Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Ce rămâne. Sau de ce justiţia independentă este unica şansă a libertăţii noastre

Ioan Stanomir martie 25, 2014 Politica & Doctrine
5 comentarii 986 Vizualizari

Divizarea partidelor de dreapta, discuţiile interminabile şi sterile în marginea unei unităţi care nu se va realiza probabil niciodată cu adevărat, consolidarea artificială în Camere a unui guvern ce se întemeiază pe traseism şi improvizaţii lamentabile, atacuri mediatice imunde, ignorate sau sancţionate ezitant de către un organism, CNA, dominat de propria sa obedienţă : peisajul de la finele lui martie 2014 dă masură ratării obiectivului strategic al reformării elitei politice şi al refondării statului. Momentul grotesc al constituţiei confecţionate în regim de urgenţă de către un USL astăzi defunct este cel mai recent episod ilustrând potenţialul malefic al iniţiativelor sprijinite de politicienii români.

Pe acest fundal, există un reper pe care nimeni nu îl mai poate ignora, reperul în funcţie de care se ordonează raportarea din spaţiul public, reperul ce indică profunzimea unei schimbări dificil de anticipat în momentul debutului primului mandat al preşedintelui Băsescu. În contra tututor, o justiţie independentă se consolidează, iar articulaţiile ei devin, organic şi progresiv, o autentică coloană vertebrală capabilă de a acorda statului nostru coerenţă şi transparenţă. Prin DNA şi instanţele de judecată, domnia legii încetează să mai fie un cuvânt gol. Iar egalitatea în faţa constituţiei este asigurată, şocând pe cei care s-au privit pe sine şi pe clienţii lor ca fiind posesorii unei imunităţi de drept divin.

Pentru prima dată în post comunism, excesele de putere, aroganţa şi impunitatea nu mai sunt regula ce pare de neînlăturat. Violenţa cu care trusturile media atacă această justiţie eliberată de tutelă şi de patronaj nu este întâmplătoare. Intuiţia lor este corectă- rolul de contrapondere al justiţiei este evident, iar suveranitatea fondată de corupţie şi pe intimidare nu mai este ilimitată.

Scenele în care preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa chema la desfiinţarea DNA sunt proba ultimă a acestei schimbări care modifică din temelii regimul nostru politic. Un stat de drept robust este alternativa la despotism şi subdezvoltare, iar cei care se i se opun cu atâta vehemenţă sunt conştienţi de limitele autorităţii lor, în acest nou context.

Bilanţul este vizibil şi trimite la un fapt incontestabil.Ieşirea din subdezvoltarea democratică este efectul acţiunii unei justiţii independente ce operează contrazicând şi ameninţând interesele elitei politice prădătoare. Reforma partidelor este încă un deziderat. Existenţa unei ramuri a guvernământului care să ocrotească libertăţile şi să sancţioneze abuzurile este o realitate. De aceea, poate, supravieţuirea României ca stat european depinde de vitalitatea acestui segment instituţional doar în aparenţă fragil. Căci lupta lor este şi lupta noastră. Libertăţile pe care le avem sunt garantate de valorile pe care justitiţia independentă le reafirmă, tenace, zi după zi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Mihai Popa spune:

    Domnule Stanomir, aveți perfectă dreptate !
    ”supraviețuirea României ca stat european depinde de vitalitatea acestui segment instituțional (Justiția independentă) doar în aparență fragil. Căci lupta lor este și lupta noastră. Libertățile pe care le avem sunt garantate de valorile pe care justiția independentă le reafirmă, tenace, zi după zi”

    Dar Adevărul umblă cu capul spart și cu Dreptatea ciobită în mână !

    Ce se va întâmpla dacă Justiția nu va mai avea un apărător de talia actualului Președinte ?
    Un alt președinte se va instala cu certitudine la Cotroceni la finele acestui an. După cum se arată sorții acest viitor președinte s-ar putea să nu aibă un mare deranj moral în momentul în care i se va cere să semneze Legea Desființării DNA care va fi rapid publicată și instantaneu aplicată. Noaptea pe la ora trei o echipă de comando va pune lacătele pe porțile DNA. Ăștia sunt hotărâți, nu umblă cu jumătăți de măsură.

    Restul va fi tăcere, o tăcere mormântală (vorba ceea ”ein wort ein mort”).
    Calculatoarele care alocă aleatoriu dosarele se vor defecta subit.
    Stivele de Dosare de Urmărire Penală a actualilor Corupți vor dispare fără urmă. Eventual vor apare niște dosare noi pe numele celor care astăzi se țin cu amândouă mâinile de drapelele revoluției de la 1789: Liberte, Egalite, Fraternite, Justiție !
    Fraternite, Justiție, dar de: ”de dai, n-ai; ia nu da, să vezi cum ai”. Libertate carevasăzică.

  2. Alex spune:

    Inainte de a sarbatori o justitie functionala si independenta, as vrea sa vad cum depaseste momentul alegerilor din 2014 si cum se ocupa de hotii si coruptii si din PDL / PMP, ba chiar din zona camarilei prezidentiale.
    Mai e nevoie de citiva ani tot asa de “productivi” la condamnari si arestari ca perioada recenta pentru a ma face sa cred cu adevarat ca justitia chiar e oarba si legea e chiar una pentru toti.
    Deocamdata – din pacate- inca oscilez intre a considera ca justitia sau e un mecanism de platit politie politice sau chiar ca e in slujba baselului..cum clameaza unii si altii.
    Mai vb in 2016..cind poate si nea Base (si de ce nu si genialele lui fete) ar avea de raspuns unor intrebari incomode, Ponta sa fie tras la raspundere pt plagiat, si etc etc etc …
    Cu o floare (si 2-3 condamnari ) nu se face inca primavara dreptatii…

    • vaduval spune:

      Absolut corect Domnu” Alex . Probabil ca Domnul Stanomir nu stie ce solutii halucinante se emit in provincie si crede ca Justitie inseamna doar DNA sau instante bucurestene . Daca ar cunoaste realitatea (cruda) de la nivel de provincie , l-ar lua cu friguri in mijlocul verii . Daca ar cunoaste si oamenii de acolo si increngaturile lor , ar deveni brusc un personaj tragic ; lumea magistratilor este la fel de polarizata ca si Romania in general , nu ar fi putut face exceptie de la asta mizand doar pe faptul ca , fiind functionari superiori , (sau demnitari in cazul CSJ) au salarii cu mult mai mari decat majoritatea salariatilor romani .

  3. Grammaticus spune:

    Justitia este unul din realele principii de sanatate in orice societate, cu atit mai mult in Romania.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)