joi, martie 28, 2024

Corectitudinea politică și adevărul gol‑goluț. Jumătate‑de‑Om‑Călare‑pe‑Jumătate‑de‑Iepure‑Șchiop

În contextul alegerilor din Statele Unite corectitudinea politică a devenit un subiect fierbinte. Din dezbateri lipsește însă o piesă de puzzle. Cenzura și limba de lemn cerute de PC sunt replici în dialogul amuțirilor, un răspuns la ștergerea din memoria colectivă a femeilor creatoare și altor marginali remarcabili. Descifrăm în mediul cultural ambiant un mesaj foarte clar, transmis statuie cu statuie, bancnotă cu bancnotă, manual cu manual: valoarea esențială a feminității constă în frumusețe, senzualitate și maternitate. Gândirea, creativitatea și transformarea lumii sunt memorabile doar dacă sunt masculine.

Scurtissim, corectitudinea politică afirmă (1) responsabilitatea morală de a cenzura discursurile degradante față de felurile de oameni supuse istoric devalorizării și (2) responsabilitatea unor măsuri compensatorii prin care membrii de azi ai acestor grupuri primesc recunoaștere și beneficii menite să re‑echilibreze trecutul distorsionat de rasism, sexism și alte bigotisme. Adesea unii dintre noi vedem justiție și eliberare, iar alții vedem cenzură, limbă de lemn și discriminarea ne-minoritarilor. Uneori le putem percepe pe amândouă simultan, ca un Gestalt shift, o rață-iepure. Controversa pune însă în umbră un alt tip de ne‑spus, o cenzură colectivă cu care suntem atât de obișnuiți încât a devenit firească, ne‑remarcabilă.

În ultimele secole „femeia” a fost reinventată. Dacă în veacul al XVIII‑lea femeia era în conștiința colectivă o ființă cu o rațiune redusă și dominată de emoții, numai bună pentru maternitate și sprijinul soțului, în secolele ce au urmat a fost descoperită pe scală largă femeia gânditoare, femeia care vede și simte lumea în profunzime și îi articulează mecanismele ascunse. Poziția socială a femeilor s‑a transformat radical – de la dreptul de vot la accesul la educație și la cariere exclusiv masculine prin tradiție. Din multe puncte de vedere, ideea femeii gânditoare a repurtat un succes zdrobitor, cel puțin în cultura europeană și occidentală în sens larg. Includem aici și România, uneori chiar mai bine decât am spera. De exemplu, România are cea mai mică diferență de salarizare între sexe în Uniunea Europeană [12].

Totuși, la nivelul imaginarului colectiv, persistă o rezistență: nu vrem să vedem în jur și nu vrem să ne amintim de femeile care au împins marginile realității, femeile care au definit națiunea română și cultura europeană. („Dar există?” m-a întrebat o prietenă.) Vrem să vedem femei frumoase, femei sexy, femei materne.

Femeile care au redefinit înțelegerea lumii sunt pitite în trecut și în cloud. Le găsim pe internet, search for „femei celebre din Romania” (deși multe nu prea sunt celebre, tocmai) sau mai bine „femei remarcabile din Romania” sau „femei care au schimbat istoria României”. Unde nu le găsim? Nu le găsim în manuale școlare [13], nu le găsim printre statuile ce ne amintesc cine suntem [6], nu le găsim pe bancnote, nu le găsim în reclame sau în filme, nu le găsim decât dacă le căutăm.

Speranța medie de viață la naștere este mai mare pentru femei decât pentru bărbați ‑ dar speranța medie de viață înainte de naștere este net în favoarea bărbaților. Mă refer la toate viețile care ne sunt oferite ca reper când suntem copii, toate viețile trecute pe care viața noastră le continuă și din care își trage seva de valori. Ca băieți putem continua munca și vocile a sute de bărbați remarcabili, geniali, creatori. Ca fete, putem continua munca și vocile acelorași bărbați. Și fetele vor să fie Einstein, Eliade, Cărtărescu și Harry Potter. Sau, poate ne vor însufleți vreo Regina Maria sau Ecaterina Teodoroiu din manualele de istorie, sigurele femei autorizate să pătrundă în Marea Istorie predată copiilor. Poate vom ochi câteva scriitoare în manualele de română – Ana Blandiana, Hortensia Papadat Bengescu. Gata. De jur împrejur, femei frumoase, femei sexy, tinere mame și bunici adorabile. Unde este Ana Aslan? Unde sunt Eliza Leonida Zamfirescu [5], prima ingineră din lume, și Sofia Ionescu-Ogrezeanu [17], prima femeie neurochirurg la nivel mondial? [4] Sau, într‑o lume interconectată prin zbor, unde este Smaranda Brăescu, campioana mondială la parașutism? Unde este Elena Caragiani‑Stoienescu? Ce aflăm despre Escadrila Albă [11], singura unitate de aviație formată exclusiv din piloți femei în cel de‑Al Doilea Război Mondial? Unde sunt numele și viețile femeilor din aviația română? Pe ici pe colo pe internet, bineînțeles [15] [14], și în cărțile celor care s‑au luptat să le scuture de praful istoriei [16]. Dar ce nume de personalități poartă aeroporturile românești? Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Traian Vuia – apoi urmează George Enescu, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu și Ștefan cel Mare. Aeroporturile din Arad, Baia Mare, Craiova, Oradea, Satu Mare, Sibiu și Târgu Mureș nu invocă nicio personalitate istorică. Ce înțelegem de aici, cu coada ochiului și a subconștientului? Mai bine ca un aeroport să se numească Ștefan cel Mare decât Smaranda Brăescu; mai bine să nu aibă niciun nume decât un nume de femeie.

De ce contează toate acestea? Nici Ștefan cel Mare nu se bucură că are un aeroport, nici Smaranda Brăescu nu e supărată că n-are. Problema apasă asupra celor care copilăresc și trăiesc astăzi și mâine. Toate portretele din jur ne semnalizează ce este important, ce este valoros. Cu fiecare imagine noi, copii și adulți deopotrivă, ne formăm ochiul pentru a judeca relevanța și forța. Cât de mult contează pentru o fetiță să fie frumoasă? Dar pentru un băiețel? Pentru o femeie? Pentru un bărbat? Câtă încredere poți să aduni, ca femeie, în propriul fel de a înțelege lumea și în puterea interioară de a o transforma? Desigur, privește în jur: câte femei inovatoare vezi? Cu urechile auzi clar că femeile pot împlini tot ce își doresc, iar cu ochii vezi împrejur că orice vor realiza va fi prompt uitat. Atât de mult contează.

Unde este Sarmiza Bilcescu [10], prima femeie doctor în drept din lume? Sau Ella Negruzzi, prima femeie avocată pledantă în România și în Estul Europei [1]? Dacă treceți prin holul Facultății de Drept al Universității din București, pe pereți vă întâmpină cincizeci și șase de portrete de bărbați – anume toți Rectorii Universității, pe de‑o parte, și toți Decanii Facultății de Drept, pe vizavi. În centru veghează statuile lui Vasile Pîrvan, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Iorga și Simion Stoilov. În total, șaizeci de bărbați și nicio femeie. Sunt destule studente în Facultatea de Drept astăzi, destule femei judecătoare, avocate sau procuroare în ultimele decenii – dar nu există nici un reper istoric pe pereți prin care femeile din Justiția de azi, sau din știința, literatura și filozofia de azi, să se ancoreze de viața, provocările și realizările femeilor de ieri. Toate sunt șterse de pe fața pământului.

Genul este un creion cu două capete. Cu unul scrie, cu altul șterge. Să ascultăm cu atenție tăcerea, să privim cu încordare absența. În august 2012 Hotnews.ro [8] a investigat banii cheltuiți de Primăria Capitalei pentru noi statui, din 1999 în 2012. Citim: ansamblul monumental Barbu Catargiu; Fântâna G.E. Lahovary; Aleea Cariatidelor; Fântâna Modura; Fondatori UE – 12 portrete din bronz; Venus din bronz; Charles de Gaulle pe soclu; Naim Frasheri pe soclu; ansamblul monumental I.L. Caragiale; sculptura Maternitate; statuie ecvestră Carol I; monument Șerban Cantacuzino; monument „Vioara spartă”; monument „Omul, timpul, spațiul”; bust Marin Preda; monument Gr. Vieru; monument Panait Istrati; monument „Împăratul Traian”; Ansamblul monumental „Ion Voicu”; bust bronz Chopin; monument „Al. I. Cuza”; monument „Lascăr Catargiu”; Omagiu Geometriei; efigiile Împăratului Traian și a Regelui Decebal. Da, există și femei: femeia‑Patrie de pe monumentul lui Barbu Catargiu, cariatidele, Modura, femeia‑Maternitate și Venus. Toate sunt femei imaginare, imaginate de bărbați. Femeile apar ca personificări, zeițe – dar nu vedem deloc femei adevărate, cu vieți semnificative care ne‑au definit cultura și societatea. Dar în 2015 [9]? Ghici. Primim monumentul Nicolae Cajal, monumentul Emil Cioran, monumentul Mircea Eliade și monumentul „Lacătele dragostei” – Romeo și Julieta pe bancă. Încă o femeie fictivă creată de un bărbat genial. Dar în 2016? Surpriză. Monumentul „Aripi”, monumentul „Avram Iancu”, altorelieful de bronz Corneliu Coposu, ansamblul monumental Rainier al III‑lea, monumentul de bronz Regenesis și… da, incredibil, în sfârșit, bustul Hortensiei Papadat Bengescu. Am înșirat până acum 35 de nume bărbătești și un singur nume de femeie.

Toate aceste absențe sunt indicii. Există în jurul nostru o forță misterioasă care ne interzice să vedem și sa povestim despre femei altfel decât matern, sexy și cu trimiteri imediate la frumusețea lor extraordinară. Trăim un film polițist în care tot mai multe femei sunt susținute, îndrăznesc și reușesc să vadă realitatea altfel, să povestească lumea din alte locuri și roluri – dar în cele din urmă dispar‑pur‑și‑simplu. Sau e un film de groază? Rămâne câte o fotografie, o mănușă, uneori un nume de stradă sau de școală ‑ și perpetua uimire a celor care descoperă că asemenea ființe au umblat pe pământ. Împreună alegem să povestim și să trăim în jumătate de lume, pe moșia lui Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop.

Pe bancnota de 200 de lei se află Gânditorul de la Hamangia. Recunoaștem ușor figura cu capul sprijinit în palme, șezând pe un scăunel. Dar… ce remarcați? Soția lui a dispărut. Ștearsă – sau decupată, cum preferați.

Cele două statui au fost descoperite în 1956, într‑un mormânt al culturii Hamangia [3]. Stăteau împreună de mii de ani. Nu a durat mult până când Jumătate‑de‑Om și‑a făcut simțit punctul de vedere și am văzut cu toții cele două statui prin ochii săi. A fost clar că figura masculină gândește profund, asemenea Gânditorului lui Rodin [3], așa cum numai un bărbat poate să gândească. Iar figura feminină… șade. Ea stă pe fund, pur și simplu. Nu cugetă, nu‑i stă în fire. Ce nume au primit cele două statui? Gânditorul și soția sa. Clar. În engleză sunt doar vecini: „The Thinker and the Seated Woman” [2]. Dar o femeie care șade fără gânduri și poate nici nu‑i măritată de mii de ani nu are cum să apară pe o bancnotă a României. Țac-țac, decide BNR. Iată Gânditorul pe bancnota de zece mii de lei din 1994, pe verso‑ul lui Iorga, cu o altă femeie: Zeița Fortuna. Norocoasa! Iată‑l mai târziu pe Gânditor pe bancnota de 200 de lei, singur-singurel. Filtre perceptive succesive au făcut ca femeia să devină tot mai invizibilă, tot mai absentă.

Corectitudinea politică poate fi excesivă și opresivă. Este atât de tentant să constrângem libertatea gândirii și vorbirii celor cu care nu suntem de acord. Ce facem însă cu cele pe care nu le (mai) vedem și nu le (mai) auzim? Dacă e să spunem adevărul gol‑goluț și să ieșim din tăcerea și lemnoșenia corectitudinii politice, poate ieșim și din muțenia prin care ștergem din imaginarul colectiv toate femeile care regândesc și redefinesc lumea. Fata lui Verdeș împărat era frumoasă, dar a ucis monstrul. Acum trebuie să primească un nume.

Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pământ și umbla cu șoșele, cu momele să înduplece pre fată a‑l lua de bărbat. Dară, ași! feritu‑l‑a sântulețul să se apropie de dânsa! Căci îl ținea țintuit în loc cu ochii cât de colo. Din satană, din iazmă, și din spurcăciune nu‑l mai scotea.

Piei, necuratule, de pe fața pământului, să scape lumea de o ciumă și de o holeră ca tine.

Mai stărui ce mai stărui, și daca se văzu înfruntat până într‑atât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere.

Atunci Aleodor întinse coprinsul său și peste moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, luă de soție pe fata lui Verdeș împărat și se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de‑i râdea și stelele de frumoasă, îl priimiră cu mare bucurie; și, urcându‑se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră.

Iară eu încălecai p‑o șea și v‑o spusei dumneavoastră așa.”

Aleodor Împărat, de Petre Ispirescu [7]

Cu mulțumiri către Alexandra Ciocănel, Răzvan Deaconescu, Ștefania Matei și Alec Niculescu pentru sfaturi, critici și încurajări.

Referințe

1. Agrigoroaie, M. Ella Negruzzi, prima femeie avocat din Estul Europei. LegalMagazin.ro, 2014. http://legalmagazin.ro/ella-negruzzi-prima-femeie-avocat-din-estul-europei/

2. Bailey, D. W.Prehistoric Figurines. Routledge, New York, 2005.

3. Berciu, D. Neolithic Figurines from Romania. Antiquity XXXIV, (1960), 283–284.

4. Brândușă, Ș. Cine sunt cele șase românce incluse de americani într-un TOP 60 al femeilor care au schimbat lumea. Activenews.ro, 2016. http://www.activenews.ro/cultura/Cine-sunt-cele-SASE-ROMANCE-incluse-de-americani-intr-un-TOP-60-al-femeilor-care-au-schimbat-lumea-132284.

5. Crangan, C. Povestea Elisei Leonida, prima femeie inginer din lume. A studiat în Germania după ce în România a fost respinsă pe criteriul „locul femeii este la cratiţă!“. Adevarul.ro, 2015. http://adevarul.ro/locale/galati/povestea-elisei-leonida-femeie-inginer-lume-studiat-germania-romania-fost-respinsa-criteriul-locul-femeii-cratita-1_55cdd773f5eaafab2c83fa85/index.html.

6. Grünberg, L. and Bragaru, C. Monumente și statui din București: despre construcția simbolică a genului. 2015. http://www.discriminari-urbane.ro/index.php/ghid

7. Ispirescu, P. Aleodor Împărat. https://ro.wikisource.org/wiki/Aleodor_%C3%AEmp%C4%83rat.

8. Ivanov, C. Recensamantul statuilor din Bucuresti: Primaria Capitalei a cheltuit in ultimii 12 ani 43,4 milioane de lei pe statui. Vezi cine le-a realizat, cat au costat si unde sunt amplasate. Hotnews.ro, 2012. http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-12965448-recensamantul-statuilor-din-bucuresti-primaria-capitalei-cheltuit-ultimii-12-ani-43-4-milioane-lei-statui-vezi-cine-realizat-cat-costat-unde-sunt-amplasate.htm

9. Ivanov, C. Primaria Capitalei vrea sa dea, in 2016, circa 7 milioane lei pe statui. Primesc bani monumentele “Aripi” si “Rainier al III-lea.” Hotnews.ro, 2016. http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-20790413-primaria-capitalei-vrea-dea-2016-circa-7-milioane-lei-statui-primesc-bani-monumentele-aripi-rainier-iii-lea.htm

10. Mincan, M. Povestea Sarmizei Bilcescu, prima femeie avocat din Europa. Adevarul.ro, 2014. http://adevarul.ro/cultura/istorie/povestea-sarmizeibilcescu-femeie-avocat-europa-1_532dbc2a0d133766a82247dd/index.html

11. Pătrașcu Zamfirache, C. Istoria româncelor-eroine din „Escadrila Albă“, singura unitate de aviaţie din cel de-Al Doilea Război Mondial formată exclusiv din piloţi femei. Adevărul.ro, 2015. http://adevarul.ro/locale/botosani/istoria-incredibila-romancelor-eroine-escadrila-alba-singura-unitate-aviatie-de-al-doilea-razboi-mondial-formata-exclusiv-piloti-femei-1_5613b15df5eaafab2c5d203c/index.html

12. Reprezentanța Comisiei Europene în România. România – cea mai mică diferență de salarizare între sexe. 2016. https://ec.europa.eu/romania/news/03112016_gender_equality_gap_ro.

13. Rughiniș, C., Grunberg, L., Popescu, R., et al. Alice in Tara Manualelor. 2015. http://researchmaster.ro/alice

14. Tănase, S. Aviatoare românce. 2015. http://www.stelian-tanase.ro/aviatoare-romance

15. Țone, F. Primele aviatoare ale României: zborul şi prăbuşirea. Historia.ro, 2016. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/primele-aviatoare-ale-rom-niei-zborul-i-pr-bu-irea

16. Turturică, S. Aviatoarele Romaniei. Din inaltul cerului in beciurile Securitatii. Editura Vremea, 2015.

17. Zară, D. Povestea Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume. Adevărul.ro, 2013. http://adevarul.ro/locale/suceava/povestea-sofiei-ionescu-ogrezeanu-femeie-neurochirurg-lume-1_527c9a6ac7b855ff56cee2d1/index.html

Distribuie acest articol

115 COMENTARII

  1. oh, cit adevar, odata cu aparitia chipurilor de femeie pe bancnote, in egala masura cu cele ale barbatilor, masa monetara se va dubla iar saracia va fi total eradicata. cita nesimtire ! barbatii au dat buzna pina si peste traditionala cratita feminina, incit marile restaurante vorbesc doar de „chief cookersi” . beethovenii si wagnerii ar trebui si ei restrictionati, doar n o fi pianul doar al masculilor

  2. Pare o conspiratie a naturii , a Istoriei sau macar a barbatilor impotriva matriarhatului. Eu credeam ca de la politica asteptam sa fie eficienta, nu corecta. Cel ptin de cand s-a enuntat ca grupul e mai important decat individul iar specia decat grupul.

  3. Nu vad la ce ar ajuta falsul si ipocrizia politicii corecte in aceasta problema. Oricum am intorce problema, lucrurile nu se vor schimba, femeile sunt diferite de barbati, au alta constructie mentala si alte preocupari. Nu din cauza lipsei de promovare nu apar femeile in cartile de istorie sau pe bancnote, ci din simplul motiv ca nu avem femei care sa se remarce intr-atat. Nici in privinta barbatilor nu prea avem de unde alege, dar cel putin aici terenul nu e chiar atat de arid. Iar promovarea de mediocritati nu cred ca va ajuta la ceva. Nu cred ca a existat om de stiinta mai promovat decat Marie Curie, tocmai pentru ca era femeie. Dar acest fapt scoate si mai mult in evidenta singularitatea ei printre oamenii de stiinta de top.
    E totusi un domeniu unde personalitatile feminine nu lipsesc, si anume in cel religios. Il treceti cu vederea, cred deliberat, amintiti de zeite, ignorati sfintele care sunt totusi personalitati reale, si nu putine. Sfanta fecioara e totusi al doilea personaj din panteonul crestin. Iar alaturi de ea o multime. Poate nu chiar tot atatea cati sfintii, dar probabil o proportie mai echilibrata decat in orice domeniu uman.

    • Realitatea e că lumea e un loc mult mai ostil pentru femei decât pentru bărbați, astfel încât e destul de ușor de înțeles reacția de tip ”life isn’t fair!” a unora dintre femei. Însă nu prea se pot oferi compensații. N-ai ce compensație să-i oferi unei femei care are doar 1,55 înălțime, la fel cum nici un bărbat nu poate primi vreo compensație pentru că are doar 1,55 înălțime.

      Ce se poate face, face tehnologia: pentru majoritatea femeilor era mult mai complicat de stăpânit un cal, în timp ce automobilul poate fi stăpânit fără a face uz forță fizică. E drept că parcarea se poate dovedi o adevărată provocare în multe cazuri, în timp ce un cal ar fi știut singur să parcheze căruța, dar asta e, facem și noi ce putem.

      Era mult mai greu pentru o femeie de mers cu căruța la pădure după lemne, în timp ce o centrală pe gaz metan e ceva mai simplu de utilizat. E drept că trebuie o mulțime de conducte pentru acel gaz metan, dar n-am auzit pe nimeni revendicând un număr mai mare de femei la săpat șanțuri :)

  4. Constiinta omului nu e nici barbat, nici femeie. La suprafata suntem diferiti si in barbat energia preponderenta este una activa iar in femeie energia este una preponderent receptiva. Uneori exista si exceptii. Iar psihic barbatul este preponderent axat pe partea lingvistica, logica, a emisferei stangi si femeie este preponderent axata pe partea intuitiva, emotionala a emisferei drepte dar si aici exista exceptii uneori. Cand constientizam aceste energii diferite si diferentele psihice se creeaza o unitate. Oricum de la o varsta incolo polaritatile se inverseaza, barbatul incepe sa devina mai feminin atat din punct din vedere energetic cat si psihic si femeie incepe sa devina mai activa, mai creativa, mai rationala.

    Femeia poate ajuta barbatul in evolutia constiintei.

    • Ce vorbesti, dom’le? De-acum suntem toti aceiasi. Nu mai exista barbat/femeie. Daca faceti asemenea diferente o anumita categorie saU comunitate va striga ca e discriminata si drepturile omului sunt incalcate flagrant.

  5. Fara a fi ironic, ca o consolare, toti barbatii cu merite istorice, culturale, stiintifice enumerati de dumneavoastră au fost zamislti de femei.

    • Pai nu o sa va mai zamislim fiindca ar fi bine ca noi, femeile, sa fim pe cale de disparitie. Mai ales in vremuri asa tulburi, cand barbatii se unesc cu barbati. :))

      • No! un grup de cercetatori britanici au prezis ca peste 35.000 de ani vor disparea barbatii ;P
        De atunci strigatul „ce ne facm, fetelor?”
        :P

    • Toate ființele umane au o mamă, vrând nevrând. Criminalii de război au o mamă, marii inventatori au o mamă, hoții de buzunar asemenea, artiștii revoluționari au și ei o mamă. Nu văd cum existența universală și necesară a mamelor mi-ar putea oferi consolare pentru orice.

  6. Nu e nicio problema, e chiar indicat sa se puna si poze de femei meritorii pe holul facultatii de drept. Dar faza asta cu feminismul, si cu toate -ismele, este urmatoarea : aveti grija ca la sfarsitul facultati, cantitatea de instructie si educatie tehnica, propriu-zisa, sa depaseasca cantitatea de zgomot ideologico-politic, caci daca ies din facultate numai oameni care stiu doar o idee fixa ca sunt discriminati pe gen, pe ochi albastri si nu stiu, dar ei de fapt nu stiu sa faca nimic, nu sunt buni profesionisti – si Romania duce mare lipsa! – degeaba, faceti mai mult, caci riscati sa scoateti niste zeloti care se simt indreptati si revoltati permanent impotriva unei societati care n-o fi perfecte, dar la care ei nu contribuie si nu stiu practic si rational cum sa o imbunatateasca, dar cred ca li se cuvine tot felul de lucruri care nu cad din cer! Scoala nu e sau nu trebuie sa devina doar „transformare ideologica” si distractie in care se formeaza convingeri, un consum cultural-ideologic, ci un loc unde se formeaza in primul rand deprinderi, competente, capacitati si gandire rationala aplicata, indiferent de sex si altele.

    • Ce tot o tineti cu feminismul? Nu exista asa ceva. E o utopie, ca toate celelalte curente. E lumea barbatilor si intotdeauna va fi asa. Si eu sunt femeie…

  7. Știți ce ar spune Freud despre motivația care stă la baza acestui articol? :)

    Este o manifestare absolut normală a ferminității și asta contribuie la mersul mai departe al speciei și al societății. Fără această motivație, specia ar fi dispărut deja.

    Societatea actuală este mult mai artificială, asta permite afirmarea femeilor. În lipsa tehnologiei (create de bărbați) societatea oraganizată în mod natural oprimă femeile înr-o măsură mult mai mare. Nu este vina femeilor, este o problemă de hardware.

    Femei situate în clase sociale favorizate au existat tot timpul, dacă unele dintre ele ar fi fost capabile să devină Newton sau Einstein ar fi devenit. De asta avem tenis masculin și tenis feminin, datorită problemei de hardware. De asta avem șah masculin și șah feminin, datorită aceleiași probleme de hardware. Există o singură mare excepție, Judit Polgár. Dar o singură jucătoare nu e suficient ca să desființăm segregarea pe sexe în turnele de șah.

    De ce credeți că fetele nu se apucă de dermontat mașinuțe încă înainte de a intra la școală? Chiar aveți impresia că e doar o problemă culturală?

    • Meritele tehnologice si ingineresti ale barbatului sunt mai degraba ancorate in atavisme … Pe cand era vanator … si femeia traia in pestera ce viteaz era barbatul si cum trebuia el sa le descurce pe toate.

      Eu as spune ca barbatul s-a apucat sa mestereasca atunci cand femeia il pune pe hold si nu mai e receptiva, asa ca neavand ce face cu energia activa, barbatul se apuca sa mestereasca, sa construiasca.

      Oricum meritele barbatilor sunt pe partea spirituala dar aici vedem ca toti profetii si maestrii spirituali au fost iubitori, mai degraba feminini decat masculini, asta in masura in care se mai poate vorbi de minte si de sex avand in vedere transcendenta.

      • Bărbații au un mare handicap, nu-și pot perpetua singuri linia genetică. Așa că trebuie să plătească pentru asta, whatever it takes. Pe vremea când femeia trăia în peșteră, asta însemna de multe ori ca el să se lupte cu ursul, ca să-i dea ei timp să ajungă în peșteră. Și dacă ursul se dovedea mai în formă, asta este, ghinionul lui. Dar care nu proceda astfel, n-a lăsat urmași. Simplu.

        Așa s-au apucat bărbații să meșterească, pentru a egala șansele în fața ursului, nu de altceva. Oricum, rezultatul zilelor noastre este că diferă însăși structura fizică a creierelui, nu doar dimensiunea și volumul. De asta vorbeam despre o problemă de hardware.

    • Excelenta observatia cu sahul si Judit Polgar, asta ma pregateam sa spun si eu. As mai adauga ca in varful carierei sale Judit Polgar n-a trecut de locul 10 in topul mondial iar in turneele de elita cu ceilalti top dogs (toti barbati) nu prea trecea de mijlocul clasamentului. Iar Kramnik matura cu ea pe tabla de fiecare data, avea un complex in fata lui. Oricum Polgar a fost o mare exceptie.

      La ora actuala cea mai sus clasata jucatoare de sah este Hou Yifan, pe la vreo 2650 elo, cu mult inaintea urmatoarei femei si e vazuta si ea ca un fenomen in sahul feminin. Asta in conditiile in care nr 1 mondial Magnus Carlsen e cu 200 de puncte elo in fata ei si exista inca peste 100 de mari maestri care o depasesc in clasamentul elo, toti barbati. Va juca in curand in Romania la Turneul Regilor un meci cu Kramnik. Fara suparare, pronostichez ca Kramnik va trece cu senilele peste ea desi nici el nu mai este ce-a fost odata.

      Exista norme diferite pe categorii de gen pentru titlurile internationale in sah -maestru fide, maestru international si mare maestru international, cele pentru femei fiind cu 200 pct elo mai jos. E considerata o mare realizare cand o femeie reuseste sa faca normele de mare maestru pentru barbati ( GM). Asta in conditiile in care exista cam 1000 de oameni in lume care au acest titlu, cu foarte putin exceptii toti barbati

      Desigur corectitudinea politica se invarte dupa corcodus si aici cu tot felul de explicatii halucinante. L-am auzit pe un neo-bolsevic din asta explicand ca „girls lose their interest in the game around the age of 12, they prefer to do other things, like hang out with friends”. Ce convenabil! Fetele isi pierd in mod misterios interesul, iar noi trebuie desigur sa cautam orice explicatie posibila in afara de cea evidenta pentru care risti sa fi dus de komisarii corectitudinii politice la CNCD (vezi cazul chirurgului Leon Danila). Pai normal ca-ti „pierzi interesul” si te demoralizezi cand vezi cum altii acumuleaza mult mai rapid cu mai putin efort si ca orice-ai face ramai ciuca batailor. La momentul initierii in sah structura grupelor de copii reflecta fidel proportia fete-baieti din societatea respectiva – daca fetele sunt majoritare acolo, asa va fi sa l sah. Dar pe masura ce atmosfera se rarefiaza si nivelul creste baietii incep sa dea procentul dominant. La 2000 elo, fetele sunt deja exceptii notabile, la peste 2400 o mare raritate si sunt considerate jucatoare de top – in timp ce pentru un barbat 2400 elo insemana un maestru international de pluton – nici macar mare maestru

      Cam atat despre oprimarea femeilor in sah de catre prejudecatile patriarhale. Nu-i dreptate-n lume.

      • Exemplul cu Judith Polgar e relevant numai partial.

        Toată psihologia modernă nu arată diferențe semnificative de IQ între femei și bărbați.

        Adică cu alte cuvinte femeia nu e cu nimic mai proastă ca bărbatul.

        Atunci întrebarea este cum se face că bărbatul e în frunte la un joc cum e șahul, și îmi închipui că go-ul are cam aceeași situație?

        Sunt probabil câțiva factori la mijloc care trebuie discutați:
        1. Șahul nu a fost niciodată unul dintre sporturile preferate de femei. Când eram în școala generală jucam șah de performanță și erau ceva fete extrem de inteligente jucătoare care abandonau șahul cum intrau la liceu. Șahul nu e un sport din care poți trăi ușor și multe femei talentate s-au orientat spre cariere mai lucrative, devenind medici sau cercetători. In sensul ăsta, probabil femeile care au ajuns sus în șah au avut doar perseverență, și nu neaparat nivel de inteligență maxim pe care o femeie îl poate avea.
        2. Explicația esta probabil e cea mai realistă. Șahul e un sport combativ în care avantajat e cel care își asumă un risc și are un nivel de încredere în el că riscul o să aducă avantaje. Majoritatea femeilor sunt calculate și nu vor să riște. În cazul ăsta pierd din cauza atitudinii și lipsei de încredere în propriile șanse.

        • Femeile care au avut perseverenta si au ajuns sus in sah sunt totusi mult mai jos decat omologii lor barbati care au avut si ei perseverenta in directia respectiva. Despre asta vorbim.

          La fel si observatia cu fetele destepte care au vazut ca din sah nu se castiga bani si s-au reorientat – nu inteleg cum asta ar fi o explicatie pentru absenta fetelor din elita mondiala a sahului. Asta e valabil si pentru barbati, exista o gramada de super-talente care abandoneaza in favoarea unor ocupatii mai profitabile sau se reprofileaza. Niste exemple celebre ar fi Kenneth Rogoff, actualmente economist de top al Bancii Mondiale, fost copil-minune in sah. Sau Joel Lautier, unul din putinii cu scor pozitiv contra lui Kasparov, acum manager la ceva fonduri mari de investitii in Rusia.

          Nu m-as baza prea tare pe relevanta IQ-ului in evaluarea inteligentei, nu zic ca nu da un indiciu in anumite aspecte dar prea e vazut ca un fel de Mafalda in timpurile noastre.

          V-as da totusi dreptate in sensul in care inclin sa cred si eu ca nu e neaparat o chestiune de inteligenta pura. Ci mai degraba una de „calitate a vointei” as numi-o, unde barbatii stau mult mai bine. Cei care l-au cunoscut pe Fischer era izbiti in primul rand nu de geniul lui ci de vointa care transpira din el. Teoria mea este ca la naturile iesite din comun inteligenta vine la pachet cu niste „anexe” -cu o vointa si o putere de concentrare pe masura. Cumva e parte din inzestrarea genetica, nu e vorba de vointa pe care ti-o poti educa prin auto-disciplina si obisnuinta. Karajakin de plida care joaca acum cu Carlsen pt titlul mondial avea la noua ani capacitatea de a se concentra 9 ore continuu. M-a frapat la multe genii (toti barbati) faptul ca erau capabili sa „intre in tunel” pentru 8, 12 sau 14 ore si sa lucreze/gandeasca cu maxima intensitate. Nu stiu cum sta treaba cu femeile din acest pct de vedere. Ar fi interesant un studiu al femeilor inteligente (in masura in care ar fi posibil) care sa le evalueze vointa/puterea de concentrare. Poate ca asta le lipseste femeilor. Cineva spunea aici ca testosteronul face diferenta, c-ar fi o problema de „hardware”. C-o fi asta, IQ-ul, vointa sau concentrarea se pare ca suntem totusi mai bine echipati pentru a reusi si in sfera spiritului, nu doar acolo unde conteaza aptitudinile fizice.

          • Domnule Ivascu,

            Ceva studii psihologice s-au facut.

            Intr-adevar, barbatii se pot concentra mai bine pe o anumita tema, si asta vine din trecutul atavic cand barbatii trebuiau sa se concentreze sa scape de pradatori sau sa prinda vanatul.

            Femeile in schimb sunt multi-tasking innascute. Trebuie sa se concentreze atat pe copilul care se joaca prin casa, la mancarea care fierbe in oala si problemele de scoala ale altui copil bunaoara. Un barbat e pierdut in general in conditiile astea.

            Asta e unul dintre motivele pentru care femeile nu se pot concentra multa vreme asupra unui subiect si le trebuie diversitate in actiune.

            Ceea ce nu au putut determina psihologii este daca diferenta respectiva este genetica ori datorita educatiei diferite dintre barbati si femei, unde barbatii au fost constant educati sa fie responsabili capi de familie si femeile in general de la nastere au fost educate sa aiba grija de familie.

            • „barbatii au fost constant educati sa fie responsabili capi de familie si femeile in general de la nastere au fost educate sa aiba grija de familie.”

              Educatia – marota tuturor progresistilor. Care au impresia ca natura umana e un fel de plastelina maleabila la infinit. Mai exista si natura pe langa educatie, dle Gafencu iar educatia trebuie sa tina cont de ea. Nu poti educa o oaie sa devina leu, indiferent cate metodologii inventate de progresisti luminati veti folosi. Nu merge asa, a la Arhimede, „dati-mi suficienta educatie si voi rasturna natura”

              Oare in aceasta distributie a rolurilor pe care o mentionati natura umana specifica barbatului respectiv femeii sa nu fi avut nici un rol? Cum de peste tot s-au petrecut lucrurile asa incepand cu zorii civilizatiei? Pe primii barbati/femei cine i-a educat? „educatia” de care vorbiti nu e cumva consecinta logica a specializarii pliate pe niste atribute naturale? Atribute evidente tuturor generatiilor pana am venit noi cu p-corectness sa reinventam apa calda.

              Putem avea desigur femei CEO, generali sau savanti si barbati casnici sau dadace. Numai ca de obicei nu asta e cursul natural al lucrurilor. Daca ar fi fost, va asigur ca mai multe femei s-ar fi impus singure fara justitie gender ordonata de sus.

      • Oricum pe toti astia baitei si fetite, azi ii bate mar computerul adica programul adecvat pe hardul adecvat(viteza de adunat unu cu zero sau unu :) ) lucru pe care Botvinik(campion mondial intre 1948-1963) desi matematician si specalist si in stiinta calculatoarelor nu a reusit sa-l inteleaga in vremea lui desi aparusera de ceva vreme computerul(altii in paralel cu el la intalnirea cu calculatorul chiar si la nivel de CIFA au inteles care va fi viitorul in domeniu.:)

    • Nu stiti ce vorbiti.
      Mama mea provine dintr-o familie extrem de instarita (mosieri, petrol, comert cu grane si cai de rasa). Una dintre surorile bunicii mele (nascuta undeva pe la 1900) a vrut sa devina medic si tatal ei i-a interzis; ii aranjase o casatorie cu un amic (au fost o familie de oameni frumosi). A fugit de acasa, a studiat medicina cu sprijinul unui frate de-al primei sotii a strabunicului meu, a obtinut o bursa de doctorat la Viena. Tatal ei nu a vrut sa mai vorbeasca cu ea niciodata, nici macar pe patul de moarte. Si vorbim de perioada interbelica, cand deja in familiile instarite fetele erau trimise la studii. Nu avea nimic impotriva sa mearga la litere, la conservator, dar nu la medicina.

      • Se pare că Dvs. nu îbțelegeți despre ce vorbesc eu. În lumea civilizată există exemple de femei cu contribuții științifice remarcabile, gen Ada Lovelace sau Hedy Lamarr. Însă nici una din ele nu e de nivelul lui Newton sau Einstein. Mentalitatea unor negustori sau moșieri români nu e tocmai relevantă, exact fiindcă nu au permis femeilor să se afirme. Eu vorbesc despre situații când femeile au fost lăsate să se afirme.

        • Oricât ar părea de greu de crezut (Hedy Lamarr fiind actriță și adesea considerată și azi una dintre cele mai frumoase femei care au trăit vreodată) ideea saltului de frecvență în telecomunicații a fost brevetată în 1942 de Hedy Lamarr și de compozitorul George Antheil. Astăzi telefonia mobilă GSM pe asta se bazează pentru a evita efectul Doppler.

          Sigur că ideea lor nu a fost destinată telefoniei mobile la vremea aceea, sistemul brevetat de ei se referea la o rolă de pian mecanic care permitea schimbarea a 88 de frecvențe pentru a evita interceptarea comunicațiilor de către inamic (era în timpul WWII).

          Este genul de idee incredibil de inteligentă, pentru care autorul ei merită plătit toată viața chiar dacă n-ar mai face absolut nimic după aceea la serviciu :P

    • Si fetele s-ar apuca de demontat masinute, daca le-ar primi. Ma tin minte, copil fiind, ce fascinata eram de masinutele prietenilor mei. Cand s-a nascut sora mea am stat la parintii unuia dintre ei. Am umplut casa de masinute si am facut un oras cu tot cu aeroport. Iar mama isi aduce aminte razand de discutiile cu prietenele ei despre ceasuri demontate de fete :) (si eu si sora mea ne-am facut portia). Nu pot sa uit conflictul zgomotos dintre baiatul meu si o verisoara de-a lui in jurul masinutei de pompieri.
      Dar jucariile poarta marca stereotipiei din mintile noastre.

      • Acea stereotipie din mințile noastre datează în cele mai multe cazuri dinainte de naștere. Asta e partea pe care s-a cuveni să o înțelegeți.

        E foarte bine că aveți exemple de fete care demontau mașinuțe. Ce s-a întâmplat mai departe? Acele fete întind astăzi pe jos în garaj motoare de BMW și le fac la loc? Sau în jurul vârstei de 12 ani ”și-au pierdut brusc interesul” pentru demontat mașinuțe?

  8. Stimata Doamna Rughinis

    Aveti deplina dreptate.

    Un exemplu cat se poate de concludent este Academia Romana. 13 din cele 15 sectii nu au nici o femeie printre membri titulari.In total, numai 4 femei sunt membri titulari ai Academiei si au, fiecare, mult mai multa vizibilitate internationala decat oricare dintre barbatii care ocupa acele fotolii.

    Aceasta in timp ce singurul colectiv cu valoare incontestabila in stiinta romaneasca este cel condus de acad. Maya Simionescu la Bucuresti, iar singura revista romaneasca care conteaza este editata de prof. Monica Acalavoschi la Cluj. Aceasta in timp ce cele mai interesante cercetari in cardiologie sunt efectuate in clinicile conduse de prof. Maria Dorobantu, prof. Carmen Ghinghina, si prof. Catalina Arsenescu-Georgescu, iar cele de oncogenetica se desfasoara sub conducerea conf. Simona Dima.

    Cu ganduri bune,

    Peter Manu
    Professor of Medicine
    Hofstra University
    Editor-in-Chief
    American Journal of Therapeutics

    • Stimate domnule profesor, va admir consistenta progresista cu interes real.

      De aceea indraznesc a va sugera, cu autentica modestie, sa oferiti Dv. o inestimabila pilda:

      promovati, ASTAZI, o femeie colega ca „editor in chief” la „American Journal of Therapeutics”, sa va ia locul si sa faca aceasta revista si mai buna decit indubitabil este deja.

      Sint convins ca NU veti considera ca nici o colega disponibila (profesional vorbind) nu ar fi capabila sa isi asume aceasta pozitie (profesional vorbind).

      Imaginati-va cum credibilitatea cauzei feministe pentru care pledati cu admirabil altruism se va augmenta infinit, imediat dupa ce „American Journal of Therapeutics” va parasi domeniul gargarei ideologice pure, si va *confirma in fapt* ceea ce Dv. deja credeti cu atita pasiune.

      Va multumesc si nu ma indoiesc ca vom auzi vestea cea buna in mai putin de o saptamina. (Imediat dupa ce se termina vacanta de Thanksgiving.)

      • @ Absurdistan

        Am fost selectionat ca Editor-in-Chief in urma unui concurs coordonat de Doamna Druanne Martin, directorul publicatiei.

        Prima decizie pe care am luat-o a fost sa aduc in Editorail Board pe colegele mele Miriam Smith (ca Associate Editor), Corey Karlin si Tina Walch.

        • Va faceti ca n-ati inteles!
          In rest e bine, ati bifat toate punctele! Sau alea au fost conditii impuse?
          Sunteti ca-n bancul ala cand un comunist este intrebat de secretarul de partid: nu-i asa tovarase ca ti- ai imparti bucuros casa cu un tovaras de partid, nu-i asa ca ti-ai imparti masina cu un tovaras de partid, nu-i asa ca ti-ai imparti gainile cu un tovaras de partid? Cand comunistul raspunde da la primele doua si nu la ultima, secretarul de partid il intraba nedumerit cum de si-ar imparti bucuros casa si masina si nu si gainile, membrul de partid raspunde: Da, da gainile le am!

        • Stimate domnule profesor, bineinteles ca faramiturile aruncate femeilor subalterne sint de toata admiratia…. aaaa, pentru standardele feminismului desuet din 1951.

          De la Dv. asteptam un altruism REAL, nu demagogic, exprimat in acte cu adevarat reprezentative si concludente. O demisie de urgenta in favoarea unor lideri de genul feminin, de mult mai mare valoare. Desigur ele exista, asa sugereaza o generoasa postare mai timpurie a domniei voastre, sau credeti ca trebuie neaparat sa fie in barbat la conducerea American Journal of Therapeutics – si daca da, DE CE?

          Aceasta cedare a postului de conducere femeilor mai calificate care nu isi pot realiza potentialul din cauza prezentei unor barbati competenti, dar nu cei mai buni profesional, ar grai cu extraordinara elocventa in favoarea valorilor pe care, curajos (cel putin cita vreme nu va afecteaza interesul personal), le exprimati. Va multumesc si nu ma indoiesc ca veti lua decizia justa, morala, potrivita idealurilor de justitie sociala pe care le promovati. Cu toata stima.

    • Stimate domnule profesor Manu,

      Vă mulțumesc pentru exemplu. Este fascinant. Pentru mine, aș zice, este subiectul zilei.

    • Eu am o singura nedumerire: trebuie sa ne trecem cu totii titlurile academice si locul de munca in semnatura? Ne da o greutate mai mare in afirmatii?

      Daca scriu „Dipl. Eng. Yoda, Sef Statie Triaj Marfa din Adancata din Deal”, opiniile mele capata o mai mare greutate?

      • @Yoda

        Eu m-am adresat celei care a scris articulul despre care vorbim, doamna prrofesor Cosima Rughinis, de la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti. Cum nu ne cunoastem, imi spun numele, ocupatia si locul de munca, pentru ca si dansa (ni) le-a spus.

        Opiniile noastre capata, cred, mai multa greutate cand dialgul se desfasoara dupa regulile politetii.

  9. Doamna Rughinis,

    In calitate de soț și tata de fiica vreau sa va mulțumesc pentru articolul curent. De-a lungul vieții mi-a fost dat sa văd multe femei talentate încercând sa se ridice împotriva tuturor obstacolelor. Încercând sa se ridice in universitățille tehnice dominate de bărbați. Încercând sa se ridice la locul de munca in firme tehnologice unde iar exista o majoritate ostila de bărbați.

    Am un exemplu la locul de munca curent in SUA. Am un hardware lead femeie, de altfel singura femeie intr-o echipa de inginerie, extrem de talentata și muncitoare. Are calități de Leadership înnăscute. Și totuși, la aproape 40 de ani nu a ajuns la un post de management intr-o organizație de inginerie dominata de bărbați, deși in opinia mea îl merita de ceva vreme deja. Directorul mi-a cerut sa-i fiu mentor pentru ca in cele din urma sa spargă tavanul de sticla. Însă singurul lucru pe care o pot învață este sa aibă un pic mai multă răbdare.

    Unii încearcă la greu sa ideologizeze susținerea drepturilor femeilor prin prisma stânga dreapta.

    Pentru mine e doar lucrul moral corect de a-l face.

    • Stimate domn, traiti intr-o parte a SUA care pare intr-adevar a fi extraordinar de retrograda, ca sa nu zicem inapoiata de-a binelea. (Nu Dv., imi cer scuze daca se poate citi in aceasta tonalitate, dimpotriva, Dv. pareti extrem de la zi cu ce se cade si ce nu se cade, in America Utopica.)

      Am trait in cinci state si sapte orase diferite si, INVARIABIL, sefii se dadeau peste cap sa promoveze femei, minoritati si – premiul special al juriului – femei-minoritati.

      Daca se intimpla ca o femeie lesbiana jumatate hispanica jumatate „black” (PREMIUL CEL MARE) sa aiba cea mai minuscula competenta demonstrabila….. promovarea era nu numai asigurata ci si imediata…. ca sa nu fure vreo alta entitate perla progresista inainte de a fi prea tirziu.

      Intreaga America „Affirmative Action” e aproape ca o comedie caragialesca, in cheie rasiala/sexuala.

      • Domnule Absurdistan,

        Va Invit sa trăiți pentru o vreme intr-un stat roșu mai prin Midwest, și nu intr-un oraș mare. Va sugerez de exemplu Wichita, KS. O sa vedeți ca intr-un astfel de loc situațiile pe care le relatez sunt norma ziei de azi.

        In statele de pe coasta și orașele mari situația e mult diferită.

      • Și mai e ceva, domnule Absurdistan,

        Femeia de care vorbeam mai sus ca fiind hardware lead conduce o echipa de proiect de vreo opt membri, toți bărbați. Ii conduce cu o mâna de fier.

        Ceea ce mi s-a părut ciudat ca a fost considerată capabilă sa conducă o echipa de bărbați, însă nu destul de capabilă sa conducă departamentul, unde șeful ei are in conducere numai echipa ei…

    • Stimate Domnule Gafencu,

      Mă gândesc că poate nu atât răbdarea să fie lipsa, cât un fel de încredere în sine, încredere în faptul că ai ceva de spus și poți răzbate inclusiv în situații tensionate și conflictuale. Uneori lipsește și rezonanța celorlalți la propriile gânduri. Am citit aici un articol care mi-a dat de gândit:

      How The Women On Obama’s Staff Made Sure Their Voices Were Heard. “Amplification” is where it’s at.

      http://www.huffingtonpost.com/entry/how-the-women-on-obamas-staff-made-sure-their-voices-were-heard_us_57d94d9fe4b0aa4b722d79fe

      • Aveți mai multă dreptate decât vă puteți imagina. Încrederea în sine e problema, iar aceasta provine direct din nivelul de testosteron. Care testosteron știm cum este produs în cantități mari. O problermă de hardware, așa cum spuneam.

  10. Doamna, vreti neaparat sa-mi stricati ziua. Ma aflu de cateva ore sub magia unei expozitii deschise de catre Muzeul National al Poloniei in Cladirea Feliks Jasienski Szolayski din Cracovia, cu titlul „Rodin / Dunikowski: Kobieta w polu widzenia / Visions of Women”. Expozitia strange laolalta lucrari de Auguste Rodin aduse de la Muzeul Rodin din Paris cu lucrari de Xawery Dunikowski, un sculptor polonez important atat in Polonia cat si in Europa. Lucrarile sunt grupate in sali pe teme: Women / Existentially, Women / Officially, Women / Erotically, Women / Intimatelly. Nu mai scriu corespondentele in limba poloneza, insa trebuie sa remarc, ca o paranteza, pretuirea pe care polonezii o acorda propriei culturi si limbi: la ei nu vei vedea o situatie comparabila cu aceea ca in loc de „Targul de Craciun din Bucuresti” sa puna numele „Bucharest Christmas Market”. Expozitia este o incantare: cei doi maestri ai artelor plastice (sunt foarte multe schite si tablouri ale celor doi artisti plastici, pe langa foarte multe sculpturi) pun in lumina personalitati feminine in ipostaze atat de diverse, vezi titlurile grupurilor de mai sus, incat am refacut parcursul din expozitie de cel putin trei ori, pentru a o palida incercare de trai starea emotionala gravata in bronz, piatra, gips, lemn, creion si culori. Gratia pe care inca o resimt dupa vizionarea acestei expozitii, ca pe o initiere intr-o taina minunata pe care am avut sansa sa o primesc, sper ca ma va insotii mult timp de acum.

    Perserverenta pe care o dovediti este demna de o cauza mai buna decat aceea de a justifica corectitudinea politica, o aberatie care imbolnaveste societatea moderna de ceva timp. Promovarea si recunoasterea valorilor, fie ca sunt reprezentate de femei fie de catre barbati, nu trebuie sa aiba nicio legatura cu impunerea unor criterii exterioare. Acelasi lucru trebuie sa fie aplicat pentru orice alta discutie in care se discuta valori si ierarhii. Eu, personal, cred ca romancele au calitati umane superioare romanilor si, partial, esecurile noastre ca popor se datoreaza calitatii proaste ale celor pe care i-am ales/acceptat in pozitii de conducere, insa asta este o alta discutie. Dar, de aici pana la perseverarea in impunerea unor bariere/piedici/interdictii este o cale lunga si periculoasa.

    Nu sunt de acord cu ciuntirea adevarului sub nicio forma si pentru niciun motiv, fie el compensatoriu sau de orice alta justificare.

      • Am citit acelasi articol?

        „Scurtissim, corectitudinea politică afirmă (1) responsabilitatea morală de a cenzura discursurile degradante față de felurile de oameni supuse istoric devalorizării și (2) responsabilitatea unor măsuri compensatorii prin care membrii de azi ai acestor grupuri primesc recunoaștere și beneficii menite să re‑echilibreze trecutul distorsionat de rasism, sexism și alte bigotisme. Adesea unii dintre noi vedem justiție și eliberare, iar alții vedem cenzură, limbă de lemn și discriminarea ne-minoritarilor. Uneori le putem percepe pe amândouă simultan, ca un Gestalt shift, o rață-iepure. Controversa pune însă în umbră un alt tip de ne‑spus, o cenzură colectivă cu care suntem atât de obișnuiți încât a devenit firească, ne‑remarcabilă.”

        Justifica autoarea corectitudinea politica sau nu?

        (1) „… de a cenzura discursurile degradante …”. In felul asta, putem pune orice afirmatie care nu ne convine in grupa „discurs degradant” si il cenzuram. Da, sunt absolut de acord ca trebuie sa respingem orice discurs degradant, insa fara filtre si criterii exterioare de niciun fel.

        (2) „… masuri compensatorii prin care membrii de azi ai acestor grupuri primesc recunoastere si beneficii menite sa re-echilibreze trecutul …”. Nu este asta o justificare a formelor aberante de corectitudine politica aplicata?

        Lucrez cu studenti, fete si baieti. Vreti sa aplic ” … masuri compensatorii …” pentru fete in detrimentul baietilor? D-na Rughinis trateaza diferentiat studentele si studentii? Nu cred: prin reflexie, am o parere foarte buna despre dumneai ca profesor (fiica-mea, sociolog, i-a fost studenta). Si atunci, una spunem si alta facem?

        • În esență, da. Una spunem și alta facem. La facultate ne comportăm cum trebuie datorită educației și stimei de sine corect formate. Dar invidia despre care vorbea Freud continuă să existe, nu poate fi reprimată. Așa că scriem articole pe Contributors și ne descărcăm :P

          P.S. Și subsemnatul procedează la fel, în lumea reală e o persoană mult mai agreabilă decât pe forum. Dar activitatea pe forum oferă compensația necesară :)

    • Sper să nu fi stricat ziua, totuși. Expoziția pare grozavă și de la distanță. Atenția la felurilediferite de feminități din viața publică și personală dezvăluie probabil o zonă de realitate ascunsă, cel puțin in cotidianul bucureștean.

  11. Excepţional articol! E un şoc să vezi dintr-o dată cât de orb ai fost. Absenţa femeii reale de pe bancnote, din statuarii şi din nomenclatura aeroporturilor româneşti e stânjenitoare.
    A fost ca o găleată de apă limpede şi rece azvârlită în faţă. Trezirea!

  12. Ați scăpat-o din lista femeilor române remarcabile pe prima femei ministru de externe din lume: Ana Pauker :P

    http://content.time.com/time/covers/0,16641,19480920,00.html

    În ce privește Escadila Albă ea nu a fost nicidecum „singura unitate de aviație formată exclusiv din piloți femei în cel de‑Al Doilea Război Mondial” . Prin ordinul Stavka # 99 din Octombrie 1941 s-au format 3 regimente sovietice de aviație compuse exclusiv din femei (atât piloți cât și personal de la sol). E vorba de regimentele 586 vânătoare, 587 bombardament în picaj și 588 bombardament de noapte. Toate au luptat pe bune și cu pierderi mari. Un regiment rusesc de aviație consta din 3-4 escadrile. Până la sfarșitul războiului rușii au ajuns să aibă vreo 8 regimente compuse exclusiv din femei.

    Fără a nega faptul că Escadrila Albă avut un rol în salvarea vieților răniților de pe front, nu trebuie uitat că ea a fost în primul rând o manevră propagandistică a guvernului Antonescu. Priviți dor imaginea de mai jos:

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Escadrila_Alb%C4%83#/media/File:Mariana_Dragescu_preTakeOff_casualty.jpg

    Cine-și imaginează că un avion cu cabină nepresurizată poate fi pilotat în timp de război (sau chiar de pace) cu fustă și o tichiuță chic peste părul perfect coafat si-a pierdut cu totul fie judecata, fie simțul humorului.

    La capitolul statui, capitala patriei noastre are acum ca primar o femeie (al naibii discriminare sexistă :P ). Cum e complet incapabilă să facă orice faptă utilă (nu pentru că-i femeie, ci pentru că-i membră de frunte a grupului infrancțional organizat cunoscut și ca PSD) nu am nici o îndoială că va pune umărul la lichidarea deficitului de monumente feminine, mai ales după ce va lectura acest articol.

    O iubesc, o respect profund și am toată admirația pentru soția mea care a trecut prin 3 nașteri (dintre care ultima de gemeni, foarte dificilă) și reușeste să fie o soție și o mamă impecabilă. Ea face o muncă de același nivel cu a mea și multe în plus prin casă. O mamă chiar dacă e mamă de băieți e mult mai implicată în creșterea și educarea copiilor ca și tatăl. Asta pare a fi ceva fără leac :D cel puțin până ce copii ajung la vârsta pubertății. Aceleași sentimente le am și pentru mama mea care a crescut trei băieți unul mai dificil și mai rău ca altul :P în paralel cu o profesie solicitantă. Însă nicinuna din aceste două femei, ce-mi sunt cele mai apropiate și pe care le respect cel mai mult pe acestă lume, nu a manifestat nici o urmă de atracție spre feminismul ăsta agresiv ce vine la pachet cu corectitudinea politică și tinde să transforme femeia într-un soi de komissar sovietic ca un hamal cu vocea tăbăcită de mahorcă.

    Eu cred că femeia trebuie și poate fi egală cu bărbatul fără a-si pierde feminitatea, grația și maternitatea. La fel cum bărbatul trebuie și poate fi egal cu femeia fără a-și pierde masculinitatea. Asta e ceva ce nu se susține prin ukazuri și postulate ale unor creaturi ce sunt de obicei incapabile (sau prea ocupate cu salvarea lumii :P ca ) să aibă o familie. E o ceva ce ține de fiecare dintre noi. Femeia zilelor noastre e emancipată și practică aproape toate ocupațiile pe care le practică bărbații. Își decide singură destinul. Mi se pare jignitor să fie privită ca o handicapată.

    • Mulțumesc pentru observația privind regimentele sovietice.

      Nu știu unde anume în articol am lăsat de înțeles că femeile zilelor noastre nu sunt emancipate, sau că femeile trebuie să își piardă grația și maternitatea.

      Argumentul pe care îl susțin este că acele femei care, de-a lungul istoriei, s-au remarcat prin gândire și curaj, pe lângă grație și maternitate, sunt prompt uitate și șterse din mediul ambiant – ceea ce este descurajator pentru alte femei care doresc să cunoască lumea și să o schimbe în bine, în sfera științei, de exemplu. Femeile pot rămâne și grațioase și materne, dacă doresc.

      • Aveti dreptate, totul este o problema de reprezentare. Ar fi corect ca si la statui, efigii, nume de aeroporturi, porturi si gari, poze de pe bancnote, monezi si carduri, sa apara figuri feminine in aceeasi proportie cu cea pe care o ocupa in populatia Romaniei (51,1%). Deci, la orice statuie de barbat care se va face, va trebui sa fie musai una de femeie. Ma rog, o sa fie o problema cu transexualii, sau cu cei care isi determina singuri identitatea sexuala, dar asta o putem rezolva ulterior. Deoarece pana acum au fost numai statui de barbati, atunci ar trebui sa fie sistata productia de astfel de statui si incurajata cea de statui de femei, pana cand ajung la paritate. Pe urma, se va face tot una/unul.

      • Cu plăcere.

        Într-devăr nu ați suținut direct ca femeia să-și piardă feminitatea, sau faptul că ea nu ar fi emanacipată. Însă susțineți discrimarea pozitivă și feminismul agresiv care până acum au dus doar la femeia komissar de care se feresc cam toți bărbații relativ normali și pe care singurătatea și eșecurile sentimentale o duc la isterie. Cineva care e trtat ca un handicapat ajungesă se creadă handicpat. A produs numerus clausus vreodată ceva util și benefic?! Pentru că în efect asta e ceea ce cereți dumenavoastră…

    • Pe Ana Pauker n-as pune-o, ca e urata. Seamana cu o combinatie de Ceausescu cu Ghorghiu Dej.

      „Cine-și imaginează că un avion cu cabină nepresurizată poate fi pilotat în timp de război (sau chiar de pace) cu fustă și o tichiuță chic peste părul perfect coafat si-a pierdut cu totul fie judecata, fie simțul humorului.”
      Sustinatorii PC-ului nu pot fi invinuiti nici de una, nici de alta.

  13. Este o mare contradictie in acest gen de feminism, cum dealtfel tot progresismul este impanzit de contradictii. Pe de o parte denuntam patriarhatul care a stat si mai sta inca in calea afirmarii femeilor, iar pe de alta cerem reprezentare egala in istorie. Rezultatul este ca in final vrem sa fabricam un construct cultural care sa inlocuiasca istoria reala, cu care sa putem lupta mai departe impotriva patriarhatului din prezent.
    Rolurile de gen sunt deconstruite, doar pentru a fi inlocuite cu noi constructe culturale. Ce-ar fi sa admitem ca rolurile de gen cresc de fapt organic din solul biologiei, pe cand noile constructe sunt complet artificiale si ideologice?
    Se face referire la statistica ca Romania are cel mai mic decalaj din UE la salarizare intre femei si barbati. Criticii teoriilor feministe vor recunoaste aici imediat o corelare cu statutul Romaniei pe ultimul loc la salarizare in UE. Analistii au observat deja paradoxul ca tarile cu cele mai multe femei in inginerie si domeniile tehnologice sunt tarile in curs de dezvoltare, iar nu in cele cu cele mai emancipate femei. Exista si o explicatie destul de evidenta, cu singura conditie sa nu pornesti de la premisa ca sexele sunt la fel. Femeile din tarile in curs de dezvoltare sunt impinse spre domeniile mai lucrative de nevoie, nu de placere.
    Iata si o analiza conservatoare a rolurilor de gen
    https://www.youtube.com/watch?v=f8QrCZd5nMU

    • Nu veti convinge in veci progresistii ca-n viata egalitatea nu inseamna, ca-n matematica, la fel si nici ca nu este tranzitiva.

    • Pai in locul lui Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul putem pune cate o femeie care s-a afirmat in luptele cu turcii. In locul lui Traian Vuia si Henri Coanda, pionieri ai aviatiei recunoscuti international, o punem pe Smaranda Braescu. Noroc ca fiind activ in domeniu stiam cine e Smaranda inainte sa citesc articolul.

      In locul lui Iuliu Maniu o punem pe Gabriela Firea. In locul lui Titulescu, pe Alina Gorghiu. In locul lui Einstein, pe Angela Merkel. In locul lui Bach, Beethoven si Mozart punem cate o solista de la filarmonica (la alegere, ca nu stiu sa avem una recunoscuta international). Si in locul lui Enescu, pe Aura Urziceanu.

      Cu tot respectul, numarul femeilor cu adevarat importante in istorie e foarte mic. In afara de Elena din Troia, si nu in sens bun, e greu sa dau exemple pana la Marie Curie. Asa ca e greu de cerut o prezenta care nu exista, abia in ultima suta de ani femeile au inceput sa aibe un rol mai vizibil si au o competitie de 2-3000 de ani de istorie scrisa.

      • @ Adrian B:

        Comparatia dvs. e cam incorecta: ar trebui sa luati in considerare in „statistica” dvs. doar perioada de dupa aparitia controlului sarcinii. Daca in aia 3000 de ani femeia era toata viata ocupata cu nasterea de copii, context din care nu se putea sustrage nicicum, era cam greu ca vreuna sa se ridice macar la nivelul genunchiului lui Stefan cel Mare.

        • @George Coman – fiți liniștit, că majoritatea nu erau ocupate toată viața cu nașterea de copii. Dimpotrivă, o femeie avea o viață bună dacă avea ocazia să fie ocupată cu nașlerea de copii.
          Multe mureau tinere, cu sau fără legătură cu nașterea de copii, încă și mai multe rămâneau văduve de tinere, iar destule dintre ele aveau ocazia să fie violate în cursul diverselor invazii și lupte armate.

          Deprimant e altceva: cât de pervertită a putut ajunge civilizația modernă, dacă a naște copii a ajuns considerat ”un context de la care să te poți sustrage”? Apariția controlului sarcinii a adus în mică măsură eliberare și în mult mai mare măsură promiscuitate și ”vedete” gen Mihaela Rădulescu sau Kim Kardashian.

          Poate ar fi util să discutați cu niște femei bătrâne de la țară, să vă spună ele dacă asta și-ar fi dorit de la viață, să se poată ”sustrage” de la a naște copii. Sau poate ar fi util să discutați cu puștimea de azi, să vedeți cum arată viața lor sexuală și să vă formați o părere despre direcția în care merg lucrurile după atâta ”sustragere”.

        • Daca luam in seama doar ultimii 60 de ani atunci nu mai punem pe nicaieri un Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul pentru ca nu pot exista si femei reprezentate in contrapartida? Si nici macar pe Marie Curie nu o putem lua ca model, pentru ca e inainte de pilula?

      • De acord cu dvs., cu o singura exceptie si o adaugire. Va rog eu frumos: Dida, in loc de Aura. Si adugirea: Maria Obrenovici, in locul lui Cuza.

    • Pentru busturi și efigii aș propune, în primul rând, exemplele din text: Ana Aslan, Smaranda Brăescu, Elena Caragiani, Eliza Leonida Zamfirescu, Sofia Ionescu Ogrezeanu. Ar fi potrivit cred să apară și Regina Maria, Regina Elisabeta, precum și Ecaterina Teodoroiu – ele fiind deja prezente în memoria colectivă din manualele școlare. Apoi, în zona artelor și literaturii ar mai fi destule personalități. Aș începe cu Haricleea Darclee, Cella Serghi, Cecilia Cuțescu Stork.

      Dvs. pe cine ați propune?

  14. Am vazut de la dumneavoastra ce lipseste in domeniul reprezentarii femeii in societate, va multumim. Dar nu am vazut nimic din ceea ce este déjà din acest domeniu (reprezentarea femeii) si ce nu este in domeniul reprezentarii barbatului. Spre exemplu, un barbat are zero sanse sa castige custodia unui copil desi in aceleasi conditii custodia o primeste femeia. Toate camerele speciale din hipermarketuri, gari, etc se numesc Mama si copilul. Inclusiv insemnele de pe aceste camere sunt cu o femeie si un copil (ca sa vezi). Majoritatea cartilor despre cresterea copilului se refera la Mama si la Copil. Daca introduceti pe google cuvantul Mama la sugestii apare imediat “si copilul”. Daca introduceti Tatal, la sugestii apare imediat “nu-si doreste copilul”.
    Daca vine vorba despre reprezentarea frumosului gasim mai multe exemple de femei (de la Rubens pana la reclame gen Dove) in care ideea de frumos este mai usor de atins de medie (nu ma refer la extremele date de industria modei). La barbati orice reprezentare contine six pack, bicepsi cat tractorul, par pe cap dar nu pe piept, etc.

    Daca ne scoatem capul din teoria asta copilareasca cu “vreau si eu” vedem ca in general femeile sunt MAI implicate in mod natural in cresterea copiilor, asadar este normal ca ele sa fie reprezentative in acest domeniu, in general imaginea femeii este acceptata ca FRUMOASA de catre ambele sexe, etc.

    Daca vorbim despre reprezentare, veti gasi intodeauna sectii, domenii sau cateva institutii unde femeile nu sunt reprezentate sau sunt mai slab reprezentate. Putem sa vorbim despre vidanjori, gropari, mineri, jandarmi etc, etc, etc.

    Personal sunt foarte de acord cu conceptul de PC, dar nu-l vad aplicat cu masura – ma refer la bun simt, common sense, normalitate, ceva care sa reiasa din firescul vietii- nicaieri. Pentru cine are sotie si copii femeia are monumentul ei in familie, in comunitate, este cu adevarat apreciata. Multumirea femeii vine si de acolo si pare mai mare si mai intensa decat numele aeroportului X. Pacat ca nu mai este la moda acest subiect. In balanta vad ca este pus numele unui aeroport. Acel nume nu are nicio relevanta, este o eticheta pe care o poti rupe oricand.

  15. singura solutie e sa se aleaga si un rector sau decan femeie la drept, astfel ca pe viitor va exista si un portret de femeie – alta propunere care e? sa rescrieti istoria? fasificand-o? (eventual punand-o pe Ana Pauker pe pereti, cum vrea comentatorul de mai sus!) Sigur, e bine sa fie si femei, dar nu cred ca e chiar singura facultate de drept din Europa care pana acum nu a avut un rector/decan femeie, stiu cateva in Franta si acolo cica sunt emancipati, desi se plang si acolo feministele, tot timpul e ceva de plans, nu?….Importanta e competenta si atmosfera de egalitate de sanse in interiorul institutiei, nu cine poarta fusta sua pantaloni, ca nu-s nici femeile un templu de bunatate si de puritate, tot oameni!

    • Nu scrie în piatră că în holul Facultății de Drept trebuie să fie musai doar portrete de decani și de rectori. Pot fi și alte portrete, după cum propuneam – de exemplu prima femeie doctor în drept din lume, Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu. Nu e interzis. Sau, fiind Rectoratul întregii Universități, poate fi și prima femeie inginer din lume, Elisa Leonida Zamfirescu, dat fiind că avem o Facultate de Geologie și Geofizică în Universitate. Depinde ce mesaj își asumă Universitatea către studenți și studente, corpul profesoral și public.

  16. Ca părere,femeia româncă este mult PESTE media europeană la capitolul femei,iar bărbatul român este mult SUB media europeană la capitolul bărbaţi.Femeia româncă are multe calităţi şi un singur defect:nu ştie să crească bărbaţi!…

  17. Felicitari pentru articol, m-ati pus pe ganduri. Pe scurt, punctul meu de plecare in toata discutia asta este urmatorul. As vrea sa va povestesc o intamplare. La un moment dat la munca a venit la interviu pentru angajare o domnisoara ambitioasa cu un CV foarte bun. Eram si eu destul de nou pe acolo si nu mai lucrasem pana atunci cu americanii. Cu putin inaine de interviu mi s-a transmis, discret, ca departamentul sta prost la capitolul „diversitate” (eram prea multi barbati), ca agentiile de recrutare cu care lucram fusesera deja rugate de cei de la resurse umane sa ne trimita candidati femei, dar nu prea gaseau candidate potrivite, si ca, in concluzie, ce bine ar fi si ce multe probmeme am rezolva daca interviul meu ar iesi bine. Si adevarul e ca putea sa iasa bine. Trebuia doar sa ramanem cu discutia la zambete amabile si generalitati, si gata, toata lumea ar fi fost multumita si rezolvam si cu diversitatea. Dar n-ar fi fost corect, si mai mult, n-ar fi fost in interesul companiei. Nu mai lungesc vorba, interviul a iesit prost la capitolul cunostinte reale vs CV intr-un domeniu de specialitate iar eu am insistat ca mai bine ramanem cu diversitatea nerezolvata decat sa angajam candidati nepotriviti, cu scuzele de rigoare. Asta este punctul meu de plecare. Pe scurt, desi eu sunt bucuros sa ofer o sansa egala tuturor candidatilor, mi se spune discret ca nu e suficient. Partial asta inteleg si citind articolul dvs. Mesajul este 1. ca sunt si eu responsabil moral pentru un lucru pe care, desi nu il practic si nu il vad practicat in jurul meu, a fost practicat la scara larga in decursul istoriei. si 2. ca sa corectez o parte din aceasta vina istorica trebuie sa contribui in prezent la manipularea discreata a unor rezultate in asa fel incat sa arate bine niste statistici (!).

    Cu punctul 1. de mai sus, articolul dvs m-a pus pe ganduri. Imi dau seama ca nu as fi sesizat vreodata chestiuni de nuanta de care vorbiti in articol, poate tocmai datorita faptului ca sunt intr-o pozitie confortabila din start in raport cu acest subiect, nefiind nici macar victima potentiala. Altfel vede si simte lucrurile cel care se lupta cu lucrul asta si trebuie sa va dau dreptate. Da, ceva nu este in regula cu exemplele pe care le dati si care mie nu mi-ar fi sarit in ochi in urmatoarea suta de ani. La punctul 2. consider ca discriminarea pozitiva propovaduita in anumite medii nu este o solutie, este o minciuna care face un mare deserviciu „cauzei”. Inca o data felicitari pentru articol, ma aveti de abonat permanent aici pe contributors indiferent de subiect.

    • In cateva sute de interviuri de angajare in domeniu tehnic (IT) nu am observat o diferenta semnificativa intre candidati in functie de sex, in schimb am observat o diferenta semnificativa in numarul candidatilor: sub 1/4 din cei care aplicau erau femei. In acest caz cu un nivel similar cam 1/4 din angajati ar fi trebuit sa fie femei. Culmea, sunt fix 50% pentru ca asta e tinta primita de la conducerea regionala unde persoana care se ocupa de „diversity” este, normal, o femeie (prin coincidenta, romanca). Nu intrebati cum se poate matematic sau logic asa ceva, nu stapanesc suficient de bine limba de lemn ca sa va pot raspunde.
      Daca cineva o sa se intrebe cum se face ca din 1/4 candidati femei sa se faca angajari 1/2 femei, raspunsul este: in legislatia romaneasca discriminarea pozitiva este legala, iar in acest caz nu se considera ca barbatii sunt discriminati, ci femeile sunt „discriminate pozitiv”.

      • Problema asta este cred ceva mai complexă decât consideră feminismul „egalitarist” ( că nu îmi vine un alt termen în minte) „Pe vremea mea” , în studenţie, exista această „discriminare pe sexe”, realizată prin intermediul anului de armată ( locuri pentru incorporabili si neincorporabili) . In acea perioadă la automatică procentul era cam 50% ( la electronică de pildă am avut doar două colege de grupă, spre comparaţie, deci să zicem că ştiam foarte bine drumul spre căminele automaticii :) . ) Cunosc deci destule femei din IT. Ba chiar am avut bucuria să fac „Construcţia Calculatoarelor” cu doamna Irina Athanasiu ( decedată între timp) ; o persoană cu adevărat deosebită, care a contribuit din căte ştiu la proiectul primului PC românesc. Chiar nu cred că poate cineva „cârti” pe seama competenţei acestora. Ce este interesant însă e că, o dată ce admiterea s-a „liberalizat” prin mutarea armatei după facultate si apoi desfiintarea serviciului obligatoriu, procentul fetelor la Automatică a scăzut drastic. Deci ceva e în neregulă, zic eu, cu egalitarismul ăsta, pentru că nu îmi pot imagina că fiicele fetelor care s-au visat Bill Gates acum 30 de ani au fost educate (de mamele lor!) în spiritul retrograd al superiorităţii bărbaţilor. Trebuie să fie altceva care le îndepărtează pe femei de inginerie în general, mai ales în domeniul ăsta care nu e neapărat asociat cu forţa şi vitregiile naturii, precum , să zicem , construcţiile…

        • Corect. Am avut și eu un comentariu în acest sens, să ne uităm și la studente (adică persoane/personalități) în formare încă, nu doar la persoane/personalități consacrate. N-a apărut, evident greșit înțeles (asta dacă a fost citit :) ). Chimia, ingineria medicală „abundă” de studente, la inginerie electrică sunt minoritare, dacă tot vorbim de Poli.

    • O singură precizare: discriminarea pozitivă propovăduită este însăși monetizarea ”cauzei”. Lucrurile nu se rezumă la o discuție de principiu, în realitate sunt urmărite tocmai rezultatele concrete. Convertite explicit în bani.

    • Si inca nu le-a strafulgerat prin cap doamnelor si altor nelinistiti (daca e asa, regret profound ca le-am dat idea) ca cel mai sigur mod de a obtine un job e sa le vaneze pe cele din firmele/departamentele ce sed prost cu diversitatea?

  18. Uitasem … inainte sa ma acuzati de sexism trebuieste sa zic ca peste 20 de ani am lucrat in subordinea unei femei. Era competenta si ultima persoana pe care „sa o calci pe coada”. Ne-am inteles excelent ….
    Am „avut” si o directoare cu care eram in relatii excelente. Insa daca zicea „iubitule te rog” .. insemna ca „trebuia sa fie gata ieri!” („iubitule” – honny soit . Era doar „periuta” … cu cat te „iubea” mai mult cu atat cerea mai mult … si toata lumea lucra cu placere cu ea …. si simgurul director despre care nu am auzit „vorbe rele”)

  19. Doamna Rughinis – nu va faceti griji de comentariile plevei anonime. Doar pentru un studiu sociologic, eventual psihiatric. Cand situl Contributors va decide sa intre in randul lumii civilizate si va accepta doar comentarii semnate atunci sa vedeti barbatie pe ei!

    • Partea cu studiul psihiatric ar putea fi extrem de interesantă. Facem două grupuri, unul format din adepții corectitudinii politice și cenzurii, celălalt format din adversarii corectitudinii politice și promotorii libertății de expresie. Și în urma studiului vedem cine ar trebui să treacă în mod regulat pe la cabinetele de psihiatrie :)

      Asta ar putea tranșa definitiv disputa, trimițând corectitudinea politică acolo unde îi este locul.

  20. Nu. Corectitudinea politica NU afirma responsabilitatea morală de a cenzura discursurile degradante față de felurile de oameni supuse istoric devalorizării. Corectitudinea politica e ideologie. Ideologie totalitara, adica ideologie ce nu gaseste de cuviinta a se restrange in teoretizarea comportamentelor dezirabile si compatibile ‘progresului’ la anumite feluri/grupuri de oameni. Aplicatiile CoPo nu se reduc la simpla cenzura personala care implica o asa-numita responsabilitate morala. Promovarea unei categorii/subiect/entitati politice se desfasoara in paralel cu cenzura. De pilda in chestiunea Islamului nici macar nu este vorba de oameni ci de o clauza speciala, a religiei celei mai favorizate, care conduce la stergerea si rescrierea trecutului odios, in ocultarea mascarelor savarsite de membri cultului mahomedan de’a lungul a 1400 de ani si in tolerarea celor mai primitive si brutale manifestari religioase, individuale si colective. De unde rezulta ca CoPo este si un soi de colectivism: isi propune sa construiasca si sadeasca o constiinta de clasa unor grupuri umane.

    Constiinta de clasa a grupurilor-tinta nu este exclusiv pozitiva, belicoasa, revansarda, ci si negativa, depresiva, suicidara. De aceea barbatul alb euro-american, crestin, heterosexual trebuie impins cu toate fortele in mlastina vinovatiei, a culpelor colective istorice, reale sau inventate. Asa ca femeia inventata de care vorbiti s’a itit in acelasi timp cu barbatul nascocit -opresorul sexist si rasist. Iar pentru asta orice speculatie, feminina-victimizatoare sau masculina-asertiva, e musai sa ilustreze ‘devalorizarea’:

    „Dacă în veacul al XVIII‑lea femeia era în conștiința colectivă o ființă cu o rațiune redusă și dominată de emoții, numai bună pentru maternitate și sprijinul soțului, în secolele ce au urmat a fost descoperită pe scală largă femeia gânditoare, femeia care vede și simte lumea în profunzime ”

    Dar unde sunt argumentele pentru statuarea femeii, scuzati va rog, imbecile ca element al constiintei colective de secol 18? Ca la drept vorbind e rusinos ca o femeie [chiar si moderna si implicit mai afectata de ‘cultura patriarhal-capitalista’ din ultimele 3 veacuri] sa vorbeasca atat de degradant despre semenele ei din veacul acela de ‘trista amintire’. Sau oare femeile de atunci nu participau la cristalizarea „conastiintei colective”? Nu aveau nici macar constiinta de sine femeile evului mediu tarziu? De ce? Cine si ce sustine asemenea grozavie? Nu cumva afirmatia e sexista vizavi de regul muieresc?

    In fapt izvoarele istorice din veacul pomenit vorbesc despre o egalitate in jos a sexelor: si femeile, ca si barbati, erau lipsite de orice fel de drepturi civile si politice. Ocuparea functiilor publice era arbitrara, decisa de un joc de cancelarii si de ritualuri de imperechere bizare la care femeile participau cu bucurie, din postura de mame, matusi, bunici, mai ales ca’si puteau folosi inteligenta nativa indelung exersata in plasarea puiului in societate pe o pozitie cat mai buna. Ca atare, o casatorie morganatica era vazuta ca o infamie atate de barbatii cat si de femeile din nobilime; de unde rezulta ca tinerii aristocrati nu aveau nici macar dreptul la iubire de care se face atata caz astazi. Da, desigur, conduceau comitate si regate si imperii, dar drepturile lor civile erau extrem de reduse. Nici macar divortul nu era posibil in lumea ‘privilegiata’ a nobililor captivi dogmei catolice.

    Femeia gânditoare, femeia care vede și simte lumea în profunzime a tot fost descoperita de’a lungul timpului. De pilda in veacul 17 se organizau adevarate vanatori de femei independente numite in documente ‘vrajitoare’. La vanatori participau activ si femei, ba chiar de multe ori le gasim printre denuntatori. Inseamna asta oare ca barbatii independenti erau promovati de societate? nu, nici vorba. Erau si ei vanati si judecati pentru…erezii.

    Asa ca nu, corectitudine politica nu aduce nimic bun pentru femei, nicidecum pentru barbati. Este o dogma care tinde sa umple golul lasat de paragina vechilor dogme religioase. O dogma care inchide si intuneca mintea nu o deschide. O dogma care creeaza clase aflate in conflict, un conflict imaginar fara nicio legatura cu realitatea istorica si natura umana.

    • CoPo, excelent! Cred că s-ar putea institui și premiile CoPo. Vrem rezultate! Autoarea discriminează prin text persoanele în formare, trântindu-ne în față doar exemple de consacrare. Nu interesează ce istorie au avut, context, mediu familial etc. Lăsând la o parte pentru moment că poate vreuna din personalitățile enumerate n-ar fi dorit să fie pomenită postum oriunde și oricând, în orice companie etc.

  21. Istoria umanitatii (pe scurt)

    1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
    2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
    3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
    4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
    5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
    6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
    7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
    8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
    9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
    10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
    11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
    12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand.

    …peste ani…

    Femeia simte nevoia de a „evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru.

    Femeia ar avea asaaaaa… un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga.

    Barbatul inventeaza blogul.

    • Sugerați că lista ar fi infinită? Atunci, stăm bine :)

      Eu aș vrea să văd o „analiză” cu mijloace CoPo (cum bine scrie alt comentator aici) în ce mod a evoluat, de pildă, „șpăgozitatea“ în anumite meserii/profesii, după eliminarea barierelor sexiste. E mai multă sau mai puțină corupție într-o profesie dată față de, să zicem, acum trei sute sau o sută de ani?

    • Rautatea si ignoranta acestui comentariu sunt socante. Nu arata decat cat de necesara este interventia facuta de acest articol. O recomandare: nu mai cititi decat materialele care va confirma prejudecatile si malitiozitatea. Incercati sa va deschideti porizonturile si vedeti in femeile de langa dvs ceva mai mult decat fiinte plangatoare.

  22. Un caz curios de hartuire sexuala (partea 1/2)
    de Roland Toy
    © American Thinker 2010

    Ceea ce urmeaza este o intimplare adevarata. Doar numele au fost schimbate.

    Ca de obicei, primul lucru pe care l-am facut dupa ce am intrat in cubiculul meu a fost sa citesc e-mail-urile. Unul dintre ele, de la Resurse Umane (HR), era marcat URGENT, dar, sceptic in privinta definitiei acestui termen pentru cei de la HR, l-am citit ultimul. De data asta, insa, HR avea dreptate: fusesem acuzat de hartuire sexuala.

    Eram seful unui grup tehnologic care proiectase sistemul de control al unor roboti folositi in fabricarea chip-urilor pentru calculatoare. Cu doua luni in urma, grupul nostru primise un intern, un absolvent specializat in redactarea de documentatii tehnice. A fost „lansarea la apa” a programului GAPP (Graduate Academic Partnering Program), copilul de suflet si ratiunea de a fi ale departamentelor HR si Marketing. Comitetul de selectie (eu si alti trei ingineri) a recomandat un promitator candidat (barbat), dar directoarea HR o dorea pe Shelia in interesul promovarii „egalitatii intre sexe”. Inclinat sa ma gindesc mai degraba la indivizi decit la grupuri, m-am intrebat cum poate fi servita egalitatea intre sexe alegind orice altceva decit un hermafrodit.

    Prima optiune a comitetului de selectie a fost un student in inginerie mecanica foarte bun la matematica, programare si redactare de documentatii tehnice. Aveam nevoie de cel mai bun pe care universitatea putea sa ni-l ofere fiindca ceea ce avea de facut era un proiect de drum critic, prea mult pentru un stagiu in productie obisnuit. Dar HR si marketingul, pline de entuziasm pentru responsabilitatea sociala de piatra unghiulara a misiunii GAPP, a luat aceasta decizie. Cu competente stiintifice slabute, Shelia a fost a treia optiune a noastra. Comitetul de selectie a luptat trei zile cu HR, in timpul carora sugestia lor initiala a fost escaladata la incurajare, apoi la insistenta si in final la un ordin. La nivel de conducere, directoarea HR l-a biruit pe directorul tehnic. Asa ca am primit-o pe Shelia in grupul nostru pentru o luna de stagiu.

    Proiectul consta in redactarea unui „online help” pentru o incinta (cleanroom) cu roboti utilizati in fabricarea chip-urilor pentru calculatoare. O astfel de incapere e un mediu industrial mai controlat si mai steril decit o sala de operatii. Acest sistem robotizat in particular era de 11 metri lungime, cu multiple bai de apa deionizata si acid fosforic la 60 grade Celsius, in care un brat articulat de robot cobora „napolitane” (chip-uri pentru calculatoare pe cale de a fi fabricate) dupa stereotipii temporale complexe. Un operator, aratind ca un „NASA moon walker”, controla masinaria printr-o interfata touchscreen.

    Sistemul era planificat pentru livrare in aproximativ o luna, fiecare zi de intirziere insemnind penalitati de 5.000$, iar online help-ul facea parte din sistemul de control. Cu personal insuficient si asediat de 1001 urgente, am desemnat un über-competent inginer electronist, Sarah, ca mentor pentru Shelia.

    Pentru cineva fara o experienta relevanta, data livrarii help-ului trebuia sa fi fost intimidanta. Spre usurarea tuturor, Shelia s-a dovedit stralucita si sirguincioasa. Cu o saptamina inainte de deadline, proiectul sau era gata.

    Dar cind Sarah, agitata, mi-a spus ca vrea sa-mi vorbeasca in sala de sedinte, departe de cubiculul meu pseudo-public, despre procedurile de raspuns la alarme, o alarma sau doua s-au declansat in capul meu.

  23. Un caz curios de hartuire sexuala (partea 2/2)

    In mod normal, anumite sisteme de protectie automate si redundante protejeaza operatorul si napolitanele procesate daca ceva merge rau. Totusi, doua lucruri trebuie sa se intimple instantaneu in cazul unei urgente. Primul, operatorul trebuie sa stie daca e cazul sa se indeparteze de robot. Al doilea, daca nu e cazul sa fuga, operatorul trebuie sa stie cum sa opreasca robotul si sa protejeze napolitanele. Pina la opt napolitane sint procesate in acelasi timp si o singura napolitana ar putea valora zeci de mii de dolari.

    Shelia a scris procedurile de alarma si, la o prima vedere – care e esentiala in momentul unui raspuns la o alarma – pareau mai complicate decit o secventa de ADN. Ea a explicat ca procedurile erau bazate pe ceva numit „branching”, o tehnica „if this, do that” repetitiva recomandata de indrumatorul sau academic. Care avea un PhD si isi cunostea materia. Sarah a incercat zadarnic timp de trei zile sa o convinga pe Shelia sa inlocuiasca oda incilcita inaltata profesorului ei cu comenzi simple care sa poata preveni moartea sau ranirea unui amarit sau sa salveze napolitane de 250.000$. Asa am devenit eu mentorul Sheliei.

    Dupa doua zile am esuat si eu. In timpul discutiilor, pe care le anticipaseram amindoi ca urmind sa fie neplacute, Shelia a insistat ca abordarea ei era superioara si ca datoria noastra era sa ne adaptam celor mai inalte standarde in domeniul redactarii documentatiilor tehnice. Am explicat si explicat si explicat, dar era de neclintit. Nu parea sa fie constienta de lipsa ei de cunostinte sau sa inteleaga ca nu era in fisa postului ei sa dea ordine. Frustrat si satul, i-am multumit – fara ironie – Sheliei si i-am spus ca voi termina eu procedurile. Am lucrat toata noaptea ca sa le termin.

    A doua zi eram acuzatul intr-o plingere de hartuire sexuala. Refuzul meu de a recunoaste superioritatea ideilor Sheliei a umilit-o, i-a subminat statutul in programul de absolvire si, poate, i-a periclitat viitoarele oportunitati de angajare. Partea sexuala a plingerii? Ea era femeie, iar eu eram un barbat cu putere asupra ei.

    Plingerea parea de ris, dar nu a fost nici un zimbet in biroul vice-presedintului in acea dupa-amiaza. Directoarea HR, vice-presedinta de la marketing, Shelia si cu mine ne-am certat timp de doua ore. Shelia si-a exprimat recunostinta pentru prilejul oferit, apoi a explicat cum renuntarea de catre mine la abordarea ei superioara a fost o expresie a puterii bazata pe sex care s-a transformat in hartuire. Era sincer convinsa ca respingerea procedurilor sale de alarma m-a transformat intr-un soi de predator masculin. Mi-a trecut prin cap in acele momente ca daca existau acolo ceva dezechilibre intre sexe, ar fi fost cazul ca ele sa observe ca eram in incapere un barbat si trei femei. Am emis ipoteza ca daca as fi fost implicat mai direct ca mentor, poate ca neintelegerea ar fi putut fi evitata (am rezistat impulsului de a folosi expresii ca „hands on” sau „on top of”). Cind discutia a fost suspendata, mi-am acordat mie insumi prima repriza la puncte. La urma urmei, ele erau blindate. Mai tirziu, m-am intrebat daca nu cumva concentrindu-ma pe falsul aspect sexual al acuzatiei am admis din neatentie ceea ce zicea ea, si anume ca un anume fel de hartuire sexuala ar fi avut loc.

    Framintarile in privinta strategiei de urmat s-au dovedit inutile, fiindca a doua zi povestea a murit. Mi s-a spus ca investigatia nu va mai fi continuata si ca nu mai trebuie sa vorbesc despre asta on sau off the record. Nimeni nu mi-a spus de ce. Eram doar un sef de nivel mediu, un oarecare intr-un cubicul, nu un sef cu un birou propriu. Poate ca universitatea s-a implicat si a informat compania noastra ca Shelia are o istorie a acestui gen de lucruri. Poate ele au fost de acord cu mine ca plingerea a fost absurda. Poate ele s-au gindit ca plingerea era valida, insa au vrut sa ingroape incidentul de dragul GAPP.

    Shelia nu a mai revenit niciodata. Mi-a trimis un e-mail citeva zile mai tirziu ca sa-mi ceara o scrisoare de recomandare. Redactarea ei a necesitat mai multa dibacie decit orice procedura de alarma cu care am avut vreodata de-a face.

    Citiva ani mai tirziu, trei concluzii pot fi trase din acest curios caz. Prima, e mai bine sa angajezi persoana cea mai calificata pentru un job indiferent de cote, justete, egalitate sau orice alte considerente politice. A doua, excesul de consciousness raising fata de „egalitatea intre sexe” si fata de orice statut de victima poate altera minti altfel in perfecta stare de functionare. Si a treia, desi robotii se comporta uneori neasteptat, cel putin capriciile lor pot fi in cele din urma intelese.

  24. Va multumesc pentru articol, felicitari, si pentru ca v-ati asumat responsabilitatea de a deschide o discutie critica despre corectitudinea politica dsintr-o alta perspectiva decat cea preferata de cei mai multi contribuitori de pe aceasta platforma.

    As vrea sa fac doar un comentariu asupra CP. CP este un concept foarte problematic. Multi critici ai CP invoca libertatea de cuvant ca drept absolut – inclusiv dreptul de a insulta, de a marginaliza prin limbaj, de a afirma o relatie de putere intre interlocutori. Aceasta critica nu face dreptate intentiei din spatele CP – anume aceea de a incuraja o mai mare sensibilitate la efectul cuvantului asupra persoanelor. Nu este vorba aici de o suspendare a dreptului la cuvant – ci de o mai mare atentie si grija la modul in care folosim cuvintele in sfera publica.

    Pentru mine, CP este fie un termen inutil, fie o inventie de dreapta. Cei care suntem deja convinsi ca nu trebuie sa folosim limbaj abuziv sau sa afirmam ierarhii politice (sexiste, rasiste, clasiste, etc) prin limba nu avem nevoie de conceptul asta, avem deja conceptele de demnitate, respect, etc. Pentru persoanele care sunt deja sensibile la greutatea istorica a diferentelor de gen, rasa, clasa si modul in care indivizii apartinand acestor grupuri continua sa fie oprmiati, CP-ul nu adauga nimic arsenalului conceptual existent. Cu alte cuvinte, daca credem in demnitate, dreptate si respect, nu mai avem nevoie de CP.

    Ceea ce criticati dvs aici, dupa parerea mea, nu este CP-ul ci cu totul altceva: orbirea la diferente (gender blindness and colour blindness). Dvs criticati un liberalism individualist insensibil la structurile de gen, rasa, clasa, structuri simultan materiale si simbolice. Cand politicile publice sunt bazate pe aces liberalism individualist care nu este sensibil la aceste diferente consolidate istoric, atunci apar problemele pe care le discutati cu mare dexteritate. Affirmative action, gender quotas sunt expresia unei pespective ce contravine acestui liberalism orb la istorie.

    Limba poarta diferentele acestea in ea si le reproduce. Daca respectul pentru demnitatea umana ar functiona la nivelul conversational, de ex. daca femeile nu ar fi reduse, in limbaj, la adjectivele pe care le enumerati (sexy, „la cratita”, isterica, etc), poate nu s-ar auto-exclude atat de mult din anumite conversatii si arii profesionale, si poate nu ar contribui atat de mult la propria lor opresie prin imbratisarea acestor aspiratii sortite lor de secole de exploatare si opresie. Daca femeile ar vedea pe bancnote imagini cu femei, poate ar crede mai mult in propriile lor forte. Daca femeile politicieni nu ar fi mereu reduse la aspectul fizic si functia biologica in dezbaterile publice, poate am avansa. Atat timp cat manualele nu identifica modele feminine de succes, atat timp cant continuam sa vorbim despre femei in termeni care le reduc la aspectul fizic si calitatile de mama, nu vom promova egalitatea de gen.

    O ultima remarca: motivul pentru care avem o egalitate salariala mai mare ca in vestul Europei trebuie inteles regional si istoric – toate tarile fostului bloc comunist sunt fruntase, si asta are de a face cu politicile de educatie si integrare a femeilor in piata de munca promovate de partidele comuniste. O mostenire interesanta – contracarata de alte politici (mai ales natalismul) si structuri patriarhale sociale si culturale – pe care trebuie insa sa o recunoastem si discutam critic.

    Multumesc inca o data,
    Mihaela

    • Au explicat mai mulți comentatori că este o invenție a lui Mao. Asta înseamnă ”dreapta”, la Dvs., Mao? Sau nu vă împiedicați de asemenea detalii când încercați să faceți din alb negru?

      • Harald, dreapta nu e epuizata de Hitler, cum stânga nu e epuizata de Mao. Înainte de a sari la atac, mai citiți ceva despre istoria gândirii politice, ceva cărți despre ideologii politice ca sa nu mai acaparati blogul asta cu idei simpliste și fără nici un sens.

    • Problema cu încrederea în sine am explicat-o deja, ține de testosteron, nu de poze cu femei pe bancnote. O femeie poate avea încredere în sine, dar trebuie să o primească de undeva. Trebuie încurajată și sprijinită permanent, nu e capabilă să facă asta pe cont propriu. În prima clipă când o lași pe cont propriu, dispare și încrederea în sine, oricât de bune ar fi ideile pe care le are.

      Iar asta e de multe ori o adevărată dramă, o femeie nu poate susține un punct de vedere corect fără a primi sprijin din exterior. Sau măcar să aibă ea impresia că nu i se poate întâmpla nimic. Însă reversul medaliei e sinistru, majoritatea corupției din justiția românească e pusă în operă de femei.

      Pentru că ajunse în poziții de putere, femeile se comportă mai rău decât bărbații, ele nu știu că există limite ale puterii și că puterea trebuie exercitată cu reținere. Ele iau 200.000 de euro șpagă pentru o sentință strâmbă în situații în care un judecător bărbat n-ar ”trânti” respectiva sentință nici pentru 2 milioane de euro, fiindcă își dă seama că asta îl va duce după gratii.

      Pe de altă parte, cam toate tâmpeniile pe care le fac bărbații provin din încrederea nejustificată în sine: jocurile de noroc, alcoolismul, accidentele extrem de grave pe șosele, toate asta vin la pachet cu încrederea de sine fără nicio bază reală, determinată doar de nivelul de testosteron.

      Expresia ”a avea balls” nu e o vulgaritate gratuită. Este o observație practică, o mostră de înțelepciune populară. Și niciun fel de militantism nu poate schimba realitatea asta.

      • Am destulă încredere în mine pentru a va spune ca delirati, amețit de prejudecăți, ignoranță, luând de bune idei fără nici o baza științifică.

        • Nu faceți decât să-mi confirmați aserțiunile: ”măcar să aibă ea impresia că nu i se poate întâmpla nimic.” :P

          Asemenea comentarii ad hominem reflectă capacitatea Dvs. de a purta o dezbatere de idei.

    • Vă mulțumesc pentru nuanțare și apreciere. Am ancorat discuția de corectitudinea politică, un termen care își poartă propriul bagaj ideologic, deoarece PC a devenit un reper foarte puternic în dezbaterile curente despre „felurile de oameni”. Cumva am zis să lucrez cu ce avem la dispoziție. Oricum, n-am de ales decât să fiu de acord cu dvs.

    • @Mihaela,

      Am pus neuronul la lucru si am ajuns la concluzia ca nu exista un singur model de corectitudine politica, de aceea e atat de greu de definit sau controlat conceptul.

      De exemplu, comunistii aveau propria lor CP. Nu puteai in public sa lauzi virtutile capitalismului, asta daca nu doreai sa aterizezi la inchisoare.

      Chiar si dictaturile capitaliste au propria lor corectitudine politica. Nu se cade sa critici dictatorul in public daca nu vrei sa ajungi la racoare rapid si pe termen lung.

      Pana si lumea lui Harry Potter am vazut ca are o corectitudine politica in Hogwarts, cu subiecte care pot fi dezbatute si unele care nu, si Voldemort era un subiect tabu. In Hogwarts exista pana si un fel de limba de lemn si un fel de comunicare intre profesori si elevi corecta politic care mie mi se parea enervant si chiar ipocrit. Probabil ca exista un model de corectitudine politica mai prin toate scolile din lumea asta, chiar si in Romania.

      La final, cred ca ne batem gura degeaba pe un concept care intr-o societate democratica nu ar trebui sa fie decat bun simt la deschiderea gurii pe spatiul public.

  25. va propun urmatorul experiment. intrati pe situl unei banci sau a unui fond de investitii american la partea de careers si incepeti o aplicatie online pentru o pozitie oarecare. pariez ca la un moment dat veti fi intrebat daca sunteti homosexual / heterosexual / trans-sexual / bisexual/ nu vreau sa declar. si la capitolul rasa veti avea de ales intre n-spe categorii si sub-categorii de toate culorile si nuantele. cum sta fiecare departament la capitolul diversitate nu e informatie publica, dar nu e asa o problema. e suficient ca cei in cauza sa trimita multe aplicatii. ma intreb cati se declara homosexuali fara sa fie, doar pentru o sansa in plus :D

  26. Nu’mi sta in obicei sa iau la purecat colegii de forum, dar daca tot ne jucam de’a terminologia si lumea se afunda in abstractiuni zic ca ar fi util un exemplu de CoPo aplicata, ca sa intelegem si noi, oamenii de rand, in ce consta gaselnita asta si la ne foloseste.

    Am intalnit un comentariu care, in opinia mea de reactionar ordinar, se incadreaza perfect la categoria „discurs degradant față de felurile de oameni supuse istoric devalorizării”. Iata:

    „Nu va faceti griji de comentariile plevei anonime. Doar pentru un studiu sociologic, eventual psihiatric. Cand situl Contributors va decide sa intre in randul lumii civilizate si va accepta doar comentarii semnate atunci sa vedeti barbatie pe ei!”

    Este pleava compusa din acel soi de oameni supusi istoric devalorizarii? Eu zic ca da. Este insasi termenul peiorativ? Asa mi se pare. Este trimiterea la psihiatrie o aluzie malitioasa, vexatorie? Pentru mine, om simplu si las, da. Pai, si atunci, cum procedam daca vrem sa fim corecti politic si in rand cu lumea buna, civilizata? Il cenzuram pe autorul comentariului? Il ignoram? Daca suntem administratori de platforme ii dam un avertisment? Ii stergem efectiv epitetele degradante? Ce facem dragi luminati cu omul plin de fiere care se revarsa vehement si amenintator asupra unor oameni pe care nu’i cunoaste si care poarta singura vina de a nu se fi nascut atat de destepti si curajosi si care nu au reusit sa’si aseze valoarea adaugata pe resursa umana identificata cu nume, prenume si cnp? In ce consta responsabilitatea noastra morala de a cenzura? Daca se ofera cineva sa’mi raspunda as fi tare recunoscator. Nu de alta, dar as dori, pe langa elucidare, si masurile compensatorii care mi se cuvin conform CoPo, ca orice golan anonim discriminat de elitele arogante dotate cu doctorate si functii publice. Va multumesc anticipat. :)

  27. Inaintea oricarei functii sociale indivizii sexuati au functii naturale indispensabile supravietuirii si perpetuarii speciei. De la eucariote pina la oameni. Atribuirea si chiar impunerea (prin santaj economic si propaganda) de functii sociale contrare functiilor naturale echivaleaza cu sterilizarea si castrarea si are un singur scop si rezultat: genocidul. Eliminarea unei populatii de pe un teritoriu . Inlaturati sau reduceti feminitatea si virilitatea si urmariti ce i se intimpla unui grup de mamifere. Veti observa reducerea natalitatii si a combativitatii in populatia respectiva. Aceasta este miza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro