joi, martie 28, 2024

Cine a fost Silviu Brucan? Marele maestru al mistificarilor

Cinicul propagandist comunist Silviu Brucan (1916-2006) a fost expert in fabricarea de legende. Despre altii si despre el insusi. Jucand cartea de ganditor independent, a fost indragit, incepand din anii 70, de unele cercuri liberale si marxizante din SUA. A stabilit o relatie speciala cu Ceausescu: acesta ii permitea sa calatoreasca in Vest, Brucan se abtinea sa-l critice public. Pana la revolta de la Brasov, Brucan a respectat acest acord. Chiar si dupa aceea, nu a contestat rolul conducator al PCR, ci doar excesele cultului lui Ceausescu si indepartarea de “normele leniniste”. “Scrisoarea celor 6″ din martie 1989, nu a fost un manifest anti-totalitar, ci un strigat de revolta al Vechii Garzi a partidului in raport cu abuzurile dictaturii lui Ceausescu. O revolta intarziata, limitata ideologic si prea putin relevanta politic. “Scrisoarea” nu a catalizat formarea unui grup reformator la varf. Brucan nu a fost niciodata un disident, ci doar un fractionist in interiorul PCR. Nu a crezut in democratia liberala si nu a iubit pluralismul.

Apropiat de Dej, comunist indarjit, inflacarat si intransigent (asemeni unor Miron Constantinescu, Leonte Rautu, Ofelia Manole, Mihail Roller, Constanta Craciun, Grigore Preoteasa, Sorin Toma, Stefan Voicu, Pavel Tugui, Nestor Ignat, N. Corbu), Silviu Brucan a fost un activist credincios al PMR, vindicativ, inchistat si cinic. El scria rechizitorii in “Scanteia” cerand lichidarea lui Iuliu Maniu, sotia sa, Alexandra (Sasa) Sidorovici, rostea rechizitorii, ca acuzator public, la Tribunalul Poporului. Brucan a vorbit in numele RPR la ONU si la Washington, a scris texte virulente la adresa liderilor partidelor democratice din Romania, intemnitati de partidul lui Brucan, a jucat cartea fractionismului prudent in anii 80. A facut-o mizand, ori mimand ca mizeaza, pe sprijin vestic si, dupa 1985, pe sprijin sovietic. A mintit constant si cu pasiune.

Sa luam acest citat din „Generatia irosita”:„Ambiţia, o mare ambiţie, l-a devorat pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Intelectual autentic, se simţea superior tovarăşilor săi, şi mai ales lui Ghiţă Dej! Cuvintele care i-au scăpat «Ce, Ghiţă trebuia să fie conducătorul partidului? Eu trebuia să fiu!» dau măsura ambiţiei sale care avea să-i fie fatală”. Ambitia l-a mistuit pe Patrascanu mai mult decat pe sanguinarul Dej? Ar fi ordonat Patrascanu arestarea, torturarea, impuscarea lui Dej, a lui Bodnaras, a lui Teohari Georgescu, a Anei Pauker? Apoi, lasand suspecta oralitate a relatarii de-o parte, nimic nu sugereaza ca Lucretiu Patrascanu ar fi putut rosti cuvintele atribuite lui de Brucan. Nu asa vorbea Patrascanu. Cred sincer ca nu asa gandea. O spun pe baza a nenumarate interviuri pe care le-am facut de-a lungul anilor pe tema luptelor la varf din PCR. Veteran al conflictelor intestine, cunoscator al politicii de cadre staliniste, Patrascanu stia ca un intelectual nu are cum sa ajunga liderul suprem al partidului. Ce baza avea el in aparat? Niciuna. Cati ani de Doftana facuse? Ce relatii avea cu Kremlinul? Ce protectori avea la Moscova?

Obsedat de rolul sau istoric, Brucan si-a atribuit merite care nu erau ale sale, inclusiv initerea “Scrisorii celor 6″ (Gh. Apostol a fost adevaratul initiator). A intrat in lupta fatisa cu clanul Ceausescu nu pentru ca dorea democratie in Romania, ci pentru ca respingea modelul feudal-despotic al socialismului practicat de “Conducator”. In plus, orgoliosul Brucan nu putea suporta ideea ca dusese marginalizat, ca nu mai facea parte din cercul intim al puterii. Ii privea cu seniorial dispret pe parvenitii ideologici. Se considera un ales, nu putea accepta ca fusese plasat pe strapontina. Oricum, din cate stiu, intre Brucan si Sasa Sidorovici au existat divergente politice: el macar ajunsese post-stalinist, ea a ramas o iluminata bolsevica pana la capat. O biografie a Alexandrei Sidorovici ar lumina unele momente stranii din istoria PCR. Cu ce s-a ocupat in anii razboiului? Dupa informatiile mele, a fost implicata intr-o retea de spionaj sovietic despre care, pana acum, nu s-a vorbit. Am cunoscut in tinerete o doamna, emigrata din Germania nazista via Cehoslovacia in Romania, care a lucrat, sub nume fals, intr-un bizar salon de cosmetica la Bucuresti. Alexandra Sidorovici era legatura ei imediata. Persoana despre care vorbesc a fost functionara, in anii 50, a reprezentantei comerciale a Romaniei la Koln…

Nu este cazul sa intru aici in detalii privind natura cel putin bizara a publicarii dosarului de Securitate al lui Brucan de catre IICCR in perioada Oprea-Olaru-Hossu Longin. Ma indoiesc ca a fost o decizie justificata. Evident ca putea sa apara, dar nu cu sprijinul unui institut guvernamental intr-o tara in care dictatura comunista a fost condamnata, prin vocea sefului statului, drept ilegitima si criminala. Ori, daca tot se dorea publicarea, macar sa fi existat un studiu introductiv demistificator care sa previna cititorii ca nu era vorba de un disident in sensul real al cuvantului. Cine va compara textele lui Brucan din acei ani cu volumul de dialoguri dintre Dan Petrescu si Liviu Cangeopol, text veritabil al disidentei reale, va putea imediat nota diferentele. Comunismul nu a comis crime impotriva lui Brucan, Brucan a justificat ideologic, timp de decenii, crimele comunismului. Am afirmat acest lucru pe vremea cand Brucan era in viata, l-am scris si cand a murit (v. articolul de mai jos). Cand Brucan si-a publicat cartea de memorii “Generatia irosita”, un monument al mistificarilor istorice, politice si etice, Monica Lovinescu a intrebat, pe buna dreptate: Care generatie irosita, domnule Brucan? A calailor ori a victimelor?

Dubioasa convertire a lui Silviu Brucan

(Articol aparut in Revista 22, 29 septembrie 2006)

Silviu Brucan a fost un ideolog comunist. Chiar dupa despartirea sa de crezul caruia i s-a dedicat cu fanatism vreme de decenii, inca din anii cand partidul comunist era o minuscula formatiune clandestina, Brucan a pastrat o mentalitate autoritara. A fost intotdeauna un om al monologului. Dadea lectii, dadea note. Nu avea indoieli si profetiza ca si cum s-ar fi aflat in inima adevarului. Cand a avut putere, mai ales in aparatul ideologic, s-a rafuit nemilos cu adversarii. Ruptura lui Brucan cu bolsevismul a venit tarziu si nu a implicat sub nici o forma o sfasietoare analiza a propriilor responsabilitati, mai cu seama perioada de la Scanteia, cand a cerut cu vehementa suprimarea, inclusiv fizica, a elitelor politice democratice romanesti. Dupa prabusirea comunismului, Brucan a continuat sa urzeasca intrigi, incercand mereu sa-si fortifice influenta. A jucat un rol crucial in numirea lui Petre Roman ca premier si s-a opus cu obstinatie reabilitarii lui Mircea Raceanu.

Spun aceste lucruri acum, dup a trecerea sa in nefiinta, fara a avea nici cea mai mica animozitate personala. L-am intalnit doar ocazional si am purtat cateva superficiale conversatii. Am scris insa despre Brucan inca din anii 80, deopotriva la Europa Libera si in presa occidentala, inclusiv in revista L’autre Europe. Intr-un articol pe care l-am publicat in New York Times pe 30 decembrie 1987, mentionam pozitia critica a lui Brucan in raport cu actiunea represiva a regimului impotriva revoltei muncitoresti de la Brasov. Stiind bine cine era Brucan, un personaj uns cu toate alifiile, notam faptul ca in PCR parea sa se configureze un curent reformator. Nu a fost sa fie. Nici Iliescu, nici alti membri ai aparatului mai mult sau mai putin marginalizati nu au avut curajul sa se angajeze pe aceasta cale. Cand s-a pus problema largirii nucleului de semnatari ai „Scrisorii celor sase”, nu s-a gasit nici un membru al acelui grup care sa se asocieze cu veteranii care protestau impotriva despotismului ceausist. „Scrisoarea”, la a carei difuzare Brucan a avut un rol important, gratie legaturilor sale in cercurile diplomatice de la Bucuresti, nu a fost un document antitotalitar. Era un strigat de protest al Vechii Garzi comuniste, incurajata de reformele lui Gorbaciov si dezgustata de cultul personalitatii lui Ceausescu. Cel putin in cazul lui Constantin Parvulescu este de presupus ca nu era nici macar un gorbaciovist, ba chiar dimpotriva. Ce-i unea pe batranii comunisti era aversiunea pentru dictatura familiei Ceausescu. Brucan nu diferea in aceasta privinta de ceilalti semnatari (exceptia era probabil Grigore Raceanu, cel mai radical dintre ei).

In anii 50, a contribuit, alaturi de Iosif Chisinevschi, Leonte Rautu, Mihail Roller, Nestor Ignat, Grigore Preo teasa, Sorin Toma, N. Moraru, Ofelia Manole si altii, la constituirea unui discurs politic intemeiat pe resentiment social si pe manipularea pulsiunilor gloatei impotriva adevaratelor valori. A fost unul dintre apropiatii lui Gheorghiu-Dej, pe care l-a venerat si l-a servit cu neconditionat devotament. A justificat filosovietismul cel mai abject, dupa cum a stiut sa vireze si sa imbrace mantia unui antisovietism oportunist atunci cand partidul a pornit in acea directie. A fost un cinic, insa cinismul sau a fost intotdeauna subordonat convingerilor sale anticapitaliste. Pana la sfarsitul vietii a crezut in mitologia stangista a luptei impotriva imperialismului. La acest capitol, s-a inteles de minune cu sotia sa, infocata stalinista Alexandra Sidorovici. Sasa, cum i se spunea, venea din elita politica a vechii Romanii. Fratele ei, Teofil Sidorovici, fusese, in anii ‘30, comandantul Strajeriei. In anii razboiului, Sasa Sidorovici a fost implicata, se pare, in activitati de spionaj in favoarea URSS. A fost apoi „acuzator public”, activista de partid, a detinut functii ministeriale importante. Cu cel putin un stramos britanic, vorbea la perfectie engleza. Sasa si Tache (cum i se spunea lui) au petrecut cativa ani buni in Statele Unite, unde Brucan a detinut functii „de mare incredere” (ambasador la Washington, sef al Misiunii la ONU). Au scris impreuna o carte denigratoare si profund nociva despre Statele Unite. Cata vreme a fost propagandist comunist, adica cea mai mare parte a vietii sale, Brucan a mintit, inclusiv atunci cand spunea „Buna ziua” ori „La revedere”. Doua lucruri au contat pe atunci pentru el: cauza partidului si propria supravietuire politica. La acest capitol se intelegea cu alti veterani cu care a intretinut relatii cordiale. Prieteni reali insa nu a avut.

A mintit si dupa ce a inceput sa-l sfideze pe Ceausescu (nu sistemul). A facut-o insa mai putin insolent si ostentativ. A inceput sa critice pe fata totalitarismul de tip sovietic abia dupa moartea lui Brejnev, cand a publicat in Statele Unite o carte intitulata Socialismul mondial la rascruce. Nu s-a asteptat la marele naufragiu al blocului sovietic. Nu a prezis niciodata revolutiile din 1989. A mizat pe schimbarile de la varf, pe reforme graduale, pe rolul providential al activistilor „luminati”. Tocmai de aceea l-a sustinut pe Iliescu in momentul cand acesta a intrat in scena ca aparator al „cauzei intinate de Ceausescu”. Dubioasa convertire a lui Brucan la pluralism s-a petrecut abia atunci cand el a pierdut orice influenta politica. Cand avea putere, a lansat, imediat dupa luarea puterii de catre FSN, c onceptul „partidului mare”. El a fost artizanul strategiei de transformare a FSN in partid care sa candideze la alegeri.

Brucan a fost de fapt ideologul primei perioade feseniste. Si-a asteptat cu fervoare acest moment si l-a savurat intru totul. A intrat de fapt in conflict cu Ceausescu din motive personale. A fost scos de la Televiziune, unde era vicepresedinte, in 1966, ca urmare a unui incident in care era implicat fiul sau cel mare, Dinu. A mai avut o fata, Anca, si un baiat, Vlad. Toti trei erau copii infiati. Nici unul nu mai este in viata.

Scopul lui Brucan a fost intotdeauna sa apara drept „eminenta cenusie”. Stia ca aparentele creeaza realitati si nu se insela in aceasta privinta. A pretins ca avut contacte personale cu Gorbaciov, desi acest lucru a fost infirmat de cel putin unul dintre consilierii apropiati ai fostului lider sovietic (Ceslav Ciobanu in discutii cu subsemnatul). Brucan nu a condamnat niciodata sistemul comunist cu aceeasi manie si revolta precum un Milovan Djilas ori un Aleksandr Iakovlev. Nu a dovedit vreodata compasiune pentru victimele terorii comuniste. Nu cred ca a citit vreo carte de Soljenitin, Koestler ori Conquest. Invocarea moralitatii in politica i se parea o proba de infantilism.

Contributiile sale politologice, net inferioare celor ale lui Pavel Campeanu, se situeaza in zona unui neomarxism anodin, pozitivist, sec, asadar, fara o respiratie filosofica reala. Cum spuneam, pana in 1989 a sperat in regenerarea sistemului. Dupa aceea, cand „marele esec”, cum a numit Zbigniew Brzezinski colapsul comunismului, a devenit de necontestat, Brucan s-a adaptat convenabil la noile realitati. Inteligent, sardonic si bine informat, a fost un aparatcik ideologic, nu un intelectual critic. S-a crezut mai important decat a fost si a stiut sa joace cu viclenie cartea marelui tragator de sfori. Avea pareri despre orice si poza in patriarhul analistilor politici.

Repet, nu i se poate nega lui Brucan meritul de a fi fost unul dintre semnatarii „Scrisorii celor sase”. Si-a asumat rolul de critic al lui Ceausescu, ceea ce in perioada aceea, cu un dictator paranoic in fruntea tarii, nu era putin lucru. Nu a fost insa niciodata un veritabil apostat. Rolul sau in Revolutia din decembrie 1989 a fost in cel mai bun caz ambiguu. Poate ca singurul sau merit in acea situatie critica a fost ca s-a opus tentativelor de regrupare a Securitatii. Nu a iubit democratia liberala. La randul ei, aceasta nu-i datoreaza nimic lui Silviu Brucan.

http://www.polirom.ro/catalog/carte/stalinism-pentru-eternitate-1873/

http://www.polirom.ro/catalog/carte/dosarul-brucan-documente-ale-directiei-a-iii-a-contraspionaj-a-departamentului-securitatii-statului-1987-1989-2964/presa_01.html

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. acestui gunoi comunist ii apartzine ¨´trebuie sa treaca 20 ani ptr ca ruminii …..¨´
    au trecut 22 si ruminii inca mai cred in guru

  2. Posibil sa nu fi avut nici un principiu in afara de a urma interesul propriu.Diferentele cu altii le-a avut intrucit acestia il stopau si nu pe motive ideologice sau pricipii.
    Impreuna cu Iliescu sunt distrugatorii unei tari.
    Ambii au fost slugile marilor puteri.
    Cei care i-au folosit au avut grija sa pastreze mostenirea distructiva a celor doi.
    Azi tara arata asa doatorita slugarniciei celor doi.
    A fost doctor in maciavelism cameleonism si inselaciune.

  3. Mie mi-au trebuit vreo 10 ani ca să interpretez corect mesajul „maestrului” (maȘterului) Brucan:

    „Băieți, stați liniștiți ! CEL PUȚIN 20 DE ANI NU-I VOM LĂSA pe români să facă democrație. Sforile sînt ÎN MÎNA NOASTRĂ !”

    Vreau să văd cine mă contrazice, prin prisma ofensivei generale a mass-media perverse din ultimii ani. Plus cvasi-totala degringoladă caracterială a formatorilor de opinie – (prea) puținele excepții confirmă regula.

    Cînd îl vedeam „govorind” abscons Duminică după Duminică la TV mă sufocam de indignare. Și cînd te gîndești că unii laudă și astăzi PRO TV drept una din cele mai echilibrate televiziuni. „Chioru-ntre orbi e împărat !” Pe lîngă Varan, cobrele sînt de-a dreptul drăgălașe.

    TOATE SFORILE SÎNT ÎN MÎNA LOR.

    Singura speranță: JUDECAȚI CU PROPRIILE CĂPĂȚÎNI.

  4. “ O biografie a Alexandrei Sidorovici ar lumina unele momente stranii din istoria PCR. Cu ce s-a ocupat in anii razboiului? Dupa informatiile mele, a fost implicata intr-o retea de spionaj sovietic despre care, pana acum, nu s-a vorbit ( n.n.) . Am cunoscut in tinerete o doamna, emigrata din Germania nazista via Cehoslovacia in Romania, care a lucrat, sub nume fals, intr-un bizar salon de cosmetica la Bucuresti. Alexandra Sidorovici era legatura ei imediata. Persoana despre care vorbesc a fost functionara, in anii 50, a reprezentantei comerciale a Romaniei la Koln…”

    Extrem de interesante afirmatiile dvs care ne arata ca sunteti de fapt mai bine informat chiar decat Silviu Brucan pe care il criticati, si pe buna dreptate, in context .
    Intelegem asadar ca din informatiile pe care le aveti ( nu ne spuneti si de unde ) ca aveti date despre o retea de spionaj sovietic „ despre care pana cum nu s-a vorbit ” (!). Dupa cum se vede, serviciile noastre mai vechi sau mai noi au dormit , si inca dorm, dar dvs sunteti demult pe baricade si acest lucru nu poate fi decat in avantajul societatii civile .
    Intelegem de asemenea ca stiti ceva despre o doamna care a emigrat din Germania nazista via Cehoslovacia, care sub un nume fals lucra intr-un „bizar salon de cosmetice din Bucuresti ” , dar care in anii `50 a fost functionara la reprezentanta comerciala a Romaniei la Koln.
    Extrem de exacte precizari , dar fara nici un element concret, desi respectiva doamna este trecuta demult la cele vesnice si nu mai exista vreo ratiune suficienta pentru a nu fi deconspirata , dar probabil ca pentru dvs inca exista una.
    Desi ati cunoscut-o, nu ne spuneti si noua muritorilor de rand nici numele ei fals, nici numele ei real, nici numele sau zona ” bizarului salon de cosmetice ” ( poate unii isi mai amintesc de localizarea si clientela lui ) , dar ne asigurati ferm ca Alexandra Sidorovici „era legatura ei imediata” .
    Asa o fi , dar pentru noi cei fara acccesul privilegiat la datele de care dispuneti numai dvs , relatarea anterioara suna a policier si/sau sceneta cu servicii si/sau spioni care , e adevarat , au o lunga traditie la noi.

    In ceea ce il priveste pe Silviu Brucan caracterizarea „a fost un ideolog comunist” , este una necesara dar nu suficienta. Mai exista un aspect fundamental si care nu poate fi omis , deoarece surclaseaza toate „contributiile sale politologice” si ne duce exact in zona in care a actionat de fapt acest personaj sinistru, cinic si in acelasi timp sardonic care dupa rolul de Talleyrand jucat in 1989 a fost propulsat decatre PRO TV ( prietenii stiu de ce ) exact in postura de „dom`profesor” , „oracol ” si „eminenta cenusie”.
    Mai intai, cei care au privit ecranele TVR(L) in 1989 au putut vedea scena absolut uluitoare in care „dizidentul politic” din Damaroaia a fost adus la sediul Televiziunii Romane.
    In fata gheretei de la intrare unde se afla un soldat inarmat cu un pistol mitraliera , este filmata scena in care dizidentul Silviu Brucan adus din Damaroaia , se prezinta la sediul institutiei in pardesiu de culoare deschisa, costum si cravata, si in mana cu o… servieta diplomat ( !) . Spune „Sint Silviu Brucan”, duce mana la piept si scoate …o legitimatie (??!!) dreptunghiulara , de „dizident” probabil , aratata in prim-plan dar, atentie, nu pana la detaliile literelor . Soldatul il saluta pocnind calcaiele , iar marele ideolog trece , adica intra , direct in valtoarea Revolutiei din studiourile TV.
    Apoi, exista un alt aspect , mult mai grav , din activitatea reala si trecuta de „ dizident” si „ideolog” ( „ neomarxist anodin, pozitivist, sec, asadar, fara o respiratie filosofica reala” ).
    In „ Memorialul Durerii ” poate fi regasit un moment de tacere in care este prezentat tot Silviu Brucan , respectiv o fotografie in care acesta apare exact in uniforma de capitan de Securitate ( dupa afirmatia doamnei Lucia Hossu Longin acesta era gradul ) si exact in fata zidului unei inchisori ! E drept, doamna nu ne-a spus si ce naiba de ideologii cauta pe acolo , daca tot pe acolo isi facea stagiul …:))
    Cu alte cuvinte, pentru oricine dorea sa puna cap la cap ceea ce se afla deja in spatiul public ( dar nu si pentru domnul Mandruta de la PRO TV si pentru sefii lui care trebuiau sa mentina piedestalul personajului ) existau suficiente elemente care sa deconspire scheletul din dulapul „ eminentei cenusii ”.

    In sfarsit , mai semnalati o problema importanta :

    „ Nu este cazul sa intru aici in detalii privind natura cel putin bizara a publicarii dosarului de Securitate al lui Brucan de catre IICCR in perioada Oprea-Olaru-Hossu Longin. Ma indoiesc ca a fost o decizie justificata. Evident ca putea sa apara, dar nu cu sprijinul unui institut guvernamental intr-o tara in care dictatura comunista a fost condamnata, prin vocea sefului statului, drept ilegitima si criminala. Ori, daca tot se dorea publicarea, macar sa fi existat un studiu introductiv demistificator care sa previna cititorii ca nu era vorba de un disident in sensul real al cuvantului.”

    Nu cred ca aici exista ceva bizar aici, publicarea unui asemenea document este perfect justificata, critica si interpretarea lui pot fi ulterioare, iar despre Silviu Brucan s-a scris destul de mult in toti acesti ani, si cred de fapt ca nimeni nu-l mai considera „dizident” . Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca tot marele Brucan a fost prima persoana care si-a agitat singur pe ecranul TVR(L) dosarul de Securitate in posesia caruia intrase, dar ca de obicei , nu se stie si cum , pentru ca la noi faptele din spatiul politic si social sunt reale, dar explicatiile lor intarzie de cele mai multe ori.
    Ca atare e bine ca dosarul a fost totusi publicat ( desi este foarte probabil ca dupa ce a intrat in posesia lui , Silviu Brucan sa-l fi periat , daca nu cumva au facut-o si altii inainte ), dar ca de obicei la noi , mai bine mai tarziu decat niciodata .

    • Binevenita completarea despre modul cum a ajuns Brucan la TVR. Dintre cei sase care semnasera „Scrisoarea”, trei au fost scosi in prim plan de noul regim: Brucan (o scurta perioada un fel eminence grise), Alexandru Barladeanu si Corneliu Manescu. O intrebare: inainte de a scrie acest comentariu, ati avut curiozitatea sa cititi prefata si studiul introductiv ale volumului care contine documente din dosarul (de fapt dosarele) lui Brucan? Poate ca ati fi observat tonul si abordarea care trimit exact in directia „disidentei” imaginare (dupa mine si alti specialisti) a lui SB. In rest, ceea ce Dvs vi se pare bizar (notati ca nu spun la limita legii), altora li se poate parea totalment normal si invers :) Nu stiu unde a gasit doamna Hossu Longin acea poza. Ca istoric al PCR consider ca este greu de crezut ori de creditat ipoteza ca Silviu Brucan a lucrat ca ofiter (capitan) de Securitate. Era unul dintre activistii de varf ai „frontului ideologic”. A colaborat, posibil, cu Securitatea, dar nu cred ca a avut grad.

      Nu incerc sa recurg la argumentul autoritatii, ci, daca imi ingaduiti, la acela al competentei (deci al calificarii validate de comunitatea epistemica). Amicul sau, Tudor Vornicu, a detinut acest grad (citit cartea Calrei Mares despre I. D. Sirbu). Nu pretind ca sunt mai informat decat Silviu Brucan, reflectez, citesc, asez lucrurile intr-o invercare de a rezolva un puzzle. Ori mai multe.Ni plus, ni moins.

      • Pentru cititorii care nu au citit prefata si studiul introductiv al cartii mentioante de profesorul Tismaneanu, poate trebuie mentionat ca prima a fost scrisa de Gheorghe Campeanu, a doua de Radu Ioanid. Au fost amandoi studenti la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti si locuiesc de multi ani in Statele Unite, la Washington, D.C.

        Un punct de vedere in legatura ca cele scrise de ei in voulumul de documente despre S. Brucan a fost publicat de Michael Finkenthal in Observator Cultural: „Prefaţa lui Gheorghe Câmpeanu poziţionează cu precizie situaţia lui Silviu Brucan şi descrie clar şi fără subtilităţi inutile traiectoria acestuia, de la postura sa de stalinist intransigent, la sfîrşitul anilor ’40, la aceea de „disident incomod“, 40 de ani mai tîrziu. Studiul introductiv al lui Radu Ioanid oferă cititorului de astăzi un necesar tablou de fond, necesar pentru a înţelege, post festum, evenimentele descrise în „dosarele de la securitate“ ale lui Silviu Brucan.

        • Stimate domnule Manu,

          Toti disidentii sunt incomozi intr-un regim totalitar, fie el si unul decrepit. Problema este ca Silviu Brucan nu poate fi numit disident decat printr-o extensie semantica la limita adevarului ori chiar dincolo de aceasta. Dvs sunteti un respectat medic. Stiti mai bine decat oricine ca un diagnostic trebuie sa fie cat mai exact. Ingaduiti-mi ca, macar pentru ca am scris nu putine lucrari de istorie a comunismului romanesc si european, sa nu fiu de acord cu atribuirea unei calitati pe care Silviu Brucan insusi nu stiu daca si-ar fi revendicat-o. A fost, neindoios, un critic din interiorul PCR al exceselor conducerii bipersonale din anii 80. Nu il putem numi disident, daca disidenti au fost Paul Goma, Vasile Paraschiv, Dorin Tudoran, Viorel Padina, Doina Cornea, Herta Muller, Radu Filipescu, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Gabriel Andreescu, Vlad Georgescu, Mihai Botez, Ion Negoitescu, Ion Vianu, Geza Szocs, Dan Desliu, Petre Mihai Bacanu, Stefan Niculescu Maier, Mihai Creanga, Anton Uncu, Victor Frunza, Vasile Gogea, Liviu Babes, Luca Pitu si, cum stiti, lista este mult mai lunga. Nu il putem numi disident, daca disidenti au fost liderii miscarii greviste anticomuniste din Valea Jiului din august 1977, condusi de Constantin Dobre. Nu il putem numi disident, daca disidenti au fost Ionel Cana, Gh. Brasoveanu, Carl Gibson si alti militanti ai Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR). Nu il putem numi disident, comond dau incomod, daca disidenti au fost muncitorii de la Brasov din noimebrie 1987 condusi, intre altii, de Mirceda Sevaciuc.

          In „Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania” numelelui Brucan nu figureaza, exacc tin aceste ratiuni pelista disidentilor (v. editia Humanitas, editor Dorin Dobrincu, Cr. Vasile si subsemnatuil, 2007, p. 767. Este amintit, in schimb, la pag. 771, pentru rolul jucat, in cea mai neagra perioada stalinista, ca redactor-sef adjunct al organului oficial al PCR/PMR, „Scanteia”.

          Evident, este amintita „Scrisoarea celor 6”. Raportul nu este opera unui singur autor, ci rezultatul, asumat de toti membrii CPADCR si de toti expertii, unui efort colectiv. Din acest punct de vedere, pozitiile celor pe care ii mentionati sunt diferite de cea din Raport. Nu este nimic grav, asspune ca este normal. Ramane insa o intrebare fireasca de ce trebuia un institut care se ocupa prin manadt de crimele comunismului, sa investeasca fonduri in publicarea dosarului de securitate al lui Brucan acompaniat de texte menite sa-l prezinte drept disident? Sunt convins ca editura Polirom putera publica acel volum si fara antetul si sprijinul IICCR. O marunta chestiune simbolica? Ma indoiesc. Din cate stiu, la vremea respectiva au existat voci in institut care si-au exprimat mirarea, ba chiar revolta.

          Il respect pe dl Finkenthal, dar nu sunt la curent cu contributiile sale in chestiuni legate de istoria politica a comunismului si a disidentei anti-totalitare. Nu stiu sa fi studiat avatarele marxismului romanesc, in special in versiunea sa comunista. Cand este vorba de biografii politice, cred ca subtilitatile, chiar si acelea „inutile”, sunt necesare. Nici dl Gh. Campeanu (a carui opera, exceptand aceasta prefata, imi este din nefericire necunoscuta), nici dl Radu Ioanid (acesta din urma un apreciat istoric al Holocaustului din Romania si un publicist frecvent pe teme legate de antisemitism) nu s-au ocupat (ma refer la publicatii omologate stiintific) de dinamica interna a PCR, ori de luptele din interiorul acestei formatiuni. Nu stiu sa fi lucrat in arhivele fostului CC al PCR. Absolvent de sociologie este, de pilda, si dl Rasvan Lalu, frecvent autor pe aceasta platforma, dar cred ca are alte opinii asupra temei despre care discutam aici decat cei doi autori mentionati de Dvs. Ganduri bune.

        • Domnule Manu , ceea ce reproduceti dvs. este UN PUNCT DE VEDERE al lui Finkenthal . Asa credea el, in cheia asta a citit el cele 2 texte. Sau, cine stie, poate era doar un punct de vedere de curtoazie (se cam practica, nu ?) . Desi nu am studiat sociologie, filozofie si celelalte „umane” (eu sint Politehnist apolitic) am citit cu mare atentie , in 2008 , cele 2 texte semnate Ioanid si Campeanu (pe care ii apreciez, dar pentru alte texte). Perceptia mea a fost atunci identica cu cea prezentata de Prof. Tismaneanu aici. Ba chiar m-am mirat ca in 2008 , cind distantarea in timp ar trebui sa aduca oarece obiectivitate , cei doi au produs textele respective.
          Ei au facut acolo mai mult o sumarizare cronologica , incercind sa puna elementele SELECTATE din dosare ( si reproduse deci SELECTIV in volum ) in contextul perioadelor respective . Ori , poate ca era nimerit sa se faca un studiu critic DEMISTIFICATOR (cum atat de corect scrie aici VT.) al personajului (si nu al persoanei) titular al volumelor DUI de la DIR. III. Macar in editia Tesu Solomovici a memoriilor lui Brucan poate era loc de un asemenea studiu.

          Dar n-a fost sa fie. In opinia mea (de amator in de-ale politicilor) acest material scris de VT aici PLUS textul din 2006 din „Revista 22” este un adevarat studiu critic ,obiectiv, unbiased ,si cu oarece adaugiri si referinte ar fi putut sa faca parte integranta din volumul de la „Polirom” . Dar, precum stiti , de gustibus…..

          Asta e parerea mea , de amator . Dar dvs. domnule prof. Manu , ce credeti despre cele doua texte insotitoare ale volumului scos de „Polirom” versus textul de aici scris de Prof. Tismaneanu ?

          • Va multumesc. Am incercat sa ofer unele elemente clarificatoare in mesajul adresat profesorului Peter Manu. Silviu Brucan a cunoscut opiniile mele despre el si scrierile sale. Ne-am intalnit de doua ori, in anii 90, in situatii publice, mi-a spus acest lucru. Stia cum il vad, stiam cum ma vede. In plus, i-m comunicat ca nu cred ca s-a intalnit cu Gorbaciov in 1988, i-am spus ca intalnirea nu este confirmata de respssabilul din Sectia Externa a CC al PCUS cu care am facut un interviu adancit despre relatiile romano-sovietice la sfaristul anilor 80. A zambit sardonic, n-a raspuns. Ii placea sa se pozeze in sfinx. Pe multi aceasta masca a reusit sa-i fascineze si sa-i insele. Ganduri bune.

  5. Am un cadou pentru continuatorul inversunat al dragostei pentru tara la care a visat-o :
    – o cravata de pionier
    – o cravata rosie care o mai port ca simbol ca nu am uitat ce greu le-a fost sa ma faca UTC-ist abeea in clasa a I X a A,(imi pare rau carnetul rosu de UTC-ist asa de bine mi-a picat in 22 dec 1989 sa-l vad distrus si la primaria orasului municipal l-am aruncat pe canalizare in BUDA poate ca acum a ajuns la Marea Neagra,si abea astept sa vad cand mai merg pe acolo cati oameni mai au de gand sa devenim fricosi,tacuti,creduli in binele visurilor celor ce se cred ca deja stiu tot.
    Cu stima unul care nu a reusit sa devina membru al P C R,etc
    Tobie Isac ALBU

    P.S. Daca o sa pot am sa va recomand de unde va puteti cumpara cartea cartilor cu coperti ROSII in care o sa gasiti ce minunat este sa nu-ti fie frica oriunde ai fi si prin orice ai trece sa devii om liber in tara ,lume si oriunde intrun alt loc cosmic sau in adincul oceanelor cu un vas in care este posibila viata,sau in galeriile ascunse ale TEREI

  6. Stimate domnule Tismaneanu,
    din pacate propaganda a functionat destul de bine si dupa Revolutie.
    ma uitam cu interes la Profetii despre trecut. Brucan era prezentat ca un cunoscator al democratiei americane, ca un om „umblat”, influent, atoatestiutor.
    Cum spunea un comentator mai sus, si eu consider ca Pro Tv a gresit punandu-l pe SB pe un piedestal. Cred ca a spalat multi oameni pe creier acea emisiune. Eu personal am avut norocul sa-l citesc la scurt timp pe Alvin Toffler si sa observ diferenta dintre un parerolog si un futurolog.
    Ca valoare si structura a discursului, tematica fiind evident diferita.
    Cu drag.

  7. ” In rest, ceea ce Dvs vi se pare bizar (notati ca nu spun la limita legii), altora li se poate parea totalment normal si invers Nu stiu unde a gasit doamna Hossu Longin acea poza. Ca istoric al PCR consider ca este greu de crezut ori de creditat ipoteza ca Silviu Brucan a lucrat ca capitan de Securitate.”

    Pareri avem cu totii, dar mai trebuie sa fie si argumentate . Nu am facut nimic altceva decat sa va citez exact, sintagma „bizar” va apartine in exclusivitate :)) si prin drept de autor ( cititorii pot verifica si singuri ce ati scris dvs , si ce am scris eu ) si nu cred ca ii intereseaza de fapt , ce vi se pare, sau mi se pare ca este bizar sau nu . Isi pot forma singuri o parere si din acest punct de vedere nu cred ca au nevoie de ajutor.

    Nu stiu unde a gasit doamna Hossu Longin acea poza si nici nu mai intereseaza din moment ce a aparut in serial ( eventual va poate da detalii dumneai) , am povestit numai ce am vazut pe ecranele TVR(L) in 1989 si in acel „Memorialul Durerii ” difuzat numai dupa ora 24.00.

    Avantajul meu este unul singur : nu am facut nimic altceva decat sa relatez ce am vazut ( atentie, nu numai eu ! ) si nu este prima data cand discut despre aceste lucruri foarte importante aparute in spatiul public , deci pe care le-au vazut in mod cert multi altii.

    Daca imi ingaduiti , un exemplu echivalent. In acele teribile nopti din 1989, pe ecranul TVR(L) l-am vazut pe domnul Iliescu exact in momentul in care cerea sa fie facuta legatura cu ambasada URSS ca „sa se stie cine suntem si ce vrem !”. Nu a trecut foarte mult timp de atunci si , la o demonstratie a studentilor, un tanar i-a reprodus domnului Iliescu exact ceea ceea ce acesta solicitase cu ceva timp in urma , si exact de la cine. Domnul Iliescu s-a infuriat in stiul caracteristic si l-a facut imediat pe acel tanar „mincinos” uitand ca exact acele solicitari le-a facut in direct la TVR(L) si le-au vazut mult mai multi oameni decat tanarul care a indraznit sa i le reaminteasca drept in fata. Desigur, filmul poate fi usor facut „pierdut ” , dar marturiile oamenilor care l-au vazut exista inca , si prin confruntarea lor se poate afla exact ceea ce a fost facut „disparut”.

    In sfarsit, faptele sociale ( in sensul lui Durkheim ) nu cred ca au neaparat nevoie de validarea unei autoritati, comunitati epistemice , sau a unor specialisti …ca sa existe.
    Uneori toate aceste autoritati, comunitati sau specialisti privesc fix in alta parte exact atunci cand pun stampila „validarii oficiale”( de regula acest lucru il face o comisie, nu ? ) , si de la rusi stim exact …ce poate insemna uneori o asemenea comisie.

    Nu de alta, dar exista cazul foarte recent al unui ministru plagiator care a adus cam toate comisiile ( epistemice ) care i-au judecat plagiatul exact in situatia ardeleanului care , cu mana fix pe girafa, exclama absolut convins : ” Asa ceva nu poate sa existe !”. Aici sper ca suntem total de acord, nu ? :))

    N.B. Si totusi, chiar nu vreti sa ne spuneti absolut nimic despre doamna aceea pe care o stiati , si care lucra sub un nume fals , si la un salon de cosmetica din Bucuresti, etc. ,etc. ?
    Deci , ironia istoriei, dupa mai bine de 60 de ani situatia este in stand-bay ( puzzle – nerezolvat , fiorul misterului -intact).

    Asteptam ecranizarea :))

    • Tema articolului este Silviu Brucan, propun sa nu ne departam prea tare. Eu am sugerat scrierea unei biografii a Alexandrei Sidorovici, sora lui Teofil Sidorovici, comandantul Strajeriei sub Carol al II-lea, sotia lui Brucan, importanta activista a PCR, acuzator public in procesele de dupa razboi, ani de zile profesoara de engleza la „Stefan Gheorghiu”, co-autoarea volumului „America vazuta de aproape”. Am oferit un detaliu biografic pe care sunt gata sa-l discut pe larg cu persoana care va porni acel demers. Cred ca aveti o problema cu stilul meu. Regret. Cat priveste istoria secolului al XX-lea, ecranizari si filme, prefer sa ofer acest link:

      http://www.youtube.com/watch?v=YhJvPwNslYw

  8. Lovitura de stat si in nici un caz revolutie! In decembrie 1989 tatal meu deschide televizorul si era sa faca un infarct cind a vazut personajele si nu am sa uit niciodata cum alergam dupa pastillele pentru inima cind l-a vazut pe revolutionarul din Constanta imbracat in plovar V A care l-a facut membru UTC cind avea probleme datorita originii. Individul era sef la UTM . Asa se face istoria.

  9. Domnule Profesor,va rog sa precizati diferenta de sens dintre notiunile de ”dizident” si ”fractionist”; este similara cu cea dintre ”eretic” si ”schismatic”? ce atitudine avea Partidul si Genialul din fruntea lui,fata de dizidenti si ce atitudine fata de fractionisti?Se pot da exemple(in PC(b),PCR,UCI…)? Cu respect, Maximus.

  10. Ma bucur ca spuneti lucrurilor pe nume caci alminteri o nostalgie amezica transforma niste criminali in figuri istorice respectabile. S-a tot vorbit de lipsa unei dizidente anticomuniste puternice. Dizidenta a fost de fapt numeroasa dar nu atat de vizibila. Partea trista nu e lipsa unor dizidenti de marca ci incapacitatea romanilor de a separa valoarea de impostura. Cand au fost in sfrasit liberi sa-si aleaga liderii de opinie si politici, romanii au luat in brate niste figuri sinistre gen Barladeanu, Parvulescu, Brucan si cu voia dvs ultimul pe lista si votat cu mult entuzism, dinozaurul semi-reformat dar patat de sange nevinovat, Ion Iliescu.

  11. Domnule Profesor, din cate cunosc eu, sunteti singurul care afirmati fara retinere ca Scrisoarea celor sase reprezenta nemultumirea unor leninisti fata de Ceausescu, considerat de ei ca deviationist de la linia leninista.
    Cred ca am mai spus-o, dar o repet si aici:
    Brucan, invitatul lui Max Banus la radio Tinerama, in anii 90. Am intrat telefonic si i-am cerut lui Brucan sa precizeze clar daca atacul celor sase la adresa lui Ceausescu venea dinspre stanga sau dinspre dreapta. Am insistat sa raspunda exact la intrebare.
    Raspunsul lui, dupa intreruperea legaturii telefonice: „Dinspre pozitiile democratice”.
    Convingerea mea: atacul venea dinspre stanga.

    • Aveti dreptate. Era vocea vechiului PCR, jignit si umilit de circul obscen al dictaturii lui Ceausescu. Voiau revenirea la „normele leniniste ale vietii de partid”. Parvulescu democrat? :) Apostol democrat? :) Barladeanu democrat? :)

      • ,,normele leniniste ale vietii de partid” :
        Alecsandru Roman: Tovarasi! Astazi avem un milion de deportati in Siberia.
        D.- Bun , tovarase R! Atunci , noi ce facem ? Asteptam sa ne trimita si pe noi in Siberia?
        AR – Si ce vrei sa facem?
        D – Hai s-ai omorim pe toti!
        AR – Cu ce?
        S-a facut liniste pentru ca armata romana era dezarmata de aliati(americani si britanici)+sovietici. Dupa cum vad , fiecare vede cei place .

  12. Domnule Tismaneanu, ar trebui sa vedem si latura exorcista a lui Brucan ,care dupa deces a fost incinerat la dorinta sa expresa. Pesemne ca la fel ca pe vremea Inchizitiei o fi simtit ca poate contamina teluricul patriei cu virusi rosii sau bacili cu secera si cocanel, Asadar ar trebui remarcata latura ecologica a personalitatii sale, desi cred ca a fost si democrat din culpa.

    Rezumat intr-un cuvant Silviu Brucan este MALEFICUL EMERGENT, care a strabatul politicul romanesc inca de cand Marea Moarta era inca bolnava (in imperiul perfid al albionului) si pana dupa triadele doua mandate ale lui Ion Iliescu, avand totusi capacitatea de a vedea la zero lux Luminita de la capatul tunelului, (aveam sa-mi dau seama ca tunelul nostru e circular ca ala al de la Geneva al CERN) .

    Totusi suspectez ca iubea America, cu un fel de sindrom Stockholm sau Helsinki intors pe dosul invers.

    • Remarca dumneavoastra despre incinerearea lui Silviu Brucan exprima neobrazare si proasta crestere. Felul in care decidem dispozitia corpului nostru dupa moarte inmormantare sau incinerare) trebuie respectat in fiecare instanta.

      • Sunt de acord ca fiecare avem dreptul sa dispunem de fostul trup, chiar si cei condamnati la moarte. In SUA doua treimi aleg varianta incinerarii (care personal mi se pare cea mai ecologica din punct de vedere teluric, igienic, etc., iar teologic nu doresc sa o comentez intrucat orice spui ranesti pe cineva sau altcineva).
        Imi cer iertare daca am ranit sentimentele cuiva, insa intentia mea nu a fost de a jigni pe cineva, nici macar memoria lui Brucan, desi cred ca acesta se bucura la fiecare succes al sistemului comunist, asa cum se bucura rapidistii cand castiga un meci pe bune, cu arbitrii sau mituind adversarii.

  13. Pentru mine nu e nici un dubiu ca, daca iadul ar exista, Brucan s-ar afla pe undeva pe acolo. Insa nu in cel de-al noualea cerc.

    Scrisoarea celor sase l-a ridicat un pic si cred ca ar fi onest sa apreciem curajul pe care l-au avut batrinii comunisti in a-l acuza pe Ceausescu de toate abuzurile comise de acesta.

    Ca ar fi fost o critica „de la stinga” e absolut irelevant, din moment ce criticile lor s-ar fi putut suprapune perfect cu criticile pe care i le adresau lui Ceausescu oricare tari democratice occidentale.

    Sa fi ajuns in fruntea ierarhiei comuniste si apoi sa critici deschis, cu riscul pierderii libertatii si a privilegiilor, abuzurile conducatorului suprem in fata caruia tremurau cu totii, mie mi se pare un act laudabil si destul de rar intilnit, chiar si in democratiile occidentale.

    Sa nu-l pictam pe diavol mai negru decit e …

  14. Aţi stârnit şi antipatii la New York…

    MM: Da, cu Silviu Brucan. El a luptat întotdeauna pentru supremaţie, pentru a avea o poziţie mare. Credea despre sine că avea o inteligenţă ieşită din comun. Ca ziarist, într-adevăr a fost bun. În scriere. În ciuda faptului că nu avea studii, avea un talent destul de bun. Dar ăsta era singurul lui lucru bun. Îl supăra că eu citeam mult şi, sigur, că aveam un alt gen de a mă exprima. El nota mereu cărţile pe care auzea că le citesc eu. Încerca să le caute şi el, să vadă exact. Făcea asta cu un sârg de elev.

    Pentru intregul interviu-soc cu Mircea Malita, recomand:

    http://adevarul.ro/cultura/istorie/mircea-malita-diplomat-onu-petru-groza-1_51715533053c7dd83f26459b/index.html

    Concluzie: A inceput restauratia dinozaurilor comunisti. Incredibil, dupa 23 de ani de prezumtiva libertate: Iliescu zambeste bine-mersi la congresul PSD, Nastase este vedeta dupa iesirea de la mititica si ziarele publica editoriale cu cozile de topor ale lui Groza si Dej.

  15. Buna seara , domnule profesor . Doar citeva ginduri , re. materialul dvs. de aici .

    1) Asa numita „Scrisoare a celor sase” NU EXISTA as such. E un lucru confirmat , de altfel , de Manescu , in dialogul sau „neterminat” cu Lavinia Betea. De altfel in celebrul dosar reprodus PARTIAL de „Polirom” este doar textul transmis pe la radio, dar nu un original (sau macar o fotocopie) care sa probeze ca ceilalti 5 chiar asta au intentionat (difuzarea in exterior ). In fapt, geneza acestei luari de pozitie (care s-a transformat in text citit afara , la radio) e simpla : cu toate ca Brucan a luat pozitie fata de Brasov ’87 , a fost lasat sa plece iar in USA , in ’88 .Acolo s-a copt ideea unui text „de fronda , de provocare ” care sa fie difuzat la radio afara. La intoarcere , dupa escapada URSS (unde NU s-a intalnit cu Gorbaciov , aveti dreptate) a transformat un proiect al celor 6 (care era inca in lucru si care , intradevar , urma sa fie trimis INTERN la CC si/sau CEPEX) in ceea ce a devenit fantomatica „scrisoare”. A vorbit despre asta cu un consilier de la ambasada USA la Buc. , dar, precum stim, un secret in doi nu mai e secret. :oops: Pe scurt, ceea ce fusese conceput de Apostol ca un manifesto al vechii garzi pt. a fi trimis oficial la CC/ CEPEX si nu in exterior, s-a transformat in legenda convenabil acceptata ca act de dizidenta (in fapt un fel de fractionism pseudoreformist) numita pompos „Scrisoarea celor 6” . Nu stiu daca exista studii serioase re. geneza acestei actiuni, dar la DIR. III se aflau (pe linga materialele reproduse de Polirom ) si dosarele celorlalti , unde au spus clar ceea ce intentionau.in fapt. Adica s-au dezis de modul de distribuire (creatia Brucan) dar nu s-au dezis de abordarea textului.Si cei 5 au fost luati prin surprindere de Brucan , nu numai Secu (well, o parte Secu, dar asta e alta discutie :wink: ). Deci termenul „Scisoarea celor 6”, desi incetatenit as such, e doar simbolic.

    2) am scris in alt comentariu ca aparitia de la „Polirom” este ilegala, in fapt e pe muchia penalului (sau chiar inauntru) . Poate unii au ras ….As reaminti doar ca dosarele din care s-a reprodus SELECTIV in volumul amintit apartin DE DREPT S.R.I si implicit CNSAS. Ce s-a intamplat de fapt ? Secu (adica Directia III ) a intocmit acest dosar si ii apartinea legal. In haosul din Dec. ’89 Brucan a avut grija , chiar prioritate , sa-si recupereze dosarul (pt. eventuale platiri de polite , etc.) . Legenda cu muncitorul care salveaza filele din foc e buna de citit de Alexandrina Halic la „Noapte buna , copii ! ” . Sigur ca unele file sint partial arse sau afectate de apa , dar dosarul , asa cum era, i-a fost adus pe tava .

    PARANTEZA – Aici fac o mica paranteza si amintesc ca nu e singurul caz de subtilizare a unor dosare IN ORIGINAL de la Secu –S.R.I. Una e sa faci copii neautorizate pe care sa le ai just in case (cum sint copiile in posesia lui Roncea ale UNEI PARTI din dosarul VT) si alta e sa iei cu japca originalul. Asa i s-a adus pe tava lui Vadim o tona de materiale, asa a primit Adrian Paunescu dosarele (atat retea cit si fond informativ), etc. Colega de platforma a dlui VT , distinsa recent premiata dna Doina Jela a fost in casa lui AP si le-a vazut . Si in loc sa fie hipnotizata de persoana maestrului, cred ca era corect sa faca sesizare la parchet , chit ca nu s-ar fi intamplat nimic. E chestie de printzip ! Au facut, pina la urma , cei de la Kamikaze, dar intre timp a murit AP. Sint lucruri interesante acolo, mai ales pt. istoria vietii culturale din anii 60-90 , si Carmen , daca are sensul onoarei, ar trebui sa le predea la CNSAS. INCHID PARANTEZA .

    Deci , Brucan a detinut ILEGAL vreme de ani de zile, materiale originale care apartineau DE DREPT SRI si ulterior CNSAS . A murit si au ramas in posesia familiei. (tot ilegal). Vine Radu Ioanid , ca persoana privata si le cumpara de la familie –le da o suma iar apoi fac chitanta pentru mult mai mult , care chitanta va fi decontata ulterior de Muzeul Holocaustului din Washington.(cu profit banesc pt. Ioanid). Ilegal au fost in posesia lui Ioanid, ilegal le-a vindut MH , ilegal se afla la MH din Washington –-ele apartin DE DREPT statului roman, prin SRI si CNSAS. Si ar fi corect ca Muzeul Holocaustului sa le returneze neconditionat . O alta paranteza : ce pitpalac are treaba MH cu un dosar al directiei a III (contraspionaj) din RO anilor ’80 ?!? :roll: Ca nu este despre evrei (desi Brucan era evreu, cazul nu are deloc tenta antisemita , by all means) , nu e despre Holocaust , etc. E doar o afacere a lui Ioanid , regret sa spun asta , dar e adevarat …M-am gindit atunci cum dracu’ se scot documente originale ce apartin statului roman peste granita, fara nici o problema ?! Dar daca se scot copii romani furati de la parintii lor DIN TARA LOR sub pretextul unor adoptii fictive, ce sa ma mai mir de citeva pagini , si alea arse partial ….

    Dar nu asta e cel mai grav , ci faptul ca dl. Ioanid trage si IICCMER in toata tarasenia. SIgur, dl. Prof. Tismaneanu are dreptate 100% cind spune ca „e bizar” , dar dlui se refera la misiunea si mandatul IICCMER . Adica daca sponsorizezi o lucrare si dai bani la cei ce scriu prefata si studiul introductiv, apai tre’ sa te uiti si ce produs iese de acolo.Ori , aceste 2 texte au , intradevar, un vadit caracter mistificator , in totala contradictie cu abordarea ce era de asteaptat de la IICCMER ,care gireaza lucrarea – adica o abordare critica, onesta , obiectiva , nu ridicarea unui bust pentru un pseudodizident manipulator. Pe mine ma deranjeaza insa altceva :troika ce conducea atunci IICCMER nu stia ca documentele au fost scoase ilegal din RO , ca locul lor e DE DREPT la CNSAS ?!? Cum vii tu, institut al guvernului si sponsorizezi pe sest aparitia pe cai ilegale (ocolite) a unor documente ce apartin de drept unei alte entitati a guvernului , ba mai si platesti pe cel care le-a scos ilegal din RO ? :roll: Acele documente trebuiau sa fie la CNSAS si Ioanid n-avea decit sa ceara acreditare ca toata lumea si sa le fotocopieze ad infinitum si sa scrie ce studii vrea …Eu cred ca ceea ce s-a facut e o insulta la adresa CNSAS iar cei trei s-au facut de bafta . Ce ar spune madam Hossu daca documente din dosarele ei ar fi scoase pe sest si ar fi duse la Muzeul Holocaustului :lol: ? Le-ar mai sponsoriza aparitia la Polirom pe banii IICCMER ? ca eu sint gata sa scriu studiul introductiv :twisted: As mai adauga ca la CNSAS sint oameni f. competenti , si oricind Cristina Anisescu sau Banu sau altii ar fi scris un studiu introductiv ca lumea . Iar o editie ingrijita de CNSAS ar fi fost , categoric, peste cea de la Polirom. Asa cred eu . In concluzie , Ioanid a facut o afacere buna, vinzind marfa ilegala si la Muzeul Holocaustului si inca odata la Polirom , ba a luat si bani buni pentru studiul introductiv. Sa mai spuna cineva ca sociologii nu se pricep la afaceri :lol:

    VA URMA …….

    • Poate totusi explica dl Marius Oprea, dl Stejarel Olaru si/sau doamna Hossu-Longin, cum a ajuns acel volum in planul de publicatii al IICCR. Era Brucan, caruia i s-a permis, intr-adevar, calatoria in Occident si la Moscova in 1988, deci dupa textul despre Brasov aparut in “The Independent” la Londra in noiembrie 1987, una din victimele comunismului din Romania? Adaug ca volumul despre dosarul de Securitate al Monicai Lovinescu a aparut abia in 2012, la Humanitas, ca parte a planului de publicatii sustinute de IICCMER (a fost o propunere sprijinita de conducerea demisa in mai 2012). Autoarea este cercetatoarea Iulia Vladimirov. Nu stiu daca mai lucreaza la IICCMER. A propos de declaratia dlui Muraru ca as fi scris prefete la toate cartile aparute cu sprijinul IICCMER (o mistificare cu tenta calomnioasa), precizez ca nu am prefatat ori postfatat (sic) acel volum. Nu am scris prefete decat atunci cand mi-au fost solicitate de autori ori de edituri. Nu e vina mea daca editurile considera ca o prefata a mea poate suscita interes in randul cititorilor. Ar mai fi de adaugat ca pozitia lui Brucan in raport cu regimul de la Bucuresti trebuie comparata cu cele ale altor ilegalisti aflati temporar in Vest: ma refer la Pavel Campeanu cu ale sale articole scrise sub pseudonim in „New York Review of Books”, Corneliu Bogdan etc Cum se explica simpatia lui Brucan pentru C. Bogdan (numit secretar de stat la Externe imediat dupa venirea la putere a FSN) si ostilitatea atroce in raport cu Mircea Raceanu? Nu stiu, ma intreb. Chiar nu am un raspuns.

      Pe C. Bogdan l-am intalnit la Philadelphia in primavara anului 1989. Am facut cu el un interviu adancit (mijlocit de prietenul meu, regretatul Andrei Coler) pentru cartea „Stalinism pentru eternitate”. Am inca notele din acea lunga discutie. A fost extrem de deschis si, cred, onest. Am discutat indelung despre Dej, Ana Pauker, Preoteasa, Ceausescu. Mi s-a parut perfect lamurit. Nu era nici poltron, nici mitoman. Cu Mircea Raceanu sunt prieten. Brucan era, ca sa spun astfel, alta plamada. Avea ceva tenebros, de comisar stalinist, in el. Asa l-a perceput si o fosta directoare din MAE, o figura celebra din maquis. Cristina Luca nu se temea de multa lume, dar de Brucan se ferea. Mama mea, sora Cristinei (Biancai), care vazuse multe la viata ei, care traise sub bombe in Spania Razboiului Civil, a fost inspaimantata cand a urmarit documentarul lui Ted Koppel si a auzit lugubrele hohote de ras ale lui Brucan. L-a evitat intotdeauna. Impresii, fireste, dar impresii semnificative, cred. Brucan a fost cel care a propus numirea lui Roman ca premier. Iliescu a consimtit. Corneliu Bogdan a murit la putin timp dupa Revolutie. Pavel Campeanu a devenit membru al GDS (chiar fondator, daca nu ma insel), a scris o carte excelenta despre ascensiunea lui Ceausescu. La inceputul lunii februarie 1990, am publicat un articol in „The New Republic” cu titlul „New Mask, Old Faces”. Vorbeam, intre altii, despre Brucan…

      As adauga ca diagnosticul de narcisism mi se pare adecvat. Omul se credea „uns de Istorie”, se juca de-a Istoria. Exista un pasaj in cartea ziaristului suedez Richard Schwartz (casatorit cu scriitoarea Slavenka Drakulici), „Room Service”, la care voi reveni. E ianuarie 1990 la Bucuresti, Brucan cineaza la Capsa cu suedezul. Mari manifestatii de strada, proteste, pancarte. Richard: „Urmeaza o noua revolutie?” Brucan: „Dragul meu, revolutiile nu au loc niciodata iarna”. Citez din memorie, dar cam asa apare dialogul. Era la doar cateva saptamani de la cee ce s-a numit Revolutia Romana, acea miscare eroica si disperata, care, odata confiscata de pucistii lui Iliescu-Stanculescu-Magureanu-Voican-Roman & Co, i-a permis lui Brucan sa taie si sa spanzure in Romania vreme de circa doua luni, cu consecinte care aveau sa dureze decenii…

      Brucan si Patrascanu: distanta era enorma, ca intelect, ca onoare, ca bun simt. Desigur, nu in favoarea lui Brucan, clownul lui Dej. Brucan nu a fost un teoretician marxist in sensul real al cuvantului. Lipea fraze, combina lozinci. Ulterior, a invatat un jargon al teoriei relatiilor internationale. Patrascanu a fost un ganditor marxist autentic. Limitat din cauza adeziunii la comunism, dar scolit, citit, erudit. Nu era un amator precum Brucan. Sincer, nu cred ca Brucan a citit vreodata „Capitalul”. Nu cred ca a auzit de Max Weber, de Sombart, de Durkheim, nu cred ca a citit documente de istorie sociala romaneasca.

  16. 3) textul scris de dl. prof. Tismaneanu are citeva experesii memorabile , care surprind perfect caracterul personajului : ” mimand ca mizeaza pe sprijin vestic ” , „expert in fabricarea de legende ” , etc. As veni cu 1-2 exemple. In timpul anchetei din primavara lui ’89 , cind a simtit ca nu e de gluma si a intrat in panica (mai ales dupa scoaterea fiicei Anca de la Televiziune, sub pretextul „restrangerii de activitate” :wink: ) a incercat sa „negocieze „…Si cu ce poti negocia in situatia data , cind ai inteles ca ai ramas singur and that you gambled and you lost ?
    Le spunea ofiterilor ca „inca mai poate face servicii acolo, in exterior , ca poate fi de folos la imagine , etc. ” Omul se visa pe vremurile cind statea la taclale cu Dobrinin , si cind dadea rapoarte in dublu , si aluia si acasa…[ .Da, domnule profesor , Brucan NU a obtinut tot ce era in arhivele Secu iar Ioanid nu cred ca va obtine si scoate de la Moscova (cind se vor deschide arhivele) documente precum a scos din RO .

    Poate ca ar fi de adaugat un anume aspect narcisistic , pe care prof. Tismaneanu il atinge(episodul Gorbaciov) dar care este evident pt. cine compara ” Generatia irosita” cu documentele din „Dosarul Brucan”. Un exemplu : in memorialistica sa , aparuta in 1992 , Brucan face trimitere la documentele aflate (ilegal) in posesia sa , pe care nu le vedea nimeni si care el nu stia ca dupa moarte vor vedea lumina tiparului la Polirom. Povesteste acolo (nu pot da pagina , sint departe de casa unde am materialele) ca in dosar a gasit un ordin dat de gen. Stamatoiu (pe atunci seful dir. III ) in care , cica, se dispunea : a) sa i se introduca pe ascuns o bancnota de valuta in buzunar, pt. a fi apoi surprins si framed-up
    b) o echipa de filaj sa-l agreseze fizic, atunci cind conditiile permit – adica nu sint martori , pt. a-l intimida. In volumul de la „Polirom” este reprodus acest ordin, dar nici vorba de bataie , agresare fizica, etc. Brucan era o curva batrana : el stia ca se folosesc intimidari fizice de genul celei descrise imaginar in povestea lui . Ce nu stia e ca aceste lucruri NU se scriau NICIODATA in documente , mai ales la nivelul sefului directiei. Adica se faceau , sigur, dar nu se consemnau in scris . Pen’ ca scripta manent ! Chiar si in teribilul deceniu 5 , se folosea expresia : „metode specifice muncii ” , dar nu explicit, bataie, agresare, etc. Cu atat mai putin in anii ’80 . Sint multe dosare unde se poate deduce ce s-a intamplat de fapt cu victima , dar nu e scris explicit. Un exemplu , ancheta lui Ginel Placinteanu re. „Tovarasa Popescu :wink: CIne citeste atent declaratiile sale ,care se schimbau de la o zi la alta (mai bine zis de la o noapte la alta) intelege usor care a fost „catalizatorul” , dar formula acestuia nu e mentionata :lol: Iar Brucan pune imaginar in documentul Secu povestit in memorii , o treaba grava (care nu exista, normal, in original) numai datorita acestui narcisim bolnavicios , auto-victimizare , masochism , nu stiu cum sa-i spun, dar e bine caracterizat de VT.

    4) s-a amintit despre anume activitati obscure ale lui Sasa in perioada razboiului. Brucan a avut 3 surori , iar una traieste in California (din ce stiu , are 91 ani) . Fata ei, Adriana Liveanu , e si ea in zona si daca VT doreste, pot sa-i ofer coordonatele . Poate asa obtine detalii suplimentare despre acel subiect , important , la urma urmei, pt. istoria perioadei razboiului. Never say never ! Sau se poate astepta pina cind se deschid ca lumea arhivele KGB (probabil, in jur de sec. 22-23) :lol:

    5) Brucan nu a avut nici grad (nici capitan, nici altceva) nici uniforma Secu. Poate poza folosita de dna Hossu il imortalizeaza pe Pacepa (cu care pretinde ca s-a intalnit , si cine stie, i-o fi dat si o poza din tinerete :wink: ) . Dar a fost informator , sigur , doar facea parte din „fisa postului” (si la Scanteia , dar mai ales la ONU si apoi la TV) . De altfel, sint multe lucruri interesante la SIE care inca sint considerate de „siguranta nationala” :shock: . Il invit insa pe dl. prof. Tismaneanu sa considere episodul mentionat cu Patrascanu din 2 unghiuri.
    SIgur, daca privim dinspre Patrascanu povestea e absurda , pt. motivele explicate de VT. Dar daca privim dinspre Tache ? Adica, sigur ca Patrascanu nu a spus asa , dar Brucan asa i-a povestit lui Dej :wink: Deci, pe undeva e adevarat , depinde cum privim –diabolic Tache asta ! Eu cred , domnule profesor, ca ambitiosul Brucan avea motive de invidie vs. Patrascanu . Sigur , nu se gindea in ’48 la postul de la Washington , dar ca eminenta cenusie ce se visa pt. Dej (si chiar a ajuns asa , ulterior , mai ales in faza formularii declaratiei ’64) poate ca Tache vedea in Patrascanu un concurent potential .

    6) nu l-a intalnit pe Gorbaciov , desi ar fi vrut (iar narcisismul ala blestemat). La fel cum ar fi vrut sa-l intalneasca pe Bush dupa Revolutie , numai ca la State Dept . nu mai prezenta interes si i-au dat un secretar II (what a blow for selfesteem ) . Dar a fost in URSS atunci ,sigur, desi in pasaport nu apar vizele de intrare si iesire. Motivul e simplu –a folosit alt travel document si se stia in RO pt. ca era de mult timp „in atentia” UM0110 , adica anti KGB (si ceilalti estici).

    As vrea sa spun , in incheiere , ca eu am citit materialul dvs. si in alta cheie . Dvs. faceti o prezentare perfecta a ceea ce se poate defini drept „Homo Brucanus” si e o lectie subtila pt. cei de la OC care total nemeritat si nejustificat au incercat initial sa titreze astfel trilogia de pomina. Cred ca eticheta s-a potrivi, pastrand proportiile , binenteles , pentru Ion Iliescu. Si cine stie, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat , s-ar putea sa scrieti un articol de genul : ” Cine a fost Ion Iliescu ? Un Homo Brucanus de moda noua ! ” (sau ma rog ceva asemanator )

    BONUS : cred ca in textul despre State Dept. ati vrut sa scrieti : ” …de a NU li se uzurpa numele” .

    • ” A mintit constant si cu pasiune. ”

      Am dat mai sus exemplul cu relatarea mincinoasa a unui document din dosarul de la Dir. III .

      Dar cred ca mai semnificativ e modul cum Brucan a mintit in zilele imediat dupa revolutie. In primul interviu din acea perioada ( 30.12.1989) ‘povesteste” cum a fost capturat Ceausescu. Stia f. bine ce s-a intamplat , vazuse cu 4 zile inainte caseta cu procesul , cind Ceausescu spune ” …nu plecam noi din RO ! …” , stia ca acea caseta nu a fost vazuta decit de emanati si spera ca populos nu o va vedea niciodata. NU STIA ca peste 3 luni va fi data la public. Dar cine mai tinea minte ce a spus Brucan cu doar 3 luni inainte , cu acea morga de om sincer , de chiar iti vine sa-l crezi ? Priviti-i fata ce emana certitudine si competenta , de martor ocular, de insider …..Asa a prostit lumea o viata intrega . Un adevarat politician !

      Nu mai spun de vorbele despre PCR la alegeri , cind stia f. bine ca va fi desfiintat in cateva zile.

      http://euscreen.eu/play.jsp?id=EUS_224BADD321EC42239407F68B9AFD09C7

    • Dear Romanian pseudo intellectuals,

      After reading this article and the so called commentaries which are obviously and admittedly belonging to a small group of reality challenged and self praying individuals with ultimately no other lifelong purpose than blaming their own creative impotence and social failures on evil political regimes, I couldn’t stop myself adding a few of my own remarks, of a simple person that spent his youth under the Romanian totalitarian communism and adulthood in the American democratic capitalism.

      You are all crucifying a ferocious communist dictatorship which I will not deny but your „love for the liberal democracy” is no less blamable than of those your accusing for their belief in another type of state and society. Your hate for socialism is no different and certainly not less excusable than that of theirs for capitalism.

      You, the self proclaimed „elite” thinkers, above and ahead of most others should understand there is no such thing as a perfect society model as long as there is no perfect human. You forget or consciously ignore the original sin of democracy itself. Or didn’t you know how the most enlightened mind of antiquity found it’s „democratic” demise? Either capitalist or socialist (which are mainly the economical social structures) democracies are forms of government and the capitalist democracy is not heaven on earth but just the most acceptable we found so far.

      You all chose to ignore that there was never such thing as democratic socialism as envisioned by utopian Marx and others. It would have been virtually impossible in my humble opinion since this type of society implies freely and willingly associated individuals which could never happen in large societies. It was in fact a pure dictatorship everywhere in the communist world. A form of tyranny and oligarchy not better or worse than those on the capitalist side when it happened. But this does not exclude one’s liberty to believe in whatever his straight or crooked mind chose to.

      You cannot accept there are people out there maybe stupid, maybe ignorant, maybe blinded by hate, maybe lost but that purely and honestly believe that communism would be a better society.

      Don’t get me wrong, I despise Brucan, Iliescu &CO for their actions as much as you do, but I always respect those that admit their beliefs and are open to debate and defend them.

      I admit that I admired Iliescu’s courageous live confession on TV which in a crucial moment caused the loss of presidential elections. That he was, is and will always be a believer in socialism superiority and that he is atheist as well.
      I also know dissidence during the communist dictatorship was equivalent to suicide and I agree with you that Brucan’s pragmatic personality doesn’t fit well the job description unless there was something more to it than we were publicly aware of but these protests were so rare and given the time chosen it had a important effect on the hopeless Romanians

      All that I am trying to say here is that no man can fully understand another’s beliefs but that we should show respect for each other and abolish any form of extremism. We all see the world through our own eyes….
      The ideological hate you promote here has obvious roots the communist „class war” you so rightfully condemn but put its dreadful weapons to use with no remorse.
      I’m sorry but I see a good example of taliban thinking in most of your writings, besides the obvious political bias which I only consider acceptable from wannabes intellectuals.

      I only know that I know nothing

      • Dear Mr (Mrs.) Zoom ,

        Desi ati fi putut sa introduceti textul dvs. ca un comentariu de sine statator, vad ca ati preferat sa
        apara ca un raspuns la comentariul meu. Is that by error or you are out to craft my doom ? If so, goody goody, ‘cause I need to come out of retirement and return to public life .

        You wrote : „I see a good example of taliban thinking in most of your writings „.
        Just let me know if you adress to me so that I can answer accordingly . You bet , we gonna have lots of fun :mrgreen:

  17. Revin, dupa cele scrise la postarea precedenta, cu intrebarea: Cum a fost (este) posibil ca acolo unde ar trebui sa fie limpezimea de minte si rectitudinea (macar cea profesional-academica, daca nu si cea morala) sa fie cumparate in vrac actiunile „Profesorului” (doar cu studii liceale) Brucan? Trimiteam la descoperirea pe care o facusem (iunie 1998) la bibioteca Universitatii Tulane (New Orleans). Iata, facind un search pe site am dat de urmatoarele :

    https://tulane.edu/news/releases/archive/1997/mellon_professor_led_fantastic.cfm

    Se oculteaza din ignoranta ori programatic „calitatile”,”meritele” (inclusiv scrierile agresiv-defaimatoare la adresa US) „profesorului”?

    N-am crezut si n-o sa cred nicicind in conversiunea acestui slinos personaj. Adevaratul sau caracter apare in citirea pe muchie (cant…) a unor porumbei scapati umoral. Intr-un interviu difuzat la Europa Libera in 1989, referindu-se la tot felul de malheurs si souffrances (vezi la comtesse de Ségur…) cauzate de Securitate unora ca el ori autorilor Scrisorii celor 6 spunea …” nu pentru asta a creat Partidul Securitatea..:. Cunostea el prea bine, ca sirguincios autor si cooperant, adevarata ratiune.

    • Va multumesc ptr link. Iata un exemplu tipic de mistificare a la Brucan:

      „Brucan returned to his native country in 1962 to become chairman of Romanian television, but resigned his political posts in 1966 to join the faculty of the University of Bucharest. The reason for his departure was the rise of the relentless Nicolae Ceausescu, whose administration was marked by depression, food shortages, energy crises and cruel repression.”

      Nu a fost niciodata presedintele Televiziunii (a fost, cativa ani, unul dintre vicepresedinti). Nu si-a dat el demisia de-acolo in 1966, ci a fost demis. Nu a predat niciodata la Universitatea din Bucuresti, ci a fost profesor cu norma de cercetare in catedra de socialism stiintific la IMF, condusa de profesorul C. Gh. Dimitriu (medic, dar si ideolog de partid, inrudit cu Ana Pauker). Cum am scris, convertirea lui Brucan a fost una dubioasa, nicidecum una onesta, sincera, profunda. Brucan nu a fost, sa spunem, un Andras Hegedus (fostul premier maghiar devenit sociolog neo-marxist) si, cu atat mai putin, un Milovan Djilas.

  18. Alexandra (Sasa) Sidorovici, agent sovietic a trecut prin patul regal fiid amanta lui Carol II pentru o vreme.
    Drept care fratele ei Theofil a fost numit comandantul „Strejariei”.
    A avut mai multe legaturi amoroase cu anumite personalitati politice, drept pentru care nu se dau publice informatii.
    A sfirsit ca sotia oficiala a lui Brucan

  19. O intrebare am , Silviu Brucan a avut 3 copii infiati , m-ar interesa starea lor actuala si data nasterii fiecauia , multumesc .

  20. […] Cred că trebuie să îi fim recunoscători lui Mircea Ionniţiu că a fost mereu alături de Rege şi l-a sprijinit în cele mai grele momente prin care a trecut ţara. Aminitirile pe care ni le-a lăsat au o mare valoare istorică şi morală, fiind un rod ales al calităţilor sale umane şi intelectuale incontestabile. Sunt însă de părere că mărturia lui trebuie să fie citită în întregime şi în corelaţie cu alte surse (poate nu chiar din categoria lui Avram Bunaciu sau Silviu Brucan). […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro