Home » Educatie »Politica & Doctrine » Citesti:

Cine are dreptate in disputa guvern-profesori?

Stefan Vlaston aprilie 5, 2011 Educatie, Politica & Doctrine
58 comentarii 4,429 Vizualizari


Istoria ultimilor 20 de ani e plina de dispute de acest gen. Statul trebuie sa “dea”, ca de aia e stat, indiferent de rezultate, performante sau prestatie individuala. Si statul a tot dat, ca de asta am ajuns acum la mila institutiilor internationale de credit. Asa au castigat alegerile toate partidele, prin pomeni contra voturi.

Intre timp s-a mai intamplat cate ceva. S-au terminat banii din privatizari, de la capsunari si din speculatii imobiliare. Premierul Boc s-a trezit in 2009 cu mortu’-n casa. 5,3% deficit bugetar, 600.000 de bugetari mai multi decat lasase guvernul Nastase, pensii si salarii dublate, ca si cum duduiala economiei tariceniste ar fi tinut o vesnicie. Vesnicia s-a redus la doi ani, pana cand criza mondiala si-a aratat coltii.

Istoria Legii de marire a salariilor profesorilor cu 50 % se cunoaste. In plina campanie electorala, toate partidele, de la putere si din opozitie au votat, unii cu veselie, altii cu ochii in lacrimi, marirea de salarii. Ignorand art. 138 din Constituie care spune:

„(5) Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare”.

Iar cand e vorba de pensii si salarii, sursa trebuie sa fie asigurata pentru un numar important de ani dupa aprobare. Evident, aceasta cerinta constitutionala n-a fost respectata. Dar cine se mai impiedica in mizilicuri cand e vorba de castigat alegeri, care duc pe castigatori la borcanul cu miere bugetara, formata din contracte cu statul si bazinul de functii publice?

Prima mare eroare a salarizarii bugetare din Romania este ca nu este legata de perfomanta. Se salarizeaza functia, nu performanta si rezultatele muncii, in cazul profesorilor performanta fiind concretizata prin progresul scolar al elevilor.

Chiar si in Legea Educatiei Nationale se scrie, negru pe alb, la art. 92:

“(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitatile de

stat se face si în functie de performantele profesionale, conform legii”.

Pe orice patron din sectorul privat, inclusiv din invatamantul privat, il umfla rasul cand citeste asa ceva. Cum adica “SI” in functie de performante? Adica in functie de ce altceva? Culoarea ochilor, greutatea, coafura, garderoba, ce altceva decat performanta?

In aceasta situatie suntem acum. Daca in loc sa salarizam functii am fi salarizat performanta, profesorii  foarte buni ar fi castigat bani multi, ceilalti mai putini. Ca nu mai suntem in comunism. Atat cat isi permitea bugetul. Dar deh,  nu s-au schimbat reflexele.

Statul trebuie sa scoata bani pentru salariile  restante ale profesorilor pe perioada 1 octombrie  2008-31 decembrie 2009, conform hotararilor instantelor de judecata.  Desi guvernul a avansat o suma de 500 milioane de euro, nu cred ca in aceasta suma intra si restantele. Pe acestea guvernul intentioneaza sa le reesaloneze. 500 milioane euro reprezinta doar efortul bugetar pe acest an. Cu restante cu tot, efortul bugetar s-ar ridica, probabil, la 1,5 miliarde euro.

Ma intreb, retoric desigur, ce s-ar intampla daca parlamentul ar da o lege care sa stabileasca salariul minim in Romania la 1500 euro, pensia minima la 1000 euro, iar guvernul, subordonat parlamentului, trebuie sa faca rost de bani. Daca nu, sa plece, sa lase pe altii care pot face rost de bani. Ar fi bine? Am dat o idee.

Aceasta e atitudinea publica in momentul de fata.

Ea cade cum nu se poate mai prost. Pe fondul crizei datoriilor suverane ale statelor, cei care au bani de imprumutat se uita foarte atent la cine poate sa restituie creditele si cine nu. Exista discutii importante in tarile cumpatate, in Germania de exemplu, de ce trebuie ca munca cetatenilor acestor tari sa asigure huzurul unor cetateni din Grecia, Portugalia, posibil Romania, care s-au invatat sa traiasca mai bine decat le permite plapuma. Romania imprumuta circa 10 miliarde euro pe an, sa supravietuiasca. Pana cand?

De 20 ani amanam investitiile in infrastructura, care ne-ar fi adus investitori cu bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. N-avem autostrazi, avem in schimb,  in rural,  wc-uri in fundul curtii.

In cazul derapajelor cu deficitul bugetar (in care au fost introduse, la cererea UE si arieratele si datoriile catre stat a regiilor autonome), institutiile internationale de credit  ar  spune „halt”. Nu mai prezentati incredere, nu va mai dam un ban, sau daca o facem, dobanzile sunt asa de mari incat renuntati singuri.

(Si asa, nu stiu cat de etic este sa lasam copiilor si nepotilor nostri sa ne plateasca imprumuturile din care ne luam noi acum pensii si salarii. Sa vezi injuraturi la gura lor!)

Ce s-ar intampla atunci? S-ar instala haosul, mai ceva decat in Japonia dupa tsunami. N-ar mai fi bani de pensii si salarii, curbe de sacrificiu, sau, la alegere, inflatie de 300%, cursul de schimb sare la cer, scapa cine poate. Iar cei care scapa din acest purgatoriu ar deveni mai intelepti. Daca n-ar fi suferintele uriase, aproape ca mi-as dori un astfel de scenariu. Poate ne invatam minte.

Care ar fi concluziile?

Prapastia aceasta intre guvernanti si guvernati ne va duce la ce este mai rau. Nu spun cine este de vina. Probabil ambele parti. Nu poti cere salarii si pensii, fara sa-ti pui intrebarea, de unde sa-ti dea, daca economia nu produce mai mult? Iar guvernul nu conduce economia cu piete globalizate prin CSP, (Comitetul de Stat al Planificarii), ca nu mai suntem in comunism. E o utopie sa ceri guvernului sa ia masuri de relansare economica cand mai are in proprietate cateva regii falimentare. De unde sa scoata bani? Ce, este Ali Baba?

Ideea ca se gasesc bani in evaziune si munca la negru este pe jumatate adevarata. Acesti bani raman, pana la urma, la populatie si firme, fara sa-i „dirijeze” statul, catre ce si catre cine? O fi bine, o fi rau? Si daca ajung pe mana guvernantilor, ce s-ar alege de ei? Ca istoria recenta nu ne da sperante ca ar face ce trebuie cu ei.

Statul trebuie sa cheltuie cu propria functionare cat il tine plapuma. Nici un centimetru mai mult. Lasand si pentru infrastructura un procent important din buget.

Micsorand taxele si impozitele si punand in contract direct furnizorii de servicii educationale si sanatate cu beneficiarii platitori. Fara intermedierea financiara a statului, situatie in care se duc un buzunarele oficialilor si in pusculite de partid sume impresionante.

Profesorii sa-si negocieze salariile direct cu beneficiarii, nu cu statul.

Aceasta e calea de urmat. Dupa ce a vandut aproape toate activele economie comuniste, „statul” (adica vreo 1000 de politicieni), ne-a lasat in fundul gol si cu vreo 150 km de autostrada. La mila bancilor si a FMI.

E timpul sa-i spunem sa ne mai lase in pace. Ca ne-om descurca si singuri, mai bine decat am facut-o condusi de „stat”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "58 comments" on this Article:

  1. Emil spune:

    Amarul lui de huzur în România, domnule Vlaston.

    • Ei, lasati. Sunt multi bugetari care taie frunze la caini. Dar tipa dupa salarii mari.

      • anamaria spune:

        Nu contest ca aveti dreptate – sunt multi bugetari care taie frunze la caini – dar nu sunt ei vinovati (legea efortului minim), sunt vinovati cei care ii tin si nu ii dau afara. Din cauza pilelor, cunostintelor, nepotilor etc. lenesi si incapabili sunt someri atat de multi sau mai rau foarte multi oameni de calitate, cu studii facute pe bune. In Romania este promovata nonvaloarea iar exceptiile de la aceasta regula sunt atat de putine ca nu vin decat sa intareasca regula. Nu toata lumea poate pleca din tara pentru a se realiza in strainatate.

        • Dan99 spune:

          @anamaria: Si ce au facut oamenii din sistem pentru a repara acest lucru (angajari pe pile/nepoti/…)? Singurul lucru pe care-l pot face eu, CLIENTUL serviciilor statului, este sa nu mai platesc pentru ele si sa ma duc in alta parte. N-o sa ma apuc eu sa reformez sistemul bugetar, fiindca am alt loc de munca. Daca nu sunt multumit de serviciile firmei X, nu e datoria mea sa le fac ordine in ograda.

  2. Ostropel spune:

    Stimate domnule Vlaston! Aici este vorba de un principiu de drept: se tine sau nu cont de o sentinta judecatoreasca INDIFERENT DE CIRCUMSTANTE! Guvernul este dator o suma de bani! Simplu! Profesorul are o sentinta executorie, iar guvernul zice ca nu are bani! Cred ca n-ar trebui sa va explic care ar fi situatia daca in locul guvernului ar fi profesorul iar in locul profesorului guvernul (sau o banca)…Domnule, aici este vorba despre creditor si debitor! Este forta bruta contra principiilor de drept: refuzul de a te supune unei hotarari judecatoresti. Si ca sa va alin ingrijorarea legata de lipsa de bani de hartie a Guvernului, tin sa va amintesc ca orice sentinta poate fi executata asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului.

    • Indiferent de ciscumstante, dar neindeferent de resurse. Ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu-ti poate da. ce sa mai zic de stat. Adica sa ia scaunele de sub fundurile ministrilor. Perfect. Dar n-ajunge. Sa vanda executorul judecatoresc regiile autonome. perfect. Dar cine le cumpara, ca sunt falimentare. Grav e altceva. Ca si dv. si altii vedeti statul, guvernul, in transee opuse cu populatia. Asta ne va duce la pierzanie.

      • Combo spune:

        Daca nu sunt resurse debitorul da faliment. Si statul poate da faliment, desi se cheama un pic altfel. Prima conditie ca orice sa functioneze este sa fim in cadrul unui stat de drept. Iar pentru aceasta hotararile judecatoresti se executa. Este o lege votata de Parlament, promulgata de Presedinte, intrata in vigoare. Sa nu uitam ca premierul cu mortul in casa era cel care sustinea ca “legea se aplica”, ca sunt bani si ca va plati salariile retroactiv. Uite ca are posibilitatea si obligatia :) .

        • Da, cu pretul derapajelor deficitului bugetar si al incetarii creditarii internationale. Merita?

          • kLM spune:

            Intr-un stat de drept respectarea legii este cel mai de pret lucru!
            Gresim cand lasam economistii sa se joace cu principiile de drept pentru ca o astfel de persoana le va interpreta intotdeauna gresit la fel cum un jurist se va pierde in jocul cifrelor.
            Decizia judecatoreasca este executabila ceea ce inseamna ca orice profesor poate s-o imbrace cu titlu executoriu si sa se duca sa-l ia la intrebari pe stat; eu sa fiu profesor as pune in primul rand sechestru pe masinile ministeriale apoi pe cele parlamentare poate asa invata alesii nostri, care se mai intreaba ce e gresit la cuvantul succesuri, ca datoriile se platesc.
            Si apoi, de ce sa se vanda actiunile Petrom sau RTC pe bursa cand pot sa treaca in proprietatea profesorilor?!

          • kinn spune:

            Ma bag si eu in discutie. Eu zic ca merita intr-o bune masura. Stiti si dv. ca daca inchideti ochii cand se copiaza azi la teza, maine vor copia mai multi. Daca azi guvernul fenteaza legea in numele “stabilitatii”, cine stie ce va mai fenta maine ? Cum sa avem o clasa politica responsabila daca nu intelegem sa o lasam sa traga toate consecintele iresponsabilitatii ei – inclusiv periclitarea tarii, daca trebuie, pana cand vor ajunge sa fie lapidati pe strada. Numai asa vor invata.

          • AdyQ spune:

            merita….degeaba va puneti mintea cu respectivul, este doar un/o profesor(a) care vrea bani fara sa faca nimic sau sa conteze ce se intampla cu restul, eu personal in locul lui Boc le-as propune o lege de salarizare platita la ora, li s-a mai propus asta odata si au refuzat, iar acea marire sa se transforme intr-o bonificatie in functie de performante, trebuie gasita o solutie de a masura performanta in educatie, dar ca sa devina credibila asta ar trebui eliminata influenta puternica pe care o are politicul in invatamant, dar unde nu ar trebui asta nu?si ei tocmai pt asta lupta asa de indarjiti…

          • kLM spune:

            Poate ca vor fi uriase suferintele insa asta nu-l impiedica pe stat sa isi recupereze banii din patrimoniul celor care au gresit: ministri, persoane cu putere de decizie in inspectorate etc.

      • mirciulica spune:

        Domnule Vlaston, va rog sa imi raspundeti la o intrebare. Daca eu trebuie sa platesc la stat o suma de bani pt taxe sau impozite in urma unei decizii judecatoresti pot sa esalonez plata? Sau pot sa spun ca nu am bani, cum face Guvernul? “Ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu-ti poate da. “, asa spuneti, am citat. Deci nici eu nu respect o hotarare judecatoreasca care ma obliga la plata unor despagubiri. Se poate? Va rog sa imi raspundeti. Desi nu cred ca o veti face.

        • Cum sa nu, o fac cu placere. Cand statul respecta jotarari judecatoresti se gandeste la soarta a milioane de oameni, inclusiv a celor care isi primesc azi niste drepturi. Care drepturi s-ar putea sa nu mai valoreze doi bani, in conditii de inflatie galopanta. Daca judecatorii isi dau singuri salarii, iar statul nu are banii respectivi, ce face? Nu cred ca mai exista vreo tara in care judecatorii se baga in executia bugetara. iar statul, guvernu, are drept de initiativa legislativa. Schimba prin lege o alta lege. Ceeace si face.

          Concluzia: sa nu ajungem sa regretam ca am primit acesti bani.

          • mirciulica spune:

            De fapt, nu mi-ati raspuns exact la ce intrebasem. Eu ca cetatean, pot sa fac asa cum face Guvernul si sa nu respect o decizie judecatoreasca care ma obliga la plata unor despagubiri? Pot sa o aman? Sa spun ca acum nu am bani? Sa reesalonez plata? Asta v-am intrebat!

            • Dv. nu puteti da legi de amanare si/sau esalonare a platii datoriei. Guvernul poate. Cenzurat de parlament, in care ajunge, pana la urma, legea respectiva.

      • Ostropel spune:

        Domnule Vlaston, nu mi-ati raspuns! Avand in vedere ca statul roman nu este un faliment, avand in vedere ca statul roman are resurse executabile, mobile si imobile, TREBUIE EXECUTAT! Sunt curios daca si la banca spuneti “de unde nu e nici Dumnezeu nu cere”…Dumneavoastra cunoasteti conceptul de precedent judiciar? Daca maine un alt Guvern se va apuca sa elibereze criminali din puscarii, doar pentru ca Boc a invocat criza economica pentru a nu respecta hotararea instantelor de judecata!

      • Frobenius spune:

        Citat: “Grav e altceva. Ca si dv. si altii vedeti statul, guvernul, in transee opuse cu populatia. Asta ne va duce la pierzanie.”

        Grav… pentru cine? V-ati intrebat vreodata de unde provine aceasta stare de opozitie intre statul actual si cetatean?
        In ceea ce priveste “pierzania” este posibil sa aveti dreptate. Sa duca la “pierzania” actualei forme de “stat”, forma parazita care ne frineaza evolutia. Procesul (cred ca) va fi lent si nu (cred ca) va fi in totalitate pasnic.

  3. giorgi spune:

    Mda, niciodata bogatul nu-l crede pe sarac. Tov. Vlaston, va doresc sa treceti prin aceleasi experiente.

  4. nelucraciun spune:

    “nu stiu cat de etic este sa lasam copiilor si nepotilor nostri sa ne plateasca imprumuturile din care ne luam noi acum pensii si salarii”

    nu stiu cati dintre copii si nepotii nostri vor mai ramane in tara sa plateasca aceste datorii; cred ca situatia se complica dincolo de orice imaginatie!

  5. viorel spune:

    dreptate are intotdeauna Udrea Boc Basescu si PDL

    • AdyQ spune:

      te inseli, dreptate are tariceanu…sa il intrebi de unde astepta el banii pt marirea aia de salarii si sa ne zici si noua ce zice

  6. worker spune:

    Vorbim discutii. Legea e lege. Trebuie respectata pina se va schimba. Guvernul, daca a constatat ca nu o poate respecta trebuia sa o schimbe. In parlament. Dar nu a facut-o. De ce? Probabil din acelasi populism care l-a facut pe Boc sa voteze atunci cresterea salariilor. In rest vorbiti (scrieti) ca sa va aflati in treaba. Punem pariu domnule Vlaston ca daca dumneavoastra vi s-ar incalaca drepturile conferite de lege ati sari de doi metrii in sus? De exemplu daca primaria v-ar demola casa si v-ar despagubi cu… doi lei (pentru ca nu are mai multi bani sa o faca). Nu ati fi primul la tribunal???

    • Mi se incalca si mie, sunt profesor. Ce sa schimbe, ca nu poate actiona retroactiv. iar in parlament, se stie. Moare acolo cel piutin cateva luni. Repet: lupta si dusmania dintre guvernati si guvernanti ne va duce in pierzanie.

      • worker spune:

        Domnule Vlaston, traiti intr-un paradox: sustineti ca vi se incalca drepturile legale, dar totusi sunteti de acord cu asta. Banuiesc ca daca vi s-ar incalca drepturile legale si veti fi obligat sa munciti 23 ore pe zi veti protesta. Ceea ce va face extrem de subiectiv in modul in care dumneavoastra intelegeti aplicarea legii: uneori acceptati sa fie incalcata iar alteori nu. Iar legea, domnule Vlaston, de aceea exista: ca sa nu mai existe pareri subiective legate de acel subiect. “Unde-i lege – nu-i tocmeala” e o veche vorba romaneasca. Pentru dumneavoastra se pare ca legea este, totusi, o chestiune de tocmeala. Ciudata conceptie pentru cineva care vrea sa fie dascal…

  7. Pasca Dan spune:

    De acord, insa doar cu concluzia. Deunazi, imi trecuse prin cap ideea sugubeata de a renunta sa lucrez la cabinetul logopedic din scoala si sa infiintez unul privat. Nu stiu, insa, daca le-ar conveni si parintilor.

  8. trewqaz spune:

    Stimate Domnule Vlaston,

    cred ca solutia sugerata de Dumneavoastra este mult mai dificil de pus in practica decit pare. Este, sa spunem, relativ simplu sa gasesti niste indicatori pentru a stabili performanta profesorilor la licee de elita din marile orase (de exemplu, numar elevi care au obtinut rezultate bune la olimpiade, la admiterea in facultati samd.)
    Problema reala a invatamintului romanesc nu e acolo, ci in faptul ca polarizarea societatii antreneaza efecte asupra generatiei viitoare. 80% dintre studentii din Romania provin din mediul urban – in conditiile in care jumatate din populatia scolara locuieste in cel rural… Sate intregi din Romania sint, de fapt, depopulate de forta activa – au ramas copiii si batrinii, adultii fiind la munca in straintate. Este de mirare ca avem o rata a analfabetismului in crestere?
    Practic nici un profesor nu vrea – la nivelul invatamintului obligatoriu , inclusiv in cel primar – sa lucreze cu copii care vin din medii defavorizate (familii destramate, rromi, cele extrem de sarace samd.) – iar motivul este tocmai lipsa satisfactiilor profesionale. Apostolatul nu tine de foame si nici nu e prea incurajator – un an de zile in asemenea mediu este suficient sa te faca, ca profesor, sa doresti sa faci orice altceva decit sa ai contact permanent cu toate aceste situatii disperate, pe care nu le poti indrepta…
    Cum, mai precis, va imaginati ca se pot stabili indicatori de perfomanta (stabiliti birocratic, fireste) in asemenea conditii?
    Solutia reala ar fi mai degraba in descoperirea unor mecanisme interena ale societatii, de natura a-si arata pretuirea fata de educatie – prin sustinerea copiilor din asemenea medii, prin motivarea parintilor, prin incurajarea invatatorilor si a profesorilor etc. Romania moderna s-a creat prin licee deschise tutoror, nu prin universitati deschise in orice urbe… Cind ambitia elitelor locale se va indrepta spre fundamentele problemei, nu spre tot felul de forme fara acoperire – sa sustina, de exemplu, educatia obligatorie pentru copii din familii defavorizate decit spre sustinerea unor universitati absolut inutile si chiar periculase pe termen lung – vom incepe sa ne adresam acestei grave si serioase probleme, care afecteaza viitorul intregii societati.
    Statul ar trebui sa sprijine, fireste, un asemenea proces – la urma-urmei, orice se poate importa in Romania (chiar si medici…), doar profesori nu. Constientizarea importantei unui asemenea obiectiv (orice altceva e minor – la ce bun autostrazi intr-o tara cu oameni analfabeti, la ce bun stat?) – este conditia fundamentala a modernizarii reale a Romaniei si iesirii din criza perpetua. Restul sint – o stim cu totii – niste paleative care nu vor aduce niciodata schimbarea reala…

    • Poate ca o varianta de solutie ar fi “concesionarea” invatamantului, iar statul sa se ocupe doar de comunitatile defavorizate, care au nevoie de sprijin.

      • bozo spune:

        Cum sa concesionezi invatamantul obligatoriu??
        Concesionarea invatamantului nu exista nicateri in lumea civilizata si abandonul scolar ar creste spre ‘noi culmi de progres’.
        Peste tot, inclusiv in Romania, exista invatamant privat si cine poate se duce acolo.
        La noi din pacate invatamantul privat e de doua categorii (prima extrem de restransa):
        1. bun dar mult prea scump ca sa poata fi accesibil clasei mijlocii superioare.
        2. extrem de slab si accesibil unei paturi mai largi de viitori analfabeti cu diploma.

        In conditiile actuale nu merge invatamantul si avem rata de abandon scolar extrem de ridicat, cum sa mearga mai bine daca se mai si plateste? Avem 40% din tara sub pragul saraciei, si alti 30% care gafaie din greu sa reziste.

        Dar peste toate am si eu o intrebare: sanatatea e deja in co-plata (corect in principiu), concesionam si invatamantul…pana la urma noi de ce platim taxe si impozite in tara romaneasca? sa avem conducatori luminati care sa cheltuiasca banii astia pentru a impune sacrificii natiei?

        • Pai nu mai platim taxe si impozite pentru asta, platim direct furnizorilor si-i luam de guler daca nu-si fac treaba. Ce e gratuit e de proasta calitate.

          • elena spune:

            “îi luăm de guler”

            Păi pe principiul ăsta nişte părinţi mârlani şi bogaţi sau doar mârlani vor putea să-i ia de guler pe profesori că le-a fost nedreptăţit preţiosul odor.

            Chiar la fostul mei liceu – o şcoală respectabilă şi serioasă de stat – se vedea diferenţa între elevii “normali” şi cei ai căror părinţi finanţaseră zugrăvitul, reparaţia centralei, etc.
            Bani pentru şcoală, nu cadouri de sărbători şi de opt martie pentru corpul profesoral.
            Şi nu cred că profilor le plăcea situaţia, se vedea că unii erau chiar enervaţi de atitudinea super-relaxată a odraslelor binefăcătorilor, dar nici nu le-ar fi convenit să îngheţe până se îndura ministerul să le trimită bani. Dacă combini mentalităţile autohtone cu finanţarea exclusiv privată nu rezultă decât degradare accelerată.

            Să luăm şi cazul invers: într-o localitate sunt două şcoli. Într-una profii nu fac mai nimic. Te duci şi “iei de guler” direcţiunea. Iar directorul dă din umeri şi-ţi spune că au destui elevi, nu se agaţă de bani plătiţi de tine, să-ţi muţi copilul la cealaltă şcoală dacă nu-ţi convine. Iar la cealaltă şcoală nu vrei să ţi-l muţi că ştii că e plină de elevi violenţi şi mai se vând şi droguri. Ce faci, te muţi din oraş?

            E nevoie de o autoritate care să limiteze abuzurile şi ale unei părţi şi pe ale celeilalte. Nu poţi trata şcoala ca pe un salon de coafură-manichiură.

            Plus celelalte drăguţe cazuri: ce te faci dacă în satul / oraşul tău nu vrea nimeni să înfiinţeze o şcoală?
            Sau ce se fac familiile care oricum abia supravieţuiesc de la un salariu la altul?

    • Progresul scolar exista in orice fel de scoli, si in mediul rural. Nu este dificil de pus in practica.

  9. andu spune:

    perfect de acord cu dvs, sa se salarizeze bugetarul dupa performanta. INSA, sa se porneasca de la un nivel de baza, care sa fie DECENT. Asta vrem, decenta, iar de aici, cine munceste si are rezultate, sa primeasca in plus. Insa 700 lei pt un debutant, 1000 lei pt cineva cu 15 ani vechime, nu mi se pare decent si din acest motiv unii pleaca, altii se fac ca muncesc. Eu am ales prima cale, altii o aleg pe a doua.

  10. Gondolin spune:

    puteau schimba legea in ianuarie 2009, dar nu au facut-o. Stim cu totii de ce.
    Nu au avut bani sa plateasca majorarile pe care tot ei le-au votat, dar in schimb au avut bani sa majoreze, in gloriosul an 2009, unele pensii. Stim cu totii de ce.
    Si acum amana revenirea la normalitate pentru 2012… stim cu totii de ce.

    pentru salvarea statului de drept, prefer sa nu construim, timp de un an (sau chiar doi!), sali de sport pentru babele si mosii din unele sate portocalii. Sau parcuri… in aceleasi sate. Sau telegondole. Mai vreti exemple de cheltuieli aparent inutile – si stim cu totii de ce?

    de data aceasta aparati o cauza pierduta. Si stim cu totii de ce.

    • Alin spune:

      Domnule activist/membru liberal , pastrati-va energiile astea pentru Voxpublica, aici este un pic mai greu cu tipul asta de discurs. Aveti “bazin” suficient acolo! Si apropo, sunteti un pic defazat, ordinul de la centru acum pentru voi este sa mergeti pe ultima “zicere” a “conducatorului iubit” , aia cu introducerea impozitului pe vot pentru diaspora, asa , ca nu sunt cuminti. Deci “hai la lupta cea mare tovarasi” !

  11. Statul român nu are resurse din cauza emigrației economice, din cauza agriculturii de subzistență și a domeniului evazionist. Preferă să tacă asupra acestor debitori în raport cu copiii lor și încearcă să sacrifice profesorii. Oricum nivelul învățământului și al calificării scade în fiecare an.

    Ca de obicei ne întrebăm dacă e vorba de prostie sau de ticăloșie în refuzul de-a diagnostica această situație.

  12. cristihan spune:

    Si daca le-ar da maine cei 50% (pentru ca, nu-i asa, orice hotarare judecatoreasa trebuie respectata…), iar poimaine s-ar da o lege prin care se reduc salariile cu 33% (pentru ca nu sunt bani care sa sustina cresterea)? Statul de drept ramane cu onoarea “reperata”, bugetul la fel, rtv si a3 pot continua sa abereze in pace, everybody happy… Se poate?

    • Miles spune:

      Asta ma gandeam si eu. Sa se respecte “legea”. Dar apoi sa se introduca o alta lege care reduce salariile la cat poate suporta bugetul. Pentru ca profesorasii nostri, cei mai multi dintrei ei habarnisti in ale economiei, sa inteleaga ca stabilirea renumeratiei pe baze politice, populiste, nu are niciun fundament de durata. Sa ajunga ei insisi sa-si doreasca sa li se stabileasca salariul in functie de cerere/oferta.

  13. Sile spune:

    Dupa cum spune si d-l Vlaston, problema e ceva mai complexa. Dar de complicat au complicat.-o politicienii. In orice tara normala , corpul profesoral primeste o retributie cu care poate trai rezonabil.Tara normala inseamna tara cu legislatie normala. Ori cotetul legislativ din Romanika numai normal nu e. Ca simplu cetatean am propus celor ce se simt in stare sa ia la purecat constitutia si intreg monitorul oficial propozitie cu propozitie, sa corecteze ce e de corectat si sa elimine ce e de eliminat. Iar rezultatul sa fie supus unui referendum dupa care toti sa respectam LEGEA. Pentru ca mi se pare inutil sa citim peste tot ca avem legi proaste daca nu le corectam . In orice societate normala deciziile se iau in temeiul legii. Si daca temeiul e prost(lex sccelerata) ne miram degeaba ca LALAIM de peste 20 de ani. O zi buna !

    • dana spune:

      Se dau prea multe gradatii in invatamant si majoritatea nu le merita. Ma uit la o vecina cum alearga cu teancuri intregi de dosare pentru asa zisele gradatii . Se spune ca directorii ar da 500 EUR pentru a obtine gradatie de merit . De ce nu se dau gradatii de merit numai acelora care merita , care pregatesc olimpici la nationala si internationala? De aproape 10 ani s-au infiintat comune si orase , in conditiile in care populatia Romaniei a scazut constant . De ce nu se comaseaza aceste primarii care au angajat fara rost sute de angajati cu pile ? Faceti un calcul si va iesi un surplus de 50000 de oameni numai din primarii, angajati in ultimii 8 ani!! Autostrazi reparate in fiecare an , este o rusine ce se intampla in aceasta tara!! Se fura din sectorul energetic ca in codru , iar acolo sunt pusi de partid. La bugetul cercetarii se aloca 0,1 % din PIb , iar la preotii ortodocsi se aloca 0,4% suma crescand de la an la an. In conditiile desfiintarii de scoli si de spitale , se construiesc 200 biserici pe an cu banii de la buget!!!

  14. Tepes spune:

    Sa ne amintim: aceasta lege a fost votata la intiativa PSD dupa o regie ca-n filme: sindicate, sindicalisti, oameni “simpli”. La o asemenea presiune, cand au fost prezenti mai multi “invitati” decat parlamentari, nici SPP-ul nu mai putea asigura un minim de protectie. “Sindicalistii” venisera sa se bata, sa devasteze sediul parlamentului. Stiu asta de la un participant care mi-a spus ca au fost dotati cu surubelnite, bricege etc. Daca legea ar fi fost respinsa se trecea la atac iar un deputat PSD trebuia sa dea semnalul. Intrebarea este: a facut ceva PSD-ul pentru oamenii simplii pe care umerii carora plange? Nu, niciodata. Severin are doua case dar sta intr-una subventioanta de stat, Nastase a vandut Petrom si resursele naturale nu pentru saraci ci pentru partid. Dincolo de mintile infirbantate create de magia RTV si A3, o analiza atenta devoaleaza tactica PSD: daca nu au putut castiga alegerile atunci sa provoace haos cu orice cost. Au incercat blocarea acordului cu FMI si Comisia Europeana ca Romania sa ajunga in faliment, au incercat cu sindicatele prin organizarea de miscari de strada. Au incercat cu reclamatii la UE, cu mogulii care le dedica spatii libere de orice manipulare. N-au reusit. Acum au pornit campania “profesorii” cu demagogi care varsa lacrimi. Ei sa fie reprezentantii dascalimii romane? Nu, cu siguranta. Este o alta manipulare la care recunosc ca Boc nu-i face fata. Vreau sa vad si eu scris negru pe alb ca alianta USL-asilor se angajeaza in fata Curtii Constitutionale ca va mari salariile profesorilor cu 50% si retroactiv. Va garantez d-lor profesori doua lucruri: ca TOTATE tarile din lume cand se da ceva pe gratis (nemeritat) lumea se omoara la cozi, ori aceasta lege asta facea, va dadea pe datoria statului. Si doi: ca daca in locul lui Boc ar fi Vantu sau Felix v-ar spune asa: nu va convine afara sau va exterminez prin gazare. Si nici un plangaret care se uda pe fata la RTV n-ar mai zice nimic. Ori intelegem ca astia sunt banii de salarii, pentru ca asta este productivitatea si performanta dovedita de toate studiile internationale, ori atunci faceti jocuri antinationale si meritati condamnati pentru prostie. Si nu uitati: si in Japonia se poate injura guvernul ca nu da salarii in loc sa refaca infrastructura. Numai ca ei mai au si ratiune iar ciuvicii si ciutacii lor sunt ascultati doar prin spitalele de dezechilibrati psihic.

  15. Dady spune:

    Domnule Vlaston, performanta de care legati salariile profesorilor este un lucru foarte greu de cuantificat, teoria fiind foarte diferita de practica. Intr-un liceu de elita, in care ai elevi buni, sa iei premii cu ei pe la concursuri este ceva normal. La tara, sa-l aduci pe elev la scoala este, de multe ori, rezultatul unei lupte grele, iar sa-l mai faci si sa invete putin – o performanta. Problema este ca performanta o judeca niste “soareci de biblioteca” (de minister), care-s rupti de realitate si care pusi in fata elevului – fie ca-i de la liceul de elita, fie ca-i scoala de la tara – ar da chix imediat. Dar ei fac legi si hotarasc cum e cu performanta. Cunosc profesori din toate aceste “medii” si, va spun sincer, nu sint diferente intre ei. Doar ca unul a avut “norocul” de a nu cunoaste pe “cineva”, “undeva”, si face naveta, iar altul s-a “invartit” de un post caldut, cunoscand pe acel “cineva” din inspectorat. In al doilea rand, oamenii din invatamant au poate si ei rate la banci, cheltuieli, etc. Lor cine le reesaloneaza platile? In plus, banii “restanta” vor fi – teoretic – platiti din 2012 incolo, dar cu penalitati, asa cica spune legea. Cu alte cuvinte, nu vor fi de platit 500 milioane de euro, ci 600! Si apropo, munca se reesaloneaza, sau numai salariul?

    • Nu e chiar asa de greu, cu aplicatii informatice care sa stabileasca prin seturi de intrebari, statistic, evolutia (progresul scolar) al elevilor, intr-un an de zile, sau pe o perioada mai mare.

      • andrei spune:

        Corect. E posibil doar că nu se vrea. Apropo, nu se vrea nici prin lăudata, de dumneavoastră, lege a educaţiei. Aşa că întreb şi eu, cine are dreptate: profesorii care, evident, cer, sau statul care dă legi pe care nu are de gând să le respecte şi, mai mult, când poate schimba situaţia în bine nu o face?

  16. elena spune:

    Aş vrea să încep cu performanţa, apoi să ajungem şi la etică.

    Am auzit până la saturaţie fraza cu salarizarea performanţei.

    Care în sine nu-i un concept rău, dar nu se precizează cum se măsoară performanţa.

    Şi nu, nu vreau să aud cuvântul “olimpic”. Că un sistem scoate olimpici e foarte frumos. Dar cred că scopul unui sistem de învăţământ e doar să scoată indivizi apţi să-şi câştige o existenţă decentă. Sau aproape doar ăsta.
    Btw, am avut un coleg care a ajuns la olimpiada internaţională la mate, cred că a luat şi ceva menţiune. După absolvire a lucrat în străinătate, nu i-a plăcut, s-a întors în ţară şi e asistent la facultă, nu-i foarte încântat nici de ce are aici. Asa, ca înainte de a scoate “olimpici”, cred că ar fi mai bine să ne gândim dacă avem cum să-i folosim.

    Să zicem că s-ar lua ca şi criteriu de performanţă bacul – care prin nu ştiu ce minune n-ar fi fraudat. Deci profii ar trebui să se străduiască să scoată performanţă la bac.

    Ceea ce se scapă din vedere e că performanţa şcolară nu e unilaterală.
    Când e vorba de bătut cuie, de dat cu sapa, de făcut injecţii sau de scris software se poate vorbi doar de zelul şi capacitatea lucrătorului. În învăţământ însă apar şi elevii.
    Iar de la o anumită vârstă şi elevii încep să se prindă cum stau lucrurile. Când un elev se lămureşte că notele nu vor avea nici o influenţă asupra salariului viitor atunci n-o să se apuce de tocit ca să-i crească salariul profului. Cum scria un comentator înainte “legea minimului efort”.

    Oricum, cred că învăţământul va fi şi mai naşpa pe viitor. Pentru că e uşor de neglijat, având în vedere că efectele – bune sau proaste – sunt pe termen lung. Dacă tai banii de la sănătate, de la poliţie se vede imediat. Învăţământul poate fi subfinanţat fără probleme. Fără probleme în viitorul apropiat, adică.
    Ori guvernanţii noştri gândesc pe termen scurt – să mai treacă şi luna asta, să mai treacă şi alegerile astea. După noi, potopul. Prea puţin probabil să fie impresionaţi de fraze din gama:
    ‘daca vi se pare ca educaţia este scumpă, încercaţi să vedeţi cât costă ignoranţa’. Când ignoranţa îşi va arăta costul, ei se vor prăji la Cannes, odraslele fiindu-le oricum şcolite în Elveţia.

    “trebuie sa “dea”, ca de aia e stat”

    Da, de aia. Chiar asta e treaba statului: să strângă impozite şi taxe şi în schimb să asigure securitate, pensii, sistem sanitar, şcolarizare şi infrastructură.

    “punand in contact direct furnizorii de servicii educationale si sanatate cu beneficiarii platitori”

    Adică şcoli particulare.
    Probabil la asta se va ajunge în viitor. Nu-i România primul stat care a considerat prea epuizant şi costisitor să se ocupe de învăţământ.
    Oricum, va fi haios. Dacă abandonul şcolar e crescut când şcoala e gratuită şi obligatorie să vedem cum va fi când va trebui plătită ….

    Şi ajungem la etică. Profii consideră că dacă nu s-ar fura atât ar fi bani şi pentru ei. Guvernanţii insistă că oricum n-au bani. Ca să-ţi dai seama cine are dreptate ar trebui să ştii cifrele adevărate …

    Dar ce-s sigură că ar fi foarte etic: adunătura de tembeli şi inconştienţi care au votat legea deşi ştiau că nu sunt bani să se aleagă cu ceva averi confiscate. Sau măcar nişte amenzi consistente. Poate aşa s-ar învăţa alţii minte să nu se mai joace de-a datul în parlament.

    Oricum mi se pare tare ne-etic ca staul să se debaraseze încet de funcţiile sale tradiţionale. Sau percepute ca tradiţionale.

    • Citeva comentarii mergind mai departe pe ideile expuse mai sus, fara insa a vorbi prea mult de bani.

      Educatia nu trebuie privita pe bucati, asa cum se intimpla la noi. Educatia unui copil incepe din momentul in care acesta se naste. Dacă se mai naşte…..
      Toate tarile din jurul nostru insista enorm in cresterea conditiilor de educatie incepind cu perioada 0-3 ani. Este virsta la care se dezvolta abilitatile de interactiune cu mediul in care traiesti, perseverenta, motivatia….

      Putem spune daca acelasi lucru se intimpla si la noi? Stiti cu exactitate numarul de crese/gradinite existente in Romania raportat la numarul de copii pe intervalul 0-3, respectiv -3-6 ani? Este dezolant. Acest lucru se rasfringe apoi la nivel de ciclu primar, gimnazial, universitar. Credeti ca desfiintarea/comasarea scolilor din mediul rural, pe motiv de ineficienta economica este o decizie inteleapta?

      Ajung si la angajati. Dincolo de abordarea “liniara”, in sensul de profitabilitate, a atrage oameni cu adevarat competenti si calificati in invatamint, este o mare provocare. Si nu se poate face numai propovaduind “apostolatul”.
      Educatia nu mai este privita doar ca business nici macar in SUA! Pina si acolo se pune problema cresterii nivelului de acces al copiilor la educatie, a burselor acordate de STAT si nu in ultimul rind a limitarii influentei mediului privat – orientat strict pe profit, asupra educatiei.

      Spuneam ca lucrurile nu pot fi analizate pe bucati din simplul motiv ca este vorba de un SISTEM. Si ca orice sistem, partile interactioneaza. Copiii nostri nu au rezultate la testele PISA nu doar din cauza profesorilor de liceu! Beneficiarul educaţiei nu este doar elevul! Beneficiarul educaţiei este ţara asta!

      Cu riscul de a imi atrage oprobiul cititorilor, criterii deperfomanta de tipul “numar de absolventi de facultate angajati” sau “numar olimpici” sint doar vorbe ideatice. Nu toti elevii pot ajunge olimpici. Asta tine si de “talent” de un “ce” pe care il ai sau nu. Nu toti absolventii de facultate isi pot gasi un loc de munca in piata. Nu stiu tari pe unde sa se intimple asa ceva. Pentru simplul motiv ca piata este asa cum este sau pentru ca in Romania numarul locurilor disponibile in Universitati este mai mare sau egal cu numarul absolventilor de liceu (asta cred, pentru a ascunde in fapt numarul real de someri cu care ne putem confrunta peste noapte).

      Am incercat doar sa amintesc citeva lucruri. De 20 de ani, nimeni din clasa politica nu a fost capabil sa realizeze o strategie educationala. Nimeni nu doreste sa inteleaga ca educatia nu inseamna numere si statistici. Educatia inseamna OAMENI. Copii noştri, copii copiilor noştri….

      “In legea cea noua, care se aplica astazi in invatamintul nostru secundar, s-au pastrat in mod teoretic unele principii ale lui Haret. Asa spre exemplu gasim in legea cea noua principiul cercetarii individualitatii elevului. Conform acestei dispozitii a legii, dirigintele de clasa trebuie sa fie bine instruit in domeniul pedagogiei pentru a sti cum sa studieze individualitatea fiecarui elev din clasa. Deasemenea, dirigintele fiind acela, care cunoaste bine sufletul elevului, tot el va cauta sa-l indrumeze in domeniul moral. Asa dar constatam o manifestare in directia conceptie formativ-organiciste. Din nefericire insa au intervenit alte elemente, care au venit in contradictie cu aceste bune intentii ale legiuitorului ai anume intre altele s-au reinfiintat examenele de clasa si in special bacalaureatul. Bacalaureatul cum spuneam mai sus, asa cum este organizat face un control de cunostinte si nu un control de maturitate intelectuala si de putere de sinteza. (…)
      Nu poti face o cultura formativa cu programe prea incarcate(…). Cind insa s-au facut sub-comisiuni de specialisti, simplificarea programelor a devenit absolut imposibila, fiindca fiecare specialist vedea toate detaliile specialitatii lui drept chestiuni de mare importanta.
      (…) Toate legile, regulamentele si programele nu vor servi la nimic atita vreme cit nu vom avea profesori bine pregatiti” G.G. Antonescu, Pedagogie generala, 1936!!!!

      “Așadar ceea ce-a făcut progres în România nu e libertatea, nu e principiul autonomie locale, nu e funcționarea liberă a părților pentru prosperitatea întregului, ci egalitatea și omnipotența statului. Statul e atît de omnipotent în România încît totul atîrnă de la centru, pînă și numirea unui primar de comună rurală. Spună-ni-se dacă în timpul vechi se mai întîmpla ca un consiliu comunal, vornicul și paznicii, șoltuzul și pîrgarii să fie în bătaia decretelor ministeriale de dizolvare și numire?(….) Căci dîndu-se omnipotența aceasta ca jucărie în mîna unui partid, fără ca domnul să-și exercite controlul asupra lui, atunci se întîmplă lucruri ca concesia de la Stroussberg, împrumuturi de milioane netrecute în socoteli, ca cele 8 milioane ale Rusiei, ridicarea cheltuielilor bugetare cu 34 la sută, decorarea cu medalii și ordine a lui Nichipercea și a egalilor săi, numirea unor advocați de mîna a doua în directorate unde se cer vaste cunoștințe tecnice și mecanice, spoliarea tezaurului public prin crearea de lefuri fabuloase în folosul patrioților de meserie, c-un cuvînt statul omnipotent devine o jucărie în mîna demagogilor, iar poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de către o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără caracter, fără patrie chiar” – MIHAI EMINESCU, 26 iulie 1880!!!

      Şi totuşi suntem în 2011. …

      • elena spune:

        Aproape cu totul de acord.

        În afară de intevalul 0-3 ani. Ar fi fost tare bine dacă s-ar fi lăsat concediul de maternitate la doi ani. Mai bine decât cu creşe. Oricum sunt cupluri care amână copiii pe mai târziu: să fie plătite o parte din ratele la apartament, iar mama/soacra să iasă la pensie, numai bine să poată sta cu nepoţii.

        În rest mă ia un pic groaza când mă gândesc că aşa era şi în secolul al nouăşpelea “simplificarea programelor a devenit absolut imposibila, fiindca fiecare specialist vedea toate detaliile specialitatii lui drept chestiuni de mare importanta”.
        Nu ştiu dacă ar reuşi cineva să aerisească programa chiar dacă ar vrea. Profesorii preferă să nu vadă rezultatul pompării atâtor cunoştinţe importante la grămadă.

        Şi, da, educaţia până la urmă e în beneficiul societăţii, e pârghia care se poate folosi la formarea viitorilor cetăţeni, deci ar fi ultimul lucru de care statul ar trebui să spele pe mâini. Dar dacă guvernanţii îşi fac planuri pe maxim cinci ani şi gândesc în termen de “ia banii şi fugi”…
        Cât de corupt va fi fost statul inter şi antebelic totuşi şcoala nu era atât de desconsiderată şi neglijată ca acum. Pur şi simplu am impresia că nici o guvernare nu priveşte şcoala ca ceva folositor, doar ca o scurgere inutilă de fonduri – sau utilă, când e vorba de contracte pentru “săli de sport”.

        “nu toti absolventii de facultate isi pot gasi un loc de munca in piata”
        Nu, dar dacă termini o facultate “bună”, cu medie mare ar trebui să existe o probabilitate considerabilă de a-ţi găsi un serviciu bine plătit . Asta ar însemna un sistem funcţional.

        Cine a “dat liber” universităţilor particulare? Marga?
        A fost o măsură sinucigaşă, Spiru Haret probabil că se răsuceşte în mormânt aflând la ce a fost folosit numele său.
        Cred că o măsură absolut necesară pentru însănătoşirea sistemului de învăţământ autohton ar fi limitarea numărului de locuri în universităţi. Sau de absolvenţi …
        În sensul că să se lase toate universităţile gen Spiru să funcţioneze, dar licenţa să se dea centralizat şi doar un număr de x studenţă hotărât anual. Asta ar curăţa rapid o parte din putregai, dar cine ar avea curaj s-o facă?

        • Nu imi place sa discut lucrurile pornind de la cazuri particulare. Excepţiile trebuie tratate prin excepţie.
          Am spus de mai multe ori că ceea ce LEN clamează ca fiind problemele învăţămîntului, în viziunea mea sînt excepţii (nu toţi profii sînt corupţi, nu toţi rectorii sînt parlamentari, nu în toate universităţile sînt clanuri etc…Dar este drept că foarte mulţi au auzit de astfel de lucruri. Nu toţi le-au şi experimentat, dar le-au auzit)
          Ceea ce LEN face în schimd direct şi cu efect imediat: economie bugetară. Motiv pentru care voi scrie puţin despre acest subiect.

          Exemplu:
          În învatamintul universitar, conform noi legi, se plateste norma de baza şi o norma minima de plata cu ora. Toate celelelate ore pe care un titular le presteaza nu vor mai fi platite. Aceasta deoarece legea interzice modificarea statului de funcţiuni în cursul anului şcolar.

          Se va aduce probabil ca argument posturile noi ce trebuie scoase la concurs. De 3 ani de zile posturile in invatamintul universitar au fost blocate. Presupunem că acest lucru se va intimpla cu urmatorul an şcolar. De exemplu, salariul de încadrare brut pentru un asistent cu pînă la 3 ani vechime va fi 1221-1601 lei, salariu ce include şi “majorarea” de 15%. (adică în multe cazuri sub salariu mediu pe economie, care este aproximativ 1440 lei)

          Să prespunem că eşti o facultate cu specializare IT. Cîţi tineri se vor prezenta oare la concurs, pentru un salariu de 300 euro brut? Nota bene: ce trebuie să facă un asistent de banii aceştia, spune tot LEN.

          Aşa mai putea aduce în discuţie alocaţia bugetară per student versus alocaţia bugetară pentru un om aflat în închisoare….

          Mai fac o ultimă menţiune, din precauţie: nu contest necesitatea reformării sistemului. Spun doar că, de obicei, reformarea unui sistem prost, nu va duce la un sistem mai bun. Există şanse foarte mari să crească doar viteza de dispersare a lucrurilor greşite din sistem.
          Reforma nu se face din birou, citind statistici făcute de alţii pe teren. Sistemul nostru educaţional are nevoie nu de reformă, ci de reinventare!

  17. sunu spune:

    Catre toti angajatii: In urma implementarii noilor politici de personal in institutile publice s-a stabilit ca este necesara reducerea numarului de salariati cu 25%. Persoanele disponibilizate vor fi selectate in urma unor analize riguroase. Pentru efectuarea acestor analize, va solicitam sa treceti pe la Departamentul de Resurse Umane unde vi se vor recolta urmatoarele probe: -10 ml de sange; -20 g de scaun. Dorim sa stabilim, prin analize specifice de laborator, daca aveti munca in sange sau daca va cacati pe ea. CONDUCEREA

  18. florin spune:

    Daca le” da” la profesori, va trebui sa le “dea” la toti bugetarii si in dec 2011 vom avea 1 euro=7lei….

  19. cugetare spune:

    Atunci cand vom cunoaste adevaratul motiv pentru care d-l Funeriu a ales sa devina ministru in loc sa ramana in cercetare unde ar fi castigat mult mai bine fara a face concesii dubioase si fara a fi inconjurat de lichele, ne vom gasi salvarea. Atunci cand vom intelege de ce tine cu dintii de functie si face pe plac unor oameni de doua parale strangand din dinti si inchizand ochii, vom gasi solutii pentru a scapa de dumnealui. Atunci cand vom intelege de ce a trambitat prea mult cuvantul reforma fara sa inteleaga ca ceea ce promiti trebuie onorat, ne vom fi reformat. Atunci cand vom intelege de ce nu este deranjat de faptul ca ceea ce dumnealui a inclus in lege nu este respectat, vom intelege caror interese i-a servit domnul Funeriu si vom constata ca am evoluat. Si cand vom intelege cum a fost posibil ca acelasi partid sa fi dat invatamantul pe mana a doi oameni atat de diferiti si in acelasi timp atat de asemanatori (Hardau si Funeriu) vom alege sa parasim aceasta tara cu bucurie si sa nu ne mai uitam inapoi.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)