joi, martie 28, 2024

Cine mai are nevoie de partide și de politicieni?

Uitându-mă la spațiul public de dinaintea alegerilor locale de duminică   observ, înainte de toate,  o mare cacofonie în ceea ce privește soluțiile propuse și programele. Dar asta nu e neapărat ceva nou. Ce este nou, este opoziția crescândă între tabăra celor care consideră că toate partidele sunt corupte și, deci, trebuie să fim scăpați de politicieni și cei ce susțin sus și tare că democrația nu e posibilă fără partide politice. Recentele valuri de proteste  îndreptate împotriva tuturor  partidelor, suprapuse cu acțiuni n forță ale procurorilor anti-corupție și cu apariția unui candidat care își propune explicit să ne salveze de politicieni au întărit această opoziție. Niciodată, în utimii 26 de ani de post-comunism, neîncrederea în partide și în establishment-ul politic nu a fost mai mare ca acum.

Și totuși, ambele tabere au dreptate! Dar cum e  posibil să aibă dreptate șu unii, și alții?  Fie consideri că partidele politice sunt corupte și trebuie să dispară, fie consideri că, bune sau rele, fără partide nu se poate.

Opoziția dintre cele două grupări este doar aparentă.  Această opoziție se întemeiază pe o confuzie etimologică, care pune semnul egalității între politică și partide. Politică fac, iată, doar partidele, de unde și pretenția multora care se declară apolitici, când de fapt ei sunt pur și simplu apartinici, în sensul în care nu sunt membri, nu simpatizează și nu votează cu nici un partid.  Această confuzie reduce politica la politica instituționalizată, concretizată sub forma partidelor și a instituțiilor de stat. Dar să ne întoarcem, așa cum e bine să o facem de fiecare dată când lucrurile par a se complica, la definițiile de bază. În primul rând, politica e mult mai mult decât activitatea de partid : orice luare de poziție publică vis-a-vis de  o chestiune care privește mersul comunității în care trăiești este un act politic. Atunci când mulțimea a ieșit în stradă în 2013 să manifesteze împotriva proiectului de lege care viza exploatarea de la Roșia Montana, protestând fiecare pe limba sa, unii împotriva puterii crescânde a corporațiilor, alții împotriva corupției, alții împotriva deteriorării mediului – participanții la protest au luat parte la un act eminamente  politic. Ce poate fi mai politic decât a  critica public felul în care sunt gestionate resursele unei țări, felul în care se fac legile și se acordă privilegiile? Or – într-al doilea rând – politicul, în esența sa, se fundamentează, de când lumea și pământul, pe conflictele și antagonismele dintr-o societate, constând într-o luptă pentru dobândirea puterii cu scopul de a pune în practică o anumită viziune despre cum trebuie soluționat conflictul respectiv. Acolo unde nu există antagonism, nu există nici politică – avem, eventual, administrare, management, joacă de-a politica, hobby,  orice altceva, dar nu politică.  Politica are rolul de  încarna și de a face vizibile acele antagonisme care traversează  societatea, dându-le voce, formă, sens și direcție. Și în acest punct, după scurta paranteză lămuritoare,  survine  o a treia observație, mai exact, o întrebare – în jurul căror antagonisme fundamentale sunt structurate partidele politice românești? Care sunt liniile fundamentale de demarcație între acestea, ce viziuni contrare despre societate propun ele și încearcă să implementeze?

Mie mi-e foarte greu să răspund la această întrebare. De-a dreptul imposibil. Pentru că oricât aș analiza, mi-e cu neputință să trasez o diferență clară între ce propun partidele din România. Sigur, se știe că în general PSD e votat mai degrabă de electoratul mai în vârstă, din mediul urban mic sau rural, în timp ce PNL, de exemplu, are un electorat  ceva mai tânăr, mai educat, provenind din urbanul mare. Această constatare ar trebui să însemne că fiecare din cele două partide încarnează interesele unui segment anume de populație, încercând, prin activitatea sa politică, să avanseze acea viziune despre societate care ar avantaja votanții săi. În practică, lucrurile nu stau așa – cu greu putem identifica în platforma sau poziționările  unui partid o legătură între politicile propuse și interesele segmentului său de electorat. Să luăm doar un exemplu –  PDL, în timpul guvernului Boc, este cel care a introdus pensia minimă garantată, care a scos din sărăcie câteva sute de mii de bătrâni, deși, iată, PSD este  partidul cel mai votat de pensionarii săraci. În schimb, în alegerile din 2009, cea mai mare parte a funcționarilor și salariaților din sectorul public au votat cu PDL – exact acel PDL  care în 2011 le-a tăiat salariile cu 25%.

Dar să admitem că politicile pe care le adopta un partid stau sub imperiul necesității și al compromisului și să ne concentrăm pe retorica partidelor – și aici, diferențele sunt irelevante. Departe de a se structura în jurul unor antagonisme sociale, partidele românești împărtășesc un oarece consens cu privire la societate – toate vor ca țara noastră să aibă salarii competitive, infrastructură ca în Occident, cât mai multe investiții străine, politici de natalitate generoase. Identitățile colective rezultate în urma procesului de tranziție au fost constant negate de toate partidele și ținute la distanță de procesul politic – faimoasa afirmație a lui Margaret Thatcher There is no such thing as society este probabil cea mai potrivită pentru a descrie societatea post-comunistă. Contradicțiile sociale au rămas vacante afectiv, în loc să încerce să articuleze noile clivaje rezultate după 1989, partidele românești au obnubilat orice conflict real, înlocuindu-le cu o retorică despre înapoierea României și nevoia de ajunge din urmă democrațiile vestice.

Sau, revenind la alegerile locale – să ne uităm la principalii candidați pentru Primăria Bucureștiului. Toți, vor cam aceleași lucruri – un oraș european, prietenos cu mediul de afaceri, mai multă curățenie,  mai puțin trafic și mai puțină poluare, zero corupție și risipă a banului public. Ceva despre jaful Apa Nova, despre contractele neonorate ale companiei cu Primăria, despre creșterea nejustificată a prețurilor? Dar despre zecile de mii de persoane vulnerabile, fără acte, despre decalajul tot mai mare dintre nordul și sudul orașului? A pomenit vreun candidat despre posibilitatea  re-municipalizării  serviciilor   de utilitate publică, de exemplu a apei, după modelul atâtor și atâtor orașe europene (asta dacă tot  ne vrem oraș european)? Partidul condus de Nicușor Dan, Uniunea Salvați Bucureștiul (USB),  cel care dorește să ne salveze de politicieni, a rămas blocat, de la înființare, într-un discurs construit în jurul unui clivaj între cetățeni și politicieni,  care e relevant, dar insuficient și care, repetat la nesfârșit, poate deveni steril și populist. În loc să pună pe tapet probleme serioase și să le abordeze frontal, așa cum se așteaptă de la un partid politic, USB a valsat în jurul tuturor temelor delicate, devenind dintr-un partid care inițial se pretindea anti-sistem, un partid anti-PSD-ist, un loc comun în retorica partidelor autohtone.

Am putea deduce că societatea românească trăiește într-un consens deplin și nu există nici un conflict care să o facă să tresară, că ne aflăm într-o armonie totală. (Sic!!!) Sau, am putea conchide, din contră, că partidele politice românești eșuează în mod constant să întruchipeze acele conflicte care străbat societatea, că nu există nici un fel de legătură între antagonismele – latente sau  vizibile – ale societății în care trăim și agenda partidelor politice. Că partidele politice sunt paralele cu antagonismele din societate. Prin urmare, paralele cu politica. Și în cele din urmă, că partidele noastre politice … nu sunt politice.  A avea un sediu,  a organiza reuniuni publice și a ține speech-uri nu te face cu nimic mai politic decât o manifestație mondenă sau un picnic la iarbă verde. Caracterul politic ți-l conferă substanța, nu forma. Nu e suficient să te numești partid politic pentru a face politică.

În acest punct, opoziția enunțată la început– dintre cei care sunt împotriva partidelor politice și cei care spun că fără de ele nu se poate –  devine  irelevantă. Sigur că o democrație are nevoie de partide politice, pentru că ele sunt cele ce coagulează interesele  de la nivelul societății. Dar nu e cazul să îi acuzăm pe cei angajați  în cruciada retorică îndreptată  împotriva partidelor că atentează la esența democrației – ei nu se iau la trântă cu  niște partide politice, chiar dacă organizațiile în cauză poartă această etichetă. De fapt, și criticii, și apărătorii așa ziselor partide politice își doresc același lucru – mai multă democrație. Dar pentru asta e nevoie fie ca partidele politice existente să se reformeze – și când spun reformă, spun re-politizare, fie să fie înlocuite de alte partide politice. Pentru că de politicienii de care ne-am săturat, ne poate salva doar politica. Acea politica  care va formula antagonismele din societatea noastră, înlocuind nesfârșitele conflicte din interiorul partidelor sau dintre partide, în fapt lupte pentru resurse între diverse grupuscule.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Cred ca , cel putin la alegerile primarilor, trebuie mai intai luata in seama calitatea oamenilor. Parcursul scolar si profesional, nivelul de cultura si educatie, implicarea – desinteresata – in problemele comunitatii,integritatea morala. E drept ca un profil corespunzator e greu de gasit prin PSD …

  2. Cred ca titlul este in concordanta cu: „Consilierul pe politica interna al lui Iohannis: Nu este exclusa varianta numirii unui nou premier tehnocrat dupa alegerile din toamna”.
    Vorba veche: romani, vi se pregateste ceva.
    NB,
    intr-adevar, dece e nevoie de partide? ajunge un tatuc („democratie originala”, va suna cunoscut?), un tatuc destept care sa ne conduca pas cu pas, urmatorul pas si, ultimul pas.

    • demonstratia ca neo-comunistii pot fi si tineri; e de inteles, cand abia au scpat de sponsorizarile parintilor, cand traiesc din/pentru burse, cand nu au grija salariilor, cand nu platesc (multe) impozite unui stat corupt (platesc altii pentru ce scriu ei – guevaristii formatori de opinie :))

  3. Daca vorbim doar despre alegerile locale, mi se pare mult mai simplu: alegerile nu se pot face fara sa stii ce alegi. Cum niciun candidat si niciun partid nu apar in spatial public (cu cateva firave si inconcludente exceptii), pur si simplu nu se poate allege.

    Nu cred ca e vorba doar depre perceptia partidelor politice ca fiind corupte.

    Cruciada anti-coruptie a transformat coruptia intr-un fel de „tap ispasitor” (expresia engleza „escape goat” mi se pare mai potrivita). Altfel spus- uite de-aia nu traim noi bine, ca ne fura astia!

    Odata primita aceasta formula. totul devine simplu- nu e nevoie decat de inlaturarea coruptiei si gata! Lapte si miere pentru un popor destept (nu intimplator aflam ca suntem super tari la olimpiadele scolare, ca suntem tari la IQ etc. etc.).

    Partidele politice sunt de fapt victime colaterale ale acestei atitudini: trebuie eradicatea coruptia in intregime, prin urmare sa nu mai existe partide!

    Evident, cand majoritatea „coruptilor” vor fi prinsi, va urma trezirea. Pana atunci insa probabil ca Solutia de fuga va fi guvernul technocrat. In realitate, o forma de democratie cu rol minimal pentru partidele politice. In conditiile in care strada (citeste „internetul” si social media) vor avea puterea de a determina schimbarea guvernarii, ne vom fi dat si raspunsul: experimentam anarhia, ca forma de conducere a soceitatii.

    • Coruptia exista pentru ca exista unul care primeste si unul care da.
      Limitarile din sistem, se poate spune si altfel, poate mai clar, constrangerile de natura materiala/financiara si lipsa unui caracter puternic pentru ca pentru fiecare dintre noi cinstea trece prin stomac, fac ca aceasta za sa nu se rupa prea des – vezi cazul Hexi Pharma.

      Spaga variaza – de la carnati si cartabosi pana la milioane de euro.
      De la caz la caz. Eradicarea coruptiei mari este relativ simpla, dar sunt atat de multi…

      Daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat si acum era bine mersi intr-o afacere infloritoare patronul de la Hexi Pharma. Cati sunt ca el in sistem? Estimati va rog! Multumesc.

      Criza i-a taiat la macaroana pe fraierii de rand – aia au murit primii.
      AU ramas rechinii, marii jefuitori, si astia sunt in numar de … Astept raspunsul!

    • Pe scurt –

      Partidele sunt vinovate de coruptia extinsa din sistem!
      Nu sunt victime colaterale!
      Ei sunt cei care au condus la dezastrul din economie, in general, la dezastrul din tara!
      Full STOP!

      Coruptia a aparut in Parlament, a blocat sau a initiat legi extrem de daunatoare interesului national vazut din perspectiva unui termen lung sau mediu. Sa ne amintim de MTO!!!!!!

      Politicienii au jucat cacialmale cu timpul si banii nostri si ai copiiilor nostri!
      Si continua sa se joace asa, inclusiv topindu-ne nervii! De neadmis!

      Si s-au ascuns dupa responsabilizarea colectiva, de partid!
      Specific comunismului! Manca-i-ar ciorile!

  4. E normal ca partidele sa existe, in virtutea dreptului la libera asociere. Insa nu e normal ca ele sa conduca, iar Romania e astazi o partidocratie, nu o democratie. Mostenirea comunista nu e singura explicatie, Austria e si ea o partidocratie, desi n-are nicio mostenire comunista.

    Societatea romaneasca se complace in aceasta partidocratie si asta nu pare ceva ce se va schimba in timpul vietii noastre. Dar s-a reusit compromiterea notiunii de democratie, la fel cum s-a reusit si compromiterea notiunii de vot nominal. Romanii au avut versiunea lor originala, astfel incat sa se convinga toata lumea ca nu e ceva de dorit. Se poate conduce tara si cu serviciile secrete, ce atata democratie? :)

    • Intr-o tara bogata in oameni cu o inteligenta medie, ceva peste mediocritate, dar fara sa fie brilianta, serviciile nu ar avea cum sa conduca!

      Inteligenta medie detecteaza manipularile ordinare, invata daca a muscat din acestea si se imbogateste inteligent din fiecare experienta!

      O parere si atat…

  5. Asa este, nimeni nu mai are nevoie de oartide si de politicieni, si asta nu numai in Romania. Statele Unite sint ai cel mai bun exemplu. Electoratul din cea mai mare, extrem de puternica economic si imbatabila militar, solida si deschisa democratie din lume, isi reneaga comlect partidele si intreaga clasa politica.
    Nu duc grija Statelor Unite, acolo structurile sint puternice si stabile, chiar daca valurile recente de emigratie si modificarile structurale si de gindire ale societatii americane s-au schimbat si deterirat btragic dupa fatidicul an 1968.
    In Romania insa, solutia nu este decit una singura . O personalitate puternica si un grup – nu un partid- de oameni hotariti, capabili sa ia totul dela inceput.
    Unde si cine sint . dar mai ales de unde va veni srijinul necesar ?
    ne impacam cusituatia ?

    • „O personalitate puternica si un grup – nu un partid- de oameni hotariti, capabili sa ia totul dela inceput.”

      Misto solutie. Democratica 100%. Si vom face o tara mandra ca soarele pe cer sau cam pe acolo.

      Eu vad ca am inceput sa aberam. Incurajam in felul asta solutii autoritariste marca Rusia sau Turcia, daca nu mai rau, dictaturi pe fata.

      Si ni se pare ca asta e solutia, o sa vine o personalitate si un grup de oameni hotarati si o sa salveze tara. Aprope: Cine ii alege pe oamenii astia? Cine decide ca trebuie schimbati, ca si-au terminat treaba? Ca poate ei decid ca patria trebuie salvata a la long, inclusiv de catre ziaristi obraznici, activisti care stau prin piete, opozitie vanduta strainilor care viseaza sa castige si ea alegerile si tot asa.

      Putin e la conducere din 2000 (atunci a fost „ales” presedinte prima oara) si nu pare ca are ganduri de retragere. Erdogan a fost prim ministru din 2003 pana in 2014, din 2014 e presedinte si el conduce tara in fapt. Niste personalitati puternice, nu?

      Aici vrem sa ajunge?

      Eu zic sa ne spalam un pic cu apa rece si sa ne trezim.

  6. „Toți, vor cam aceleași lucruri – un oraș european, prietenos cu mediul de afaceri, mai multă curățenie, mai puțin trafic și mai puțină poluare, zero corupție și risipă a banului public”

    Dragut, dar foarte gresit – mai usor cu zero corupția pe scari, va rog !
    Sa pui semnul egal intre PSD si Nicu Sordan/USB este un salt logic la care Aristotel ar ramane prost, ca sa zic asa. Una e sa ai un sef de campanie figurand in Panama Papers cu 1 firma pentru care poate exista o explicatie, si alta e sa ai in spate o masinarie de corupti dovediti organizati in structuri mafiote.

    Daca primarii PSD si PNL au vrut „aceleasi lucruri”, cine dracu’ i-a oprit ? Ce motiv avem sa credem ca actuallii candidati se vor debarasa de vechile obiceiuri si credo-uri ale partidelor din care provin ? Zero.

    Problema nu sunt partidele in sine. Problema sunt partidele din spatele partidelor.

    • „Prietenos cu mediul de afaceri”?!

      Poate daca mutam orasele noastre in alta tara.

      In Romania, patronal e inamicul public numarul 1 iar Directiile de Taxe locale sunt „varful de lance” al boborului in lupta cu patronal hulpav si corupt….

      • Traducerea PSD/PNL e cam asa:

        un oraș european = multe steaguri si semne albastre cu stele din bani publici
        prietenos cu mediul de afaceri = conform legii lui Om (sunt om cu tine, esti om cu mine)
        mai multă curățenie = prin buzunarele contribuabililor
        mai puțin trafic = …pe centura, il deviem prin centru si autostrazi suspendate
        mai puțină poluare = un pic greu, avand in vedere punctul anterior. Putem purta masti.
        zero corupție si risipă a banului public = ca sa nu se risipeasca banul public, il incasam noi prin smenuri cu „mediul de afaceri” prietenos ;)

  7. Nu voteaza nimeni programe, la locale, zic eu. Prioritatile oraselor/sectoarelor sunt destul de evidente si toti candidatii sunt nevoiti sa abordeze cam aceleasi teme, in campanie.

    Votam omul, increderea pe care ne-o inspira, votam partidul din care face parte candidatul, votam cu ochii pe CV -ul candidatului, votam impotriva primarului care ne-a dezamagit… sau votam candidatul care ne da ceva (ulei, sepci, galeti etc.). Sa fim realisti, nu cred ca votam programul. Hai, treaca de la mine, foarte putini voteaza programul.

    Unele partide sunt doar grupuri de interese economice. Unele partide sunt filiale romanesti ale unor organizatii straine. Unele partide sunt cete de sustinatori ale unor oameni politici care s-au afirmat in trecut. Unele partide sunt organizatii etnice. Unele partide nu stiu nici ele ce sunt. Iar „oamenii politici independenti” sunt, cel mai adesea, sustinuti de catre un partid. Cam acesta este peisajul politic romanesc.

    Ar cam fi timpul sa apara lastarii unei clase politice pe care oamenii sa inceapa s-o ia in serios. Clasa politica actuala, inregimentata sau nu in partide, pare a fi un soi de personaj colectiv dintr-un desen animat de slaba calitate.

  8. Referitor la intrebarea din titlu: daca acum 100 de ani era nevoie de partide si politicieni pentru ca nu exista alta posibilitate de guvernare decat prin reprezentare, acum exista posibilitatea guvernarii prin vot direct asupra oricarui proiect – Internetul permite asta, iar Elvetia demonstreaza ca se poate.

    Nu e nevoie de politicieni si partide pentru guvernare si nici de biserici si preoti pentru credinta. Oamenii o pot face direct.

  9. asta cu re-municipalizarea serviciilor publice e maxima! v-ati consultat si cu prietenul guevarist rogozanu ca sa producti aceasta idee ?

    stiti cum functioneaza RADET? plimba apa prin conducte cativa km sau cateva zeci de km! DACA ar exista centrale de bloc sau cartier, s-ar reduce pierderile de temperature, de … de orice, s-ar rentabiliza serviciul.

    visati la neocomunism ….

  10. In sfarsit cineva cu minte clara in noianul de vrajeala si abureala! Perfect punctat! USB nu a facut altceva decat sa se sclade in aceeasi tanguiala pe care o aud de atata timp:suntem Anti Sistem. Sunt anti-sitem dar vreau sa fac parte din el ! Hello! Asta nu e o calitate in sine. Poti sa fii anti PSD, PNL, UDMR, UNPR si sa fii la randul tau prost de bubui si potential coruptibil.
    Vino cu ceva clar ! Uite ce vreau sa fac:asta, asta si asta! De aici vreau sa iau banii, aici vreau sa ii cheltui! Ceva relevant! Lasa partidele in pace ca oricum vor merge la cosul de gunoi cat de curand!
    Sa vedem ce fac in consilii, dar dupa alegerile parlamentare, nu pana atunci. Ca acum toate actiunile tuturor alesilor locali vor fi in sensul sustinerii campaniei electorale de la parlamentare, deci nerelevante !
    Si nu ma pot abtine: aseara pe cine vad la Antena de bloc cu 3 elementi? Pe Mme Clondir. Asa o limba catifelata avea pastorul ca mi s-a facut rau. Mme Clondir foarte articulata, directa, concisa. Parca era intr-o sedinta cu upper-managementul si vroia marire de salariu. Cateva observatii:
    In ce o vedem imbracata? O preafrumosa ie! Primul icnet de voma din partea mea! Trebuie sa admir faptul ca s-a abtinut si nu a luat si opincile, desi sunt sigur ca cineva i-a sfatuit-o sa si le ia. Sau poate nu aveau numar asa mare la opinci la consignatia de artizanat din aeroport, cine stie?
    O intreaba gadea cu g mic ce parere are despre presupusul furt la alegeri , in defavoarea ei. Madama: – Nu vreau sa comentez, iubesc asa de mult Romania, incat nu vreau sa ii patez imaginea. Voi avea multe interviuri in presa franceza si nu vreau ca asta sa fie tema, etc, etc..
    Dupa care faimosul realizator zice:-Haideti sa vedem reportajul Euronews despre Dvs. Ei, alta treaba pe Euronews, madama facea spume la gura ca asa corupti n-a vazut la viata ei, ca Romania a fost deturnata de pirati, coruptia ucide la propriu in Romania, televiziunile ne-au boicotat, etcetera, etcetera. Ce mai, Romania -tara bananiera, cu niste babuini fara curaj, am venit eu si in fruntea lor m-am pus!
    Ei, ipocrizie sau ce? Adica mai intai zici nasoale pe Euronews, apoi vii pe o emisiune din tara si spui ca te abtii , ca nu vrei sa jignesti Romania. Exact pe dos. As in politica nu alta, Mme Clondir asta.
    Nu m-am mai putut uita mai departe! M-am dus sa iau un Emetiral , am fumat o tigara si m-am culcat.
    Altceva! Pe RFI se lauda in campanie ca se trage direct din Charlemagne, mai-mai sa revendice tronul Frantei. Noroc ca aia nu glumesc cu Republica! Intrebata de moderatoarea emisiunii, tot pe RFI, care sunt atuurile dumneaei, Mme Clondir raspunde ca atuul ei principal este acela ca vine dintr-o tara cu standardarde morale foarte inalte.
    De urmarit pe viitor aroganta si deconsideratia pe care le are in realitate fata de romani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro