joi, martie 28, 2024

Condamnarea comunismului in viziunea Ambasadei SUA (plus cateva amintiri personale)

Citesc cu enorm interes ce scria ambasada SUA despre condamnarea comunismului si despre propriile mele opinii reflectate in intalnirea cu ambasadorul Nicholas Taubman care a avut curand dupa sedinta celor doua camere ale Parlamentului.  Tin minte ca eram impreuna cu sotia mea Mary si cu fiul nostru Adam. In acea sedinta solemna Adam se aflase sus, in balcon, impreuna cu Mary, cu Horia Patapievici, Mircea Mihaies, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Dragos si Cristina Petrescu, Cristian Vasile, Smaranda Vultur, Sorin Iliesiu, Dorin Dobrincu, Adrian Cioflanca, Gabriel Andreescu, Stejarel Olaru.  Erau acolo, in acele balcoane aflate sub asediul fasciilor huliganice aduse de Vadim si oamenii sai intre care mucegaitul Bolcas, surorile lui Corneliu Coposu, Flavia si Rodica, era Doina Cornea, erau Ana Blandiana si Romulus Rusan, erau Vasile Paraschiv si Constantin Ticu Dumitrescu, erau Alexandru Zub si Radu Filipescu.  Cine a vazut ce s-a petrecut atunci in Parlament nu s-a mirat cand Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Mircea Geoana si grupul Patriciu-Tariceanu-Olteanu au pornit campania pentru suspendarea lui Traian Basescu.

Adam a trait pe viu huliganismul peremist. A facut o serie de desene pe care le pastrez, marturia unui copil de 11 ani despre un moment pe care nu-l va uita niciodata. Cand ne-am intalnit cu ambasadorul Taubman eram inca socati, ori mai precis uluiti. Un soc ce-mi revine in memorie, la fel de acut ca atunci, in decembrie 2006. Ceea ce nu  m-a impiedicat sa evaluez, sper, cu acuratete semnificatiile profunde ale acelor clipe istorice.

Corespondasem cu cateva saptamani mai devreme, pe e-mail, cu Mircea Geoana. Ma invitase sa particip la conferinta Institutului „Aspen” care urma sa se tina la Bucuresti intre 17 si 19 decembrie. I-am multumit si i-am spus ca voi fi oricum in tara, ca nu am nevoie nici de bilet de avion, nici de hotel. Trimisesem asadar o lucrare, figuram in program, evenimentul urma sa fie deschis de premierul Calin Popescu-Tariceanu. Mircea Geoana ma asigurase ca va anula discutiile seminarului Aspen din dupa amiaza zilei de 18 decembrie, ca va participa, alaturi de atitia invitati din Vest, la acel moment solemn din Parlament. Ideea s-a dus pe apa sambetei in timpul Congresului PSD tinut, daca nu ma inseala memoria, cam in jur de 10 decembrie. Ion Iliescu aflase ca numele sau figureaza (si evident nu favorabil) in „Raportul Final”. S-a facut foc si para, a pornit o campanie feroce, cum numai un vechi propagandist bolsevic stie sa urzeasca, impotriva Comisiei Prezidentiale si a mea personal. M-a numit „scribalau fara constiinta si fara valoare”, „falsificator al istoriei” etc Trocul nedemn intre Iliescu si Geoana a fost pe cat de simplu, pe atat de cinic: Geoana a acceptat ca o rezolutie a Congresului PSD sa condamne aprioric si unanim „Raportul Final” (pe care nimeni nu-l citise), iar Iliescu i-a acordat sprijinul sau in cursa pentru functia de presedinte al PSD impotriva lui Sorin Oprescu. Lucrul este de domeniu public si a fost admis chiar de un istoric din conducerea Institutului „Ovidiu Sincai” al PSD.

Momentul 18 decembrie 2006 a fost o despartire a apelor in cultura politica a Romaniei post-totalitare. S-a vazut cat se poate de limpede cine sunt prietenii si cine sunt dusmanii societatii deschise. A fost un moment sublim si revoltator, curajos si deprimant. Sublim si curajos pentru ca, in pofida isteriei vadimiote, aprobata de pesedisti si tolerata de penelisti, nemaivorbind de zambetul satasfacut al lui Dan Voiculescu, presedintele Traian Basescu si-a tinut calm discursul si a condamnat regimul comunist ca ilegitim si criminal. La vremea aceea Dan Tapalaga a scris un articol extraordinar despre urletele fiarei injunghiate: 

 

„La câtă mizerie, lovituri şi atacuri mârşave a încasat Vladimir Tismăneanu în ultimele luni, ar trebui trecut în galeria martirilor. E adevărat, ca şef de comisie, a făcut şi greşeli. Vorbind prea slobod, şi-a pus în gardă adversarii, dintr-o convingere uşor naivă că marile adevăruri nu mai pot viermui, odată aflate, în subteranele arhivelor. România se desparte de comunism urlând cu toate capetele celor zdrobiţi sub greutatea a 660 de file dintr-un raport târziu. Mai e puţin şi ecoul unei lumi în agonie se va stinge treptat într-un viitor incert.” 
Dan Tapalaga avea dreptate: facusem si greseli, crezusem in buna-credinta a unor oameni care nu mi-au rasplatit acea incredere, uneori chiar dimpotriva; spusesem, uneori prea direct, lucrurilor pe nume inainte de aparitia publica a „Raportului Final”.  Pariasem pe prietenie, pe loialitate si solidaritate valorica acolo unde multi nu vedeau si nu urmareau decat interese personale si oportunitati pentru meschine reglari de conturi.  Miza mea si a colegilor mei din Comisie  (membri si experti) era una stiintifica si etica, nicidecum politica. Ne-am trezit insa acuzati ca vrem sa politizam istoria in favoarea unui partid ori a unui lider.  Am scris pe larg despre acele polemici si semnificatiile lor de lunga durata in volumul meu „Refuzul de a uita”:

 

http://www.curteaveche.ro/Refuzul_de_a_uita_Articole_si_comentarii_politice_2006_2007_-3-523

 Fiara a fost lovita puternic, a reactionat apoplectic, dar nu a incetat sa otraveasca spatiul public, sa se zvarcoleasca cu furie si perfidie. Din pacate, nici fortele democratice nu au actionat cu tenacitatea de care ar fi fost nevoie. Este un fapt real ce nu poate fi negat.  Intarzie multe din legile propuse in recomandarile „Raportului Final”. Intarzie adoptarea Legii privind zilele comemorative pentru victimele comunismului si fascismului (propunerea IICCMER a fost adoptata de guvern, sa vedem ce se va intampla in Parlament). Intarzie adoptarea  initiativei legislative care sa recunoasca meritele minerilor din Valea Jiului care s-au revoltat impotriva dictaturii comuniste in august 1977 si au fost prigoniti apoi de regimul totalitar. Intarizie infiintarea Muzeului National al Dictaturii Comuniste. Intarzie deschiderea actiunii judicare impotriva tortionarului securist Gheorghe Enoiu.  Intarzie actiunile judicare legate de crimele din decembrie 1989 si de mineriada din iunie 1990.  Intarizie actiunea judiciara impotriva asasinilor inginerului Gherghe Ursu.  Intarzie anularea absurdei condamnari la moarte a inginerului Constantin Rauta.  Dar, cu toate aceste frustrante intarzieri, Romania de dupa 18 decembrie 2006 este diferita de aceea de dinainte. A fost atunci marcata prin vocea cea mai autorizata a statului democratic romanesc ruptura definitiva si irevocabila cu statul comunist.

 http://www.kamikazeonline.ro/2011/03/ctp-ntr-o-ntlnire-privata-cu-diplomati-americani-snt-prieten-cu-mircea-geoana-de-20-de-ani/

Intr-o telegramă din decembrie 2006, Ambasada SUA de la București descrie ședința parlamentară de condamnare a comunismului și citirea raportului Tismăneanu de către Băsescu. Cu această ocazie, funcționarii diplomatici americani de la București notează că Geoană a pierdut ocazia să se distanțeze de Ion Iliescu, un fost comunist, dar și că Titus Corlățean a spus Ambasadei că Văcăroiu nu a liniștit sala pentru că îi era frică pentru securitatea lui fizică. În finalul telegramei se pomenește și o întîlnire privată a lui Cristian Tudor Popescu cu diplomații americani, în care jurnalistul spune că e prieten de 20 de ani cu Geoană, dar că acesta din urmă își face rău și are aceeași problemă ca întotdeauna: e șovăielnic (pasaj original: “As Christian Tudor Popescu, one of Romania’s top media figures, told us privately a few days after the Parliamentary session: “I have been friends with Mircea (Geoana) for twenty years, but he hurt himself. It is the same problem as always — he is indecisive.””)

DECL: 12/19/2016

TAGS: PGOV, PREL, SOCI, RO

SUBJECT: BREAKING WITH THE PAST: PRESIDENT BASESCU ISSUES FORMAL CONDEMNATION OF COMMUNIST RULE IN ROMANIA

Classified By: PolCouns Ted Tanoue for Reasons 1.4 (b) and (d).

1. (C) Summary. At a special parliamentary session, President Traian Basescu publicly condemned the communist regime that ruled the country between 1945 and 1989 as &illegitimate and criminal8 and tendered a formal apology to its victims. The event marked the release of a report drafted by a presidential commission headed by U.S. political scientist Vladimir Tismaneanu on the crimes committed under communist rule. The event was marred by disruptive tactics on the part of Corneliu Vadim Tudor’s extremist nationalist PRM with the tacit support of the Social Democrat PSD. Analysts and the public generally agree that this was a long-overdue break with the past in a country that for years after the 1989 Revolution remained in the grip of former communists.Basescu’s embrace of the anti-communist agenda has discomfited opposition PSD head Mircea Geoana since it forced him to close ranks behind former leader Iliescu rather than adopt a more forward-looking reformist stance. End Summary.

2. (SBU) In a week when Romanians commemorated the 17th anniversary of the December 1989 overthrow of Nicolae Ceausescu, President Traian Basescu presided over a special parliamentary session on December 18 that categorically condemned the communist period in Romania. Characterizing the communist epoch as “illegitimate and criminal,” Basescu said communism had robbed Romania of five decades of modern history. He added that the communist system was based on repression, intimidation, humiliation and corruption, and he tendered a formal apology on behalf of the Romanian state to the victims of the communist dictatorship.

3. (SBU) The session marked the release of a 663-page report of the Presidential Commission for the Study of Communist Dictatorship in Romania. Established in April 2006 and led by Romanian-born U.S. political scientist Vladimir Tismaneanu, the commission included prominent writers, historians, and sociologists including many leading dissidents from the communist period. Following the major themes of the report, Basescu described a litany of crimes of the communist regime including, inter alia: abandoning national interests in ceding control of Romania to the Soviet Union in 1945; destruction of competing political parties; liquidation of pre-communist elites; persecution of ethnic, religious, cultural and sexual minorities and peasants who opposed collectivization; forced deportations; harsh reprisals following anti-communist protests in 1956, 1977, and 1987; Ceausescu’s demographic policies; and the massacre of citizens during the December 1989 revolution.

4. (SBU) Basescu also endorsed several follow-up steps recommended by the commission, including establishing a Memorial Day and national monument for the victims of communist repression and construction of a National Museum of the Communist Dictatorship. He also agreed on the need to nullify politically-based criminal sentences and to restore citizenship to individuals expelled by the communist regime. Basescu endorsed access to communist-period archives and the creation of a textbook on the communist period, based on the commission report. However, Basescu refused to urge parliament to adopt a lustration law as recommended by the report’s authors.

5. (SBU) The commission report also named prominent perpetrators, including former communist party leaders Gheorghe Gheorghiu-Dej and Nicolae Ceausescu, and listed Ion Iliescu, former secretary of the Central Committee of the Communist party and a Minister of Youth in the early 1970s, as a leading “communist ideologist.” Iliescu was a central figure of post-1989 transition, serving as President from 1989-96 and 2000-04 and was a founder (and now honorary president) of the opposition Social Democratic Party (PSD). The report also noted that the “golden age” of Ceausescu,s leadership was supported by a vast propaganda apparatus including “court poets” Adrian Paunescu and Corneliu Vadim Tudor–both prominent figures in post-1989 Romanian politics. Paunescu is now a senior PSD senator, and Tudor heads the extreme nationalist Greater Romania Party (PRM).

6. (C) Several political parties with lineages linked to the communist regime–including the PRM, PSD, and Conservative Party (led by ex-Securitate agent Dan Voiculescu), denounced the report as a “political” document expressing the point of view of the President and not the views of the Romanian parliament. During the hour-long presidential address, PRM members orchestrated from the Parliament’s floor by Tudor booed, blew whistles, and shouted catcalls in an attempt to drown out the President’s speech. The PRM’s disruptive tactics appeared to have the tacit support of Senate Speaker Nicolae Vacaroiu (PSD), who declined to call parliament to order or eject the troublemakers. (note: in a conversation with PolCouns, PSD Secretary General Corlatean reiterated his party’s opposition to the report, arguing that Basescu had attempted to split the PSD by trying to force its new leadership to side against Iliescu. Corlatean insisted–somewhat disingenuously–that Vacaroiu did not restore order in the Senate chambers because “he feared for his own personal safety.”)

7. (C) In a subsequent meeting with Ambassador and Polcouns, commission head Tismaneanu agreed with the Ambassador’s characterization of the parliamentary fracas as “Soviet style”, adding that it was evidence that Romania still had far to go to remove all residue of communist patterns of behavior from politics, business, and the media. Tismaneanu said the incident had all the earmarks of a “well-planned” event, as the conspicuous absences of PSD President Mircea Geoana and PNL Lower House President Bogdan Olteanu suggested that they had known about the disruption in advance. Tismaneanu argued that the attempted disruption of Basescu’s address was a miscalculation on the part of the PRM and the

PSD, since Basescu gained credibility by standing his ground. Incoming PSD leader Geoana had also failed to seize an opportunity to distance himself from Iliescu and instead found himself in the role of Iliescu’s “trumpet.” Noting that it was Iliescu who previously awarded PRM founder Tudor with Romania’s highest civilian honors–the “Star of Romania”–Tismaneanu said the episode underscored that it was sometimes difficult to differentiate the extreme right from the extreme left in Romanian politics.

8. (C) Tismaneanu said the Romanian Orthodox church had also strongly attacked the report. The security services had been loathe to allow Commission members to see files on Orthodox church activities, but eventually revealed incontravertible evidence of “100 percent collaboration” between the church and the communist regime. Describing Basescu as a late–even reluctant–convert to the decommunization agenda, Tismaneanu said that a visit to the Holocaust Museum had been a turning point for the President. Once Basescu was personally convinced of the necessity of the effort, he enthusiastically backed the Commission. Tismaneanu concluded that the Presidential condemnation of the communist period was a watershed event that underscored Basescu’s desire to “normalize” Romania by coming to terms with the communist past.

9. (C) Comment: President Basescu’s formal condemnation of communist misrule was welcome, if long overdue; previous attempts by leading Romanian political reformers had quickly foundered in the post-Communist shoals. And such a frank assessment of Romania’s past was never in the cards under Iliescu’s multiple presidencies and PSD rule. While this was in fact a watershed event for Romania, the backlash from the PRM, PSD, Conservative Party and other players including the Orthodox church underscores the continuing sensitivity of the issue and suggests that the de-communization effort has a long way to go. Many of Romania’s mainstream political parties, intelligence services, judiciary, local and central administration, and other sectors including the media and clergy continue to be dominated by former party apparatchiki, Securitate officers, and other representatives of the pre-1989 elite. On top of its obvious merits, Basescu’s embrace of the anti-communist agenda also made good political sense, as he has again put the rival opposition PSD on the defensive. For the past two years, the PSD under “reformists” such as Mircea Geoana has tried to rebrand itself as a post-modern euro-socialist party. Basescu’s unveiling of the commission report put Geoana into the complicated calculation of either publicly distancing himself from the PSD’s communist heritage or closing ranks behind “honorary” PSD president Iliescu. He apparently opted for the latter, disappointing many who had held out hope for a bolder political approach. As Christian Tudor Popescu, one of Romania’s top media figures, told us privately a few days after the Parliamentary session: “I have been friends with Mircea (Geoana) for twenty years, but he hurt himself. It is the same problem as always — he is indecisive.”

End Comment.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. A fost normal ceea ce s-a petrecut la Parlament si cu siguranta ca se va repeta in alte ocazii.
    De la scena in care Fat-Frumos il rapea de Corneliu Coposu si il pune in TAB si aceea a multumii Iliescene catre securisti si minieri si pina la cea din parlament sunt ani in care diplomatiile occidentale au primit odin sa inchida ochii si aceasta datorita faptului ca cei care uzau de forta erau noii instalati la putere cu binecuvintarea rusilor si a vestului.
    In fapt democratie, drepturile omului. liberati umane nu au fost decit slogane ale occidentului de care s-a lepadat dupa razboiul rece si a trecut la o politica iresponsabila dar prietenoasa cu regimuri totalitare precum cel chinez.Cintarind dupa faptele care s-au petrecut dupa 89 desprindem faptul ca occidentul nu a cistigat razboiul rece ci China care a avut recunoasterea internationala apricipiilor totalitare si nimeni nu se opune supraputerii.
    Chiar CEDO este o caricatura a mimarii aplicari drepturilor omului si in timp a deraiat in aparatoare a limitarii in practica a libertatilor si drpeturilo umane.
    In toate tarile fost comuniste, conducerea este aleasa din rindurle nomenclaturii si a securistilor.Acestia au pensii si asigurari sociale, au devenit magnati si oligarhi, au acumulta averi pe cind cei care s-au opus comunismului au fost distrusi si huliti de noua democratie originala.
    In practica nu exista democratie si nici liberatea cuvintului sau a constiinei.
    Omenii sunt impiedicati sa practice democratie si sunt furati de drepturi.
    Nu se putea ceva mai rau pentru popoarele fost comuniste decit of rma noua de toplatiarism si fascism mascat.

  2. Parerea mea este ca lipsa de democratie nu este dictatura.

    Lipsa de democratie este semnul cel mai clar al inexistentei unei socitati inchegate, a unor valori cumune acceptate, a unor moduri de viata rutinate, a unor standarte morale si comportamentale.
    Am vrut sa spun aceasta vis-a-vis de antiamericanims. Anti-americanismul este la fel de imbecil ca pro-americanismul pentru ca America nu e o persoana e un stat cu milioane de oameni.
    Acolo unde societatea este slaba si coruptia domina viata publica, acolo ajung toate canaliile din America. Acolo toti speculantii se inghesuie. Si atunci SUA vorbeste despre interesele lor in zona dar vorbeste defapt despre o mana de speculanti cel mai adesea, conchistadori in junglele estului.

    Acolo unde societatea este puternica si statul este puternic, acolo domneste legea… si acolo vin americani dar mai putini aventurieri si mai multi oameni care au respect pentru legi si norme morale.

    Asa se face ca o societate slaba va intra intr’un cerc vicios al frustrarii. Cu cat e mai slaba cu atat vin oameni tot mai nemernici sa isi incerce norocul, si cu cat vin astfel de nemernici… cu atat situatia devine si mai rea. Si atunci antiamericanismul este tot mai accentuat. Este evident ca majoritatea celor veniti… sunt de o calitate foarte proasta, dar nu sunt ei de vina ci firma sub care ii primim noi.

    E ca la o taverna murdara plina de drojdieri. Lumea buna nu intra acolo. Degeaba obisnuitii localului viseaza la salile elegante ale restaurantelor de la bulevard. Pur si simplu este o alta lume.
    Asa si aici. Degeaba ne mancam unghiile nervosi ca intra in taverna noastra numai lume de proasta calitate. Solutia este o curatenie generala, adica munca, multa munca… lucru pe care il dispretuieste orice drojdier, cum bine se stie.

    In ce priveste fascistii… este ridicol sa ii comparam pe amaratii astia ai nostri cu niste fascisti. Doamne fereste! Fascismul, in afara ca era un regim criminal, o idologie bazata pe idei rasiale clare, era un regim care a organizat munca, a pus in valoare munca. Speculantii erau trimisi la munca fortata. E drept ca imbecilitatea rasiala a facut sa fie trimisi cu predilectie evreii dar ideea era acolo. Statul nu avea nevoie de speculanti. Albert Speer organizase industria astfel incat atunci cand armata Rosie era la marginea Berlinului si bombarda orasul… industria mergea la aceiasi parametrii de dinainte. Are asta vre’o legatura cu regimul actual !? Glumiti !! Autostrazile germane au ramas celebre mult timp dupa razboi. Prin anii 70 inca erau intregi. Noi despre ce sa vorbim ? Despre noile borduri care s’au distrus deja. In orice regim totalitar fie de dreapta fie de stanga, regim pe care nu mi’l doresc sub nici o forma, toti acesti coate-goale maţe-fripte ar fi fost la închisoare demult daca nu si impuscati. Nu regret nicicum justitia totalitara… dar e jignitoare comparatia acestui regim cu unul fascist.

    Aceste personaje prospera pe fondul slabiciunii noastre sociale, neputinta noastra a tuturora. Asta e smecheria. Nu e nici un fascist nicaieri. Vreti sa vanam fascisti cum facea Iliescu ? Este doar societate inrobita de propria incultura, lipsa de educatie, etc. Vorba lui Murphy, cand un fenomen poate fi explicat prin prostie atunci cu siguranta este cauza acelui fenomen. Nu trebuie sa priviti decat sondajele cu cele mai populare emisiuni si sa intelegeti foarte repede cam ce fel de soocietate avem. Nu se va schimba nimic pana societatea nu isi va gasi un rost in lume, o directie, un fel de a fi. Normal ca tot fostii securisti si copiii lor vor lua caimacul. Este absolut normal. Cine sa vina in locul lor? Nu avem decat tot mici arivisti pusi pe capatuiala care invata de mici arta linguselii si aduna ban pe ban sa se ajunga. Asta nu e fascism ! Asta nu e nici comunism desi are legatura cu relatiile de rudenie si strategiile profesionale ale vechilor activisti. Asta este un no man’s land unde fiecare face ce vrea.

    Culmea e ca unii se dau pro-americani altii se dau pro-rusi. Asta nu ii face mai breji pe unii fata de altii. Deprinderile sunt aceleasi. Si numai noi le putem impune depriunderi mai bune. Dar pentru asta ne trebuie o societate… pentru ca numai ea impune astfel de lucruri. Cu forta nu se face nimic. Doar alte si alte victime. Societatea slaba nu poate fi reanimata pe cale artificiala. Asta este vestea proasta. Vestea buna este ca se poate. Greu, dar eu cred ca se poate.

    • Draga D-le,nu stiu cine santeti,dar va felicit pentru cele scrise.Aveti mare dreptate.Munca si educatie cetateneasca.Ceva in genul ardelenilor.Si eu sant sigur ca va fi bine pentru copiii nostri.Cei ce muncesc prin Europa vor aduce si ei un spirit nou.Cu siguranta va fi bine.

      • As vrea sa fiu si mai clar, nu numai incurajarea muncii dar mai ales descurajarea speculei !
        Specula mai ales cea facuta cu banii altora, cu bani imprumutati.
        Asa cresc preturile la imobile si la transporturi, la toate acele lucruri care fac o investitie nerentabila in aceasta tara. Orice, dar chiar orice bani dati pe nimic ne afecteaza pe toti si mai ales ii descurajeaza si chiar ii impiedica serios pe toti cei care ar vrea sa faca ceva. Munca a ajuns un handicap, un obstacol.
        Avem ministri in functie care au speculat in afaceri imobiliare. Interesul lor este de a tine pretul cat mai sus pentru a nu da faliment. Interesul lor si al altora ca ei. Vorbeau acum cativa ani de „dezvoltarea pietei”. Ce nemernici!
        Si atunci cand se da drumul la specula normal ca vin tot felul de nepoftiti de orisiunde sa speculeze si ei. E ca la Loto… cand auzi de un castig mare joci si tu fie ca e vorba de Ungaria fie de Bulgaria. Ce ai a pierde?
        Tot felul de fonduri de investitie ce se bucura de globalizare. Salariile insa nu se bucura de globalizare. Mai trebuie si putina politica protectionista. Fascistii aia vorbeau de protejarea muncii nationale. Bine, ei o luau foarte rasial si etnic. Guvernul are insa obligatia de a proteja interesele comunitatii politice definita de constitutie, adica a cetatenilor Romaniei indiferent de nationalitate. Ce protejeaza el ? Normal ca specula aduce mai multe venituri statului prin taxe. Dar treaba guvernului nu este sa fie un manager pentru ca noi nu suntem clineti. Nu, nu suntem clienti !
        In ce priveste Wikileaks… chiar nu imi dau seama de unde atata emotie in jurul acestor informatii. Chiar si’au facut oamenii asa multe iluzii in privinta clasei noastre politice. Inca un vas cu laturi aruncat in strada. So what?

  3. Cred ca titlul ales pentru articolul dvs : ” Condamnarea comunismului in viziunea Ambasadei SUA ” este unul extrem de inspirat deoarece exprima perfect realitatea de la noi. In ceea ce priveste ” ruptura definitiva si irevocabila cu statul comunist ” , chiar daca a fost marcata prin vocea cea mai autorizata a statului roman ( e drept , suficient de tarziu …), aceasta putea eventual sa impresionze puternic ambasadele occidentale. Pe de alta parte, condamnarea comunismului nu poate depasi deocamdata , si din considerente obiective, stadiul unei declaratii formale daca ne gandim ca tortionarii lui au pensii uriase acum si beneficiaza ca intotdeauna de impunitate , iar victimele lor au pensii infime care nu le garanteaza nici supravituira biologica. La fel de adevarat , desi stim cu toti ce a fost in realitate comunismul , moartea si suferinta unor oameni au constituit zeci de ani un secret de partid si de stat si probabil ca singura solutie posibila ca acestea sa fie aduse in realitatea sociala , demonstrate , si recunoscute …tot de catre de stat, era un raport stiintific. In ceea ce priveste huliganismul peremist , actorii lui sunt bine , sanatoasi, pentru ca socul provocat din pacate dvs si familiei dvs, cum era de asteptat, nu i-a afectat si nu-i va afecta vreodata ( la televizor cel putin pareau in mod bizar , euforici , dar nu am putut niciodata intelege de ce ). In sfarsit , va felicit pentru ideea de a prezenta fiului dvs de 11 ani un stop-cadru al unei realitati romanesti prezente care va fi decantata si inteleasa cu adevarat chiar si de catre ( unii ) adulti peste multi ani , dar acesta este mersul istoriei pe la noi.

  4. Fosti nomenclaturisti,securisti,militieni,mici si mari secretari de partid-beneficiaza de pensii babane si de asigurari de sanatate,ba uni si de sanatate total gratuita,deci nu este democratie decit de fatzada-intr-o democratie reala,FOSTI erau dati la o parte din viata de partid si ”de stat”,se aplica punctul 8 de la Timisoara,primeau o pensie minim garantata de 350 ron ;atunci era si o compensatie morala pentru toti cei care au suferit intr-un fel sau altul de pe urma comunistilor;si daca se ”repartizau” sa stea obligator intr-o garsoniera,atunci se putea spune ca s-a facut ceva;asa,unii au citit in parlament ceva,altii au huiduit iar acum tot ei au pensii de X ori mai mari ca restul real al muncitorilor din tzara;se pare ca nimeni de la putere-indiferent cum a chemat-o;nu a vrut o rezolvare corecta a problemei;si nu se promoveaza egalitatea de sanse in demararea unor afaceri-FOSTI aveau pile si relatii,puterea financiara,sfori de tras pe ici pe colo,pre cind un tinar este ”handicapat”de lipsa de sprijin si de suport in lupta concurentiala cu acesti indivizi;

  5. Înregistrarea ședinței din 18 decembrie 2006 se găsește aici (în colțul din stânga, sus):

    http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.data?cam=0&dat=20061218&idl=1

    Și după atâția ani imaginile sunt șocante. Oricâte lucruri s-au mai întâmplat între timp, chiar dacă cu unele păreri ale dreptei nu am fost de acord (disputa Gabriel Liiceanu – Herta Müller și valoarea rezistenței prin cultură sau statul minimal ca soluție economică ptr. tot), nu ai cum să nu îi separi pe cei buni de cei răi.

    • ” Și după atâția ani imaginile sunt șocante. ” Oare ?
      Atunci ce veti spune despre acestea mult mai recente ( http://www.myvideo.ro/watch/7937995/Cum_a_primit_Corneliu_Vadim_Tudor_executorul_judecatoresc_in_sediul_PRM ) care arata ce a suportat O FEMEIE si functionar al statului , de la acelasi actor social dar care beneficiaza in mod inexplicabil ( si de zeci de ani ) de imunitate de toate gradele ?

      Pe alta parte , daca aceste imagini va socheaza in asemenea grad , atunci cand vedeti documentare despre Experimentul Pitesti, revolutia din 1989 , mineriada din 1990 ,etc. cand chiar AU MURIT oameni nu sunteti la fel de socat ?

      Daca pastram totusi proportiile si lasam la o parte scandalul previzibil ( nu spun planificat ) , putem presupune ca era totusi nevoie si de o asemenea scenografie ad-hoc dar neintentionata care sa sublinieze importanta momentului istoric. In spiritul adevarului, trebuie sa fim totusi onesti si sa recunoastem ca nimeni nu a fost in pericol real ( desi unii au vrut sa se simta asa ) dupa clasicul principiu ” cainele care latra nu musca” dar in acelasi timp arata unde este dusmanul ( de clasa in acest caz ) ceea ce a fost mai mult decat suficient in economia miscarii de scena a momentului istoric, dovada fiind chiar articolul de mai sus.

      • „Pe alta parte , daca aceste imagini va socheaza in asemenea grad, atunci cand vedeti documentare despre Experimentul Pitesti, revolutia din 1989, mineriada din 1990 ,etc. când chiar AU MURIT oameni nu sunteti la fel de socat ?”

        Ba da, nu m-am putut opri când am citit mica monografie despre Fenomenul Pitești a lui Virgil Ierunca. Am empatizat cu Adriana Georgescu, când descria procesul stalinist în romanul autobiografic „La început a fost sfârșitul” (dictat Monicăi Lovinescu). M-am cutremurat când am văzut rânjetul lui Pleșiță la câteva cadre distanță de față vânătă a Monicăi Lovinescu.

        Condamnarea comunismului a fost hârtie de tunresol pentru adevărata orientare politică a PRM-ului. Dacă înaintea ședinței eram sigur dacă se trag din Decebalus Rex sau din Stalin, după ședința respectivă „totul e iluminat”.

        De aceea toate întrebările ar trebui să le adresați celor care au impresia că anticomunismul este o ideologie desuetă, menită să îl legitimeze pe Traian Băsescu. Sau care critică punctual și greșelile ortografice din Raportul Tismăneanu în Iluzia anticomunismului (contribuția lui Florin Abraham este însă civilizată și obiectivă), ca să scrie compuneri de clasa a cincea (http://www.criticatac.ro/6085/dictionarul-politic-al-anilor-zero-de-la-disparitia-societatii-civile-la-tradarea-intelectualilor/), care sunt de 50 de ori mai patetice (nu în sensul englez) și poetice decât orice a publicat V. Tismăneanu vreodată.

  6. Dle. Tismăneanu, vă propun (nu „v-aş propune”) ca, în măsura în care consideraţi subiectul interesant, să încercaţi odată să scrieţi un articol despre – chiar nu ştiu cum să descriu mai corect subiectul – să-i zicem „Comunismul ca oaie neagră”. Am să încerc să explic, aşa cum pot, la ce mă refer:

    La fel ca şi dvs, am făcut „şcolile” înainte de 89. Mi-aduc aminte că unul dintre lucrurile care-mi repugnau în cea mai mare măsură la orele de economie politică, de istorie modernă a României, în articolele ce atingeau aceste teme în ziare şi reviste, era folosirea „regimului burghezo-moşieresc” anterior pe post de „oaie neagră”: tot ceea ce se făcuse în acea perioadă era prezentat ca a fi fost rău, diabolic, malefic. Dacă încercai să pui întrebări suplimentare ce puneau la îndoială această versiune oficială sau dacă încercai să prezinţi ceva ca a fi fost bun, erai – ştiţi bine – luat la ochi şi deveneai, la rându-ţi, o „oaie neagră”.

    Recunosc că „enforcement”-ul oficial al acestei politici de „crede ce spun eu” combinată cu „crede şi nu cerceta” din acei ani mi-a influenţat definitiv stilul de-a judeca fapte sau oameni, m-a făcut ca-ntotdeauna să mă-ntreb care-i cealaltă faţă a monedei sau, dacă omul se prezintă aşa din faţă, cum arată din profil?

    Această revoltă şi frustrare o încerc de vreo 15 ani deoarece, chiar dacă nu într-o formă instituţionalizată ca pe vremea „odioasei”, ci într-una mediatică, în mod absolut similar se foloseşte precedentul regim drept „oaie neagră”-referinţă. Iar, sub acest aspect, regimul de tristă amintire era, într-un fel, mai onest decât cel de-acum: referinţa era, clar şi explicit, „anul 1938, anul de vârf al regimului burghezo-moşieresc”; regimul de acum ia ca referinţă perioadele cele mai negre, respectiv anii stalinişti sau ultimii ani ai deceniului opt.

    Am susţinut, cu sfidare şi îndârjire chiar – cu tot pro-americanismul meu şi beneficiar, ca căpşunar, al avantajelor capitalismului – că mă mândresc cu educaţia şu cultura ce mi le-am format în perioada ante-89, că mă mândresc cu profesorii mei din acele timpuri care m-au ajutat să văd atât albul, cât şi negrul, că sunt recunoscător că găseam în librării, anticariate, cărţi traduse impecabil din engleză, franceză, rusă, italiană, germană, că puteam vedea la televizor aselenizarea americanilor, documentare despre SUA, Germania, Franţa, concerte ale unor orchestre prestigioase din lume, că-l puteam vedea pe Bernstein explicând muzica studenţilor de la Harward, că aveam la televizor emisiune în limba maghiară, germană sau sârbă, sau cursuri de limba engleză, franceză, că radioul avea staţii locale în Iaşi, Timişoara şi Cluj şi Tg Mureş cu emisiuni în sârbă, maghiară sau germană, că îmi aduc aminte cu plăcere de cabinele telefonice stradale care erau dotate cu carte de telefon – carte-carte, tipărită – sau trenurile care aveau vagoane de fumători şi nefumători, compartimentele aveau perdele cafenii, banchetele de la clasa a II-a aveau pe tetiere acele şervete de pănză albă, tramvaiele şi trenurile în care iarna trebuia să deschizi geamul de cald ce era, cofetăriile strict pentru copii şi cele strict pentru femei, centrele DCA unde duceai sticle, hârtie pentru reciclare şi primeai câţiva lei în schimb…

    Da, ştiu, poate lucrurile astea bune reprezintă 1‰ din ansamblul acelei perioade, dar cei care le ascund sunt egal de vinovaţi de distorsionarea istoriei ca cei care o distorsionau pe perioada ceauşistă, aşa cum noi, pe-atunci, aveam dreptul să cunoaştem obiectiv ce-a fost bine şi ce-a fost rău în perioada „burghezo-moşierească”, aşa au cei de azi dreptul de-a cunoaşte şi ce-a fost bine în perioada ceauşistă, trecutul nu trebuie ascuns sub nici un aspect al său. A nu face asta înseamnă a arunca la lada de gunoi a istoriei, alături de lepre, o mulţime de profesori, ingineri, medici, oameni simpli, realizările lor de excepţie. Realizările lor nu trebuie legate de gradul lor de dizidenţă manifestă, oficializată şi atestată.

    Am scris o tonă aici, recunosc că m-am ambalat ceva… :D

  7. D-le Tismaneanu, felicitari pentru munca depusa si toata stima pentru atitudine si curaj.

    Va rog sa publicati desenele lui Adam, cred ca merita.

      • Va multumesc pentru sugestie. O voi face negresit (trebuie sa aflu metoda tehnica). Ceea ce l-a impresionat pe Adam a fost faptul ca Traian Basescu si-a continuat speech-ul fara sa se lase intimidat de urletele lui Vadim ai ale celor pe care ii mobilizase in spirit comunisto-fascist spundanu-le tot felul de basme despre taierea pensiilor etc Desenele il arata pe TB la tribuna si pe Vadim in fata acelei tribune cu o pancarta pe care scrie „Mafiotii dupa gratii”.

  8. //

    Aveti perfecta dreptate domnule Tismaneanu – nu prea vream sa ne despartim de trecutul asta!

    Mereu se gaseste un pretext: ba ca vecinul este „bun”, „cinstit” si „muncitor”, ba poate a gresit si sa-l iertam, ba ca nu se poate asa ceva si posibil sa fie inventata povestea asta undeva, in nu stiu ce laboratoare, etc…Scuze si pretexte pentru o neputinta si o comoditate extrem de daunatoare.

    Va felicit pentru puterea de care ati dat dovada cand v-ati desprins de ceva care era strain de Dvs. si au fost indepartate, poate, cele mai mici particule care ar fi putut regenera acele legaturi pe care acum le condamnati.

    Personal am trecut si eu printr-o mica drama de separare, dar nu asa de incarcata ca cea a dumneavoastra! Stiu ce inseamna sa rupi pisica in doua si mai ales am trait greutatea trecerii acelui moment!

    RO mai are mult pana departe…
    Cel mai recent soc l-am avut cand am citit recent un articol in ziare.com in care d-na Saftoiu categoriseste cablogramele. Am crezut ca citesc din zicerile lui Iliescu…

    Bune depesele astea si rapoartele Dvs.!
    Multumesc si va rog sa continuati!

    P.S. 1
    Cateodata ma intreb: ne vom face bine vreodata???
    Si daca DA, sunt un optimist, in cat timp?
    Am un orizont limitat de viata, asta este problema…

    P.S.2. Oarecum putin in afara subiectului
    DIn nefericire, unele atitudini sunt cu drag preluate si manifestate si in PDL – vezi Blaga vs. Stolojan _ in care primul se exprima ceva de genul ” avem parghiile noastre pentru …”. Acum este mai clar ca niciodata de ce Stolojan nu a acceptat functia de PM si cum de a rasarit inginerul metalurg conducand Finantele intr-o tara afectata de o grava criza!!!
    Uite asa se ia lepra prin simpla atingere…

    Inchei precum am inceput, dar cu speranta in suflet, totusi:
    ///

  9. Asa cum am mai sugerat, Dle Tismaneanu, va propun sa scrieti o carte ” …the making off…” povestea complecta a istoriei si scrierii si a ZBATERII pentru a se procuce acest raport asupra criminalitatii comunismului.. Documentul produs de Comisia Tismaneanu a intrat in istorie, si va ramine peste generatii !!Cred ca merita, eu ma angajez sal vind in Diaspora Romana din USA si Europa !! Va felicit din nou pentru ideile si munca dvs !! jb

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro