Accelerarea evenimentelor recente este de natură să descurajeze orice predicţie. Escaladarea conflictelor politice şi transformarea lor într-o criză constituţională se întâmplă ca fapt cotidian. Dacă există o lecţie pe care o putem extrage din experienţa, provizorie, a zilelor din urmă aceasta poate fi realitatea involuţiei democratice, cu consecinţe pe termen mediu şi lung.
Iluziile unei consolidări democratice ireversibile sunt epuizate. Stabilitatea instituţiilor nu mai este un dat pe care să ne bazăm , ca pe o axiomă. Europenizarea politică, care ar fi fost efectul accederii în Uniunea Europeană, este absentă în aceste momente, mai mult ca niciodată. În fapt, din punct de vedere al violenţei simbolice şi al gesturilor constituţionale, România regresează spre epoca istorică a anilor 1990. Intenţia de a guverna fără opoziţie şi în afara constituţiei şi a instituţiilor, precum şi agenda de domesticire a statului de drept, evocă precedentele cabinetelor ce au administrat România la 1990/ 1996 sau 2000/ 2004. Tentaţia anulării echilibrului ce previne concentrarea de putere este evidentă şi nu mai poate fi ignorată.
Tot ceea ce regimul nostru constituţional a avut mai problematic şi nedemocratic, de la maniera unilaterală de gestionare a afacerilor parlamentare până la extinderea patologică a ordonanţelor de urgenţă, este crescut şi atinge paroxismul. Conduita majorităţilor pasagere din camere, de astăzi ca şi de ieri, este gândită ca şi cum viitorul republicii s-ar reduce la obiectivul acumulării de influenţă şi la scopul lichidării adversarilor. Ura este sentimentul politic pe care se fondează proiectele politice . Justiţia constituţională, puterea judecătorească, televiziunea şi radioul public sunt prinse în acest vârtej al răzbunărilor şi ambiţiilor.
Bilanţul acestei campanii de cucerire a puterii va fi , în cele din urmă, chiar slăbirea arhitecturii statului pe care USL doreşte să îl domine. Un nou ciclu al inamiciţiilor politice se va fi deschis. Brutalitatea cu care Gheorghe Iancu , Avocatul Poporului, a fost înlăturat probează că orice rezervă critică, oricât de nevinovată, atrage o condamnare fără drept de apel. Moderaţia este privită, a câta oară?, ca o formă de naivitate şi prostie. Şi totuşi, orice regim constituţional pluralist nu poate exista fără o doză de moderaţie, ca o garanţie că diferenţele pot coexista , paşnic, în sânul comunităţii. Sacrificată, acum, moderaţia trebuie să reziste în spaţiul public, generând o alternativă la explozia de pasiune şi invectivă ce ne înconjoară.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Stanomir, va respect foarte mult dar de aceasta data nu va dau dreptate cel putin in concluzia articolului. Oamenii astia tocmai dau o lovitura de stat, nu poti sa-i pedepsesti dand in ei cu flori de ghiocel, cu alte cuvinte nu cred ca moderatia va duce undeva de aceasta data, dupa cum nu a dus nici in 13-15 iunie
Domnul Stanomir are dreptate.
Studiul pasionat al dreptului ii da acea detasare profesionala impusa, ce e traduce intr-un articol mai echilibrat si obiectiv decat ce putem azi citi pe „contributors”:
– de la reflexe staliniste „se stie ca” in articoluli dlui Tismaneanu
-pana la sofisme usturoator de vizibile la dl Aligica ( lovitura de stat declamata fara nicun argument)
Invatati de la dl. stanomir cum se scrie un articol echilibrat, chiar daca nici dumnealui nu este de acord cu ceea ce se intampla.
In definitiv, desi soare pe multi, e vorba doar de o DEZINCLESTARE a instrumentelor de putere din arcanul pdl-ist.
Atat de bine si de puternic era acest arcan incat doar cu o momentana doza de exagerare mai pot actorii politici aflati azi la putere sa-si faca uz de menirea lor constitutionala: „exercitarea puterii de stat”.
Cu stima, Mirabela.
ue. e prinsa pe picior gresit . D-asta-si fac de cap comunistii la noi .Doar americanii sa-i mai sperie . Presedintele e complet izolat . Media voiculista lucreaza la foc continuu asa ca oamenii nu vor iesii in strada sa apere democratia.
Un semn bun: in Piata Victoriei sunt 200-300 de oameni care manifesteaza contra abuzurilor guvernului Ponta. In fine, ceva misca….Antenele si Irealitatea nu au tampit (inca) toata populatia.
trebuie subliniat insa fondul problemei: vanitatea si orgoliul omului politic care lupta ptr impunere, ptr a demonstra “dreptatea” lui si a celor ca el fara a judeca binele comun caci ar fi semn de slabiciune….ei toti fiind de cariera si de salariu dependenti de banii statului si de recunoasterea “oficiala” in functii. Mi-e rau cand vad asemenea mizerie de caractere umane ca cei din USL. O gloata de golani politicmici, de borfasi fara scrupule, lupi din haita alergand dupa prada si calcand pe capete semeniilor ce muncesc sa-i intretina la buget. Aruncand ei in fatza noastra doar oratori impertinenti capabili sa creada ca acest popor nu simte limbajul de lemn si mieros al nerusinarii lor. O lupta a cuvintelor si nimic de fond, oameni usori si lipsiti de morala. Activul de partid PSD si-a pus in valoare toata maiestria rafinata in zilele acestea. Iar PNL ca menajera saraca ii pupa poala fara rusine si demnitate umana. Cine ne rascumpara noua romanilor rusinea pe care o induram public in Europa si in lume….nu mai contam in nimic..nici macar nu suntem demni de incredere ca oameni apoi ca tara.
Oamenii din masa populara trebuie invatati sa gandeasca simplu dar vertical si astfel de articole sunt binevenite. Faptul ca un partid politic anterior nu a fost la inaltimea asteptarilor nu este o scuza ca sa ne fie rusine ca tzara si sa ne injosim la nivel de institutii de stat acum. Multumim d-le Stanomir ptr articol si multa sanatate si forta in a scrie mai mult !!!