joi, martie 28, 2024

Contre vents et marées: Monica Macovei și resurecția speranței (Actualizat)

Cei care prevesteau eșecul Monicăi Macovei în campania pentru strângerea celor 200.000 de semnături s-au înșelat. Nu numai că le-a obținut, dar a depășit cu mult acest prag. Eroarea pesimiștilor (mă refer la cei de bună-credință) a fost că au subestimat forța de mobilizare spontană a celor care nu mai suportă cinismul, corupția și minciuna. Ni s-a spus că Monica nu are un partid care să o susțină. Eu cred că tocmai aici se află secretul popularității ei crescânde, în independența ei politică asumată. Mai precis, în ceea ce, într-un articol scris împreună cu Marius Stan, numeam altruismul civic. Este vorba de o forță galvanizantă, de un dinam politic și moral pe care partidele Establishment-ului nu-l înțeleg, îl ignoră și îl desfid. Ceea ce părea o utopie acum câteva săptămâni, este azi o șansă reală. Monica Macovei poate intra în turul doi. Atunci se vor despărți apele. Cetățenii României vor putea alege între marele măsluitor al adevărului și consecventa apărătoare a dreptății.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18151783-monica-macovei-depus-candidatura-david-invins-goliat.htm

Au vorbit ori au scris pentru Monica Macovei oameni din toate categoriile profesionale: de la filosoful Gabriel Liiceanu, la criticul de artă Pavel Șușară, de la profesoara Mihaela Miroiu și profesorul Marian Preda, la jurnaliștii Andrei Gheorghe și Dragoș Ghițulete, de la cântăreața de etnojazz Maria Răducanu, la analistul politic Cristian Ghinea. Au vorbit scriitorul T. O. Bobe și cântăreața Mihaela Mihai. Lista e lungă, am pomenit doar unele nume. Îi invit pe cititori să meargă pe site-ul campaniei la rubrica „Testimoniale” și vor vedea.

Nu știu alt candidat care să fi magnetizat atâtea voci proeminente. Dar, cel mai important, este că vorbesc pentru Monica Macovei oamenii simpli și curați ai acestei țări, cetățenii care s-au săturat de balivernele unor politicieni pentru care statul de drept este un inamic personal iar drepturile omului sunt doar vorbe-n vânt. La un ceas când speranța părea surghiunită, Monica Macovei a făcut-o să renască.

Monica Macovei ia în serios responsabilitatea funcției prezidențiale. Pentru ea nu este vorba de un podium al gloriei ori de un eșafodaj al extravaganțelor narcisiste. Sobră fără a fi austeră, evitând stridențele de orice natură, atentă la nuanțe și deschisă către dialog, candidata prezidențială Monica Macovei simbolizează un nou tip de președinte. Nu se definește prin recursul la ironii și polemici, nu aruncă vorbele spre a face plăcere unora și altora, nu face băi de mulțimi. Nu critic aici o persoană anume, vorbesc despre un stil politic proaspăt. Ca președinte, Monica Macovei ar fi un compas, o busolă, un hub uman de idei și propuneri, un partener în proiecte, un arbitru social, capabil și dispus să se întâlnească, atunci când situația o va cere, cu varii grupuri de protestatari, pe diferite subiecte. Ar fi ceva nou, o paradigmă complet schimbată în raport cu toți președinții pe care i-am avut.

Inchei acest articol cu un citat din Vaclav Havel, extrem de pertinent, cred eu, in actualele condiții din România. Cred că orice om onest va ințelege de ce suntem unii, tot mai mulți, care credem ca Monica Macovei merită pe deplin să fie aleasă președinte al României: „Oricat de ridicol si donquijotesc poate sa sune acest lucru astăzi, un lucru mi se pare cert – faptul că este responsabilitatea mea să accentuez, mereu si necontenit, originea morală a oricărei politici autentice, să subliniez semnificatia valorilor si standardelor morale in toate domeniile vietii sociale, inclusiv economia, si să explic că, dacă nu incercăm, in noi insine, să descoperim ori să redescoperim ori să cultivăm ceea ce eu numesc o ‘responsabilitate mai inaltă’, lucrurile vor merge teribil de rău in țara noastră.” (Vaclav Havel, „Summer Meditations”, 1991)

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/pentru-monica-macovei-poarta-noastra-catre-normalitate-articol-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

http://macoveipresedinte.ro/sustinatori/

Un dialog extrem de interesant cu Monica Macovei, derulat in 2005, la care au participat regretatii Lena Boiangiu si Alex Leo Serban, poate fi cititi aici:

http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/monica-macovei-justitia-e-oameni-nu-dosare-0

Update, 20 septembrie 2014: Despre Victor Ponta am scris pe blogul meu, pe 1 august, ca minte galactic. Intre timp, pe 15 septembrie, intr-un puseu sicofantic care intrece chiar isteriile cultice ale „Epocii de Aur”, un turiferar in transa l-a numit pe megaplagiator „o galaxie româna in devenire”. Azi hiper-galacticul personaj, „micul Ceausescu” cum l-a numit Monica Macovei, se va desfata intr-o baie de multimi organizata cu tot fastul imaginabil de aparatul propagandistic al baronilor vechi si noi. Va fi uns (a cata oara?), candidat prezidential al mafiei pesediste. Baronul Dragnea vesteste iminenta eliberare a tarii de sub jugul basist. Zeci de mii de oameni participa, „mandri ca sunt români,” la grotescul circ pontocratic. Lipsesc faimoasele cartonase. Nu va faceti griji, vin si ele, se lucreaza asiduu in magazia de idei a PSD-ului. Cu aceeasi sinceritate debordanta care il caracteriza pe Petre Roman cand anunta că este „os de ardelean”, admiratorul lui Che Guevara spune acum: „Sunt un roman ca oricare alt roman, sunt un roman care usnt mandru de tara mea. sunt stranepotul unui roman din Ardeal care in 1917 a cerut cetatnia romana si a luptat alaturi de romani pentru marea unire. Sunt nepot de preot de la care am invatat sa cred in Dumnezeu.” Curat socialist, indeed! Se rasuceste Karl Marx in mormantul sau de la cimitirul Highgate din Londra…

Pe blogul său, Ioan T. Morar a scris un text remarcabil pe acest subiect. Este limpede cum ar arăta România sub calcaiul de beton al acestui Kim Jong-un de Dambovița. Iata acel jalnic exercitiu de versificație care va intra, negresit, in analele marii rusini naționale:

„Victor, o galaxie romana in devenire,
Rasare in universul zidit pe rastigniri,
Pe temelie veche, de piatra si jertfire,
El reinalta o tara a vechilor romani!
Victor Ponta presedinte!”

http://blog.itmorar.ro/ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie-doi-demiurgi-si-o-galaxie/

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/08/01/tufa-de-venetia-victor-ponta-si-istoria-bolsevismului/

https://www.contributors.ro/editorial/welcome-to-minsk-romania-pontocratia-si-bonapartismul-cu-chip-securisto-utecist/

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18111207-video-mircea-cosma-compus-poezie-lui-ponta-victor-galaxie-romana-devenire.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18145880-monica-macovei-bucurestiul-paralizat-intr-sambata-pentru-micul-ceausescu-tine-isi-serbeze-ziua-stadionul-national.htm

Update, 21 septembrie 2014: La un sfert de veac de la ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit annus mirabilis 1989, anul cand ideocratiile comuniste din Blocul Sovietic s-au prabusit in serie, mitomanul galactic reinvie una dintre cele mai dezgustatoare componente ale dictaturii bicefale din Romania; abjectul, sufocantul, natangul cult al personalitații. Paranoic, fara indoiala, Nicolae Ceausescu era totusi o presonalitate. Una nefasta, dar o personalitate. Victor Ponta este o paiață. Un saltimbanc in ale tarii, spre a-l cita pe Eminescu. Presedintele Traian Băsescu are dreptate sa vorbeasca despre kitsch politic.

In 1986 am publicat in revista „Orbis” din Philadelphia un studiu intitulat „Byzantine Rites, Stalinist Follies”. Tradus de istoricul Bogdan C. Iacob cu titlul „Rituri bizantine, rătăciri staliniste” el poate fi citit in cartea mea „Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, editia a 2-a, revazuta si adaugita, aparuta la Humanitas, in colectia „Istorie contemporana” in 2008. Scriam acolo despre „extravagantele neroniene” ale familiei conducatoare. Intre acestea, adoptarea modelului nord-coreean de cult paroxistic, dincolo de orice s-a vazut in Europa, chiar si in timpurile lui Stalin ori in Albania lui Enver Hoxha. La vremea respectivă, Ion Iliescu, relativ marginalizat in conducerea PCR, era scarbit de spectacolul pe cat de absurd, pe atat de ridicol al triumfalismului sicofantic. Ma intreb ce gandeste acum presedintele de onoare al PSD, omul responsabil, mai mult decat oricine altcineva, de executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, văzand cum acest bully de mahala resuscită exact ceea ce el si alti veterani comunisti considerau a fi unul din marile, neiertabilele păcate ale dictatorului. Va cuteza Ion Iliescu să spună public ca avem de-a face cu o sinistră, scandaloasă, revoltătoare mascaradă?

De acord cu concluzia excelentului editorial al lui Florin Negrutiu din „Gandul”: Te iubeau unii azi la televizor până la greaţă. „Cântarea României”, genialule conducător. În trei ani, te-ai aşezat peste ţara asta cu toată greutatea, de-ai deşelat-o. Da, pentru voi e nevoie de un stadion mult mai mare şi de o plasmă cu diagonala de 10 metri ca să vă încapă toată dragostea de România. „Suntem cel mai puternic partid din România care este îndrăgostit de ţara lui”, ne-aţi spus astăzi. În sfârşit, ai ajuns cel mai iubit fiu al poporului. Doamne fereşte de aşa o dragoste! Cu cât ţara e mai necăjită, cu atât mai gras e faraonul.

Recomandari:

https://www.facebook.com/MonicaMacoveiUE/posts/682220181873162


http://www.gandul.info/puterea-gandului/faraoane-13311045

http://tarotpolitic.wordpress.com/2014/09/21/despre-uitare/

http://www.evz.ro/victor-ponta-mitomanul-galactic.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

    • Vom vedea, domnule Manu, vom vedea :) Cuvantul „poate” nu desemneaza o certitudine, ci o posibilitate. Acum cateva saptamani se punea sub semnul intrebarii capacitatea campaniei Monicai Macovei de a strange cele 200.000 de semnaturi. Duminica vom afla cifra exacta a semnaturilor stranse. Am motive sa cred ca sunt mult mai multe. Acesta e subiectul articolului, nu turul doi, asupra caruia voi avea prilejul sa revin. Pentru moment, prefer sa ma ocup de ceea o face pe Monica Macoivei un altfel de candidat. Scepticismul e binevenit cata vreme nu duce la naruirea oricarei sperante…

      Permiteti-mi sa citez dintr-un excelent articol al comentatorului politic Tudorel Urian aparut in „Evenimentul Zilei”:

      “Mai cu seamă în ultimul an, se simte parcă o mână a destinului care îi călăuzește Monicăi Macovei pașii în politică. A determinat-o să rămână în PDL și să candideze din partea acestui partid la europarlamentare, atunci când toți foștii ei susținători din partid au trecut la PMP, a determinat-o să se arunce în aventura alegerilor prezidențiale și să demisioneze din partid când viitorul său pentru următorii cinci ani devenise mai sigur și mai confortabil profesional decât și-ar fi putut imagina, i-a înlăturat din cale singurii contracandidați care i-ar fi putut ciupi din semnăturile de susținere și din voturi în primul tur de scrutin, iar acum aruncă tot felul de obiecte mai mult sau mai puțin voluminoase pentru a-l scoate de pe traseu pe cel mai serios contracandidat de dreapta rămas în cursă și pentru a-i obliga, practic, pe susținătorii acestuia să i se alăture. Aș zice că greul aproape că a trecut. A paria astăzi pe o victorie a Monicăi Macovei devine un act tot mai clar de normalitate și corectitudine politică.”

      http://www.evz.ro/se-fac-jocurile-pentru-monica-macovei.html

      • O fi mana, o fi piciorul destinului, dar in orice caz nu este eficienta: Cifrele 3 – 2 – 3,5 – 3 sunt procentele din intentia de vot in primul tur al alegerilor prezidentiale atribuite Monicai Macovei de cele 4 sondaje nationale efectuate in ultimele doua luni (asa cum sunt descrise de Barbu Mateescu in editia electronic de astazi a Revistei 22). „A flat line”, care in acest caz, ca si in clinica cu un bolnav pe monitor al electrocardiogramei, nu justifica deloc speranta. Dimpotriva.

        • Domnule Manu, am luat nota ca nu sperati. Va doresc un weekend placut!

          Pentru cei interesati de originea expresiei franceze din titlu:

          Tout bon marin (même un mauvais, d’ailleurs) sait que les vents et les marées peuvent parfois grandement contrarier l’avance du bateau dans la direction ou vers le but souhaité.
          Mais tout bon marin (c’est moins le cas du mauvais, cette fois-ci) sait persévérer et, malgré ces éléments contraires, naviguer quand même vers son but. Cette expression qui date du début du XVIIe siècle est une métaphore qui symbolise la lutte contre les obstacles qui peuvent entraver un projet ou l’obstination de celui décide de mener une action à son terme, malgré les bâtons que certains lui glissent dans les roues, les peaux de banane que d’autres jettent sur son trajet ou plus simplement les problèmes qu’il peut rencontrer.

          Ce spune Barbu Mateescu pe data de 19 septembrie, cand inca nu s-au anuntat cifrele sustinatorilor:

          Macovei. 3 – 2 – 3,5 – 3. Potențialul e mult mai înalt, probabil că există probleme de notorietate a candidaturii (nu a candidatului).

          http://www.revista22.ro/inten539ia-de-vot-la-preziden539iale–19-septembrie–47756.html

        • Domnule Manu,

          Faceti abstractie de orice calcule electorale, sondaje si prorociri legate de prezidentiale. Imi puteti spune, va rog, cu cine ati vota in primul tur de scrutin in aceasta situatie ipotetica? Intrebarea are un iz intentionat retoric desi imi doresc un raspuns de la dvs., insa vreau sa punctez ceea ce s-a discutat intens aici si anume despre irelevanta statistica in fata votului bazat pe adevar si moralitate si rolul acestuia ca simbol si mesaj politic.

            • Va multumesc pt. raspuns. N-am stiut ca v-ati exprimat deja optiunea electorala. Acum, din nou ipotetic dar plauzibil, ce faceti daca Iohannis pierde procesul cu ANI devenind incompatibil? Sau ce faceti daca, imediat dupa turul doi de vot cu Iohannis castigator, ne trezim cu hotararea judecatoreasca de mai sus? Ce vreau sa spun este ca nu oricine intra-n gratiile lui Voiculescu & Ponta & Crin fara a avea un dosarel sau ceva cu care poate fi controlat, santajat. Ca doar asta e cutuma in Grupul Infractional Organizat. E doar vechea politica de cadre varianta pe democratie. Nu?

        • Câțiva autori ‘Contributors’ (nicio aluzie la dl. Tismăneanu) au semnalat deja că sondajele de opinie nu ar fi realiste. Nici nu știi ce să mai crezi, păcatele mele! Sunt fleacuri electorale și la urma-urmelor cifrele nu spun mare lucru. Cu puțin noroc și implicare civică 3,5% pot deveni peste noapte 35%…

          Asta îmi aduce aminte de bancul cu cetățeanul longeviv…

          Se spune că ‘Pravda’ a publicat o știre referitoare la un cetățean sovietic în vârstă de 140 de ani care ar fi trăit bine-mersi în Urali…doi reporteri occidentali pleacă pe urmele poveștii, ajung în satul din Urali, aleargă la adresa cetățeanului. Trântesc ușa de perete, se reped în casă unde dau peste un bărbat în floarea vârstei și în deplinătatea puterilor, care ședea pe pat și se uita pe fereastră…

          Reporterii: „Tovarășe, cât de bine arătați, ce ați făcut să vă mențineți așa de bine până la 140 de ani?
          Cetățeanul: „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie…”

          Reporterii, întrerupând: „Cu ce v-ați hrănit? Ați făcut mult sport? Ce meserie ați avut?”
          Cetățeanul: „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie…”

          Reporterii, întrerupând din nou: „Câte neveste ați avut? Cu câte femei ați avut copii?”
          Cetățeanul: „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a trimis un mocofan la primărie care mi-a greșit data nașterii cu 100 de ani.”

        • Dar mergeti, domnule Manu, si votati cu Ponta ca el are cel mai mare scor-ca vad ca asta e criteriul de vot pe care il aplicati. De ce muriti de grija unuia care nu are nicio sansa? Pt ce va agitati atat. Nu de alta, dar sa nu va imbolnaviti!

        • Domnule Manu! Nu sunteți nici primul, nici ultimul care își pune astfel de întrebări. Dar miza unei asemenea competiții nu este (sau n-ar trebui să fie) doar sacul cu voturi, mai ales într-o țară în care conținutul unui program politic a fost înlocuit aproape complet cu strategii populiste și cinice de obținere artificială a consensului. Foarte mulți oameni consideră (și asta niciun sondaj național nu are cum s-o surprindă în adevărata ei gravitate) că votul a devenit o ficțiune a democrației. De ce credeți că se întâmplă asta? Să presupunem că dna Macovei este sortită aprioric ghilotinei sondajelor. Ar trebui domnia sa să nu mai candideze și, eventual, să nu fărâmițeze din intenția de vot a alegătorului de dreapta? (s-au scris și astfel de bazaconii) NU, nu cred. Vă spun și de ce. Dna Macovei este în acest moment un simbol, o reconfigurare paradigmatică a prestației politice generale, și mai puțin un produs de laborator politic. Importanța dnei Macovei nu stă în câte voturi va lua sau nu va lua, ci în capacitatea domniei sale de a impune un nou stil de a face politică. Vorbim adesea de mase amorfe, de România „profundă”, de autobuze, de cârdurile de oameni analfabeți politic pe care structurile de partid din teritoriu (uneori și de la centru) le manipulează eficient (în sens propriu) prin tot felul de tertipuri reprobabile. Nu uitați că votantul mediu este un „animal” ambivalent (luați-o în sensul aristotelian de zoon) care face efortul, de multe ori dureros, de a-și forma o nouă concepție, mai semnificativă și relevantă decât cea pe care are toate motivele să o abandoneze. Simbolul politic de tipul dnei Macovei provoacă această schimbare de mentalitate pentru că, așa cum spune regretatul politolog Murray Edelman, modifică starea de tensiune asociată vechiului și noului, și propune noi posibilități. Iar posibilitățile pe care votantul ambivalent le întrevede îi influențează cererea politică imediată și, pe cale de consecință, acțiunile. Cred că puteți înțelege așa ceva…
          Iar politologul Vladimir Tismăneanu, așa cum inspirat spun oameni pricepuți precum Paul Lazarsfeld sau Bernard Berelson, „are sarcina de a furniza omului rațional motive bine întemeiate și acceptabile ca să adopte opțiunea cel mai eficient determinată de afiliațiile sociale”. Ceea ce și face, spre onoarea sa!
          Acum, pe scurt: dacă ne-am lua după ce spun sondajele, n-ar mai trebui să ieșim vreodată din logica unor partide care-și impun candidații cu cea mai mare cotă de popularitate. Și știm foarte bine cum și prin ce mijloace se naște popularitatea la români. Nu idealizez pe nimeni, dar când se schimbă paradigma în comportamentul politic este aproape o crimă să rămâi orb și indiferent. Și încercați să fiți mai optimist, în patul lui Procust care sunt sondajele dorm doar cei „comfortably numb” :)

    • Poate ca poate dle Manu, ,poate ca poate.
      Daca acest popor ar intelege ca sansa lui politica ar fi ca brusc sa i se deschida mintea si sa-si aplice, desigur actualizand, un slogan pe care imi permit a-l enunta daca nu a fost deja enuntat si anume:
      INAPOI LA EMINESCU
      la tot ce este actual si obiectiv(sunt si unele „subiectivisme” dar pe care nu le-as parasi decat dupa o indelunga si documentata analiza) in gandirea social politca a lui Eminescu.
      Si e si normal caci daca in mod „mistic” am considera ca fiecare popor ar putea si ar trebui sa intrupeze un „spirt” atunci spiritul lui Eminescu ar trebui sa-l intrupeze . Desigur se poate spune cu un anume orgoliu si lipsa de modestie ca Eminescu ar intrupa spiritul poporului roman, dar eu nu cred ca este asa caci nu cred ca Isus chiar daca se defineste ca ‘fiul omului” intrupeaza spiritul umanitatii ci ca doar ii ofera acesteia un spirit in care sa se intrupeze.

      Revenind pe pamant, sunt convins ca tot ce spune Monica Macovei este corect, niciun om de buna credinta nu ar putea argumentat sa o contrazica si nici un om cinstit nu sr putea sa nu-si doreasca a se implini. Si MM a dovedit ca a incercat sa-si aplice in practica, sa-si intrupeze politic convingerile.
      Si atunci de ce daca pe piata politica nu avem nicio personalitate(il exclud pe Basescu care nu mai joaca in mod direct)de aceasta anvergura nu am incerca toti cei care gandim ca ea sa nu o facem sa castige?
      Sunt mai putini cei care gandesc ca noi? Si alaltaieri se credea ca in Scotia vor fi mai multi cei mai putini cu scaun la cap imbatati de populism demagogic nationalist(uneori chiar sovin). Si nu au fost.

      Celor care in mod diversionist ar replica ; dar de ce esti sigur ca si va face ce spune? li se poate raspunde :chiar daca nu va face tot(nici Basescu nu a facut) chiar si daca ne-ar insela total (ceea ce este doar o ipoteza logica ce nu are nicio acoperire faptica) o voi vota caci ea pare a fi cea mai ancorata intrun discurs nondemagogic si realist -rational care sa descrie dorintele mele si acesta este elementul director care ma indruma.
      Fiecare din noi trebuie ca in primul tur sa actioneze pentru a fi o particica efectiva din ceea ce doreste a se intampla , din ce viseaza a se intampla . Si atunci daca viseaza sa se trezeasca intro dimineata cu dna Macovei presedinte trebue sa actineze exact pentru asta adica fara sa se mai uite la sondaje sa voteze MM si sa lase calculele pentru turul doi caci ori MM ar intra in tuul doi ar fi clar ce ar face ori nu si atunci ar fi sigur ca nu poate vota cu Ponta si nu ar fi sigur ca exista careva pe care sa merite sa-l valideze atunci incercand sa blocheze drumul lui Ponta la presedentie macar si doar pentru a nu avea un patid stat agent al mafiotilor din politica si de pe langa aceasta la putere totala

      Dar pentru turul unu un singur gand : votez MM si o consolare in caz ca pierdem(daca asta va vrea un popor inca nerevenit total din decerebrarea suportata) si anume : macar ne vom fi numarat , vom sti cati suntem cu adevarat asa cum stim ca in Torah, Binele merge la paritate(Abel si Cain) si in Miorita la doua treimi(cei doi ciobani asasini din invide exact precum Cain).

      Restul este literatura si macinare de vant.

    • Pe vremuri, „sociologie“ era asociată de publicul larg din Occident cu „sex“ și „socialism“, în timp ce în România, lumea de pe stradă se gândea poate la vreo boală, la vreo știință, ocupație, ceva cu –ologie, oricum … Lumea a evoluat mult și în România, acum oricine știe că sociologia e aia cu sondajele, mai precis sondajele care hotărăște alegerile, sociologii e ăia care știe dă dinainte cine-o să se aleagă și le spune și la politicieni, să știe și ei săracii, să se „calibreze“.

      Spre deosebire de publicul larg, cititorii „Contributors“ știu bine că între sociologie și demoscopie (disciplina sondajelor) există un raport similar celui dintre medicină și radiologie, ultimele fiind discipline ajutătoare ale primelor, niciodată de capul lor, întotdeuna oferind informații specifice, ce capată sens doar integrate într-un câmp de reflexie științifică comprehensivă.

      Există în România doar foarte putine case bune de sondaj și asta pentru că sunt îndrumate de specialiști care reușesc să fie demoscopi de înaltă clasă doar rămânând mari sociologi.

      Pe drumul vulgarizării ideilor, cancerul se vindecă prin pilule, Nietzsche devine precursor al național-socialismului, iar sondajele politice prezic și determină politica. Dacă înșiși politicienii, intoxicați de consultanți șmecheri, au ajuns să fetișizeze viclean-credul mitul sondajelor, ce să te mai aștepți de la bietul public, suprasaturat cu sondaje de o mass-media cu memorie și înțelegere de insectă.

      Cât privește șansele lui Macovei, un sociolog (Tismăneanu, en occurrence) gândește sociologic, nu demoscopic. El va examina potențialul politico-social, dinamicile existente și va construi conjecturi plauzibile asupra dinamicilor potențiale și posibile (un fel de educated guess, mai elaborat, la nivel științific). Cam asta face și un mare diagnostician, când după 40 de ani de experiență, se uită la tine preț de două minute, după care-ți spune precis cum stai cu sănătatea.

      În cazul lui Macovei lucrurile stau cam așa: are un potențial electoral de vreo două milioane. Din ăștia, de obicei vin la vot doar un milion. Dacă o campanie foarte bine condusă va izbuti creeze încredere și mai ales speranță, ea va mobiliza trei sferturi din potențial. Acești alegători, fiind în general „quality“, cu rețele interpersonale și influență intragrupală, vor mai atrage încă vreo juma’ dă milion, la care e rezonabil să mai adaugi vreo două-trei sute de mii, răzgândiți de la Johannis și Udrea, adică un total de peste două miloane, care ar putea-o plasa pe Macovei puțin peste Johannis, adică suficient pentru turul doi.

      Dar, așa cum nici pacientul nu vede ce vede doctorul, nici publicul larg nu înțelege logica sociologului. Om trăi și on verra.

      • De la idealizarea Monicai Macovei ati ajuns, repede, la idealizarea Romaniei.

        Romania in care (cineva ca) Monica Macovei ar obtine 2 milioane de voturi in primul tur de scrutin prezidential nu exista si are, cred, putine sanse sa existe in viitorul previzibil.

        • Am două răspunsuri. Cel scurt, cam abrupt, este: în acest domeniu sunt mult mai competent decât dvs., care de altfel, vă manifestați pe-aici mai mult ca un fitilist ieftin, decât ca un intelectual cu deschidere și bune intenții.

          Cel ceva mai lung, pornește de la analiza structurii sociale și economice a României, constatând că există o parte a clasei mijlocii ale cărei interese sunt legate de economia funcțională de piață și a cărei orientare este occidentală, cu toate valorile și aspirațiile aparținătoare, inclusiv domnia legii. Această parte a clasei mijlocii este estimată – pe baza unor indicatori structurali și comportamentali direcți și indirecți (persoane implicate în economia de piață, structura și stilul consumului, răspunsuri la alte sondaje decât politice, comportament electoral și multe altele) – la aprox. o zecime din populație, grosso modo 2 milioane. Aceștia reprezintă un potențial electoral pentru MM. Din ei, se scad unii și se adaugă alții. Nici nu-i greu de înțeles, dar trebuie să gândești sociologic.

          • Va rog sa imi permiteti sa va intreb cum este definita clasa de mijloc din Romania. In SUA, „In the past few years, the „middle class” income range has been described as between $32,900 and $64,000 a year (a Pew Charitable Trusts study), between $50,800 and $122,000 (a U.S. Department of Commerce study), and between $20,600 and $102,000 (the U.S. Census Bureau’s middle 60% of incomes.”. Desigur, in afara de venit, mai sunt si dimensiuni care tin de educatie, atitudini si aspiratii.

            As aprecia dovezile care indica ca in Romania exista o „clasa de mijloc” din care o parte de cel putin 2 milioane ar vota-o pe Monica Macovei pentru ca acesti alegatori ar fi pro-occidental si in favoarea unei economii de piata functionale. Pana acum, nu rezulta ca alti candidati (Johannis, Udrea) nu ar fi pro-occidentali sau sustinatori ai economiei de piata.

            • Domnule Manu, orice student la sociologie ori stiinte politice (undergrad) va poate spune ca nu se compara structurile sociale din tari atat de diferite precum SUA si Romania. Corect este sa comparati, daca va intereseaza tema, Romania cu Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Bulgaria. Cautati elemente comune, comparati formatiuni politice (este ceea ce-a facut profesorul Grigore Pop-Eleches intr-un studiu excelent in care compara partidele socialiste din Ungaria si Romania), comparati eventual programele politice, modul cum se raporteaza la mostenirile leniniste (concept propus de profesorul Ken Jowitt). Va sugerez ca, in masura timpului, sa va uitati peste cartea editata de profesorii Stephen Kotkin si Mark Beissinger de la Princeton (include si un studiu al lui Grigore Pop-Eleches, profesor tot la Princeton), intitulata „Historical Legacies of Communism in Russia and Eastern Europe”, Cambridge UP, 2014. Recenzia mea va apare in numarul pe luna octombrie al revistei „Current History”. Exista o intreaga literatura pe tema clasei de mijloc in societatile post-comuniste. Cred ca este firesc sa pastram un anumit respect pentru ceea ce se cheama porfesionalism. Veti fi de acord ca „lautarismul”, spre a-l cita pe Constantin Noica, nu serveste unei discutii ce se vrea la obiect…

      • @ Rasvan Lalu:

        Pe vremuri, „sociologie“ era asociată de publicul larg din Occident cu „sex“ și „socialism“, în timp ce în România, lumea de pe stradă se gândea poate la vreo boală, la vreo știință, ocupație, ceva cu –ologie, oricum

        La fel cum conservatorii se ocupau cu fabricarea si comercializarea conservelor…

        Argumentele dvs. nu sunt convingătoare. Indiferent de numărul calculelor sofisticate, a steluțelor sclipitoare, a atmosferei generale de tipul „all puppies and pink roses” care înconjoară campania d-nei Macovei, totul se reduce la faptul că în România nu există masa critică necesară impunerii unui astfel de candidat. Nu există suficienți oameni de calitate care să voteze un așa candidat. Cine formează clasa medie, care e ponderea ei din totalul populației? Cei care îl regretă pe Ceausescu si regimul lui? În plus, prestația doamnei Macovei (cu tot respectul) este slabă, improvizată, pripită. Nu pot lua în serios acest „volte-face” – eu împotriva tuturor -din partea unui politician- cu puțin timp în urmă membru PDL.

        • Meseria mea este să fac evaluări ale existentului, nu să prevăd viitorul. La fel ca medicul, care-ți spune „ești bolnav“, nu „ai să mori“, nici „ai să te faci bine“, și eu în rând cu toți confrații mei, descriu o situație existentă în termeni de potențial și probabilități. Habar n-am ce se va întâmpla în noiembrie la alegeri, la fel cum nici doctorul meu n-are idee dacă o să-mi treacă durerile de șale: el doar îmi spune că există șanse să-mi treacă, cu ceva noroc și dacă fac ce-mi recomandă.

          Macovei are un considerabil potențial electoral, cifrat în jurul lui 2 milioane. Nu știu dacă și cum și-l va valorifica, nu știu cum vor evolua ceilalți. Este o cursă electorală, adică un joc, cu toate imponderabilele sale. S-ar putea ca ceilalți candidați sa fie catastrofali, ajutând-o pe MM, s-ar putea taman invers. Campania NU a început, toți își păstrează atuurile pentru momentele oportune.

          Cred însă că problema este eronat pusă: alegătorul decide în funcție de convingerile sale, nu de șansele candidatului – este cea mai bună raționalitate electorală.
          Este o discuție vastă, o vom continua.

          • Cred însă că problema este eronat pusă: alegătorul decide în funcție de convingerile sale, nu de șansele candidatului – este cea mai bună raționalitate electorală.
            Este o discuție vastă, o vom continua.

            Cu siguranță e vastă. Dar alegătorul informat are în general un scop, îndrăznește să construiască scenarii, se uită la ce spun și sondajele de opinie. Cântărește ce e bine pentru el și întregul din care face parte pe termen lung. We got to learn how to fall before we learn how to fly zice cântecul. Unii dintre noi credem că principalul obiectiv al alegerilor din acest an este blocarea lui Victor Ponta la funcția prezidențială. Nu acela de a participa la o sindrofie elitistă și idealistă. Cu bine!

            • Pentru primul tur este chiar obligatorie mai ales in contextul concret actual iar in primul tur desigur ca functioneaza tot asa cu adosul ca dorintele se nuanteaza in : mai bine x decat y. Ce este gresit este sa spui in turul doi :daca nu a reusit z cel votat de mine in turul doi atunci le fmc si stau acasa. :)

        • 10 % constituie cu siguranta dupa teoriile in context o masa critica. Problema este cea a timpului de propagare a vointei acestei mase critice si a nivelului ei de coagulare si structurare . Aici asa este nu stam prea grozav. De acea spun ca MM odata intrata in politica mare nu mai are voie sa iasa si nici noi sa o parasim.

    • Chiar credeti in aceste sondaje?! Este un fapt bine cunoscut ca aceste sondaje sunt comandate si manipulate de partidele politice. Stiti cam cum ar trebui facut un sondaj ca sa fie reprezentativ? Un esantion de 1000 de persoane nu poate decide pentru o tara intreaga. Nu va mai luati dupa vorbe, uitati-va la fapte.

      • Faptele arata cam asa: Ponta (PSD) a/au adus pe National Arena aproape 70.000 de oameni. Cu sau fara arcan, sunt acolo! Dna. MM se lauda ca a strans putin peste cele 200.000 de semnaturi necesare pentru depunerea candidaturii. Mare realizare! Daca dvs credeti ca va castiga alegerile cu declaratii gen „un fel de Mandela al Romaniei”, sau ca so called program politic axat pe „elimin religia din scoli” (gluma proasta) sau ca va elimina coruptia si va eradica astfel saracia (analfabetism economic, social, tot gluma proasta) va urez sa visati frumos. aaa, sorry, mai exista o posibilitate – destinul politic al dnei. MM se afla, se pare, sub mana a destinului, in ultimul timp. Daca as fi votant MM, nu stiu cum m-as simti mai intai citind aceasta chestie: jignit sau luat la mishto!

        • Le destin, c’est la politique„, Napoleon I in conversatia cu Goethe, Erfurt, 1808 :) Este o invitatie la respingerea fatalismului, valabila si in cazul a ceea putem numi fatalismul, ori fetisismul, sondajelor. Nu neg importanta lor, dar spatiul politic, mai ales in momente de cotitura, este unul fluid, au loc adeseori regrupari, miscari neasteptate, survin lucruri greu de prevazut etc

          • Definitia clasei de mijloc din Romania este esentiala petru a valida, numeric, argumentul Dlui Lalu.

            Nu mi-am propus o comparatie cu Statele Unite; am dorit sa arat insa ca exista probleme in a defini aceasta categorie socio-economica.

            Care este, pana la urma, definitia clasei de mijloc din Romania, bazinul electoral potential al Monicai Macovei?

          • Stimate Dle, Profesor, va multumesc pentru raspuns, nu cred ca in cazul candidatului MM vor avea loc acele momente de cotitura, acele regrupari de care spuneti dvs. Nu a fost, nu este si, posibil, nu va fi niciodata genul de politician care sa genereze momente de cotitura, asa cum reusea, de ex, Traian Basescu.

        • Buna seara,

          Puteti sa ne spuneti daca veti vota? Si daca da, cu cine anume
          Ar fi chiar interesanta o extrapolare plecand de la raspunsului dumneavoastra.
          Va multumesc.

  1. Cei care o vor vota pe Dna.Macovei nu sunt speriati de „sondaje”,oricum sunt elemente de propagandâ securisto-comunista.

    Fiti optimisti si încrezâtori în schimbarea propusâ de Dna. Macovei.

    Cu un asemenea presedinte vom mentine în genuchi „sistemul”

    Mergeti la vot si Romania va fi altfel dupâ decembrie 2014.

  2. Dle Tismăneanu,

    În Ro actuală iese cel mai tare în evidență „hiba” votului universal:
    «Geniu sau un bou de turmă, tot același vot la urnă!»
    …și sunt mulți al naibi cei din urmă!!!

    • Si de ce vreti dvs. sa ma comport ca un „geniu sau un bou de turmă” si sa nu votez ca un om normal constient de importanta votului si gravitatea istorica a situatiei?

  3. Monica Macovei e un proiect utopic. Modelul MM nu e compatibil cu statul de drept capitalisto-democratic. Ipocrizie, minciuna, coruptie, santaj, hotie cam astea-s atributele care caracterizeaza omul politic intr-o societate debila dar lacoma, insclavizata dar traind cu iluzia libertatii. Oamenii puternici nu cred si nu spera; ei doar pot si fac…

  4. Presedinte judecator ‘in rem’!
    De ce fel de presedinte are nevoie tara acum?
    In situatia actuala, este nevoie acuta de un ‘presedinte – judecator’. Un ‘judecator profesionist’ care sa faca judecati ‘in rem’ – obiectiv; care sa desparta apele, dreptatea de nedreptate, care sa dea numai ‘castig de cauza tuturor cauzelor, dreptatii, ca si cu nu ar exista persoane in in oricare dintre cauzele pe care le judeca, sa judece ‘in rem’, nu ‘in personam’.
    Daca va functiona justitia la turatie maxima, obiecti, eficient, accelerat, va functiona intreaga tara, in toate domeniile.
    Inainte de a intra cinstea si corectitudinea in sangele, in firea unui om, trebue ca, pe langa educatia in familie, scoala si societate, individul (persoana) trebue sa aiba teama de dreapta judecata – implacabila (dura lex sed lex!), adica de juristictia celor meniti (scoliti) sa puna in drepturi adevarul si dreptatea.
    Cine nu este corect din fire, prin educarea lui, trebue sa fie corect de frica jurisdictiei (a organelor destinate sa asigure functionarea efectiva a legilor dreptatii, in TOATE actiunille unei persoane, in raport cu interesele, cu drepturile celorlalte persoane.
    Presedintele tarii trebue sa fie independent politic din convingere, nu fiindca ii cere constitutia sa se metamorfozeze din politician, in independent. diTrebue sa aiba inoculata o convingere profunda, dovedita prin fapte irefutabile, esentiale, sa nu fie un indepedent de fatada, de mantuiala, un mim. Un presedinte independent autentic va judeca faptele, situatiile, actiunile politice ‘in rem’, nu ‘in personam’, va face abstractie de identitatea autorilor unor fapte si situatii create de acestia, va indeplini astfel o conditie inexorabila functiei sale., conform constitutiei.
    Ca sa aiba o corecta intelegere a situatiilor pe care le are de apreciat, un presedinte, trebue sa fie ferit de pericolul iesirii din cadrul jurisdictional specific tarii si UE. Pentru asta, este necesar si util ca noul presedinte sa aiba o educatie juridica organizata, prealabila (in universitati de drept!).Evident, pentru a se evita pericolul major ca un Jurist gargaragiu sa fie epuizant prin promisiuni corecte juridic, este strict necesar ca un astfel de candidat sa fi dovedit prin fapte ca s-a specializat si printr-o practica juridica de minimum cincisprezece ani, si sa nu mai aiba legaturi cu partidele.
    Tara a fost asezata de Iliescu pe drumul hotiei ‘la libeonstitutia trebue sa puna acceptul major si pe o functie jurisdictionala a presedintelui, nu numai in politica externa si in apararea tarii.
    Titulescu a spus : ‘Dati-mi p politica interna buna ca sa va dau o ploitica exrerna buna’. Adica, presedintele nu poate face mare mucru prin implicarea in reletiile externe dac nu poate sa aiba raspundere si putere sporita in politica interna, adica , in primul rand, in protectia justitiei si in supravegherea acesteia.
    Pare nedemocratic dar, asa cum stau lucrurile la noi azi, este inevitabila aceasta „deviere” pozitiva de la regulile democtariei ideale, de la a da acest inteles notiunii de ‘stat de drept’, masura propusa mai sus fiind tocmai in interesul demararii functionarii statului de drept Romania.
    In aceste sconditii actuale, cu aceste ganduri si convingeri ar trebui sa porneasca un alegator catre secia de votare. Daca nu vor avea toti puterea sau cinstea de a avea astfel de convingeri, trebue ca partea sanatoasa a societatii sa si le manifeste, sa iasa in fata, cu incredere, catre victoria electorala, o victorie sustenabile a intregii tari.
    Sa iasa la vot toti cei ezamagiti de catre politicieni (pe drept cuvant!). Sa li se ofere solutia alegerii unui ‘presedinte judecator in rem’, dovedit de actiunile sale temeinice, anterioare, potentate de recunoasterea autoritatii forurilor internationale. Un astfel de candidat, necosmetizat de „specialistii in cosmetizarea preelectorala a candidatilor”.
    Daca vom incepe cu o justitie dreapta, puternica, va fi pusa intreaga tara, in toate domeniile, pe drumul cel drept, al progresului autentic.
    Un aport decisiv trebue sa fie capabil sa il aiba si noul presedinte. Tara are in fata o astfel de oferta – Monica Macovei.

  5. De ce fel de presedinte are nevoie tara acum?
    In situatia actuala, este nevoie acuta de un ‘presedinte – judecator’. Un ‘judecator profesionist’ care sa faca judecati ‘in rem’ – obiectiv; care sa desparta apele, dreptatea de nedreptate, care sa dea numai ‘castig de cauza tuturor cauzelor, dreptatii, ca si cu nu ar exista persoane in in oricare dintre cauzele pe care le judeca, sa judece ‘in rem’, nu ‘in personam’.
    Daca va functiona justitia la turatie maxima, obiecti, eficient, accelerat, va functiona intreaga tara, in toate domeniile.
    Inainte de a intra cinstea si corectitudinea in sangele, in firea unui om, trebue ca, pe langa educatia in familie, scoala si societate, individul (persoana) trebue sa aiba teama de dreapta judecata – implacabila (dura lex sed lex!), adica de juristictia celor meniti (scoliti) sa puna in drepturi adevarul si dreptatea.
    Cine nu este corect din fire, prin educarea lui, trebue sa fie corect de frica jurisdictiei (a organelor destinate sa asigure functionarea efectiva a legilor dreptatii, in TOATE actiunille unei persoane, in raport cu interesele, cu drepturile celorlalte persoane.
    Presedintele tarii trebue sa fie independent politic din convingere, nu fiindca ii cere constitutia sa se metamorfozeze din politician, in independent. diTrebue sa aiba inoculata o convingere profunda, dovedita prin fapte irefutabile, esentiale, sa nu fie un indepedent de fatada, de mantuiala, un mim. Un presedinte independent autentic va judeca faptele, situatiile, actiunile politice ‘in rem’, nu ‘in personam’, va face abstractie de identitatea autorilor unor fapte si situatii create de acestia, va indeplini astfel o conditie inexorabila functiei sale., conform constitutiei.
    Ca sa aiba o corecta intelegere a situatiilor pe care le are de apreciat, un presedinte, trebue sa fie ferit de pericolul iesirii din cadrul jurisdictional specific tarii si UE. Pentru asta, este necesar si util ca noul presedinte sa aiba o educatie juridica organizata, prealabila (in universitati de drept!).Evident, pentru a se evita pericolul major ca un Jurist gargaragiu sa fie epuizant prin promisiuni corecte juridic, este strict necesar ca un astfel de candidat sa fi dovedit prin fapte ca s-a specializat si printr-o practica juridica de minimum cincisprezece ani, si sa nu mai aiba legaturi cu partidele.
    Tara a fost asezata de Iliescu pe drumul hotiei ‘la libeonstitutia trebue sa puna acceptul major si pe o functie jurisdictionala a presedintelui, nu numai in politica externa si in apararea tarii.
    Titulescu a spus : ‘Dati-mi p politica interna buna ca sa va dau o ploitica exrerna buna’. Adica, presedintele nu poate face mare mucru prin implicarea in reletiile externe dac nu poate sa aiba raspundere si putere sporita in politica interna, adica , in primul rand, in protectia justitiei si in supravegherea acesteia.
    Pare nedemocratic dar, asa cum stau lucrurile la noi azi, este inevitabila aceasta „deviere” pozitiva de la regulile democtariei ideale, de la a da acest inteles notiunii de ‘stat de drept’, masura propusa mai sus fiind tocmai in interesul demararii functionarii statului de drept Romania.
    In aceste sconditii actuale, cu aceste ganduri si convingeri ar trebui sa porneasca un alegator catre secia de votare. Daca nu vor avea toti puterea sau cinstea de a avea astfel de convingeri, trebue ca partea sanatoasa a societatii sa si le manifeste, sa iasa in fata, cu incredere, catre victoria electorala, o victorie sustenabile a intregii tari.
    Sa iasa la vot toti cei ezamagiti de catre politicieni (pe drept cuvant!). Sa li se ofere solutia alegerii unui ‘presedinte judecator in rem’, dovedit de actiunile sale temeinice, anterioare, potentate de recunoasterea autoritatii forurilor internationale. Un astfel de candidat, necosmetizat de „specialistii in cosmetizarea preelectorala a candidatilor”.
    Daca vom incepe cu o justitie dreapta, puternica, va fi pusa intreaga tara, in toate domeniile, pe drumul cel drept, al progresului autentic.
    Un aport decisiv trebue sa fie capabil sa il aiba si noul presedinte. Tara are in fata o astfel de oferta – Monica Macovei.

  6. Domnule Tismaneanu, dumneavoastra, ca si alti distinsi intelectuali care publica pe acest site, scrieti foarte frumos despre dna Monica Macovei, pe care eu oricum as vota-o daca se va afla intr-o confruntare directa cu dl Victor Ponta. Pe de alta parte, dl Traian Basescu spune ca dna Macovei ar avea multe si serioase carente, ar fi facut multe compromisuri si are un caracter duplicitar. Eu pe cine sa mai cred? Ma gandesc ca domnia sa a avut bune ocazii sa o cunoasca mai indeaproape, nemijlocit, pe dna Macovei. Probabil ca si dumneavoastra. Credeti ca presedintele e sincer cand face aceste „dezvaluiri”? Sa am motive de indoiala?

    • Presedintele mai sustine ca Udrea este o persoana onesta.

      Hai sa ne gandim un pic…
      Presedintele spune ca dna Monica Macovei alearga dupa functii si este dispusa la compromisuri.

      Care din actualii presedinti nu este in fapt carierist?
      Ce politician nu face compromisuri?
      Udrea?

      Presedintele Basescu este in sine sine simbolul compromisului, cineva care a fost in majoritatea guvernelor post-decembriste si a bifat multe din formatiunile politice.

      Cred ca bunul simt ajuta in elucidarea acestor situatii.
      Va invit sa reflectati singur la ce simbolizeaza un presedinte care se imbraca in tricoul unei formatiuni politice si sprijina ca urmas una din cele mai contestate figuri politice pentru calitati precum rezistenta fizica (??) si loialitate |(fata de cine?).

  7. Eu voi vota cu Monica Macovei chiar daca multi nu ii dau sanse. Macar in primul tur sa nu votez raul cel mai mic. Pot vota anti-Ponta (cel mai probabil cu Johannis) in turul 2.
    Sincer sunt sceptic ca va intra in turul 2 dar cred ca este important sa dam un mesaj si cred ca votand-o pe Doamna Monica Macovei putem transmite un mesaj pe care la alte alegeri multi au ales sa il transmita prin neprezentare la vot sau anularea votului.
    Din cate imi amintesc la alegerile pentru primaria Bucuresti Nicusor Dan era cotat si el cu 2-3 procente si a obtinut pana la urma 9% deci se poate.

  8. Imi doresc din tot sufletul sa cistige si voi „pierde” o jumatate de zi sa merg la vot in alt oras. In acelasi timp imi doresc, daca va cistiga, sa nu fie transformata de „dictatura parlamentara” intr-o marioneta de asezat in vitrina („Constantinescu” II). La cit sint de cinici penalii care conduc Romania, nu m-ar mira nici sa o lase sa cistige, de dragul vesticilor si al democratiei. Brisca tot la parlament si guvern ramine! Eu totusi sper! ;) Toate cele bune!

  9. ” …originea morala a oricarei politici autentice… ” Ce frumos spunea Havel, cat de bine i se potriveste Monicai Macovei ! Ce altceva ar fi putut-o determina sa renunte la o cariera de europarlamentar de succes, la confort material si la liniste, intrand in „viesparul’ prezidentialelor.
    Mi-au ramas intiparite cuvintele prin care incheia interviul de anul trecut cu Eugenia Vode (TVR, Prifesionistii) :
    Nu ma las si nu va las !
    Iti multumim Monica, nu ne lasa !

  10. Sincer, ar fi un mare succes ca dna Macovei sa depaseasca cinci la suta, iar peste zece procente ar fi o mare victorie. Dar nu asta este important. Cel mai important este ca prin aceasta candidatura, societatea romaneasca are dupa mult timp un candidat complet diferit de restul celorlalti si care reprezinta o Romanie mai aproape de lumea civilizata. Nici daca ar lua sub unu la suta nu cred ca ar face din candidatura ceva inutli. De altfel, imi place sa-l vad si pe dl. Johanis in aceasta cheie si nu ca un cadidat Grivco. Poate imi fac iluzii si nu este decit un om al sistemului, cum se tot spune,, dar poate nu. In aceasta privinta, cred ca un bun scor al dnei Macovei, va orienta in directia buna candidatul fortelor democratice pentru turul, oricare ar fi acesta. Daca va fi dna Macovei, cu atat mai bine!

  11. Este o victorie de etapa pretioasa.

    Speranta este ucisa numai daca nu lupti pentru ceea ce crezi!
    Ceea ce a reusit temporar comunismul a fost sa ucida speranta in fiecare persoana…

    Transparenta si tehnologia sunt cheile care au reusit sa faca brese adanci in intunericul aruncat de comunism care parca nu vrea sa plece…

    Nu este usor, nu este simplu si nici o victorie nu este definitiva!
    Keep on!

  12. Pentru ca sondajele sa evolueze atat de spectacular, incat M.M sa treca de la max 5% intentii de vot astazi, la 25 – 30% (in primul tur!), respectiva diferenta trebuie sa fie sustrasa de la alti candidati (indecisii de azi nereprezentand tocmai profilul sustinatorilor dreptei)…
    In conditiile de „vanturi si maree” de astazi, probabilitatea ca mai mult de 5-6% sa provina de la V.Ponta mi se pare iluzorie…(nu imposibila, nimic nu este imposibil, suntem de acord!)
    Fara sa contez pe vreun miracol sau vreun cataclism deci, mi se pare rezonabil sa gandesc ca „grosul” adeziunilor trebuie sa provina de la restul candidatilor!?
    Or, cel mai bine plasat in sondaje dintre acestia, este tocmai candidatul desemnat de propriul ei partid! Sa inteleg deci ca M.M. va face campanie contra alor ei…pentru ca mi se pare ca nu a demisionat din PDL, nu?
    Pe de o parte, integritatea si intransigenta, pe de alta fidelitatea fata de cei care impartasesc aceeasi ideologie si valorile comune care aceasta le implica, si nu in ultimul rand tentatia (omeneasca!) de a considera ca „scopul scuza mijloacele” este, de aceasta data, nobila…
    recunosc, tema dnei Macovei este complexa!

  13. Foarte tare pasajul cu marinarii. Cine l-a scris?

    Eu sper ca Monica Macovei sa intre in turul doi, date fiind suficiente schimbari in sustinerea de care se bucura fiecare candidat.

    Atacurile impotriva lui Iohannis, de pilda, nu s-au prea produs, si n-au venit din partea PSD, oricum, fiind clar ca aceia isi tin gura pana trece 23 septembrie, nu? Acalmia asa se explica. E inutil pentru ei sa-l dinamiteze pe Iohannis inainte de termen, din moment ce ACL are in rezerva alt candidat.

    Ok, deci de saptamana viitoare PSD or sa-l ia in vizor pe Iohannis (6 case, copii vanduti strainilor), insa or sa vrea sa-l darame treptat, cu sondajele in mana, in asa fel incat sa poata intra totusi in turul 2, el, Johannis, si nu altcineva. Sigur, intre tururi – bombardament de voie; dar e o chinezarie data dracului sa faci implozia controlata a unui politician.

    Or, sper ca acest plan sa fie executat cu la fel de multa iscusinta precum cele doua suspendari, sau sper ca Ponta sa vrea sa castige din primul tur, imaginandu-si ca sustinerea lui Iohannis se vaporizeaza in neant in urma atacurilor… Sunt atatea lucruri care pot merge prost cand esti bolnav de hubris. Sky’s the limit, pe bune. Sper ca aceia sa fie cat mai siguri pe sine, sa calce in cat mai multe strachini si sa faca cat mai multe presupuneri despre „ce va face si va crede lumea”.

    Si mai sper sa-si descopere Monica Macovei adevarata voce: vocea capabila de exortatie; pentru ca „nu exista retorica mai convingatoare decat adevarul rostit cu vehementa”, nu mai stiu cine-a zis.

    • Stimati domni, daca d-na Macovei este atat de convingatoare, cum de nu a reusit sa-si convinga colegii din propriul partid, din Partidul Democrat Liberal ? Oare erau acestia, toti, corupti sau opaci la ideea de justitie consecventa ? Credeti ca d-na Macovei o sa poata castiga atat timp cat, in lupta din cadrul formatiunii politice fara al carei sprijin nu ar fi ajuns deputat european, a iesit ‘victorioasa’ prin …demisie ?

      Daca d-na Macovei va castiga presedintia tarii, inconjurata de cine isi va implementa dansa frumoasele idei ? Veti merge dv., cei ce o sustineti acum – impotriva sondajelor – sa formati echipa de care are nevoie ca sa faca realmente politica ?

      Am impresia ca multi asteapta, cu mare incredintare, cea de a doua venire a lui Iisus. Iertati-mi luarea in desert a numelui, dar il voi cita, dupa H.R.Patapievici, pe Eliodor Focsaneanu: „nu legalitatea este caracteristica statului de drept, ci legitimitatea care cere ca fiecare lege sa constituie in mod direct […} un pact cu obligatii reciproce intre putere si cetatean”. Un asemenea pact nu poate functiona decat cu sustinerea activa a unui partid. Dintre partidele politice actuale, din detestata clasa politica actuala.

  14. Aspectul subliniat în finalul actualizat al textului, orgia encomiastica de masă la care se vor deda astăzi pesedeii pentru ungerea lui Ponta ca candidat, este foarte important pentru că le dezvăluie genele ceaușiste.

    La fel ca și versurile păunești-vadimiste ale acelui nefericit, ele trădează nu doar sorgintea, dar însăși esența acestor produse ale Epocii de Aur: crescuți, formați, modelați în delirul ceaușist, acești oameni nu se pot exprima altfel, ei există prin și în ceaușism, e limba lor, modul lor de gândire și simțire, lumea lor. Lor li se adaugă și cohortele sub 30 de ani, cărora li s-a transmis ceaușismul odata cu masa de seara, în familie.

    Asta, cât privește stilistica. Cât privește motivația însă, ea este mult mai prozaică și poartă un singur nume: frica de pușcărie.

    • Mai tii minte, Rasvan, 26 ianuarie 1973? Eram amandoi studenti pe atunci. Cum Ponta nu poate sa (mai) invoce doctoratul fraudulos, obtinut prin minciuna si furt, se pregateste sa primeasca, asemeni scornicesteanului, unul honoris causa

      • Cum să nu-mi amintesc !? Eram amândoi studenți și ne respectam statutul, profesorii, universitatea, ideea academică. A fost un șoc, deși ne feream să comentăm, ne înțelegeam „din priviri“.

        Îmi mai amintesc un an mai târziu, când citeam în Scînteia fabuloasa telegramă de „felicitări“ a lui Salvador Dali către Ceaușescu cu ocazia instituirii sceptrului prezidențial, și nu ne venea să credem … (Parcă eram la Gambrinus, deși nu mai sunt foarte sigur.)

        La fel ca și atunci, dar din alte motive, teama și tembelismul îi determină pe sicofanți să scape frâiele …

        Pentru cei tineri, am găsit acest fragment din presa vremii:

        „Tovarășului Nicolae Ceaușescu i se conferă titlul de Dr. Honoris Causa al Universității București. „Acum, când împlinesc 55 de ani și 40 de ani de activitate revoluționară, pot spune fără falsă modestie că mi-am făcut întotdeauna datoria ca un soldat credincios al partidului, că am slujit fără preget cauza socialismului, interesele vitale ale întregului nostru popor!”, a declarat Nicolae Ceașescu în aplauzele și aclamațiile audienței. Cu glasul gâtuit de lacrimi, secretarul general al PCR a amintit în discurs și de părinții săi. Își duce emoționat mâna la frunte și continuă: „Sunt fiu credincios al poporului meu și-i știu și durerea, și vrerea”, a continuat Nicolae Ceaușescu.”

      • Atitudinea asta de țuguiere superioară a buzelor, sarcasm fin, observare acidă de foarte sus, toate fițele astea sunt atât de tipic balcano-românești și atât de departe de mentalitatea occidentală, simplă, eficientă, respectuoasă și constructivă, încât atât cine o practică și cât și cine o gustă nu-mi trezesc decât înstrăinare.

        • Sarcasm fin? In textul la care va referiti, Dl. Andrei Plesu, fara sa o considere (explicit) diferita pe Monica Macovei, spune:

          „Poţi căuta cu lumînarea o dezbatere de idei, de viziuni, de principii. Nu vei găsi decît grobiene hărţuieli private şi de partid. Te poţi întreba, „bătrîn şi neliniştit“, cu ce soluţii palpabile, cu ce argumente, cu ce strategii de perspectivă intră în arenă principalii combatanţi. Nu vei da decît peste promisiuni vagi şi peste o frazeologie obosită, de peţitori fără imaginaţie.”

        • Nu știu la cine vă referiți, la mine sau la articolul dlui Pleșu sau la amândoi (ar fi o onoare). Indiferent care a fost ținta comentariului dvs. nu îmi țugui superior a buzele. Este realitatea așa cum o percep eu sau dl. Pleșu sau amândoi… Îi doresc tot succesul d-nei Macovei, ce spun eu este faptul că joacă înainte de meci cu câteva decade – si nici aici nu iau locul Babei Vanda, Mellisei și Vanessei. Sunt curios cine formează bazinul de 2,000,000 de potențiali alegători ai d-nei Macovei? Pe mine nu m-a convins triectoria d-nei sale, argumentele de a părăsi PDL (sunt infantile – îmi iau jucăriile și plec)… iar programul de genul ‘Emil Constantinescu și cei 11,000 de specialiști’ nu funcționeză. Există precedent. Oricum, vă așteptăm cu opinii competente după publicarea rezultatelor la finalul primului tur de scrutin.

  15. Am strâns semnături pentru MM ( chiar foarte ușor). In schimb, am găsit foarte, foarte mulți nehotărâți. O observatie modesta, dacă imi permiteti: un fapt cu adevărat productiv in acest moment ar fi, ca fiecare sa convingă in jurul sau, cate persoane poate. Cel puțin asta am constatat eu, bătând la diverse usi. Nu imi dau seama care va fi deznodământul, dar sigur am văzut șansa. Doar de mobilizarea noastră depinde.

  16. Cred că cel mai adecvat răspuns la această problematică l-a oferit Patrick de Hillerin de la Caţavencii din 17 septembrie, în articolul „De ce candidează Monica Macovei”.
    Vorbesc în calitate de simpatizant, subspecia „realist cu picioarele pe pământ”. :)

    • Citez: „De aceea candidează Monica Macovei: pentru a-și întări poziția de peste cinci ani. Un candidat la prezidențiale respins de sistemul corupt. O reformatoare a Justiției pe care pușcăriabilii au ostracizat-o. Eventual, declarații despre frauda electorală de la prezidențiale, din care să reiasă că cel puțin 2,5 milioane de voturi i-au fost furate.”

  17. Primul obstacol a fost depasit… Praslea pronosticurilor a obtinut prima victorie. Nimeni din analistii politici de la noi nu credea asa ceva, dar uite ca s-a infaptuit. In tacere, fara milioane aruncate, fara aparatul de partid care sa santajeze semnatarii sau sa le promita marea cu sarea… Deja un nou tip de politica si politician si-a facut aparitia oficiala pe scena tarii… Sa-i uram succes mai departe!

  18. Monica Macovei, exponenta a “resurectiei sperantei”, “independentei politice asumate”, “altruismului civic”, a “unui nou tip de presedinte”, cu sansa “intrarii in turul doi”?! Inteleg ca asemenea idei nu costa, ca printr-o simpla tastare pot fi trimise de la orice distanta in cyberspace, chiar si de la Washington, dar bataliile se castiga in lumea reala, “victoriile” virtuale raman ceea ce sunt, imateriale. Tendinta de a face din campaniile electorale niste “campanii eminamemte tehnologice”, l-am citat pe Jim Messina, artizanul realegerii presedintelui Barack Obama, exprima, pe de o parte, comoditate, mirajul unei victorii facile, pe de alta, slabiciune, frica de confruntare directa cu realitatile din teren. Monica Macovei este exponenta, de aceasta data reala, tocmai a fricii de confruntarea cu realitatea electorala, fuga de “baile de multime”, cum spuneti, este o strategie, partial de protectie imagologica, partial de inselare electorala. Baile de multime sunt cel mai puternic turnesol al simpatiilor electorale, dar Monica Macovei nu poate umple Arena Nationala, este suficient de inteligenta pentru a fi inteles acest lucru.

    De acord cu respingerea fatalismului, dar daca nu este rationala, cu constientizarea clara a limitelor, a ceea ce se poate face sau nu, mi-e teama ca esueaza in fanatism, la fel ca cel comunist, pe care foarte acut (si pe buna dreptate) l-ati denuntat. Nimeni nu va poate pune la indoiala luciditatea, fara indoiala, sustinerea sanselor celei fara de sanse nu este fanatism, ci eminamente, pentru a folosi pentru a doua oara acest cuvant, un joc politic de fragmentare a dreptei (teza ‘unitatii” nu a avut niciodata acoperire) si electoratului, pe cat de mult posibil, in favoarea unui castigator dinainte stabilit, care nu va fi Iohannis sau Macovei, ca strateg electoral, stiti prea bine. Strategia fragmentarii este la ea acasa in SUA, este vizibil ca dupa atlantizare si europenizare se practica intens si in Romania. N-as fi de acord cu respingerea comparatiilor dintre SUA si RO, cel putin prin prisma raspandirii modelului democratiei si a efectelor atlantizarii, chiar nu-mi dau seama de ce o faceti, opunerea unor opinii studentesti unor argumente profesorale mi se pare rizibila. Indiferent de abordarile strategiilor electorale, un lucru este simplu si adevarat, intentiile de vot nu sunt cele din cuvinte, ci din fapte, nu sunt cele din capetele politicienilor, ci cele din inimele alegatorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro