vineri, martie 29, 2024

Comisii și alte diversiuni de toamnă

Despre proiectul RMGC de exploatare a au­rului de la Roșia Montană există atât de multă informație publică, încât mi-e greu să cred că putem găsi un subiect mai bă­tătorit de media, poli­tici­eni, analiști și experți.

Amănunt ce n-a împiedicat majoritatea USL să în­fiin­țeze o nouă comisie par­la­mentară. Care-i rolul aces­tei comisii? Dacă doreau in­formații sistematizate, pu­teau cere ajutorul unui do­cumentarist dintr-o re­dac­ție bucureșteană. Numai că rolul acestei comisii nu e nici­decum să formuleze o opinie per­ti­nentă asupra dosarului. În primul rând, pentru simplul motiv că membrii comisiei n-au nicio expertiză în vreun domeniu. În al doilea rând, s-au scris tomuri întregi des­pre proiect, care a fost întors pe toate fe­țele, de la geologie până la arheologie, tre­când prin ecologie. Ce poți să mai aduci nou, în materie de expertiză, într-un dosar despre care s-au scris rafturi întregi de bibliotecă?

E clar că nu e o problemă de expertiză, ci una politică. Pe care premierul a încercat s-o rezolve într-un fel plin de stângăcii și a eșuat. Incapabil să ia o decizie, de res­pingere a proiectului sau de susținere, asi­gurându-i sprijinul în parlament pentru a fi votat, de la înălțimea unei majorități de 70%, Victor Ponta, speriat de câteva mii de manifestanți, a pasat responsabilitatea. Parafrazând, putem spune că, atunci când vrei să amâni rezolvarea unei probleme, faci o comisie parlamentară.

Rolul acestei comisii este să tragă de timp. De ce? Răspunsul ni-l dă analiza de con­text. Manifestațiile spontane împotriva pro­iectului Roșia Montană i-au prins ne­pre­gă­tiți pe guvernanți. Mai mult, au pro­dus o fractură vizibilă în alianță. Victor Ponta a fost luat prin surprindere de po­zi­ționarea lui Crin Antonescu împotriva pro­iectului gu­vernului din care şi PNL face parte.

Înființarea unei comisii, pretext pentru amâ­narea unei decizii, are menirea de a scoate PSD din corzi. Pentru că: 1) Ponta nu-și permite să rupă alianța cu PNL din cauza proiectului Roșia Mon­tană, trebuie inventat alt pretext, care să nu afec­teze cota de simpatie pen­tru PSD; 2) Ponta nu poate rupe acum, în toam­na lui 2013, alianța cu PNL, pen­tru că are nevoie să pună cuiva în cârcă ne­plăcerile iernii care ur­mea­ză; 3) Ponta nu-i poate ofe­ri lui Antonescu un culoar fa­vo­rabil, de lider al opoziției, în per­s­pec­tiva alegerilor prezidențiale. Și încă un mo­tiv de amânare, care dă frisoane li­de­rilor PSD: 4) demonstrațiile din ultimele săp­tămâni se pot extinde și amplifica, având un potențial destabilizator pentru Gu­vernul Ponta, care-și poate vedea în­gro­pat capitalul de încredere sub caldarâmul Pieței Universității. Venirea frigului, ploi­le, zăpada i-ar putea ține pe potențialii ma­nifestanți lipiți de calorifere. La adă­postul intemperiilor, Executivul de la Bu­cu­rești ar putea tranșa problema Roșia Mon­tană.

Până atunci, circ mediatic, cât mai mult spectacol. Pe lângă deplasări în Apuseni și mitinguri regizate, comisia privind Roșia Montană discută în parlament cu „re­pre­zentanți“ ai manifestanților și-i cheamă la audieri pe șefii SRI și SIE. Se pregătesc șe­fii altor instituții: Ministerul Marilor Pro­iecte, SC Minvest SA, Ministerul Eco­no­miei, RMGC, Institutul Geologic, Minis­terul Finanțelor, BOR, Academia Ro­mâ­nă, Biserica Greco-Catolică, Biserica Ro­mano-Catolică, Biserica Reformată… și lista continuă.

Ce noutăți au adus mult mediatizatele au­dieri ale directorilor SIE și SRI? Că SIE a trans­mis „câteva zeci“ de informări? Pen­tru asta sunt plătiți cu salarii mari, într-o țară cu educație și sănătate subfinanțate și cu o infrastructură de fostă republică so­vietică din Asia Centrală, ca ei să scrie in­formări! Despre ce? Despre „mijloace de pre­să implicate“?! Dar asta e informație pu­blică, pe Internet, cu liste, cine și ce bani a luat… Faptul că Ilie Sârbu vrea să afle cum a început RMGC afacerea, iar SIE se oferă să-i compună o narațiune nu re­zolvă problema ilegalităților și nici nu le poate îndrepta. Nimeni n-o să creadă po­vestea spusă de SIE despre Frank Timiș și Ovidiu Tender.

Mai harnic, SRI a transmis 500 de note. Du­pă mărimea serviciului. Țara poate să doarmă liniștită, ca pe vremea FNI, struc­turile „extremist eco-anarhiste“ sunt atent supravegheate.

Foarte greu construiești astăzi, într-o țară precum România, respect pentru instituții. Dacă tot era un joc de glezne, de ce avea nevoie USL să atragă serviciile secrete în astfel de manipulări? Și de ce șefii SIE și SRI au participat la acest spectacol? Din solidaritate pentru colegul de alianță?! Chiar așa, de ce să discutăm despre eșu­a­rea calendarului de aderare la Schengen în două trepte, aerian și maritim, apoi te­res­tru, negociat în 2011 de Băsescu și Ba­conschi cu Germania și Franța, eșec care ar putea transforma România într-o țară membră doar pe jumătate a UE, când pu­tem să mestecăm diversiunile majorității parlamentare useliste?

Alte zeci de audieri urmează. Vor afla de­putații din comisia parlamentară vreun lu­cru nou, un amănunt, cât de mic? Puțin probabil! Tot acest jalnic spectacol are loc doar pentru că premierul Ponta nu poate să ia o decizie, să spună NU sau să spună DA proiectului Roșia Montană.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. “Ce noutăți au adus mult mediatizatele audieri ale directorilor SIE și SRI?”
    *
    George Maior ne-a dovedit ieri “neutralitatea”, trâmbițată cu tupeu. Ne-a lăudat (periat) puterea de înțelegere cu formula magică: „Veți înțelege limitele comunicării noastre pe această problemă”. A punctat spectaculos la impresia artistică: „SRI nu se poate pronunța asupra oportunității implementării proiectului de la Rosia Montana” și ne-a dat de înțeles că nici el nu știe ce înțelege prin proteste “de altfel legitime”, din moment ce nu le distinge cu subiect și predicat de “grupările anarhiste” sau „extremiste eco-anarhiste”.

    „Neutralitatea” SRI transpare din altă putere de înțelegere a neutrului G. Maior, după cum ne-a explicat ce înțelege el prin “riscul” proiectului supus analizei complexe, fără complexe, adică a cercetat “riscul de blocare a implementării investiţiei”. Neutralitatea și-a găsit nașul, fiindcă la fel de neutru vede același risc finul Ponta. Sângele PDSR-ist apă nu se face și are același izvor nesecat de inspirație a riscului.

    N-am nicio urmă vagă de încredere în criteriile și unitățile de măsură folosite de George Maior în caracterizarea forțelor “anarghice”; astea îmi amintesc de “golanii și incendiatorii” care s-au constituit în forțele destabilizatoare identitificate de Ilici la mineriada din 13-15 iunie 1990, rămase la fel de neidentificate ca anarhicele analgezice de tratat vigilența SRI, fluturate acum identic de G. Maior: tot de-a v-ați ascunselea.
    Așa cum la mineriade Ilici a confundat anarhia minerească cu anarhia „golanilor” din PU, nici așchia PDSRisto-moralistă din pielea paznicului “riscului de blocare a implementării investiției” nu sare departe de confuzia între protestatarii legitimi din PU și forțele anarhice, imaginate la nivel de vorbe nesusținute cu argumente de Maior… pentru orice eventualitate. Un protest legitim înseamnă în primul rând unul autorizat, conform legii, or Maior trece anormal de mincinos peste această condiție, tocmai pentru a păstra aparențele privind înțelegerea motivației protestatarilor anti-RM.
    De unde și până când atâta înțelegere din partea lui Maior , contrară riscului urmărit de el? Până când își/se va face mai transparentă confuzia premeditată în PU, fără probe, criterii și unități de măsură, de negăsit în caracterizarea “anarhicelor” imagini la proxima ocazie mai de interes național securizat.

    • Colac peste pupăza din teiul lui Eminescu, de la Iași, vigilența și poveștile de adormit prevenția sub oblăduirea lui George Maior au aceleași probleme de înțelegere, caracterizare și delimitare ale infiltrării anarhice de proveniență PSD-istă.
      În PU așteptăm provincia, (re)formată din mineri (dotați cu GPS-urile folosite în 1990 pentru depistarea obiectivelor “contraatacate”), Dogari salvatori , grivei dresați pentru lupte în stradă și, cu același bilet de voie din frontul de salvare națională, ultimii (doar) pe listă, nelipsiții infiltrați sub eterna acoperire (nici ei nu mai știu câți sunt)
      În aceeași ordine de idei, strîns legate de familia cooperativizată/neosecurizată cu nașul și finul în același loc de cinste, înțelege fiecare ce vrea sau crede din recomandarea mea, dacă citiți episodul 13 din serialul “Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul”. Aici sunt călăii dumneavoastră și ai fostului procuror Cristian Panait!
      *
      http://noradamian.wordpress.com/2012/05/16/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avantul13/

  2. Pentru o mai directă înțelegere.
    Eu consider risc tocmai implementarea investiției RM, nu blocarea ei. Nu opinia mea este relevantă aici, ci simplul fapt că mi-am exprimat-o. Din acest moment, dacă aș mai avea tupeul să mă dau neutru, ar însemna să-i iau de proști pe cei care îmi urmăresc “declarația” : membrii comisiei speciale, reprezentanții presei și, cu voia dv, ultimii (doar) pe listă, urmăritorii/cititori de pe Hotnews. :)

    PS. Mai lipsește doar precizarea mea că blocarea investiției ar fi o adevărată performanță de siguranță națională și cu asta i-am luat finului Ponta caimacul – primit în dar de la nașul Maior- pentru neprețuita justificare, prinsă în proiectul de lege RM, potrivit căreia afacerea ar ține de strategia națională și din acest motiv merită tratată cu tot felul de facilități, oferite în dar de statul român. Nașul la nevoie își planifică și garantează finul de siguranță națională.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro