Despre proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roșia Montană există atât de multă informație publică, încât mi-e greu să cred că putem găsi un subiect mai bătătorit de media, politicieni, analiști și experți.
Amănunt ce n-a împiedicat majoritatea USL să înființeze o nouă comisie parlamentară. Care-i rolul acestei comisii? Dacă doreau informații sistematizate, puteau cere ajutorul unui documentarist dintr-o redacție bucureșteană. Numai că rolul acestei comisii nu e nicidecum să formuleze o opinie pertinentă asupra dosarului. În primul rând, pentru simplul motiv că membrii comisiei n-au nicio expertiză în vreun domeniu. În al doilea rând, s-au scris tomuri întregi despre proiect, care a fost întors pe toate fețele, de la geologie până la arheologie, trecând prin ecologie. Ce poți să mai aduci nou, în materie de expertiză, într-un dosar despre care s-au scris rafturi întregi de bibliotecă?
E clar că nu e o problemă de expertiză, ci una politică. Pe care premierul a încercat s-o rezolve într-un fel plin de stângăcii și a eșuat. Incapabil să ia o decizie, de respingere a proiectului sau de susținere, asigurându-i sprijinul în parlament pentru a fi votat, de la înălțimea unei majorități de 70%, Victor Ponta, speriat de câteva mii de manifestanți, a pasat responsabilitatea. Parafrazând, putem spune că, atunci când vrei să amâni rezolvarea unei probleme, faci o comisie parlamentară.
Rolul acestei comisii este să tragă de timp. De ce? Răspunsul ni-l dă analiza de context. Manifestațiile spontane împotriva proiectului Roșia Montană i-au prins nepregătiți pe guvernanți. Mai mult, au produs o fractură vizibilă în alianță. Victor Ponta a fost luat prin surprindere de poziționarea lui Crin Antonescu împotriva proiectului guvernului din care şi PNL face parte.
Înființarea unei comisii, pretext pentru amânarea unei decizii, are menirea de a scoate PSD din corzi. Pentru că: 1) Ponta nu-și permite să rupă alianța cu PNL din cauza proiectului Roșia Montană, trebuie inventat alt pretext, care să nu afecteze cota de simpatie pentru PSD; 2) Ponta nu poate rupe acum, în toamna lui 2013, alianța cu PNL, pentru că are nevoie să pună cuiva în cârcă neplăcerile iernii care urmează; 3) Ponta nu-i poate oferi lui Antonescu un culoar favorabil, de lider al opoziției, în perspectiva alegerilor prezidențiale. Și încă un motiv de amânare, care dă frisoane liderilor PSD: 4) demonstrațiile din ultimele săptămâni se pot extinde și amplifica, având un potențial destabilizator pentru Guvernul Ponta, care-și poate vedea îngropat capitalul de încredere sub caldarâmul Pieței Universității. Venirea frigului, ploile, zăpada i-ar putea ține pe potențialii manifestanți lipiți de calorifere. La adăpostul intemperiilor, Executivul de la București ar putea tranșa problema Roșia Montană.
Până atunci, circ mediatic, cât mai mult spectacol. Pe lângă deplasări în Apuseni și mitinguri regizate, comisia privind Roșia Montană discută în parlament cu „reprezentanți“ ai manifestanților și-i cheamă la audieri pe șefii SRI și SIE. Se pregătesc șefii altor instituții: Ministerul Marilor Proiecte, SC Minvest SA, Ministerul Economiei, RMGC, Institutul Geologic, Ministerul Finanțelor, BOR, Academia Română, Biserica Greco-Catolică, Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată… și lista continuă.
Ce noutăți au adus mult mediatizatele audieri ale directorilor SIE și SRI? Că SIE a transmis „câteva zeci“ de informări? Pentru asta sunt plătiți cu salarii mari, într-o țară cu educație și sănătate subfinanțate și cu o infrastructură de fostă republică sovietică din Asia Centrală, ca ei să scrie informări! Despre ce? Despre „mijloace de presă implicate“?! Dar asta e informație publică, pe Internet, cu liste, cine și ce bani a luat… Faptul că Ilie Sârbu vrea să afle cum a început RMGC afacerea, iar SIE se oferă să-i compună o narațiune nu rezolvă problema ilegalităților și nici nu le poate îndrepta. Nimeni n-o să creadă povestea spusă de SIE despre Frank Timiș și Ovidiu Tender.
Mai harnic, SRI a transmis 500 de note. După mărimea serviciului. Țara poate să doarmă liniștită, ca pe vremea FNI, structurile „extremist eco-anarhiste“ sunt atent supravegheate.
Foarte greu construiești astăzi, într-o țară precum România, respect pentru instituții. Dacă tot era un joc de glezne, de ce avea nevoie USL să atragă serviciile secrete în astfel de manipulări? Și de ce șefii SIE și SRI au participat la acest spectacol? Din solidaritate pentru colegul de alianță?! Chiar așa, de ce să discutăm despre eșuarea calendarului de aderare la Schengen în două trepte, aerian și maritim, apoi terestru, negociat în 2011 de Băsescu și Baconschi cu Germania și Franța, eșec care ar putea transforma România într-o țară membră doar pe jumătate a UE, când putem să mestecăm diversiunile majorității parlamentare useliste?
Alte zeci de audieri urmează. Vor afla deputații din comisia parlamentară vreun lucru nou, un amănunt, cât de mic? Puțin probabil! Tot acest jalnic spectacol are loc doar pentru că premierul Ponta nu poate să ia o decizie, să spună NU sau să spună DA proiectului Roșia Montană.
“Ce noutăți au adus mult mediatizatele audieri ale directorilor SIE și SRI?”
*
George Maior ne-a dovedit ieri “neutralitatea”, trâmbițată cu tupeu. Ne-a lăudat (periat) puterea de înțelegere cu formula magică: „Veți înțelege limitele comunicării noastre pe această problemă”. A punctat spectaculos la impresia artistică: „SRI nu se poate pronunța asupra oportunității implementării proiectului de la Rosia Montana” și ne-a dat de înțeles că nici el nu știe ce înțelege prin proteste “de altfel legitime”, din moment ce nu le distinge cu subiect și predicat de “grupările anarhiste” sau „extremiste eco-anarhiste”.
„Neutralitatea” SRI transpare din altă putere de înțelegere a neutrului G. Maior, după cum ne-a explicat ce înțelege el prin “riscul” proiectului supus analizei complexe, fără complexe, adică a cercetat “riscul de blocare a implementării investiţiei”. Neutralitatea și-a găsit nașul, fiindcă la fel de neutru vede același risc finul Ponta. Sângele PDSR-ist apă nu se face și are același izvor nesecat de inspirație a riscului.
N-am nicio urmă vagă de încredere în criteriile și unitățile de măsură folosite de George Maior în caracterizarea forțelor “anarghice”; astea îmi amintesc de “golanii și incendiatorii” care s-au constituit în forțele destabilizatoare identitificate de Ilici la mineriada din 13-15 iunie 1990, rămase la fel de neidentificate ca anarhicele analgezice de tratat vigilența SRI, fluturate acum identic de G. Maior: tot de-a v-ați ascunselea.
Așa cum la mineriade Ilici a confundat anarhia minerească cu anarhia „golanilor” din PU, nici așchia PDSRisto-moralistă din pielea paznicului “riscului de blocare a implementării investiției” nu sare departe de confuzia între protestatarii legitimi din PU și forțele anarhice, imaginate la nivel de vorbe nesusținute cu argumente de Maior… pentru orice eventualitate. Un protest legitim înseamnă în primul rând unul autorizat, conform legii, or Maior trece anormal de mincinos peste această condiție, tocmai pentru a păstra aparențele privind înțelegerea motivației protestatarilor anti-RM.
De unde și până când atâta înțelegere din partea lui Maior , contrară riscului urmărit de el? Până când își/se va face mai transparentă confuzia premeditată în PU, fără probe, criterii și unități de măsură, de negăsit în caracterizarea “anarhicelor” imagini la proxima ocazie mai de interes național securizat.
Colac peste pupăza din teiul lui Eminescu, de la Iași, vigilența și poveștile de adormit prevenția sub oblăduirea lui George Maior au aceleași probleme de înțelegere, caracterizare și delimitare ale infiltrării anarhice de proveniență PSD-istă.
În PU așteptăm provincia, (re)formată din mineri (dotați cu GPS-urile folosite în 1990 pentru depistarea obiectivelor “contraatacate”), Dogari salvatori , grivei dresați pentru lupte în stradă și, cu același bilet de voie din frontul de salvare națională, ultimii (doar) pe listă, nelipsiții infiltrați sub eterna acoperire (nici ei nu mai știu câți sunt)
În aceeași ordine de idei, strîns legate de familia cooperativizată/neosecurizată cu nașul și finul în același loc de cinste, înțelege fiecare ce vrea sau crede din recomandarea mea, dacă citiți episodul 13 din serialul “Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul”. Aici sunt călăii dumneavoastră și ai fostului procuror Cristian Panait!
*
http://noradamian.wordpress.com/2012/05/16/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avantul13/
Pentru o mai directă înțelegere.
Eu consider risc tocmai implementarea investiției RM, nu blocarea ei. Nu opinia mea este relevantă aici, ci simplul fapt că mi-am exprimat-o. Din acest moment, dacă aș mai avea tupeul să mă dau neutru, ar însemna să-i iau de proști pe cei care îmi urmăresc “declarația” : membrii comisiei speciale, reprezentanții presei și, cu voia dv, ultimii (doar) pe listă, urmăritorii/cititori de pe Hotnews. :)
PS. Mai lipsește doar precizarea mea că blocarea investiției ar fi o adevărată performanță de siguranță națională și cu asta i-am luat finului Ponta caimacul – primit în dar de la nașul Maior- pentru neprețuita justificare, prinsă în proiectul de lege RM, potrivit căreia afacerea ar ține de strategia națională și din acest motiv merită tratată cu tot felul de facilități, oferite în dar de statul român. Nașul la nevoie își planifică și garantează finul de siguranță națională.