marți, martie 19, 2024

Cine a fost Manea Mănescu: Un impenitent funcţionar al Răului

Premierul ceauşist Manea Mănescu (1916-2009) a fost un personaj de o mediocritate proverbială. A rămas până la capăt alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu, s-a aflat, împreună cu Emil Bobu, alt vechil al clanului Ceauşescu, în acel helicopter care a plecat de pe acoperişul clădirii CC pe 21 decembrie 1989. Mănescu s-a despărţit de cuplul Ceauşescu la Snagov. S-a întors acasă, la reşedinţa de pe Bulevardul Primăverii. A fost apoi arestat, judecat pentru infracţiunea de „genocid” în procesele mai mult decât îndoielnice din perspectiva politică şi juridică de după 1990. Nu că n-ar fi meritat să fie condamnat, dar crimele regimului nu se limitau la perioada circumscrisă de oamenii lui Iliescu şi Roman. Iar alţi potentaţi, care se retrăseseră la timp ori fuseseră marginalizaţi de tot mai nesăbuitul Ceauşescu, au scăpat fără probleme (mă gândesc, de pildă, la „perfectul acrobat” Leonte Răutu ori la Ilie Verdeţ).

Manea Mănescu a fost un birocrat obtuz, un economist marxist extrem de rigid şi un adept necondiţionat al dogmelor comuniste. Fiu al militantului socialist prahovean Constantin Mănescu, având doi fraţi cu prenume inspirate de panteonul marxist (Lenin Mănescu şi Rakovski Mănescu), Manea a studiat în anii ’30 la Academia Comercială, specializându- se în statistică. A intrat în PCR în acei ani, fiind un admirator înflăcărat al URSS şi al lui Stalin. A colaborat la revistele controlate de PCR clandestin. Alţi colegi de generaţie cu studii economice au fost Corneliu Mănescu (nicio legătură de familie), Hristache Zambetti (ulterior general de securitate despre care ar trebui scris pe larg şi cu date cât mai precise), Petru Năvodaru (ulterior cumnat al lui Grigore Preoteasa şi socrul lui Paul Goma), Gheorghe (Gogu) Rădulescu, Roman Moldovan (ulterior preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării, o instituţie de bază a sistemului stalinist). După război, a fost numit profesor la ISEP „V.I. Lenin” (Institutul de Studii Economice şi Planificare), şef de sector, apoi şeful secţiei ştiinţă şi cultură din cadrul Direcţiei Propagandei şi Culturii condusă de Răutu. A fost ales membru al CC la Congresul al III-lea al PMR în 1960. Se poate spune aşadar că a fost cât se poate de implicat în acţiunile propagandistice şi ideologice ale epocii Gheorghiu-Dej.

Nicolae Ceauşescu l-a remarcat în anii ’50 şi l-a inclus în grupul aparatului de partid pe care s-a bizuit în lupta pentru obţinerea supremaţiei politice după moartea lui Gheorghiu-Dej în martie 1965. La Congresul al IX-lea (iulie 1965), Manea Mănescu intra în Comitetul Executiv şi în Secretariat, iar după câţiva ani devenea membru al instanţei supreme, Prezidiul Permanent. I-a succedat ca premier (prim-ministru al guvernului, denumire creată atunci în locul aceleia de preşedinte al Consiliului de Miniştri) după pensionarea lui Ion Gh. Maurer în 1974. Din discuţiile pe care le-am purtat în 1988-1989 cu regretatul matematician şi disident Mihai Botez a reieşit că Mănescu a fost principalul oponent al direcţiei economice reformatoare. Departe de a fi fost „părintele ciberneticii româneşti”, cum l-a numit hiperbolic fostul şef al Securităţii, Ion Stănescu, în discursul de la înmormântarea lui Mănescu la Cimitirul Bellu, era de fapt un economist leninist mediocru, a cărui principală „contribuţie” era legată de pseudo-obiectul numit „statistica nivelului de trai al populaţiei”. Deci o tematică aprioric falsificată, supusă poruncilor şi capriciilor puterii. Alţi economişti (Alexandru Bârlădeanu, Emilian Dobrescu) au susţinut scăderea ratei de acumulare şi încurajarea consumului. Manea Mănescu a vituperat împotriva „iluziei tehnocratice” şi a fost campionul „accelerismului”. L-a susţinut pe Ceauşescu în eforturile de înlocuire a disciplinei managementului ca obiect de studiu academic prin impostura numită „ştiinţa conducerii societăţii socialiste”.

După 1979, a rămas în organele de vârf şi a supravegheat altă struţocămilă instituţională, Consiliul de Dezvoltare Economică şi Socială. Ca vicepreşedinte al Consiliului de Stat, ca veteran al PCR, a colaborat cu Gogu Rădulescu (cu care de altfel se detesta) la perpetuarea celui mai dezolant cult al personalităţii despotului şi al soţiei acestuia. Au rămas de pomină prosternările lui Manea Mănescu (altminteri chinuite, întrucât purta corset legat de sciatica sa cronică) în faţa „mult iubitei tovarăşe”, discursurile de o infinită slugărnicie, articolele şi cuvântările în care Ceauşescu era proslăvit fără urmă de jenă. Cultul personalităţii nu s-a născut din neant, ci a fost confecţionat de membrii aparatului de partid. Între aceşti sicofanţi, Manea Mănescu s-a evidenţiat prin lipsa completă de măsură în adularea liderului şi în justificarea celor mai dezastruoase decizii economice şi sociale. Manea Mănescu nu a fost un „comunist de omenie”, cum afirmă apologeţii săi, inclusiv Oana Niculescu-Mizil, ci un zelos, impenitent funcţionar al Răului.

Text transmis, scris si audio, la postul de radio Europa Libera

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Referinduva la „acel helicopter…” ne aducem aminte de data de 22 decembrie, nu 21. Chiar au fost trasi la raspundere, careva, pentru violenta si crima, de exemplu in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 la Bucuresti?

  2. Sicofantii erau denuntatori, un fel de acuzatori publici in Atena.
    Altminteri, interesant articol despre un personaj despre care nu stiam mare lucru.

  3. Oare dl Ponta daca era mai batran cu 20-30 ani ce ar fi fost si de fapt ce este? Sa dam un citat de pe feisbucL

    „Plagiatorul mincinos
    Din barurile de prin Emirate, plagiatorul mincinos spune, citez: „Absorbția de fonduri europene a crescut de la 7% la peste 53%, iar toate programele europene au fost deblocate. Acum avem și noul exercițiu financiar”.
    Ce nu spune plagiatorul mincinos :
    1.Cei 53% au fost absorbiţi în baza contractelor semnate în timpul lui Emil Boc.
    2.În cei peste trei ani de mandat ai plagiatorului mincinos, nu s-a semnat nici un contract semnificativ pe banii europeni din cauza incompetenţei şi corupţiei “celui mai cinstit guvern”.
    3.Din cele 19 miliarde de euro alocate de UE pentru fondurile de coeziune (autostrăzi, căi ferate, regularizări de rîuri, calificare şi recalificare personal, modernizare spitale şi şcoli, anvelopare blocuri, creare locuri de muncă etc) sub conducerea plagiatorului mincinos, ţara va pierde aproximativ 7 miliarde de euro, pentru că “cel mai cinstit guvern” se teme de DNA.
    4.După ce ascunde că incompetenţa şi corupţia actualului guvern vor face ca România să piardă cel puţin 7 miliarde euro la sfîrşitul acestui an, plagiatorul mincinos ne povesteşte cît de bine va folosi banii din noul exerciţiu financiar al UE. Păi, măi mincinosule, dacă acum DNA-ul te împiedică să cheltuieşti banii pe care îi ai la dispoziţie pînă la sfîrşitul anului, cum crezi că nu te va încurca de anul viitor încolo? Chiar speri să desfiinţezi DNA-ul pentru a da dezlegare la bani europeni clientelei corupte?
    De trei ani, plagiatorul şef al ţării mizează totul pe propaganda mincinoasă, bine susţinută de învăţăceii turnătorului Felix de la A3 şi de ai mai tînărului urmaş ai turnătorului, Sebastian Ghiţă de la RoTV.
    Vai de tine şi de clica ta, cînd românii vor înţelege cît i-ai minţit.”

  4. Domnule Tismaneanu sunteti intro mare eroare. Urasc Comunismul si l-am urat totdeauna dar Manescu, din nefericire era mult mai inteligent decat media conducatorilor de astazi. Si pe deasupra avea si un strop de bun simt, cea ce nu mai vad astazi. Aveti multe de spus despre ce se intampla in zilele noastre, pentruca este durere mare. Prostia are rang de ministru, parlamentar si tot asa pana la portarul de la primarie. Nu mai vorbiti despre ce nu cunoasteti. Aveti grija de ce se intapla acum si pe urma vom avea dreptul sa-i condamnam pe cei care au fost. Asa faceau si ei, comunistii.Ii dadeau exemplu pe cei dinaitea lor. Haideti sa ne privim in ochii ca sa putem schimba mizeria.

  5. Am fost şi eu student la ASE pe vremea lui M. Mănescu, îmi amintesc ce greu am făcut rost de cartea lui de cibernetică. La bibliotecă nu mi s-a dat, mi-au răspuns cu fior că „nu se poate, e secret” … Probabil nu se tipărise încă, era doar trasă la „şapirograf” sau altă năzdrăvănie de pe timpul anilor 70. Când în sfârşit am obţinut-o , m-am mirat de „formulele” cibernetice, care nu erau decât o colecţie de elemente. De ex., rezultatul (să-i zicem PIB, pe vremea aia Venitul Naţional) este egal cu alfa + omega + delta + gamma + şamd … unde alfa = producţia de automobile, beta= producţia de becuri, şi tot aşa … Să-i tot ciberneticeşti, neică ! Bine faceţi cu aceste evocări critice, d-le Tismăneanu, poate s-o mai rarefia nostalgia după acele vremuri !

  6. Domnule profesor, nu va suparati, dar este o mica eroare (de tip typo) care sare in ochi. Ar trebui 22 in loc de 21 in fraza „A rămas până la capăt alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu, s-a aflat, împreună cu Emil Bobu, alt vechil al clanului Ceauşescu, în acel helicopter care a plecat de pe acoperişul clădirii CC pe 21 decembrie 1989.”
    faimosul ultimul zbor a lui N.C.

  7. Stimate dle Tismaneanu,mi-aduc aminte ca la un moment dat,Manea Manescu si-a pierdut toate functiile.A trebuit sa se faca la reprimirea sa din nou alegeri pt.M.A.N.,s.a.m.d.Este un episod neclar din (lunga ) sa viata si n-am gasit nicaieri referiri la asta.Era parca prin anii 70. Cu afectiune G.C.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro