and persuasive logic, falls short of completeness and cannot also be classified as a synthesis of the Progressive Era.

  2. Valentin Mircea spune:

    Articolul de astazi al dlui Croitoru mi se pare foarte bun si apreciez mesajul pragmatic al consilierului Guvernatorului BNR, coborat putin din sferele mai inalte ale macro-economiei.
    Am incercat, intr-un material recent, tot pe Contributors, sa analizez daca existenta companiilor de stat are un sens si ce s-ar putea face cu ele. Incercand sa adopt un ton moderat, am sfarsit prin a fi banuit de socialism si interventionism. De aceea, vreau sa spun acum ca, din pacate, nu am incredere in capacitatea companiilor de stat din Romania de a fi cu adevarat eficiente sau, macar, benigne. Modelul companiilor de stat poate functiona in state (atipice, din punctul nostru de vedere), cum este Singapore, dar este greu de crezut ca vor exista in Romania – si aici este vorba de mentalitati.
    Ceea ce puncteaza dl. Croitoru arata insa ca lucrurile stau chiar mai rau: pe langa companiile cu capital de stat exista multe companii care au o dependenta acuta de stat ! Multi dintre oamenii nostri de afaceri de succes s-ar putea sa fie oameni de afaceri de context, de fapt. Unii dintre acestia au fost “impinsi” catre comenzile publice de catre criza economica, altii au crescut si traiesc in acest mod. Noii veniti vor deveni insa si ei dependenti, daca nu se uita si la alte solutii de a combate efectele crizei (poate ca si de aceea, nivelul de absortie a fondurilor europene – o alternativa – este scazut), pentru cei vechi va fi aproape imposibil sa isi schimbe modul de a face afaceri.
    Am spus “multi” deoarece Romania cunoaste si oameni de afaceri care au succes fara a lucra cu statul. Putini, “low-profile”, dar care exista (si rezista), unii prin solutii de succes pentru consumatori, altii prin orientarea catre exporturi.
    PS: La finalul acestei saptamani Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) va finaliza un raport care va contine indrumari pentru cele mai bune practici in neutralitatea competitiva. Aceasta are ca obiect mentinerea unor conditii egale intre companiile publice si cele private, avand in vedere ca o companie publica trebuie sa se comporte ca atare, sa isi asume riscuri si sa plateasca costul esecului, ca si o companie privata. Punct. Voi reveni cu indrumarile OECD, dupa ce vor fi adoptate in forma finala.
    Ce ne facem insa cu companiile care depind de stat ? Cum le “intarcam” ? Aceasta s-ar putea sa fie o dificultate mai mare decat clarificarea situatiei companiilor de stat, avand in vedere ca fenomenul este mai insidios. Existenta acestora va genera in permanenta presiuni de adoptare a unor politici economice de inspiratie keynesiana, de stimulare a afacerilor prin initiativa statului.
    Rezulta, deci, ca aplicarea unor politici liberale, asa cum isi doreste si dl.Profesor Paun si care ar fi benefice pentru toata lumea, depinde foarte mult de rezolvarea acestei probleme.

    • Dar sunt de condamnat antreprenorii care cauta profit din afaceri cu statul? Profitand chiar de o lipsa de reguli bune, de care nu ei sunt vinovati? In particular, este vinovat Patriciu ca a facut atatia bani intr-un termen relativ scurt?

      • John Galt spune:

        Da, evident ca sunt de condamnat. Statul nu produce bunastare, el nu produce nimic. El ia cu forta de la unii si distrubuie altora. Nu e corect, e ca si cand ai fi complice la un furt.

      • it_s__not_news spune:

        Sint de condamnat doar in masura in care se comporta ca niste lacuste.

        Vedeti d-voastra, exista o moralitate si aici.

        Iata cum se vind serviciile catre stat: sa zicem ca faci o afacere cu statul si prin metodele “normale” in Ro cistigi 1000 lei, desi serviciul tau facea 333.333 lei.
        Ei bine, as fi fost multumit daca acel serviciu acoperea 100% cerintele functionale ale institutiei respective.
        La noi, problema nu este numai de pret. Se acopera (partial din cauza ca cei de la stat nu isi asuma raspunderea, partial fiindca nu se vrea) cam 50% din cerintele date, urmind ca restul de 50 % sa faca obiectul unui nou contract.
        Se face din nou o licitatie, de data asta poate cistiga aceeasi firma, poate nu, depinde de cine ia puterea, cel ce vine da totul la o parte, iar un contract si tot asa….

        Cel mai simplu e cu produsele: aici e one-shot pretul este umflat, dar depinde de produs, fiindca unele creeaza dependente. De exemplu, o imprimanta marca X. Evident, cartusele de imprimanta le iei tot de la firma X si tot asa.
        Stiu licitatii la care s-a vindut un produs sub pretul de piata (pentru a omori concurenta), dupa care s-a supralicitat la consumabile de le-a iesit pe nas.

        Ati intrebat: “Este corect sau nu ca statul sa aiba in proprietate unitati economice?” The answer is “it depends”. Depinde de 2 chestiuni:
        a) definitia a ceea ce e public sau a ceea ce e considerat privat intr-un anumit moment de timp in societate
        b) daca e nevoie de stabilirea unei referinte in piata.
        c) daca ai anumite strategii ca stat pe termen mediu si lung

        Daca va aduceti aminte, piata de energie in California a fost dereglementata prima. Lipsa de reguli facea ca traderii de energie electrica sa inchida unitatile de productie numai pentru a creste pretul; evident, ei motivau altfel. Isterie totala. Eram in CA la ora aia si ma distram ca ziarele aveau articole in care spuneau ca nu stiu ce amarit a reusit sa-si power the house cu bateria de la masina. Ce n-au reusit comunistii sa impuna aici, astia impuneau cu binisorul pe acolo. Deci, exemplu de piata total dereglementata care o luase razna de tot.

        pentru b) sa va dau un exemplu: sa zicem ca la noi ar mai exista o companie de construit autostrazi. Daca ziceti ca statul e ineficient, si aceasta companie ar trebui sa fie ineficienta, corect? Now: sa vedem licitatii la care si aceasta companie si altele private competitioneaza in mod deschis (situatie ipotetica). Daca e inefiecienta, e out of discussion, daca e eficienta atunci poate oferi preturi competitive si se poate tine seama de ea in piata. In felul asta, poti avea garantia ca ai cel mai mic pret din piata pentru executia unei lucrari X, deci compania respectiva iti poate oferi un standard de cost; altfel, actorii din piata se pot intelege intre ei (si cite de-astea n-au fost pe aici) si te tepuiesc rind pe rind. Este un mod de a scadea costurile, apoi, cind vezi ca isi revin aia privati si nu mai cer 5 x Pret in loc de Pret, nu ai decit sa o dizolvi.

        Putem avea aceasta chestie cu posta romana, de exemplu, daca toti actorii din piata joaca corect (ex: judecatoriile si politia sa-si plateasca serviciile postale).

        c) e si mai simplu, dar cere ca Base (ala pe care il iubiti d-voastra rau de tot) sau cine-o veni la putere sa aiba o viziune comuna, ceea ce nu o sa se intimple pe la noi fiindca toti sint mediocri si cam bolinzi.

      • Valentin Mircea spune:

        Nu sunt de condamnat antreprenorii care lucreaza cu statul, cel putin avand in vedere ca si statul trebuie sa procure anumite bunuri si servicii, pentru functionarea sa sau pe care sa le asigure cetatenilor. Relatia stat-antreprenori este inerenta daca nu ne dorim ca statul sa faca el insusi de toate, adica sa fie o mega corporatie integrata vertical (economia socialista era un astfel de sistem).
        Ceea ce am dorit sa subliniez este dependenta anumitor oameni de afaceri de contractele cu entitati publice si, ceea ce subliniaza dl. Croitoru, faptul ca acestia nu se lanseaza si in alte activitati. Dau exemplul salubritatii, contractata de comunitatile locale cu firme private. Este firesc ca antreprenorii implicati in astfel de activitati sa lucreze cu entitati publice, deoarece salubritatea este un serviciu public externalizat catre acesti antreprenori. Pana aici, e in ordine. Problema care se pune este: de ce antreprenorii din salubritate nu se diversifica, investind beneficiile (bune) din salubritate in activitati economice conexe – colectare selectiva, prelucrare deseuri si vanzare produse rezultate, de la materii prime la compost ? Unii fac asta, altii nu. Primii sunt mai degraba adevarati antreprenori, ceilalti calatoresc comod prin viata la caldura oferita de contractele cu entitatile publice. Pentru ca Romania sa fie competitiva, este nevoie de antreprenori care sa se diversifice, sa isi asume riscuri si sa inoveze – aceste calitati sunt o rara avis in prezent.

        • Dar de ce nu se introduce in lege interdictia afacerilor cu statul pentru antreprenorii care au legaturi, fie si ascunse, dar neprincipiale, cu politicieni? Esti ales local sau parlamentar, nu ai voie la afaceri cu statul. Si nici prin intermediul rudelor sau interpusilor. Ti se asculta tel. si daca te-a prins, puscaria. Episodul Prigoana este edificator. In alte tari cum o fi?

          • it_s__not_news spune:

            In alte tari e exact ca si pe aici, dar mai exista acea frina interna. De la un moment dat in sus nu mai poti sa faci distinctia intre big business si politicieni.
            Nu sint de acord cu d-voastra din 2 pct de vedere:
            1) ascultarile nu trebuie sa fie norma intr-o societate
            2) pot avea o firma de politician care cistiga un contract absolut corect.

          • it_s__not_news spune:

            Situatie ipotetica: am o firma, sa zicem de IT. Fac un software de nisa destinat structurilor politico-administrative, sa zicem, evident o sa am contracte si cu statul, si cu strainatatea, si cu alte businessuri, imi merge bine, cistig citeva milioane si vreau sa ma bag in politica, (din perversitate), sa devin ministru al comunicatiilor ca sa dezvolt ideile mele despre cu ar trebui sa fie IT-ul in Ro.
            Daca renunt la contractele cu statul, trebuie sa dau afara 50 oameni si sa inghet produsul respectiv (poate, sa ma dezvolt pe alte linii de business), lasind pe altii sa ocupe nisa. E corect ?

        • it_s__not_news spune:

          Eu nu ii condamn. Eu spun numai ca in lipsa moralitatii ca frina in a face ceea ce e rau (trade mark), statul este obligat sa fie un jucator activ pe piata ca factor regulator cel putin.

          De exemplu, firma de distributie a electricitatii are consumatori captivi (nu poti sa ai grid-uri suprapuse). Mi se pare o timpenie privatizarea in mom in care nu ai libertatea de a alege.

          Dati exemplul firmei de colectat gunoaie. Daca contractele nu ar fi zonale (i.e. astfel incit sa aleg EU cu adevarat cine imi ridica gunoiul), sa existe 2-3 entitati care sa se ocupe cu asta ar fi ok, as avea de unde sa aleg.

          Ce rost are sa privatizezi canalizarea? Iar, sint captiv. Etc etc.

          Prostia umana insa n-are limite,

          Daca vrei infrastructura, coordonezi niste eforturi in acel sens. Daca privatii se inteleg intre ei sa ofere preturi triple si tu ca stat nu esti in stare sa dovedesti acest lucru, dar faci un calcul economic si vezi ca pretul este exagerat, do it yourself. Nu vad de ce sa te cramponezi de idei stupide de genul stinga-dreapta sus sau jos, it really doesn’t matter.

          Noi avem citeva exemple de privatizari absolut catastrofale.

          • de aia exista consilii ale concurentei, peste tot. Bil Gates a platit de l-a usturat…

          • it_s__not_news spune:

            Amenda e o buna, dar nu suficienta, pentru ca intelegerile se pot face si tacit, Ex: vezi ca lui X “ii merge” cu pretul mare, maresti si tu pretul. CC nu poate dovedi nimic.

          • eu****** spune:

            Probleme acestea, pe care le ridicati Dvs. despre clientii captivi, iertare, sunt de mult rezolvate, evident la altii. Nu stiu decat ca trebuie sa mai invatam, sa mai studiem si economia si istoria ei ca sa aflam ce au facut altii in tarile lor.

            Nu pot compara RO cu USA, pentru simplu motiv ca au nasteri diferite, au locuitori cu comportamente diferite.

            Dar, din nefericire pot compara Ro cu Pakistanul si/sau cu alti talibani – si din nefericire nu este nici o gluma proasta.

            Si acolo, ca si in RO, economistii au oscilat intre o privatizare totala si neprivatizare, sau au incercat un mixt. Exista rapoarte, se poate invata si se pot trage concluzii cu ce este mai bine.

            Singura problema este daca se doreste intelegerea si parcurgerea unui traseu logic.

            Din pacate, vad cu surprindere, ca cel mai tare in RO ne incurca politicul –

            Fie ca este de dreapta, fie ca este de stanga, acesti “ex-tovarasi” sau pui de “ex-tovarasi” trag frana de mana la orice incercare de rezolvare normala, logica.

            Exemple:
            1.micutul Titulescu – zice ca nu contesta Guvernul, acum il contesta! – vreme trece, vreme vine!
            2. Orasanu – respectuos am solicitat un exemplu personal pentru ajutorul acordat unei persoane in nevoie – in articol plangea faptul ca autoritatile nu intervin pentru a limita sau opri decesul persoanelor care pier ca urmare a frigului… Imi spune ca nu este aliniat politic, dar a facut parte din guvernul Tariceanu, exemple personale de ajutor umanitar acordat nu are pentru ca a lucrat in numele unor persoane publice sau a fost in functie publica si deci si-a servit patria… Asadar si prin urmare – null.
            3. In vreme de criza un partid politic la putere numeste ca Mfinante un inginer metalurg…Aici am murit incet…

            Ia sa ii mai tragem pe dreapta pe politicienii nostri care imi pare ca ne obosesc inutil, se poate???

            PS Oare cand se reduce numarul Parlamentarilor????

          • it_s__not_news spune:

            Draga domnule ***eu,

            Problema consumatorilor captivi nu e deloc rezolvata, sau e rezolvata prost; tot felul de indivizi adepti ai pietelor libere au privatizat chestiile publice, cu rezultate deloc satisfacatoare (sau ma rog, satisfacatoare pentru o mina de oameni). La noi, un mimetism cretin face sa adoptam solutii nu prea fericite, dupa care ne miram de ce o luam in freza.

            O prima regula pe care statul roman ar trebui sa o adopte: NU se vind active din domeniile strategice (energie de ex.). Vrei sa ai un rol major pe piata de energie din Ro. te rog frumos construieste un baraj. Dar nu dai din mina barajele existente numai de dragul FMI.

            Desi dl Vlaston este pentru privatizare in orice conditii, eu sint sceptic.

  3. De fapt regulile sunt create (ca idee și ca obișnuință a respectării lor) de către oameni.

    Regulile există oarecum și fără stat, în fond sunt un sistem cultural. Statul doar le clarifică și impune o cât mai largă respectare a lor.

    Acolo unde societatea este evoluată (inclusiv prin finanțarea și devoltarea învățământului) pot exista reguli care să permită multă libertate indivizilor (cum e cazul economiei de piață, dar și al economiei publice din aceste societăți), fapt ce duce la progres.

    Societățile barbare (unde individul crede că poate face orice, fără să gândească la consecințe, cu condiția să nu-l oprească… statul, care îi este un fel de dușman) sunt mai perfomante economic dacă sunt mai reglementate, chiar dictatoriale.

    O foarte importantă regulă spune că societatea trebuie să aibă și stângă și dreaptă politică. Cei care cred numai în dreapta sunt ca barbarii de mai sus.

    • Stanga, dreapta, e relativ. Depinde ce sustin si unii si ceilalti.

      • ion spune:

        Stanga, dreapta….Asa cred si eu. Si aici apare problema “reguli bune”( (pt piata “libera”?) o utopie la fel ca si “omul nou”.
        Pe baza acestor axiome (false) sunt construite principii care apoi sunt puse la baza pt dezvoltarea diverselor teorii. Si ce se obtine? Sa ne rugam de ” politicieni si bancheri trebuie sa negocieze solutii” ..(De ce bancherii, sunt doar oameni de afaceri ca si altii, de ce au ajuns “mai egali”?). Exact cum mai spunea cineva: si politicienii vor sa faca “profit” ce e rau in asta (absolutizarea profitului ca motor infailibil)…. Si atunci care ar fi solutia? Sa mai slabeasca putin latul ca sa evite falimentul global, acum, sa-si maximizeze profitul pe termen lung…sumbru viitor.
        Deci cum facem reguli bune? Cum pot niste oameni care “e foarte bine ca sunt condusi de dorinta de a profita de orice oportunitate pt a face profit (drogurile au cerere mare, e o afacere buna , profit maxim….)” sa faca reguli “bune”. Cati politicieni, sa zicem necorupti, in lume nu in Romania nu incearca sa-si promoveze interesel sa-si mareasca “profitul”. Zicea domnul Patapievici la un moment dat ca ar trebui speculate viciile oamenilor pt a face bine !?
        Mai ramane problema la fel de importanta de a respecta regulile “bune” cu supraveghetor un stat “slab”.???!!!.. Sunt complet dezorientat!

        • Solutia: profitorii, sugatorii, lipitorile, sa inteleaga ca fara subiectul activitatii lor, adica, suptii, lipitii, profitatii, dispar si ei. Asa ca sa aiba grija si de ei…

    • eu****** spune:

      Vedeti Dvs. chestiunile asta, de stanga sau de dreapta au importanta numai si numai pentru partea de venituri si cheltuieli publice…. Sigur cu cat partea alocata statului este mai mare cu atat privatul va fi mai dominat de catre stat…

      Daca statul este minimal, aceasta discutia devine din ce in ce mai lipsita de importanta…

      Deci sa reducem dimensiunea aparatului de stat, dar sa nu ii distrugem autoritatea si competenta, daca se poate chiar sa le intarim. Credeti ca se poate cu bani mai putini?

      • Da, se poate, cu o conducere responsabila

      • Nu e așa. În țările nordice, inclusiv Germania, bugetul e 40- 50 % din PIB, și indivizii se simt liberi, chiar ca investitori. În fond serviciile publice ajută afacerile, cresc veniturile și profiturile private sau le apără.

        În România procentul este cam 35%, suma este furată în mare parte de privații care îi blochează și pe alți privați care nu vor să fure (dar mulți nu au încotro, concurența nu e loaială). Aproape totul este privat în România. Dacă statul scade foarte mult, cresc mafiile, taxele de protecție.

  4. Contribuabil Temperat spune:

    Sunt un contribuabil oarecare, lucrez la o firmă cu capital privat străin care exportă producția 100%.
    Începând cu anul 2005 am urmărit, constant, on-line, informații despre influența celor patru factori care pot influența, pozitiv sau negativ, afacerea dezvoltată de firma la care sunt angajat: resursele specifice, piața de desfacere, fluxurile financiare și evoluția politică. Toți acești factori au avut evoluții destabilizatoare.
    Anii 2005 – 2011 conțin atât perioada ante-criză, criza propriu-zisă și post-criza.
    Totuși, în toată această perioadă nu a fost concediat nici un salariat. Cheltuielile au fost supuse unui proces intensiv de slăbire. În perioada mediană a crizei, atunci când a lovit Șocul Financiar, care a adus multă suferință clienților tradiționali care au fost obligați să reducă numărul comenzilor, personalul a fost implicat într-o vastă operațiune de revizii, reparații și investiții în utilaje și fluxuri de producție. Au fost efectuate reorganizări, au fost deschise cursuri de recalificări. Au fost făcute investiții importante în activitatea de proiectare și în cea de IT.
    Criza a constituit un răgaz pentru reorganizarea activității și reafirmarea hotărârii ferme de a continua afacerea oferind același sistem de încredere cu care clienții societății au fost obișnuiți dintotdeauna. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate; după o sincopă care a durat numai șase luni activitatea a fost reluată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

    În concluzie: Capitalismul nu are nevoie de ”o nouă normalitate”. El este Normalitatea și nu are nevoie să fie resuscitat de nimeni.
    Ceea ce trebuie supravegheat și amendat, atunci când este cazul, este Factorul Uman.

    Lăcomia unor indivizi care nu văd viața decât prin prisma unor grafice de la Bursă constituie O Boală care trebuie depistată și eliminată din sistem.
    Acești indivizi au pierdut contactul cu realitatea, ei nu au mai coborât de foarte multă vreme (poate chiar de mai mult de o generație) la nivelul unui stand de încercări mecanice sau al unuia de sudare sau într-un atelier de proiectare, care nu au respirat atmosfera dintr-o hală industrială sau nu au auzit – chiar prin căști performante – urletul compresoarelor, care nu au mai avut de foarte multă vreme satisfacția pe care o trăiești privind cum produsul tău concret (cu totul diferit de o foaie de hârtie cu multe zerouri) este preluat de un client mulțumit, acești indivizi, deci, nu mai trebuie lăsați să aibă acces la mecanisme care pot distruge singurul domeniu care mai ține societatea asta în viață: activitatea productivă.
    Lumea celor care susțin (cu viața lor, uneori) afacerile care PRODUC valoare și mențin locuri de muncă este astăzi supusă unui șoc mai puternic decât Șocul Viitorului descris de Alvin Toffler.
    Șocul mai vine și din partea celor care se presupune că trebuie să acorde maximă atenție protejării acestui tip de afaceri care rezistă chiar și în perioade de criză.
    Aceștia sunt oamenii politici, ei sunt cei care trebuie să folosească sumele colectate din impozitele plătite de aceste societăți pentru întreținerea la un nivel optim de sănătate, integritate și continuitate a statului.
    Atunci când indivizi fără o minimă cultură socială sau politică aranjează afaceri oneroase, prin care deturnează sume imense de la bugetul de stat în propriul buzunar, se comite o crimă.
    O crimă nedepistată de nimeni, necondamnată de nimeni dar care produce, insidios, efecte dezastruoase, în timp.

  5. Lucky spune:

    Articolul este foarte bun,atat ca fond cat si ca organizare, astfel incat concluziile prezentate isi subliniaza valoarea.

    Pentru a veni in sprijinul cititorilor dlui Vlaston, mi-am propus, presupunand ca am acceptul gazdei, sa prezint cateva definitii clasice ale Capitalismului:

    “Capitalism”(C), prin prisma economica:
    Un sistem economic in care mijloacele de productie si distributie apartin persoanelor particulare sau corporatiilor si dezvoltarea este proportionala cu acumularea si reinvestirea profitului castigat pe piata libera. (Sursa: Dictionary.com);

    O definitie esentiala a “C”-ului este o definitie politica:

    “C” este un sistem social bazat pe principiul drepturilor individuale. (Sursa: capitalism.org)

    In scopul de a avea un sistem economic in care “productia si distributia apartin persoanelor particulare sau corporatiilor”, trebuie sa ai drepturi individuale si drepturi de proprietate specifice. Singura cale un sistem economic corespunzator primei definitii este aceea de a avea un sistem politic adecvat celei de-a doua definitii. Prima este o implicare a secundei. Intrucat definitia secunda, cea politica, este fundamentala si reprezinta cauza primei definitii, este o definitie mai folositoare si, de aceea, preferabila.

    Intrucat oamenii adeseori folosesc termenul “C” in mod detasat, “Laissez Faire Capitalism” este cateodata folosit pentru a descrie un Sistem Capitalist adevarat.

    The first is an implication of the second. Because the second, political, definition is fundamental and the cause of the first, it is the more useful definition and is preferable. Dar aceasta fraza este superflua.

    Este important sa definim “C” corect intrucat o definitie corecta este o preconditie esentiala unei aparari potrivite. “C” este singurul sistem politic moral intrucat el este singurul sistem dedicat protectiei drepturilor, care este o cerinta pentru supravietuirea si inflorirea umanitatii. Acesta este singurul rol potrivit al unui guvern. “C” trebuie viguros aparat pe o baza morala, nu pe o baza economica sau utilitariana.

    Rezulta, asadar, ca sistemul pe care iliescu a incercat sa-l implementeze in Romania ca si un sistem capitalist, nu se incadreaza, nici pe departe, in canoanele universal recunoscute ale capitalismului clasic. (capitalism specific Romaniei sau proprietatea este un moft, incurajarea si mentinerea unor unitati economice de stat, etc).

    Privitor la subventiile pentru partide, si eu cred ca ideea dlui Basescu este o idee buna intrucat, cel putin teoretic, exclude compromisul catre sponsori privati si presupune o limitare a cheltuielor de promovare a partidului, accentul trebuind a fi pus mai mult pe calitatea intrinseca a candidatior si programului politic decat pe reclama propagandistica care, odata candidatii alesi, sfarseste invariabil in cosurile de gunoi…

  6. Mihai spune:

    Fiind in faza “capitalismului salbatic” probabil ca o mai mare atentie trebuie data mecanismelor, organelor insarcinate cu vegherea respectarii “regulilor bune” (stiu eu, curtea de conturi, etc. justitia pana la urma). Politicienii nu se vor schimba pentru ca omul e un animal care isi schimba foarte greu si in timp apucaturile. Partea cu luatul de guler al politicienilor e o naivitate. Il schimbi pe tanda cu manda dar la urma constati ca de fapt n-ai facut nimic. In momentul in care se reuseste impunerea respectarii legilor atunci nu mai conteaza asa de mult cine e la guvernare pentru ca exista o oarecare siguranta ca activitatea acestora se va desfasura in cadrul legal.
    Sigur, respectara literei legilor nu va schimba cu nimic faptul ca statul e cel mai prost administrator de resurse. De exemplu, nu e absolut deloc ilegal sa cumperi – ca spital – un aparat medical foarte scump care insa sa fie lasat nefolosit din diverse motive. Conceptul de “bad for business” este probabil urmatorul pas de facut in ceea ce priveste companiile de stat (dupa eliminarea ilegalitatilor).

    • dar tari precum Grecia, Italia, care nu sunt in faza capitalismului salbatic, de ce esueaza?

      • Radu D.L.Popescu spune:

        Cum, de ce? Pai ia uitati ce zice domnu Croitoru:

        “Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca.”

        Adica fix ce-au facut aia cu activele toxice, au tot vandut si revandut niste rahaturi si-au sperat ca se transforma in bici!

        Domnul Croitoru e inca in faza capitalismului salbatic. Pssst, sa nu-l trezim!

      • Gabriel spune:

        Globalizarea economica plus democratie liberala plus influentare psihologica.

      • Ştefan Brăgărea spune:

        Domnule Vlaston
        Chiar consideraţi că Italia a eşuat? Pot să vă reamintesc situaţia Italiei imediat post-belice? Cu Grecia, este mai simplu; pur şi simplu s-au supraestimat, în cel mai pur spirit mediteranean!

        • Italia este acum intr-un context al globalizarii, diferit de acela de dupa razboi.

          • Ştefan Brăgărea spune:

            Evident, Dle profesor! Dar redresarea s-a produs prin “capitalism sălbatic” – ah, cât detest sintagmele de acest gen. Italia (eventual nordul italian) constituie o forţă economică ce nu poate fi neglijată, nici la nivelul Uniunii Internaţionale a Marilor Capitaluri.

  7. A.B. spune:

    eu n-am inteles un lucru. cum vine chestia cu ‘capitalismul de dambovita’ cand in primele 20 de companii din RO doar 1 e romaneasca (si aia e de stat) si cand 75% din economie e detinuta de capitalul strain.

    care sunt clicile astea atunci? pot sa insir nume de la Becali la Vantu, la Dan Dragoi, la Patriciu sau Udrea – Cocos.

    dar la fel pot sa insir nume de la OMV, Bechtel, AIG, bancile recapitalizate de guvernul roman, asiguratori privati, etc…
    chiar aici pe contributors a fost publicat un articol de catre economistul alin ciocarlie, intitulat “economia romaneasca? sau economia din romania cu capital strain?” vi’l recomand cu caldura.

    povestea ca in RO nu exista capitalism, e doar o poveste: pictam capitalismul atat de curat, alb si utopic ca orice rateu il numim ne-capitalism. putea la fel de bine sa zica ca in ultimii 20 de ani s-au intinat idealurile capitalismului, sic! e aceiasi pozitie.

    si un ultim lucru pe care nu l-am inteles: unde a fost BNR in ultimi 20 de ani? in congo? ei nu au nici o responsabilitate pt unele decizii economice?

    • Ştefan Brăgărea spune:

      Stimate A.B,
      Nu este relevantă proprietatea asupra capitalului INVESTIT! Importante sunt rezultatele; iar dacă ajungem din nou la “nu ne vindem ţara”, vom crea posibilitatea de a fi din nou furată.

  8. Radu D.L.Popescu spune:

    Domnule Vlaston, vazand primul citat din domnul Croitoru, primul meu gand a fost ca nici noi n-om fi economisti, da’ nici domnu Croitoru. “Alegeri libere responsabile” si “reguli bune” sunt notiuni pe care eu le-am intalnit numai in romanele SF, de unde trag concluzia ca domnul Croitoru e un poet ratacit in economie.

    Pe vremea mea, pragmaticii aia de comunisti, parca aveau formulari mai bune. Capitalism = concurenta, comunism = constiinta.

  9. Gabriel spune:

    Indraznesc sa va intreb daca ati avut rabdarea sa cititi lucrarile pe care vi le-am trimis.

  10. Ştefan Brăgărea spune:

    Stimate Domnule Vlaston
    Un articol corect, în pofida faptului că îl începeţi cu menţiunea “nu sunt economist”. Fiind inginer (deci obligat să am cunoştinţe economice; mi le-am şi perfecţionat printr-un MBA) sunt sincer impresionat de claritatea punctelor de vedere.
    Hai să recunoaştem un lucru; una dintre preocupările economiştilor (nu ale contabililor, ăştia fiind o specie subdezvoltată, după modelul francez) a fost să creeze un limbaj inaccesibil logicii de rând (urmând exemplul alchimiştilor Evului Mediu). Putem vedea însă consecinţele, care sunt GRAVE. Haideţi să ne păstrăm totuşi speranţa.

    • Multumesc pentru aprecieri. Asta a si fost intentia. Sa clarific niste alegatii complicate, cu talentul profesorului de liceu.

    • Gabriel spune:

      Ceea ce este legat de etica si crestinism, adica faptul ca activitatea economica exista doar in folosul omului, adica a socialului, reprezinta eroarea teleologica in care se afla capitalismul : omul este scop final iar nu mijloc !

  11. revelare spune:

    1/ Toate tarile care au revenit de la socialism, au trebuit sa preia firul, dar masinile de pe strada au creat iluzia ca se reia de unde ajunsesera tarile din vest cu o dezvoltare neintrerupta.
    Dar a trebuit reluat mult mai din urma, cuprinzand si perioada capitalismului salbatic. Toate tarile astea au trecut prin astea, mai devreme sau mai tarziu, mai scurt sau mai lung…

    2/ Regulile sunt bune si acum, tehnologia a evoluat fff rapid, iar legislatia vine intotdeauna mai tarziu. Imi poate da cineva exemplu de legislatie adoptata preventiv in vederea regularii unor evenimente doar anticipate probabil?

    3/ pe pct 2 s-a grefat o alta iluzie: ca banii se pot face din speculatii doar, pe hartie.Fals, trebuie creata o plus valoare, care aceasta poate fi speculata pana la o anumita limita… Activele toxice, sunt evidente, fel de fel de CDS si altele, numiti le voi mai departe, care le
    stiti mai bine… Aici intervine si abrogarea unor legi din vremea crizei, in SUA, care separau activitatea de investritii de cea de economisire/creditare a bancilor. Pe principiul ca daca avem antibitice de generatia a “n”-spea, putem sa mancam nespalati pe maini indiferent pe unde am bagat mana.

    4/ S=a adeverit o teza veche ca cu cat o entitate economica devine mai mare si puternica cu atat impactul ei social devine mai puternica si trebuie pusa sub un anumit control social sau cam asa ceva. Evident ca daca guvernele ar fi lasat in cea mai buna traditie liberala anumite banci sa cada, atunci dezastrul ar fi fost imens. Gresala este ca pe langa ajutor nu s-a intervenit si cu masuri de “insocializare” de facto desi aceasta se facuse de jure (banii staului/contribuabilului)

    5/ O tara ca Romanai, trebuie sa aibe cateva firme strategice de stat. Faptul ca activitatea lor este afectata de capitalismul clientela/de cumetrie care inca (mai) bantuie prin RO, nu inseamna ca existenta blor este gresita. daca nu stii sa manui cutitul si te btai, trebuie sa inveti sa il manui cu indemanare, nu sa renunti la cutit.

    6/ La toate astea e un leac si o reteta. Leacul (regulile bune): morala, care si ea este atacata …

    Trebuie sa fim conservatori in morala, ca sa ne bucuram de roadele liberalismului in economie….

    Practic: O firma are greutati:1/ face concedieri. 2/ reduceri de salarii: se incepe de la top management, cand ajung acolo la min.pe economie se trece la palierul inferior…. Inainte vreme, generalii care pierdeau bataliile se sinucideau….

    Concluzie:

  12. Emil spune:

    Nu ştiu ce aţi înţeles din capitalismul d-lui Croitoru, dar dacă tot începeţi să daţi link-uri către “produsele” mizeriilor lui Giurgea (aţi făcut-o la articolul trecut) v-aş recomanda o lectură mai profundă a ceeace scrie capitalistu’ pă pâine pe la el pe acolo. Teorii şi soluţii cu cetăţeni de mâna a doua, buni doar să fie folosiţi ca donatori de organe pentru “adevăraţii” cetăţeni, lovituri de stat militare, date de ofiţeri dă dreapta şi patrioţi, execuţii sumare de bugetari “comunişti” şi alte rahaturi din astea. Totul bine subliniat cu “ha-ha-uri” din 3 în 3 rânduri, hăhăieli despre care orice psihiatru cu oareşce practică vă poate spune multe. Mizerii care frizează paranoia, pe scurt.

  13. eu****** spune:

    Articolul domnului Croitoru mi se pare exceptional.

    Pune in discutie, pentru prima data, esenta economiei noastre.
    Unii, in 2007, ne-au dat un verdict politic aveam o “economie de piata nefunctionala”…
    Tararara…

    Si mai exceptional mi se pare faptul ca a generat si genereaza, in continuare, discutii.

    Deci lumea se preocupa, are intrebari, cauta solutii, gandesti, fiecare dupa puterile sale, dar exista o preocupare care poate sa duca toata societatea spre mai bine. Este exceptional de bine, si este prima data dupa 1989 cand aceste lucruri sunt dezbatute de societate, in societate.

    Criza ne-a grabit spre aceasta discutie, dar nu ea este cea care ne-a adus aici.

    Nu as dori sa amestecam ciorba romaneasca cu cea europeana, in sensul in care la noi pana sa ne asemanam cu ciorba europeana mai avem un drum….

    Desigur ca si ciorba europeana are problemele ei.

    Pentru discutii prezint cateva aspecte, in comparatie cu cele din USA.
    Cele mai provocante, in opinia mea, sunt urmatoarele:
    1. daca USA isi amplifica inflatia si o face transparent anuntand trendul pe un termen lung, Europa urmareste o anumita austeritate;
    2. daca USA urmareste stabilitatea preturilor si crearea de locuri de munca prin FED, Europa, prin BCE, urmareste numai stabilitatea preturilor.

    In final, imi doresc raspunsuri la urmatoarele intrebari:
    a. Oare esenta capitalista vine din USA sau din Europa?
    b. Catre USA sa tintim si noi sau mai catre Europa? Ce model alegem?
    c. Poate RO, pana nu isi stabilizeaza problemele din sectorul public – prin transparenta si MCV al coruptiei – , sa se gandeasca la capitalismul adevarat sau va oscila mereu intre cel cu fata umana si cel salbatica?

    Astept raspunsurile Dvs. si va multumesc pentru contributii.

    • Ei imi declin competenta sa raspund, dar am impresia ca nimeni nu stie prea multe…

    • Se pare ca nenorocirea vine de la capitalismul fiduciar, adica ala fictiv, virtual. Piata derivativelor financiare este de 11 ori PIB-ul mondial. Cum sa mai functioneze ceva predictibil, in atari conditii? Ne-am bagat mortu-n casa, nu mai stim cum sa scapam de el.

      • eu****** spune:

        Mugur Isarescu a avut spus ceva la genul ca nici ei nu prea intelegeau despre ce este vorba, dar au marsat…

        DL. Croitoru vorbeste despre alegerile libere responsabile – adica inteleg, pricep despre ce este vorba si responsabil aleg si ma arunc in valuri…Unde s-a rupt firul, a fost clar lipsa de responsailitate si cineva va plati sau plateste…

  14. Abigail spune:

    Chiar daca nu sunteti economist, formatia de matematician va asigura o gandire logica si riguroasa. Si mai cred ca pe Contributors se dezbat idei si ne dam cu parerea despre fel si fel de chestiuni care ne framanta pentru ca in esenta, cu totii ne iubim tara si vrem sa o vedem intr-un loc mai bun, mai curat, mai sigur.
     Personal, cand privesc inapoi la istoria acestui popor, in esenta vad ca multi au venit, au luat ce le-a placut si au distrus ce nu le-a placut si apoi au plecat. In urma, noi am ramas tot mai saraci. Pentru prima oara in istoria neamului nostru avem sansa sa oprim aceasta scurgere constanta de bogatie pe care acest popor a mostenit-o de la stramosi sau a creat-o , catre alte meleaguri. De aceea sustin ca trebuie sa tinem cu dintii de intreprinderile de stat, cel putin in sectoarele strategice. Sunt solutii sa fie restructurate si aduse pe linia de plutire in loc sa fie instrainate. Pana la urma, ce vom lasa urmasilor nostri? Un boutique numit Romania?

    In orice tara capitalista cu traditie, capitalismul este un exercitiu continuu si nu o formula care se aplica in mod rigid. Companii private sau de stat, banci, ONG uri, IMM uri, cu totii sunt parte a acestui proces continuu de schimbare, ajustare, adaptare, reatructurare, fuziune si disociere. Ideea ca ceva este batut in cuie pentru totdeauna sau ca ceva functioneaza perfect nu exista. Ceea ce ramane constanta ecestor exercitii sunt PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE CAPITALISMULUI. In aceste tari oamenii invata de mici aceste principii si cum sa le aplice, generatie dupa generatie. Sunt multi elevi care pornesc afaceri  de pe bancile scolii, asa ca exista o cultura solida a antreprenoriatului.

    Spre deosebire de aceste tari, in Romania se invata capitalismul din mers. Si ca orice lucru improvizat sau facut dupa ureche, rezultatele sunt eratice.
    Majoritatea antreprenorilor romani incearca sa se agate de oportunitatile aparute cu un soi de disperare, lasand la o parte orice principii economice sau morale. Ei ignora, din lipsa unei educatii antreprenoriale consistente, exact quintesenta : principiile capitalismului. La toate acestea, se adauga bajbaiala legislativa, lipsa de viziune si lipsa de moralitate si avem tabloul complet al situatiei actuale. 
    Este normal ca lucrurile sa se intample asa? Desigur. Antreprenorul exploateaza oportunitatile prin definitie,asa ca de ce nu ar exploata oportunitatea sa castige bani din afaceri cu statul?! Este vina antreprenorului ca isi urmareste interesul pentru care a pornit acea afacere? Nu cred.
    Nu asta este problema. Problema este lipsa de moralitate si transparenta a acestor contracte/ angajamente/afaceri cu statul , practica care capuseaza firmele de stat si le aduce in pragul falimentului. 
    Domnule Vlaston, ca matematician , stiti ca fiecare problema are cel putin o solutie. Nu spun ca este o solutie simpla, dar exista intotdeauna cel putin o solutie. Legislatie coerenta, mecanisme de control, educatia antreprenoriala ofera bucatele dintr-o solutie complexa, dar perfect aplicabila. 

    Multumesc pentru oportunitatea dezbaterii, cu adevarat ofera sansa unei reflectii asupra a ceea ce am facut pana acum si incotro vrem sa mergem.

  15. Sergiu Simion spune:

    ” Concluzia mea, la acest aspect: nu antreprenorii sunt de vina ca profita de coniventa cu statul, ci politicienii care le permit acest lucru. In rest, darea de mita e pedepsita dur de lege, se si aplica in cateva cazuri, dar vina principala o poarta politicienii, partasi la astfel de practici.”

    Bizara concluzie. Cum adica “nu antreprenorii sunt de vina ca profita de coniventa cu statul” ?! Adica daca hotului i se permite sa fure ( de catre politicienii care ii lasa, desigur …) , hotul nu este de vina ?! Ma tem ca aici aplicati vechea zicala invocata mereu de catre hotii de azi si de catre cei care ii aparau in trecut ori acum : ” Hotul neprins este negustor cinstit”. Adica pe romaneste “a fost destept”adica “s-a descurcat” fata de cei care au ramas cinstiti si “prosti”. Ori aceasta zicala aplicata si acum arata ca , desi am intrat in UE , nu a avut loc nici macar desprinderea mentala de comunism , ce sa mai zicem de … constructia capitalismului. De aceea , aceasta recunoastere tardiva a unui fapt social tragic ( viitorul social a fost practic furat pana acum) : ” În România, sistemul economic construit începând din 1990 încoace a fost în mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectivă pe care au trăit-o românii. Punerea capitalismului la locul său rămâne cea mai mare provocare a României, aşa cum a devenit pentru întreaga lume “, ridica o intrebare foarte interesanta.
    Unde a fost in acesti 22 de ani BNR -ul, cu consilierii sai destepti cu tot , si ce politici economice …capitaliste a aplicat ??!! Enigma absoluta…

    • Nu fura, face afaceri, intr-un cadru legal schweitzer, facut intentionat asa de politicieni. Care e vina antrprenorului? sa fie altruist? Ce legatura au afacerile cu altruismul?

      • E clar că privații din România sunt la originea mlaștinii din România. Politicenii și funcționarii nu sunt decât executanții lor, contra unor șpăgi modice.

        Această „clasă capitalistă” este majoritar concentrată în capitală, își are originea în nomenclatura comunistă și securistă, și-au însușit tot capitalul fostului stat comunist. Nomenclatura comunistă se trage la rândul din țigani periferici și neoiobagi de soriginte fanariotă din Câmpia Dunăreană. De unde și metehnele acestei „noi burghezii naționale”.

  16. Abigail spune:

    Nu cred ca trebuie neaparat sa asteptam o solutie de la cineva sau ceva,ci mai degraba cred ca trebuie sa fim parte in gasirea unei solutii.

    Ceea ce lipseste Romaniei prin comparatie cu tari in care capitalismul este deja parte din cultura nationala( cum ar fi SUA de exemplu) ,  este o societate civila organizata si total independenta de politica. Exista asociatii profesionale extrem de puternice, sunt grupuri de interese care urmaresc organizatiile guvernamentale, urmaresc legislatia si atunci cand acestea lasa portite care le lezeaza interesele, strang semnaturi si initiaza modificarea legilor. Sa stiti ca exista coruptie si la ei, de fapt nu cred ca exista nicaieri un mediu perfect curat, lipsit de coruptie. Oamenii in general au niveluri diferite de moralitate si unii dintre ei vor cadea in patima lacomiei si vor lua mita sau vor face aranjamente oneroase. Diferenta este ca justitia in SUA este puternica si impartiala, si se aplica in toate cazurile, indiferent de cine este persoana sau compania in cauza. Presa, ziaristii constituie o alta veriga puternica de control in societatile capitaliste.
    Ceea ce incerc sa spun este ca tot sistemul se perfectioneaza in timp, cu conditia ca toti jucatorii in societate sa fie activi. Lipsa de organizare si implicare a cetatenilor romani la gospodarirea propriei tari a permis guvernantilor sa faca ce i-a taiat capul si sa-si urmareasca mai mult propriul interes decat interesul public care de fapt i-a pus in acele pozitii. Aceasta atitudine provine de la lipsa unei educatii civice a cetatenilor in spiritul participarii la deciziile care le afecteaza calitatea vietii si viitorul urmasilor lor. Poate ca in gimnazii, in loc de a doua limba straina pe care copiii o invata dar nu o folosesc( la acea varsta, ei calatoresc cu parintii, deci nu au nevoie de a treia limba pe care o vor uita oricum, din lipsa  exercitiului practic) si de religie( bisericile pot face educatie religioasa duminicile, dupa slujba) , copiii ar trebui sa invete mai multa educatie civica, sa faca proiecte in comunitatea de unde provin, sa invete despre caracter si responsabilitate individuala, iar astfel sa cream o generatie de cetateni activi si implicati. Educatia majoritatii populatiei este cea mai importanta si utila componenta la schimbarea peisajului economic romanesc. 
    Pana atunci insa, iata ce jucatori pot imbunatati transparenta si moralitatea relatiilor economice. 
    1. Guvernul -poate elabora metodologii de atribuire a lucrarilor finantate cu bani publici sau poate perfectiona metodologiile existente.  Guvernul are atat responsabilitatea cat si capacitatea de implementare a mecanismelor necesare eliminarii practicilor oneroase in relatiile economice dintre privati sau privati si stat. 

    2. Justitia -este un jucator cheie in acest proces. Iar cei dovediti ca incalca legea, trebuie sa suporte consecintele legii.  Cred ca justitia romaneasca vrea sa-si castige prestigiu social, atat la nivel national cat si european.

    3.Presa -presa de calitate poate fi un jucator important in procesul de asanare morala a mediului de afaceri.  Ziaristii romani  valorosi ( cei care nu alearga dupa scandaluri mondene) pot documenta si aduce in atentia opiniei publice si autoritatilor competente cazuri de coruptie si concurenta neloiala.

    4. Intelectualii romani neafiliati politic pot sa educe cetatenii in chestiuni care tin de spirit civic, participare democratica si responsabilitate individuala. Daca cetatenii sunt educati, atunci nu pot fi manipulati de clasa politica. Mai mult, pot trage la raspundere  pe cei alesi de ei. Intelectualii romani scarbiti de clasa politica trebuie sa-si schimbe focusul de la critica clasei politice, la educarea cetatenilor. Nu numai ca astfel vor avea sansa sa faca o munca mult mai utila, dar vor avea si satisfactia ca in sfarsit sunt conectati cu oamenii din randul carora s-au ridicat. Transferul de cunostinte despre democratie si principiile capitalismului de la intelectualii romani catre cetateni valoreaza infinit mai mult decat critica acra si sterila la care asistam de ani de zile si care nu ne duce nicaieri.

    Cel putin asta este opinia mea.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)