vineri, martie 29, 2024

Cosmin Alexandru: Numai un partid de nişă poate funcţiona pe internet

– interviu in trei: Ghinea – Măruță / Cosmin Alexandru –

În reacțiile cititorilor la un nou partid, tot apar referiri la URR. Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, URR înseamnă Uniunea pentru Reconstrucția României, un partid înfiinţat în anul 2000 şi condus de Cosmin Alexandru până în 2005. Găsiți aici urmele sale online. Mi-a venit deci ideea: Cosmin Alexandru e important in această dezbatere, el a încercat un partid onorabil în România. L-am sunat, am bătut palma.

La câteva ore am primit un mesaj de la Mihnea Măruță: îi venise aceeași idee, îl sunase pe Cosmin, dar omul îi spusese că deja avea o înțelegere cu mine. Drept urmare, i-am propus lui Mihnea să facem interviul împreună. În definitiv, el a exprimat cel mai bine filosofia de organizare a unui partid-rețea, care pleacă din mai multe puncte. Și ce exemplu mai bun de colaborare decât un interviu plecat din două direcții? Interviul apare aici şi, concomitent, Mihnea îl publică pe ImpactNews . (CG)

Mihnea Măruţă: Ai înfiinţat Uniunea pentru Reconstrucţia României (URR) în 2000, dezamăgit că fuseseşi nevoit să alegi între Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Câţi aţi fost la început şi ce vă lega?

Cosmin AlexandruCosmin Alexandru: Am început circa 10 oameni şi ne lega discrepanţa între ceea ce ne doream de la clasa politică şi ce a putut ea să ne dea la la 10 ani de la revoluţie (Iliescu-Vadim).

Cristian Ghinea: Cosmin, pe blogul tău, faci bilanţul pe scurt: “Am participat la alegerile locale şi generale din 2004 însă cu rezultate sub aşteptări. Resursele noastre financiare şi umane insuficiente nu ne-au permis să ne putem pune în practică idealurile politice. În primăvara lui 2005, URR a fuzionat cu PNŢCD formând PPCD, în speranţa creării unei forţe politice creştin-democrate. La puţin timp după fuziune, datorită diferenţelor de opinie cu noii noştri parteneri, m-am retras din viaţa politică, împreună cu majoritatea membrilor URR”.
De aici îmi vin o serie de întrebări. Ce înseamnă “resurse financiare şi umane insuficiente”? Ce ar fi trebuit să fie şi ce a fost? Oameni şi bani.

C.A.: În termeni de oameni, am fost câteva sute la nivel naţional, mult prea puţini pentru nevoile de organizare, comunicare şi supraveghere a numărării voturilor. În termeni de bani, ne-am bazat doar pe fondurile noastre şi ale prietenilor noştri. N-am găsit alte resurse, care să ne permită să facem saltul la nivelul următor.

M.M.: Sprijin extern aţi avut?

C.A.: Da, dar nu financiar. Am fost sprijiniţi cu programe de instruire şi de către americani – NDI şi IRI (National Democratic Institute şi International Republican Institute – n.n.), şi de către europeni, în principal fundaţii nemţeşti. Cred că am beneficiat cam de aceleaşi programe de care se bucurau şi organizaţiile de tineret ale partidelor tradiţionale.

C.G.: Câteva sute de oameni îmi par puţini faţă de ce se auzise. Păreaţi mai mulţi, aşa, la o privire dinspre presă. Oricum, vâlva a fost mai mare decât numărul. Ce s-a întâmplat, au promis mai mulţi că vin decât au venit de fapt?

C.A.: Efectul de care zici a fost cauzat de o bună comunicare :) . Ne mişcam mult mai bine decât orice partid în spaţiul virtual şi asta a dat senzaţia de agitaţie. Când am zis “câteva sute”, m-am referit la oamenii cu adevărat şi consecvent activi. Membri şi candidaţi am avut mai mulţi, dar nu erau implicaţi în munca de zi cu zi.

M.M.: Existau oameni care munceau doar la partid sau toţi făceaţi politică în timpul liber?

C.A.: Şi, şi. Majoritatea organizaţiilor aveau un grup de oameni dedicaţi şi alţii care contribuiau cu timp, bani sau alte resurse, în limita timpului disponibil, la diverse proiecte locale sau naţionale.

1 milion de euro…

C.G.: Hai să insist pe linia asta, poate scoatem mai mult de la tine. Cam câţi oameni sunt necesari să se ocupe de un partid full-time, angajaţi? Şi care apreciezi că ar fi bugetul operaţional astăzi (cu şi fără voluntariat)?

C.A.: Cred că ar fi nevoie de vreo 10-15 oameni full-time la centru, de 5-10 în fiecare filială judeţeană şi de 3-5 oameni în filialele de oraşe importante din judeţe. În materie de costuri, cam 50.000 de euro/lună pentru centru şi în jur de 30.000 pentru filialele de judeţ. Probabil că, intrând în detalii, costurile generale s-ar situa undeva în jurul a un milion de euro pe an, pentru o structură performantă.

C.G.: Un milion de euro pe an. Văzând comentariul unui cititor, îmi ziceam aşa: vedem cât ne-ar trebui (eu cred că, prin voluntarizare, am reduce costurile), apoi anunţăm public: “Dacă ne strângem X oameni care sunt dispuşi să platească o cotizaţie Y, se porneşte. Dacă nu, nu”. Crezi că se poate în România un partid susţinut din membership şi cotizaţii? Te întreb ca: 1) om care a încercat o organizaţie; 2) consultant.

C.A.: Asta e cea mai grea întrebare dintre toate. Cred că un partid se poate naşte în România aşa cum zici, însă nu cred că poate trăi aşa cum zici. Adică foarte repede, la primele greşeli sau disonanţe întrlideri şi cotizanţi, cei din urmă şi-ar retrage sprijinul. Or, conducerea unui partid nu poate acţiona încontinuu într-un fel în care să mulţumească pe toată lumea. Asta e problema cu coagularea pe dreapta. Oamenii mor cu principiile în mână. La stânga, înghit orice atâta timp cât îşi satisfac interesele. La dreapta, democraţia e principala piedică. Noi, în URR, discutam modelul de a organiza un partid asemeni unei societăţi pe acţiuni, dar modelul trebuie rafinat.

Și două milioane de dolari…

M.M.: Într-un text pe care l-ai scris în noiembrie 2009 în revista “22”, vorbeşti voalat despre condiţiile puse de oamenii de afaceri care, la o adică, ar finanţa un partid. Ce condiţii concrete vi s-au pus vouă, la URR?

C.A.: Condiţiile variau în funcţie de sumă. Au mers de la cerinţa concesionării unor monopoluri până la susţinerea candidaturii la preşedinţie a candidatului altui partid.

M.M.: În acelaşi text din “22”, spui că obstacolul major pentru o iniţiativă politică lansată de persoane oneste e motivaţia, adică dispoziţia de a face absolut orice pentru a câştiga, şi asta pentru că politicienii noştri n-au reţinerea asta, în timp ce un om cu principii are limite ale compromisului. Dă-ne câteva exemple de situaţii în care voi, cei de la URR, aţi spus “Până aici”.

C.A.: Exact cele de mai sus. A doua situaţie avea un “preţ” de 2 milioane de dolari, constând în sprijin de campanie (cash, logistică, media etc.). Aproape încontinuu eram tatonaţi cu diverse tipuri de oferte de la partide, politicieni sau finanţatori. După ce am refuzat-o pe ultima, de care am zis mai devreme, am ieşit din cărţi. Mesajul care a ajuns la noi a fost că nu suntem parteneri serioşi de discuţie: “Dacă n-aţi venit pentru bani în politică, atunci de ce-aţi venit?”.

M.M.: Adică vi se dădeau 2 milioane de dolari, dar să susţineţi un alt candidat la preşedinţie.

C.A.: Nu chiar aşa :). Ni se dădeau 2 milioane ca să creştem în sondaje, influenţă şi intenţie de vot, şi abia apoi să susţinem alt candidat.

C.G.: O dau pe glumă, mi se pare o sumă importantă: eraţi scumpi. Dar întrebarea era bună: dacă nu aţi venit pentru bani, atunci pentru ce? Fă-ne câteva categorisiri: cum erau oamenii din URR, ce îi interesa, ce îi mâna în luptă?

C.A.: Eram scumpi pentru că eram rari. Mai exact, unici în politica de atunci. Cei mai mulţi dintre noi veneam din business. Aveam unde să facem bani. Poate nu 2 milioane, dar suficienţi pentru noi şi familiile noastre. Noi voiam să facem politică aşa cum ne făceam afacerile. Corect. Numai că atunci, ca şi acum, asta sună ireal în România şi te plasează în categoria excentricilor care trezesc mai degrabă ridicări din sprâncene decât strângeri de mâini. URR-ul a rămas o experienţă foarte frumoasă pentru majoritatea celor care au fost acolo sau care au urmărit-o, şi asta tocmai pentru că noi am ieşit din luptă pentru aceleaşi motive pentru care am intrat. Nu ne-am sucit pe parcurs.

M.M.: V-aţi confruntat cu tentative de deturnare/compromitere?

C.A.: Nu cred. Sistemul de luare a deciziilor era suficient de transparent şi bine structurat încât să prevină o deturnare. Am avut, evident, parte de încercări de compromiteri în media centrală şi locală, dar nu cred că au avut un impact semnificativ.

M.M.: Care a fost strategia URR: v-aţi propus ca, în prima fază, mesajul vostru să ajungă doar în oraşe? Cu mintea de acum, nu trebuia să fiţi mai radicali, pentru diferenţiere?

C.A.: Da, în strategia iniţială am ţintit oraşele mari, dar apoi ne-am dat seama că n-a fost cea mai bună alegere. Pentru că, acolo, partidele din Alianţa DA stăteau cel mai bine. Până la urmă, s-a dovedit că am avut cel mai mare succes în oraşele medii, care cădeau între influenţa de dreapta din marile oraşe şi cea de stânga din mediul rural. Am fost atât de radicali cât ni s-a potrivit să fim. N-am vrut să exacerbăm ceva ce nu ne-ar fi reprezentat.

C.G.: Din câte ştiu, URR a avut câţiva candidaţi care au câştigat mandate în teritoriu. Cum a mers dezvoltarea la nivel local? Mă interesează ce a fost dincolo de ce s-a văzut în presa de la Bucureşti.

C.A.: Dezvoltarea în oraşele mici a mers cel mai bine, pentru că, acolo, toţi se cunosc între ei şi, când propuneam oameni ai locului curaţi, vorba se răspândea repede, la fel şi efectele asupra organizaţiei locale. De asemenea, orice sprijin de la centru producea impact acolo, spre deosebire de oraşele mari, unde se vedea mult mai greu.

M.M.: “Oameni ca tine, nu politicieni”; cum ţi se pare acum sloganul vostru de la alegerile locale din 2004?

C.A.: Genial, doar e al nostru :) . Lăsând gluma la o parte, cred că acum e şi mai valabil. Îmi pare că distanţa dintre politicieni şi electorat se măreşte constant.

M.M.: Te întreb pentru că m-am întrebat dacă nu cumva oamenii vor să voteze politicieni…

C.A.: Nu cred. Cel puţin nu oamenii pe care îi cunosc eu.

C.G.: Când ai început să tragi concluzia că nu merge? Care a fost declicul, momentul în care ţi-ai zis – “Gata, am investit destul în asta”?

C.A.: Perioada dintre alegerile locale şi cele generale din 2004. Când mi-am dat seama că cei pe care îi ţinteam cel mai mult ca votanţi se îndreptau către votul util, către Alianţa DA. Am sperat că la generale vor fi, totuşi, suficient de mulţi dispuşi să rişte pentru o nouă generaţie în politică, dar n-a fost aşa.

Cei mai vocali sunt şi cei mai disruptivi”

C.G.: Ce ai face diferit dacă ar fi să o iei de la capăt?

C.A.: Mi-aş securiza un capital de pornire, poate în jurul costurilor de funcţionare din primul an. Asta mi-ar da libertatea creării unei bune fundaţii pentru construcţie.

M.M.: Ce prim sfat le-ai da liderilor unui potenţial partid coagulat pe internet?

C.A.: Niciunul, pentru că nu-mi imaginez cum ar putea funcţiona un astfel de partid în afara unei poziţionări de super-nişă. Adică să promită atingerea doar a unui obiectiv politic foarte particular. Asta ar putea ralia trupe şi resurse foarte orientate. Altminteri, dacă ar fi vorba de un partid generalist, democraţia românească a internetului l-ar omorî în câteva luni.

M.M.: Eşti sceptic şi în cazul în care s-ar înregistra toţi cu nume şi prenume la dezbaterile premergătoare?

C.A.: Din nou, nu sunt sceptic la partea de pornire, ci la cursă lungă. O să constaţi că cei mai vocali sunt, de obicei, şi cei mai disruptivi. Ei vor monopoliza discuţiile şi îi vor demotiva pe cei care ar vorbi mai puţin şi ar face mai mult. Noi nu avem o cultură de asociere în jurul faptelor, ci, mai degrabă, al vorbelor. Or, internetul e mană cerească pentru păreri, argumentări şi despicări de fire în paişpe. Pentru un partid eficient, asta e moartea pasiunii.

C.G.: Cosmin, ai ieşit definitiv din politică sau te mai întorci?

C.A.: Deocamdată, definitiv :) . Nu mă mai interesează o carieră politică, dar sunt dispus să mai ajut politicieni sau iniţiative politice care mi se pare că merită.

M.M.: La ce ai renunţat în acei 5 ani de URR, dar n-ai mai face-o?

C.A.: Am renunţat la nişte bani, la mult timp şi la alte proiecte, pentru că i-am dat acestuia prioritate. Acum n-aş mai renunţa la echilibrul pe care l-am dobândit în viaţa personală şi profesională, dar, cum ziceam, sunt încă dispus să investesc timp şi know-how într-un proiect convingător. Îmi pasă în continuare foarte mult de ţara mea.

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. E cea mai reprezentativa radiografie posibila in contextul discutiilor recente!

    Raman insa multe intrebari: Cum impaci principiile ce stau la baza miscarii cu realitatea operationala bazata pe cash flow? Are vreo sansa de supravietuire si independenta (dpdv financiar) un grassroot movement in Romania, intr-o societate atat de polarizata ca venituri si grad de cultura politica? Ce pot face amatorii bine intentionati in fata „profesionistilor” cu buzunare adanci, intr-o societate in care micul si mustarul sunt inca sabia care poate oricand fi aruncata in taler? E mai buna lupta de gherila si whistleblowingul din tabara societatii civile, in speranta recladirii unei normalitati morale si a obtinerii unei sanctiuni a status quo-ului actual de catre electorat?

    • Votati partidul inexistent… :)

      Fiind un partid inexistent, care promoveaza un stat inexistent, votul se acordă individual şi anonim, în intimitatea conştiinţei. Asa cum zicea cineva, partea bună e că n-avem nevoie de majoritate ca să cîştigăm alegerile astea.

      Google „partidul inexistent” pentru a afla promisiunile acestuia.

  2. -PDL nu mai e acum o alternativa/concurent. Daca un partid ca URR ar candida in 2012 impactul ar fi mult mai diferit. Ar avea o sansa sa treaga pragul.

    -se vorbeste prea mult despre bani-f putina lume face politica pe bani in Europa de ex…iar staff-urile de partid au citeva zeci de angajati permanenti. Voluntariatul e cuvintul cheie si ar fi un exercitu in sine. Sigur, voluntarii ai au slujbe si salarii asa ca e mai usor…

    -politica la nivel local nu trebuie dispretuita/subestimata.
    -inspiratia pt organizare si strategie trebuie sa vina din afara, sint satul de originalitate romaeasca, daca egiptenii au putut, in ciuda tuturor asteptarilor si prognozele, sa folosesca noile medii atunci putem si noi.
    -ar trebuie promisa transparenta totala

    -ar trebuie gasita o strategie care sa dea atentie, publicitate si motivatie inaintea/inafara unor sau pina la alegeri. Se organiza ceva public si zgomotos in jurul situatiei Justitiei, un fel de „Mani pulite” romanesc, o sustinere directa/publica/ de proportii a celor din Justitie care isi faca treaba. Nici o intitiativa politica anti-coruptie nu va da rezultate daca nu se finalizeaza in Justitie. Ori Justitia e sistematic sabotata.
    Un „Mani pulite” romanesc poate normaliza Justitia in citiva ani…. daca nu va fi aceiasi si in 20 de ani.

    Justitia e nisa!

  3. Ce n-am explorat in interviu, Cristi, e varianta unei miscari politice cu tinta geografica progresiva. Adica un partid care sa-si propuna pentru 2012 niste teritorii pilot. Sa zicem un sector din Bucuresti si inca 5 judete, in care sa-si imparta focalizarea strategica si tactica pe zone segmentate (rural, urban mic si urban mare; nu toate peste tot). in felul asta, pe de o parte ar putea invata ce merge cel mai bine, pentru cine, unde si cum, iar pe de alta parte ar putea capacita de la nivel national resurse prin care chiar sa poata produce efecte notabile la nivel local. Apoi, intre 2012 si 2016, ar extinde bunele practici la nivel national.

    • Infiintarea de centre pilot si dezvoltarea progresiva este cea mai buna idee pe care am auzit-o pina acum!! Asta trebuie facut! Buget minim si dezvoltare pas cu pas, tinta de atins in 4-8 ani. Incepem cu trei judete din Ardeal. Nu doar pt ca Noica spunea ca acolo e constiinta neamului, dar oamenii sint mai disciplinati si mai patrioti. Sint oricind dispus sa fac ceva pentru o filiala in Hunedoara.

      • Sper ca realizati cu totii ca cel mai rapid veti obtine rezultate de la romanii aflati in afara granitelor. Atat electoral cat si financiar…

      • Desigur! O mentalitate de superioritate precum a ta ar aduce un succes neasteptat!…………………….
        Sunt scarbit de aceasta atitudine, de logica asta imatura, limitata. Oare cand vom invata sa fim ROMANI !!!???
        Incep tot mai mult sa cred ca suntem sortiti sa ne dispretuim intre noi, pe noi insine..

    • Cosmin, sper sa revii pt ca am o intrebare care ma bintuie acum.

      Ai spus tu ca momentul in care oamenii au fugit spre votul util a fost dupa alegerile locale. Si acum proximele alegeri sint cele locale. Doar ca localele sint chiar o miza mica pt un asemenea partid, in fond de la centru trebuie plecat cu curatenia si reforma, din parlament si guvern. De aceea, te intreb, de ce nu ati ignorat localele atunci in 2004?

      Crezi ca se poate declara non-combat in locale pt a conserva capitalul de speranta pt generale si europarlamentare? (amuzant: va fi mai usor de intrat in Parlamentul European decit in cel national). Ce crezi despre o asemenea strategie? Lansez si eu public un gind care ma bintuie: daca testul e la locale nu are cum sa reuseasca, atunci e musai sa alergi intr-o cursa unde sansele sint diminuate dar care iti poate pune cruce? Ce zici?

      CG

      • Cred ca dimpotriva, trebuie plecat de jos in sus. Mai intii sa te legitimeze o sustinere a societatii si apoi sa faci curatenie prin parlament. In cel mai bun caz pornesti cu ambele deodata, dar inseamna o disipare a fortei.

        Cristi, doar pentru ca ai o alura de tehnocrat nu inseamna ca e mai simplu sa pornesti din Parlament. Vei esua la TV in discutii sterile. Am impresia ca pt tine partidul e o constructie rationala ca un joc de lego cind de fapt e facut si se bazeaza pe oameni. De la ei trebuie pornit, constructia urmeaza.

        Cred ca mai importanta decit organizarea este stabilirea unor obiective, motivatii, credinte sau scopuri, spune-le cum vrei. Ce vrem sa facem noi cu acest nou partid? Care este viziunea macro asupra viitorului din punctul nostru de vedere, a generatiei neimplicata politic pina acum? Nu spun ca s-ar ajunge la intrebarea lui Ernu Care-i ideologia?, dar s-ar crea un centru de greutate, un punct de referinta in jurul caruia putem sa tesem detalii si directii. In cele din urma directia ideologica ar iesi la suprafata de la sine si structura s-ar putea concepe in functie de context, de ceea ce ne propunem, si nu abstract, doar pe baza lecturilor de la scoala.

      • Motivatia pentru care nu poti merge doar in generale sta in felul stramb in care se voteaza. Daca nu ai organizatii locale de incredere, in care sa-ti cresti oameni pe care sa te poti baza in ziua votului si, mai ales, la numaratoarea voturilor, sansele de a capitaliza pe intentiile de vot se reduc considerabil. Procesul de vot e viciat si e in mana persoanelor cu influenta la nivelul fiecarei sectii de votare. Daca nu existi acolo, nu-ti poti fructifica eventualele voturi. Totul se forteaza, se fura sau se cumpara acolo, nu la Bucuresti.
        Singura varianta de care stiu si care te poate scapa de problema asta e sistemul pret-a-voter (pretavoter.com). In felul ala esti sigur ca toate voturile sunt numarate asa cum au fost date si nu mai depinzi de cei 17.000 de observatori.

    • Domnule Alexandru,
      interesant ce spuneti. As vrea insa sa va dau si perspectiva unei persoane care pana la un punct era foarte dornica sa va sustina/voteze. Respectiv pana in momentul in care am vazut candidatul URR pe care ar fi trebuit s-l votez: domnul Radu Munteanu. Nu stiu exact care au fost criteriile care au dus la propunere a acestui domn. dar nu e tocmai un model de moralitate. Domnul R. Munteanu, dupa parerea mea, nu e decat un Ponta mai ghinionist. Mi-am dat seama ca si URRul fusese infiltrat de oportunisti. Si nu am mai putut sa votez URR. :(

      • Ganditi-va un pic ce spuneti: n-ati mai votat un partid care va pacea din cauza unei persoane care nu va placea? Pai ce partid din lume ar avea sansa sa-l votati? In ce organizatie din lumea asta nu gasiti o persoana care sa nu va placa?

        • Evident ca nu vor putea sa ne placa toti oamenii unui partid. Problema apare atunci cand un purtator de cuvant / candidat intr-o pozitie importanta din partea partidului respectiv contravine fundamental modelului propus de partid. Cum este sa ai un purtator de mesaj de lupta impotrva coruptiei o persoana care a fost implicata in scandaluri cu licitatii aranjate? Mai poate sa aiba credibilitate mesajul respectiv partidul?

          Cred ca este un risc foarte mare ca un partid, daca nu are niste criterii si niste mecanisme eficiente de integritate, sa fie infiltrat si deturnat de oportunisti. A fi tanar si a avea un oarecare track record profesional nu e o gararantie de integritate. Stiu ca paote parea discriminatoriu dar ar trebui dupa parerea mea atentie speciala la cei care au lucrat in administratia publica. E un mediu in care, din pacate, nu prea rezisti daca nu faci compromisuri majore.

          • Orice organizatie e infiltrata de oportunisti, la toate nivelurile. Pentru simplul motiv ca ei intuiesc oportunitatile mai repede si mai bine decat altii. Un partid e tentant mai mult decat alte tipuri de asocieri. Si URR-ul a avut portia lui. Nu sunt sigur ca Radu era unul dintre ei, dar nu asta are importanta in discutia noastra, mai ales ca URR-ul e istorie. Dar pentru un partid nou, o anume toleranta din partea potentialului electorat e esentiala. Cu cat sprijinitorii vor fi mai drastici, cu atat sansele lui de a creste vor fi diminuate. Nu pledez pentru lipsa de criterii, ci pentru adaptarea lor la realitate. Romania nu are de unde sa produca un partid de ingeri intrutoul competenti, integri, si empatici, cu spirit de lupta si de sacrficiu pentru binele comun. Lucram doar cu materialul clientului.

          • Poate reputatia unei persoane sa poata sa fie testata prin internet. Lumea pe forumuri comenteaza si asa poti sa afli mai multe, ca acum s-au desfiintat cozile la carne si lapte…

            Metoda de testare a reputatiei unei persoane a fost deja folosita. Deci posibili candidati aruncati in lupta, un pic inainte de alegeri si vazut ce rezulta! O parere…

          • Un partid de oameni integri in totalitate NU SE POATE FACE, dar CONDUCEREA, IN BAZA DOCTRINEI si STATUTULUI poate „vina” orice ins care LE INCALCA activ (prin actiunile sale prezente) sau pasiv (prin trecutul sau compromitator).

            In acest sens, pentru reformarea PNTCD eu am propus infiintarea unui CONSILIU/COMISIE de AVIZARE pentru COMPETENTA si MORALITATE.

            Tot materialul se gaseste aici:
            http://miscareatehnocrata.blogspot.com/2011/02/schimburi-de-replici-cu-membrii-pntcd.html

            Dati CTRL+F si cautati cuvintul „comisie”

            Nota: am depus eforturi pot sa zic MARI pentru REFORMAREA PNTCD, asta ca sa nu zic ca nu am incercat. Urmeaza congresul de reunificare PNTCD. E FOARTE POSIBIL ca reformarea PNTCD sa esueze lamentabil.

            Tactica mea a fost urmatoarea: am INCERCAT sa OBTIN INFLUENTA in PNTCD intr-atit incit sa provoc REFORMAREA PARTIDULUI. Ceva am reusit pentru ca am pornit un CONFLICT APRIG intre REFORMISTII din PNTCD si DINOZAURII din partid, evident ANTIREFORMISTI, in frunte cu Radu Sarbu si acolitii sai.

            Daca e posibil ca REFORMISTII SA AJUNGA SA CONTROLEZE PNTCD si sa-l MODERNIZEZE, treaba ar merge mult mai repede, pentru ca PNTCD este totusi un partid cu organizatii teritoriale deja formate, gata constitutit, etc. Asta ar fi un MARE AVANTAJ si o mare problema logistica rezolvata. Un partid nou, facut de la zero, este mult mai complicat de facut si dureaza mult mai mult. Am incercat. Rezultatul conflictului dintre reformistii si antireformistii din PNTCD o sa-l vedem in zilele urmatoare, dupa congresul de reunificare al partidului.

          • De acord cu eu******

            Eu folosesc intens DEZBATEREA/SCRISUL ca MODALITATE DE SELECTIE prin INTERNET. In dezbateri AMPLE care implica scris POLITRUCII prezentii sau POTENTIALI, PICA LA TESTE :)

            Ei nu au pregatirea necesara pentru a face fata la dezbateri publice METODICE. Adesea NU URMARESC DISCUTIILE, nu argumenteaza, ataca ieftin si de prost gust, JIGNESC (li se pare ca daca jignesc isi pun adversarul in inferioritate – de fapt se fac ei de ris – mie imi convine) :)

            In plus politrucii nu se pricep la EXPLICAT si NICI NU-I INTERESEAZA sa explice oamenilor ce si cum vor sa faca. Li se pare o CORVADA. Adesea ei nici nu apar in discutiile publice (Liderii PNTCD de exemplu sint DISPARUTI IN „MISIUNE”, desi misiunea lor ar fi sa interactioneze cu electoratul). Dupa cum se vede aici, eu provoc oamenii la dezbateri „dure”. In mai bine de 1 an de dezbateri CRINCENE si FOARTE AMPLE pe Facebook, UNICUL lider „marcant” al PNTCD care a iesit la inaintare a fost Alexandru Kala Popescu (presedinte PNTCD Bucuresti), care s-a facut de ris LAMENTABIL. Radu Sarbu, Pavelescu, Moiescu, Ciorbea n-au scos O VORBA, cel mai probabil de frica sa nu iasa sifonati din discutie. Oricum si tacerea sifoneaza :), e drept ca in timp.

            Dezbaterile publice TV sau in presa scrisa, SE PIERD. Cele pe net insa RAMINA ca „proba la dosar”.

            Daca ai spus vreo enormitate sau ai jignit pe un site, AI O STAMPILA BETON pentru posibil MULTI ANI de atunci in colo si te gaseste omul cit ai clipi la o cautare web. EXACT ASTA trebuie in politica, pentru ca politrucii sa fie DESFIINTATI PUBLIC.

            Daca ai publicat pe blogul tau o timpenie, o poti sterge, dar daca ai publicat pe un alt site, ESTI TERMINAT din punct de vedere imagine, nu imediat ce-i drept.

            Internetul si politica sint facute una pentru cealalta. Pacat ca nu a existat internet mai demult, dar mai bine mai tirziu decit niciodata :)

  4. ”Când ai început să tragi concluzia că nu merge?
    Când mi-am dat seama că cei pe care îi ţinteam cel mai mult ca votanţi se îndreptau către votul util, către Alianţa DA. ”

    uite, asta-i diferenta. in 2004 exista ceva care oferea speranta, acum nu mai exista asa ceva

  5. Apel catre cei care mai simt romaneste !
    Un partid care nu si-ar „vinde ” directia sau orientarea si s-ar baza exclusiv pe vointa membrilor sai , care membri ai sai sa ramana verticali , necumparati , cu slujbele lor si aceleasi surse de venituri si onesti fata de colegii de partid ar fi o adevarata amenintare pentru principala sursa de dezbinare, coruptie si trafic de influenta = actuala clasa politica romaneasca . Acest interviu arata clar de ce se teme clasa politica actuala dupa DNA – de un partid politic care sa nu se vanda . Si PDL avea sanse la un moment dat sa devina un astfel de partid dar este prea anchilozat, prea la putere, prea plin de baroni plini de bani si avizi de putere in acelasi mod in care o faceau fratii lor PSD-isti. Naravul actualilor oameni politici nu se dezvata usor …dupa cum nici vamesi cinstiti nu vom avea decat dupa condamnarea unei mase critice din categoria lor. Asa si oamenii politici actuali.

    Propunere pentru un partid care sa faca jocurile in politica romaneasca asa cum a facut UDMR atatia ani din 1990 incoace – un partid moderat dar ferm care va inclina balanta puterii in directia interesului national si nu dupa interesul de gasca , care sa nu se vanda ieftin si sa ramana incoruptibil si membrii sai, la fel. Toti cei care vor vrea sa se uneasca pentru un alt gen de politica – nu pentru a face bani ci chair pentru a-si manifesta dreptul de a conduce si influenta conducerea tarii .
    Nu am gresit atat de tare ca popor sa aducem nemti – conducatori ai tarii, vamesi, s.a.m.d. pentru a ne conduce , aduna impozitele, cheltui cu chibzuinta , gestiona banii si viitorul propriu . Suntem in UE dar ca societate abia ne vindecam de bolile comunismului si poate de cea mai grava dintre acestea – neimplicarea civica – si implicarea intr-un partid pentru a impulsiona viata politica intr-o directie sanatoasa – este o implicare civica in cel mai inalt grad ( fara demagogie , cu conditiile sa nu se lase cumparati sau sa se vanda )

    • Si mai era ceva – vax doctrine – le poate avea pe toate daca respecta vointa si interesele clasei mijlocii romanesti – astfel incat concurenta pe toate pietele romanesti sa fie reala , deschisa , neingradita iar interesul national in a deveni o natiune care se autoguverneaza, reface, autogestiona si actioneaza pentru a deveni independenta politic, economic, al resurselor minerale si umane.

  6. Bravo Mihnea, bravo, Cristian!
    Dacă vă hotărîţi să o puneţi de un partid, vedeţi că URR publica periodic rapoarte, inclusiv bilanţurile contabile. Transparenţa totală în gestionarea cotizaţiei va fi un „sales-point” redutabil. Daţi cu rapoartele în populaţie, apoi îi somaţi şi pe concurenţi să facă la fel, dacă nu au nimic de ascuns (vreo boală ruşinoasă) în dulap.

  7. Permiteti-mi sa va propun o solutie mai simpla: un val de adeziuni la PDL urmat de constituirea unei platforme reformiste care sa stimuleze o schimbare din interior. Nu cred ca are rost sa porniti de la zero din moment ce exista deja un cadru in care se poate lucra. In felul acesta ati rezolva problema finantarii, a doctrinei, a structurilor teritoriale, etc.

      • Prin prisma faptului că sunt dezamăgit de PDL (Eba, Udrea, Ridzi etc.) mi se pare foarte bună ideea şi votul meu l-aţi avea. Dar poate tindem să extrapolăm nemulţumirea noastră asupra populaţiei şi nu este cazul? Oare masa critică de votanţi care să susţină un partid al integrităţii este dată?

      • – eu nu am gasit conditia de vechime decat pentru functia de presedinte de partid
        – d-na Udrea nu avea cinci ani vechime cand a candidat si obtinut sefia la Bucuresti
        – consider ca exista lideri care indeplinesc conditiile si pot fi sustinuti pentru o eventuala candidatura; grupul de promovare al proiectului de motiune este format din 35 de membri, de ce nu si reformisti care sa ocupe ulterior posturi de vicepresedinti si prim-vicepresedinti
        – „In situatii exceptionale, BPN poate aproba derogari de la vechimea prevazuta in prezentul statut” (Statutul PDL)
        – nu-i suficient sa pui reformisti in functii de conducere. partidele trebuie sa isi schimbe „ADN-ul” pentru ca nu mai sunt reprezentative pentru societate.

  8. Felicitari pentru domnii Alexandru, Ghinea si Maruta, un interviu bun!

    Domnul Cosmin Alexandru a punctat foarte bine punctele sensibile:
    – nevoia de mai multi oameni in teritoriu
    – accentul pe fapte si nu pe vorbe
    – finantarea
    – problema efortului necesar a fi depus pe termen lung
    – rezerva fata de o initiativa care sa se bazeze exclusiv pe internet

    In ceea ce priveste idea partidului coagulat pe internet, exista ceva sanse ca acesta sa functioneze pe o nisa oarecare dar grupul relativ mic care s-ar aduna pe o astfel de nisa nu ar avea nici o semnificatie imediata ori deosebita pentru restul electoratului sau pentru viata politica in ansamblu.
    Internetul chiar daca este un punct de plecare trebuie ulterior sa ramana doar un instrument de comunicare iar accentul sa se puna pe actiunile concrete ale organizatiilor din teritoriu.
    Pentru electoratul neimplicat intr-o astfel de initiativa nu dicutiile online despre doctrine sau alte teoretizari au impact ci actiunile concrete organizate de grup, pe care le pot vedea si la care eventual pot participa. Doar votul celor implicati in initiativa si a cativa prieteni si rude nu este de ajuns, daca un partid nou vrea sa se afirme atunci are nevoie sa devina vazut si apreciat de restul electoratului.

  9. Despre un nou partid am citit numai poezie pana acum. Asta e prima proza. Incep sa sper ca se poate, desi cred ca e prea tarziu.

  10. Sunt de parere ca un URR in 2011 ar avea infinit, de castigat, mult mai multe voturi decat in 2004.
    Oameni buni, ganditi-va ca la urmatoarele alegeri, practic, nu va mai exista vot popular!Actualele partide se vor baza in mare masura pe „reteaua”(organizatii in fiecare localitate, membri fideli, bani de cumparat voturi, organizarea de fier a zilei votului etc.) dezvoltata in cei 20 de ani!Pentru ei, o prezenta scazuta la urne va fi mana cereasca…
    „Reteaua” este ceea ce i-ar lipsi unui nou partid; sunt convins ca ar compensa pe votul popular daca isi va dezvolta suficient canalele de transmitere a mesajului!
    Un partid nu are cum sa se formeze pe net, insa isi poate transmite foarte multe din mesaje spre un anumit target, prin intermediul acestui canal de comunicare.
    Pentru a avea castig de cauza, un nou partid ar trebui sa porneasca cu foarte mult entuziasm, spirit de sacrificiu,viziune pt un ideal comun!
    Din pacate, marea problema pe care o simt atat in tonalitatea discursului lui Cosmin Alexandru, cat si in jurul celor care au facut politica si îi cunosc este tocmai lipsa celor 3!
    Exista o stare de infrangere in mentalul social-posibil indusa.Cand vom reusi sa invingem aceasta stare, cand ne vom inflacara doar la gandul unor adevarati lideri romani(dau un ex. Corneliu Coposu),cand vom crede cu adevarat ca sistemul poate fi invins…abia atunci putem face partidul politic pe care il dorim cu totii in Romania sa ne reprezinte interesele!

  11. Prima dată când am luat cunoştinţă de acest Cosmin Alexandru, a fost recent, urmărind o dezbatere pe TVR despre un nou partid. A avut o intervenţie telefonică din care s-a vazut că este singurul de-acolo cu noimă în ce spune.

    La fel şi acum, în tot torentul de opinii, analize, speculaţii şi consideraţii asupra unui nou partid, este singurul care ştie despre ce vorbeşte. Are o evaluare perfect pertinentă, realistă şi atingând esenţialul. Interesant este şi faptul că, deşi este de departe cel mai competent să vorbească de un nou partid, nu s-a aruncat în dezbatere. …Sau poate tocmai de aceea.

    • L-am aruncat noi in dezbatere, ma bucur ca v-a placut.

      Am promis sa intretin conversatia aici pe contributors. Mai aveti si alte idei de oameni de la care ati avea ceva de invata util la subiect?

      CG

      • Din păcate nu sunt conexat la structurile intelectuale, profesionale ori publicistice din România, pentru a cunoaşte mulţi oameni valoroşi. Cred însă că ar trebui căutaţi oameni cu experienţă directă în construcţia de partid, evident alta decât partidele cleptocratice române. În acest sens, dl. C. Alexandru pare a fi o alegere ideală.

        În primul Dvs. articol despre un nou partid, care a avut atâta succes şi a inaugurat dezbaterea, aţi sesizat corect că accentul trebuie pus pe construcţia şi funcţionarea partidului, nu pe ideologii, intenţii, idealuri, persoane. Nu există oameni buni sau răi, ci oameni care acţionează bine sau rău în funcţie de contextul în care sunt puşi. La fel, un partid cu reguli bune va selecta şi favoriza acele comportamente care vor duce la atingerea scopurilor politice propuse.

        Ulterior, l-aţi adus pe dl. Alexandru cu un discurs lipisit de grandilocvenţe şi autocelebrări, care ne învaţă de ce probleme reale ne lovim în construcţia unui partid anti-establishment.
        Ţinei-l aproape, poate mai cunoaşte dânsul alţi oameni de acelaşi calibru.

        Oricum, dacă există vreo speranţă de succes al unui nou partid, atunci numai plecând de la o abordare realistă, în care componenta „managerială” să fie privilegiată, cel puţin la început. Dacă eram scandinavi, aş fi îndemnat la mai multă ardoare, mai multă dezbatere. Noi însă, nu de asta ducem lipsă, ci de rigoare şi realism.

      • Intrebare pusa fara vreo rea intentie:

        Cum veti face sa puteti depista si neutraliza „intrusii” (cei veniti cu misiunea de a realiza „divide et impera” etc – platiti sau nu de alte partide/interesati)?

        … Adica un sistem de genul „checks and balances” sau altceva eficient …

      • Uitasem ce e mai important.
        Un partid viabil organizaţional şi electoral nu poate avea decât obiective concrete, enunţate simplu şi clar.
        Un partid care-şi scrie pe drapel idealuri gen „cinste, anticorupţie, transparenţă, prosperitate, dreptate, adevăr” nu este o construcţie politică serioasă. În cel mai norocos caz, el va surfa pe valul unei exasperări populare, care-l va propulsa electoral, dar se va răsufla la proximele alegeri, pentru simplul fapt că asemenea obiective ideale nu pot fi nicodată realizate.

        Un partid nu poate exista decât dacă reprezintă interese concrete. De aceea partidele cleptocratice române rezistă, pentru că reprezintă interese. Că ilicite, este altă discuţie.

        De aceea, la proiectarea unui partid, trebuie identificate acele interese concrete ale acelor grupuri care-ţi pot aduce voturi. Sună cinic, oportunist !? Nu, dacă aplici această tehnică în funcţie de principii politice valabile.

        Probabil că cele mai multe voturi ţi le-ar aduce satisfacerea interesului românului de a primi leafă mare şi pensie cât mai devreme. Un partid necinstiti şi populist ar lansa sloganul „leafă mare şi pensie la toată lumea” pentru a ajunge la putere, ştiind bine că e imposibil.

        Un partid serios va încerca să identifice acele interese colective ce sunt atât realizabile cât şi dezirabile la nivel naţional. Spre exemplu „scăderea TVA” va găsi adepţi printre întreprinzători, „controlul importului de produse agricole” va găsi adepţi printre agricultori, „credite agricole” va bucura ţăranii, iar „restructurarea poliţiei, finanţelor şi vămilor” va atrage o majoritate din toate păturile.

        Odată identificate interesele-ţintă, ele trebuiesc transformate în teme de campanie. Restul nu este decât tehnică şi …resurse. A propos resurse: dacă întreprinzători interesaţi de scăderea TVA, controlul importurilor de alimente sau sprijin de stat pentru proiecte corecte şi transparente vor să sponsorizeze partidul, sunt bine-veniţi.

        Aşadar, fără a reprezenta interese concrete, expuse transparent, un partid nu poate rezista.

        @MLZ
        nu prea îmi este clară legătura dintre „checks and balances” şi controlul intrărilor în partid
        anyway, cred că intrarea în partid a unor „elemente ostile” poate fi controlată cu relativ succes pe căi tradiţionale: primirea în partid nu se face automat şi orbeşte, ci candidatul oferă date detaliate despre sine, care sunt apoi profesional verificate de partid
        în 90% din cazuri, dacă respectivul candidat are legături primejdioase, acestea vor ieşi la iveală, iar adeziunea sa la partid va fi politicos respinsă

  12. Felicitari pentru interviu! Este binevenit, ca o ploaie de vara peste o zi fierbinte (ca prea ne infierbantasem cu totii in ultimele zile…).

    Sunt de acord cu cele spuse de domnul Catalin Alexandru, inclusiv despre neajunsurile unui partid de internet si mai ales despre neajunsurile argumentatorilor virtuali. E greu cand e sa sari la fapte.

    Cred insa, dupa cum a spus si cineva mai sus, ca in 2012 contextul i-ar fi mai favorabil unui nou partid decat i-a fost URR-ului in 2004. In 2004 aveam 20 de ani si am crezut sincer in Alianta DA ca alternativa, deci nu aveam niciun motiv sa caut o varianta mai „excentrica” precum URR (desi mi-aduc aminte si-acum surpriza pe care am avut-o cand dl. Victor Rebengiuc a fost sustinatorului dlui Alexandru intr-o emisiune cu candidatii la presedintie…cred c-a fost prima oara cand am realizat clar ca exista URR). E adevarat, „ura” de PSD era atat de mare in 2004 (mai ales in Bucuresti), incat inclinatia spre votul util era inevitabila. Azi, in locul „urii” cred c-a aparut mai degraba scarba si ea este mult mai difuza. Neindoielnic, 2012 mi se pare un an mult mai bun pentru un partid nou.

    Dar cheia succesului unui astfel de partid, la nivel de strategie, nu de tactica, este antrenamentul pentru o victorie a la longue, candva in 2016. Pentru ca un hei-rup national, in care oamenii sa creada ca gata – in 2012 avem o noua salvare, nu va folosi nimanui. Dimpotriva, va genera o noua mare dezamagire. In 2012, obiectivele trebuie sa fie mai mici: intrare in parlament (plus eventuale 2-3 primarii mari). Forta acestui partid ar urma sa se formeze in perioada 2012-2016, cand – prin puterea exemplului – ar putea cuceri un electorat mult mai larg.

    Poate fi fezabila si varianta propusa de dl. Alexandru, cu centrele pilot, dar daca nu mai insel Legea Partidelor te obliga sa ai filiale si candidati intr-un numar mare de judete, cel putin la nivel formal.

  13. din pacate, eu sunt sceptic in privinta succesului unui nou partid in romania.
    intamplarea face ca am participat la o astfel de constructie tot prin 2000. esec total, nu al meu, al ideii in sine.
    cred ca romanul este scarbit de politica in general, nu neaparat de figurile existe acum. cei care nu vor dori sa voteze pentru actualele partide pur si simplu vor sta acasa, nu vor iesi sa voteze partide noi.

    dl alexandru a punctat foarte bine chestiunile din zona organizatorica. nu ma duc la bani si sedii. vorbesc doar de vot. are cineva idee cat de greu se aduna numarul complet de candidati pe liste? iar daca listele nu sunt complete, partidul s-ar putea sa nu prinda loc in sectiile de votare din localitatea in cauza. apoi, e nevoie de aproximativ 20.000 de reprezentanti in sectiile de votare. din nou, o resursa umana imensa!!!

    in fine, legat de voluntariat. in ciuda bunelor intentii si a declaratiilor, romanul e cam a-voluntar. putem sa blogarim si facebookim cat vrem, afisele nu se vor lipi singure, iar pliantele nu intra in cutiile postale de capul lor. in definitiv, cine sta mult pe net? cei tineri. ori, cercetarile sociologice arata ca tinerii sunt cei mai lenesi in ziua votului, fata de batrani si middle age, care merg la vot si vor vota partidele traditionale.

    sunt doar cateva consideratii; nu doresc sa intru in disputa cu nimeni. pana la urma, daca am fi cu totii pesimisti, cum ar fi avansat omenirea?

    • Si de „super-nisa” ti se pare in schimb maaaare lucru? Pai asa mai bine ne intilnim la o bere si dezbatem.
      Daca partidul ramine la fixul lui Ghinea – „urban-clasa de mijloc” este un esec din start. Nu mai bine infiinteaza sindicatul corporatistilor cu fitze care citesc Esquire si se cred activi cind posteaza pe net un comentariu?

      Un partid nou are nevoie de anvergura nationala.
      Fara patriotism si fara o idee generoasa la baza nu se va face nimic. Veti obtine o organizatie tip societate pe actiuni. Asta o spune si Cosmin Alex f clar.
      Cine dintre cei care citesc si scriu aici are atita drag de Romania incit sa mearga si sa educe societatea din provincie vreo 4 ani si abia apoi sa candideze? Asta ar insemna cu-adevarat o altfel de politica si o dorinta reala de a schimba ceva.

      Noul partid ar trebui sa propuna o noua generatie de sacrificiu. Dar nu sa se sacrifice ca Plesu & Co sau rev 22 in administratie. Ci in tara, in orasele mici si in sate, unde sa creeze nuclee si sa le explice oamenilor ce e de facut.

      Va bagati la asa ceva domnii Ghinea, Aligica, Ernu, Iaru si cine mai vrea pe aici schimbari?

  14. Bun interviul. Am avut senzatia unui bisturiu care taie si releva adevarul, e drept, plin de puroi.
    Felicitari pentru interviu.

    Tendinta de supralicitare si de vocalizare execesiva se vede deja.

  15. Cred ca ideea domnului Leca e cea mai aproape de reusita.Sunt multi politicieni in PD-L cinstiti si onesti dar partidul trebuie reformat.Cred ca a fost o greseala ca URR sa fuzioneze cu PNTCD.Sunt o simpla observatoare a vietii politice romanesti dar stiu ca voturile au cea mai mare importanta cand vrei cu adevarat sa faci ceva pentru tara. Am lucrat la o firma privata inca din 1992 si aveam discutii politice amiabile cu seful meu(el simpatizant PSD,eu simpatizant PNL)si-mi spunea „vedeti ca Daniel Daianu nu face nimic”,eu argumentandu-i ca singur nu poti face nimic,trebuie sa fii sustinut de colegii de cabinet si de Primul-ministru. Desi profesionist desavarsit ,nu a reusit sa faca prea multe pentru tara chir daca a fost ministru,cei din PNL retragandu-i sprijinul politic pentru ca aveau alte interese,sau poate ca nici macar nu intelegeau ce vroia sa faca. URR,de care-mi legasem sperantele inca de la aparitia pe scena politica,pentru ca era format din tineri cu alte principii si idealuri, a disparut mai repede decat ma asteptam.Un nou inceput merita oricand,pentru ROMANIA.Va doresc ganduri bune.

  16. Felicitari pentru interviu. Felicitari pentru initiativa de a lansa un nou partid, curat, integru, diferit de toata actuala oferta de pe piata.
    Dupa atata lehamite acumulata fata de actuala clasa politica, eu sunt convins ca oamenii ar sprijini o idee curata, nu doar prin vot, ci si dpdv material (contributii, donatii). Eu personal as face-o…si sunt convins ca multi altii s-ar alatura.

  17. Ideea infiintarii unui nou partid curat si cinstit este admirabila dar total nerealista.
    E o iluzie si faptul ca un astfel de partid ar rezista in timp fara sa fie infestat de animalele politice si de diverse interese de grup. Daca va ganditi sa contruiti un astfel de partid pe personalitati discutabile ale Romaniei de azi mai bine renuntati ca e un esec inca de la inceput.
    Nicaieri in lume nu exista un astfel de partid si a spera altceva inseamna sa nu tii cont de insasi esenta partidelor politice; acestea sunt structurate de la bun inceput pe doctrine care sa se regaseasca intr-un anumit grup/categorie sociala. O doctrina a cinstei si performantei, oricat de nobila este ea, nu va reusi in veci sa se impuna intr-o lupta politica. Unui astfel de partid ii lipseste un public tinta clar definit. Pe cine va reprezenta un astfel de partid? Romanii cinstiti? E un termen relativ si difuz. Micii intreprinzatori? Multi dintre ei sunt deja afiliati din interes la un partid sau altul si oricum nu dau masa critica necesara pentru a castiga alegerile. Dificil sa vii cu ceva nou si credibil, minciunile electorale ale actualilor politicieni au dus in derizoriu orice idee buna.

    E si mai putin realist sa crezi ca un astfel de partid poate intra cu sanse reale in alegerile de anul viitor. Un partid are nevoie de bani si asta nu se obtine din mecenat. E nevoie de compromis si e bine stiut ca banii vin daca servesti si interesele celui ce-i da. Si e nevoie de multi bani ca sa concurezi cu sanse contra pomenilor electorale, autocarelor si carutelor ce indruma masele la urne. Nu mai spun de masina oficiala de discreditare a oricui reprezinta un pericol.

    Parerea mea e ca va concentrati eforturile intr-o directie gresita.
    Ne lipseste altceva ca sa putem schimba Romania.
    Nu un partid politic este lozul castigator si nici nevoia reala a societatii romanesti.
    Ar trata efectul si nu cauza problemei.
    Cauza problemei este lipsa societatii civile active, a unui grup credibil care sa coaguleze oamenii si sa dea o replica puternica la abuzurile politice.
    In acest moment societatea romaneasca este resemnata si dezbinata si de aceea politicul a luat-o razna. Nu exista reactie inversa de reglaj din partea societatii asupra celor pe care i-a ales sa o conduca si sa ii reprzinte interesele.
    In plus auto-intitulatele elite romanesti sunt total desprinse de realitate si ori dau dovada de o mare naivitate ori au facut prea multe compromisuri cu politicul.
    E nevoie de ceva nou, de oameni care sa se recomande prin ceea ce au facut in viata in domeniile lor de activitate, de valori reale care sa poata sa reaseze sistemul valoric romanesc pe pozitii firesti. Oameni care sa mature din start schelalalielile parvenitilor si lichelelor. Oameni credibili prin ei insisi, prin ceea ce au realizat si nu vedete de mucava realizate prin sprijinul rudelor sau amicilor. Practicieni si nu teoreticieni care despica firu’n patru in vorbe sofisticate doar pentru a-si satisface egoul.

    Construirea unui ONG puternic care sa poata sa amorseze reactia civica cred ca este cea mai buna cale. O organizatie care s apropuna valori proaspete, reale si care in timp sa devina un laborator de lideri.O astfel de initiativa ar putea spera sa dea chiar viitorul presedinte al Romaniei, unul cu adevarat independent politic, arbitru al puterilor din stat si capabil sa fie primul care sa alerteze cetatenii despre eventuale abuzuri politice.

    Ar mai fi multe de spus despre o asemenea initiativa, despre avantajele ei si despre posibile directii de dezvoltare a unei asemenea initiative, dar ma opresc aici pentru ca e deja un comentariu foarte lung.

  18. Domnule Ghinea,

    Ma bucur sa mai vad in presa vesti despre deea ce a fost URR si ce mai este in prezent Cosmin Alexandru.

    Imi face in acelasi timp placere sa constat ca forumul contributors pare sa aiba o alta categorie de comentatori decat cea de pe hotnews, care este constant poluat de opinii … sa zicem neconstructive.

    Ma incumet sa scriu un comentariu, in primul rand ca sa va felict pentru ideea interviului, si in al doilea rand pentru cateva marturisiri:
    1. sunt unul dintre „tradatori”, care a votat util, si din pacate trebuie sa ma felicit pentru asta (cum ar fi fost cu Nastase presedinte.. nu vreau sa imi inchipui).
    2. mai sunt o data „tradator”, pentru ca intr-o buna zi mi-am facut bagajul, am plecat la studii, si am sa ma mai intorc acasa pe la pensie (un alt lucru pentru care ma felicit… dar sa ne intoarcem la subiect).”Tradator” de data asta pentru ca, daca as fi ramas, as fi fost cu siguranta implicat activ in URR (jobul imi permitea la vremea respectiva).

    Pentru Cosmin: Te-am vazut pe PRO la o emisiune si in acceasi zi v-am gasit pe net. Cred ca in aceeasi saptamana am intrat in contact pe site. Ideile erau extraordinare. Oamenii „unici” (cum bine spui) dar extrem de putini. Cred ca ai mizat mult prea mult pe calitatea asta. Si mai cred ca daca ati fi avut rabdare, poate URR era azi un partid adevarat, cu o alternativa la mizeria din politica romaneasca.

    Nu imi aduc aminte numele individului pe care l-ati trimis in cursa prezidentiala, dar prestatia lui in dezbaterile televizate a fost pur si simplu PENIBILA (si nu folosesc des cuvantul asta). Dezbaterile alea se transmiteau in toata tara. Ar fi fost ocazia perfecta ca TU sa iti asumi candidatura, stiind ca oricine altcineva din URR nu ar avea sanse sa le castige, si sa folosesti ocazia asta iesita din comun ca sa vorbesti romanilor pe TVR asa cum ai vorbit pe PRO si m-ai convins pe mine.

    Parerea me sincera este ca URR a gresit miza candidaturii. Alegerile era clar ca nu le veti castiga… singurul scop trebuia sa fie promovarea ideilor voastre, si asta cel mai bine o faceai TU. Cu tot respectul pentru candidatul vostru de atunci (nu il cunosc personal, dar sunt convins ca e un „unic” ca si tine) dar carisma lui a fost inexistenta in dezbateri.

    Am inteles foarte bine ca URR vrea sa treaca puntea fara sa se faca frate cu dracul, dar pentru asta trebuiea sa isi faca „barca” cu multa rabdare, chiar daca ar fi durat 2 cicluri electorale in plus ;).

    Succes in continuare !

  19. Citeva raspunsuri:

    Cum impaci principiile ce stau la baza miscarii cu realitatea operationala bazata pe cash flow?

    –– Realitatea bazata pe cash-flow tine de cit de ENERGIC si COERENT va fi condus noul partid. O conducere CORECTA si ENERGICA, FARA JUMATATI DE MASURA va aduce aderenti si popularitate noii formatiuni politice, intr-o Romanie in care marile partide actuale au devenit NEREPREZENTATIVE pentru INTERESUL OMULUI DE RIND/INTERESUL PUBLIC.

    Are vreo sansa de supravietuire si independenta (dpdv financiar) un grassroot movement in Romania, intr-o societate atat de polarizata ca venituri si grad de cultura politica? Ce pot face amatorii bine intentionati in fata “profesionistilor” cu buzunare adanci, intr-o societate in care micul si mustarul sunt inca sabia care poate oricand fi aruncata in taler? E mai buna lupta de gherila si whistleblowingul din tabara societatii civile, in speranta recladirii unei normalitati morale si a obtinerii unei sanctiuni a status quo-ului actual de catre electorat?

    –– Romania are nevoie de NOI POLITICIENI !, de oameni noi in politica, de oameni onesti in politica. LIDERII care VOR REUSI sa convinga oamenii onesti sa SE IMPLICE IN POLITICA, vor reusi sa PUNA PE PICIOARE o noua organizatie politica, COERENTA si PUTERNICA. Conducerea energica va insemna LIDERI ONESTI care sa actioneze CORECT dar NEIERTATOR/DUR. Incompetentii, hotii si cei incompatibili cu functiile publice vor trebui „VINATI” de catre conducere si inlaturati. Mentinerea CURATA a noii organizatii politice va fi UNICA GARANTIE pentru electorat ca acea formatiune MERITA sa ajunga la putere. Asta insemna NISA ! Un partid care sa faca ceea ce trebuie, adica exact ceea ce acum NU SE FACE ! ORDINE si CORECTITUDINE in limitele impuse de sistemul democratic.

    FERMITATEA politicilor REFORMISTE va fi proba ca noua formatiune politica ESTE CAPABILA sa ia taurul de coarne. Romania are probleme grele si romanii NU VOR SUBSCRIE la o formatiune politica MOALE ! Vor subscrie insa la o formatiune politica, care sa dovedeasca NERV, FORTA, POTENTIAL pentru Romania si deci pentru ei.

  20. Referitor la amatorii bine intentionati:

    Cine zice ca toti cei bine intentionati sint amatori ? Daca o sa cautati cite ceva despre „Miscarea Tehnocrata” o sa va lamuriti ca nu e chiar amatorism.

    Nu sintem multi si nu sintem doar noi. Sintem citiva si de ceva vreme nu cedam. Campaniile pe internet sint in crestere si nu stie inca nimeni, cit de departe se poate ajunge. Daca nu s-a mai facut/reusit (desi s-a facut pentru ca URR este un PRECEDENT) NU INSEMNA CA NU SE POATE FACE sau nu se poate reusi. E o chestiune de TENACITATE. Sa fii LUPTATOR. Sa lupti pina la capat pentru REFORMA.

    Politrucii lupta pentru a fura si nu STIU SA RENUNTE.

    Noi vom lupta pentru REFORMA. NU STIM SA RENUNTAM. Numai asa politrucii pot fi invinsi. Daca nu am cedat cind a fost mai greu (adica pina acum, cind mai nimeni nu a crezut ca un nou partid politic poate face ceva bun pentru Romania), de ce am renunta acum, cind suportul populatiei pentru un asemenea proiect e in crestere ?

    Romania TREBUIE REFORMATA, nu alta data, ci ACUM. Nu ne putem permite sa mai asteptam INCA 20 DE ANI !

  21. Va multumesc ca ati tinut cont de observatia mea legata de URR.

    Cred ca interviul cu Cosmin Alexandru este suficient de clar si de explicit pentru ceea ce inseamna o nou miscare politica in Romania.

    Poate Cosmin Alexandru inca nu stie cat de important a fost rolul domniei sale, desi tanar la aceea vreme, cum nici eu nu am stiut cine a schimbat atat de multe lucruri in ASE.

    Intr-un interviu din cadrul RL in care se povesteau/relau o parte din povestile legate de 22 Dec. 1989. Cosmin Alexandru, extrem de modest, a povestit ceea ce a facut si cum a actionat atunci si unde s-a manifestat. Citind acel articol am inteles de ce o serie de lucruri, care de altfel mi se pareau firesti in 1990-1992 la ASE, nu le-am mai regasit in 2010. intr-adevar omul sfinteste locul.

    In 1990 am decis sa devin student la ASE si am ramas surprins de o anumita deschidere, poate cumva dictata de acele vremuri, manifestata de profesori. Coreland cele povestite de Cosmin cu cele vazute si traite am inteles ca rolul tinerilor de la aceea data a fost extrem de important. O sa explic in continuare ce am vrut sa spus.

    Incet, in timp, pentru ca promotia mea a fost obligata sa faca 5 ani la zi, sau 6 la seral sau ff – actualul cursuri la distanta, raportul student- profesor s-a deteriorat sensil. Si culmea nesimtirii a fost modul in care s-a desfasurat licenta obligatorie. Atunci facultatile private, care erau acreditate temporar, cum erau toate cele private din aceea vreme, au fost obligate sa sustina licenta la ASE. Am avut un profesor interesant la Managementul in industrie care a altoit niste subiecte extrem de specifice la licenta si a facut sa pice multi studenti si de la ASE, dar mai ales de la cele particulare ( nu visasere acestia ca fostul meu profesor o sa tranteasca un subiect legat de prototipuri – cati stiu despre ce este vorba???). La contestatii au trecut numai cei de la facultatile private: se zice ca spaga a fost 500 DM. Lista lor a fost una extrem de lunga. Spaga nu a ajuns la nefericitul profesor care a avut neinspiratia cu acel subiect…

    E bine poveste nu se termina aici. Am reluat legatura cu ASE in zilele noastre si m-am ingrozit. Situatia sin 2010 este mult mai rea decat era in 1995.

    Concluzie: presiunea creata de studentii de atunci, printre care se numara si Cosmin Alexandru, a introdus, chiar si temporar, progresul in ASE. Acum, lucrurile sunt aproape ca pe vremea lui Ceasca…

    Pentru cele facute odata de Cosmin Alexandru la ASE si la URR, multumesc!
    Reluarii nu ajuta la nimic, trebuie ceva nou, si suflul tinerilor nu il regasim aici!
    Pacat!!!

  22. Dincolo de bani, organizare, resurse umane și mesaj există o piedică insurmontabilă despre care interviul nu vorbește: SISTEMUL și-a creat un mecanism aproape perfect de autoconservare prin adoptarea sistematică a unei legislații ultraconservatoare.

    Parlamentul este un club „select” din care se poate doar ieși. Nu există intrări, nu există „new comers” – există doar cei care nu țin ritmul și pleacă (PDAR, PUNR, PSM, PNȚCD, PRM). Nu avem în 21 de ani contra-exemple notabile (revenirea PNL în 1996 se datorează reprimirii în CDR). Mai putem nota intrarea în PE a unui partid nou PLD (Stolojan) – dar nu este semnificativ pentru această discuție.

    Ar trebui să fie motiv de îngrijorare că primenirea clasei politice nu se poate face prin partide noi ci doar prin canalele ierarhice ale partidelor existente. Văd că acest lucru este omis sistematic din discuțiile publice pe marginea reformei politice și morale a societății

    Obsesiile prezidențiale de modelare a Legii fundamentale vor agrava și mai mult situația. Un parlament unicameral, cu mai puțini parlamentari fiind exact în sensul conservării status quo-ului actual. Afirmația și isteria, bine vândută la public, cum că avem prea multe partide, politicieni, parlamentari face foarte mult rău unui sistem democratic încă imatur. Eu cred exact contrariul: avem nevoie de mai multe partide și politicieni în România.

    Va fi nevoie de relaxarea legislației pentru ca un partid tip URR să reușească ori aceasta trebuie să vină de la establishment-ul poitic actual. E o contradicție în termeni, nu?

  23. Fara sa am pretentia ca am avut dreptate, iata domnule Ghinea ca privit din partea cealalta a baricadei, din cizmele celui care “stie despre ce vorbeste” (asa cum sugeram ca trebuie facut in comentariul meu din celalalt articol al dumneavostra) lucrurile nu mai sunt asa simple cum mi-ati sugerat in raspuns. Ba mai mult, domnul Cosmin Alexandru puncteaza ca fiind probleme ca fiind absolut necesare a fi luate in consideratie inainte de a pune bazele unui partid exact problemele ridicate de mine:
    a) inainte de toate banii
    b) accesul la mass media
    c) efortul personal
    d) continua tentatie e mijloacelor de lupta necurate
    e) necesitatea unor lideri autentici
    Nici in comentatiul meu anterior, nici acum nu incerc sa demonstrez ca un nou partid care sa aiba ca platforma inainte de toate onestitatea, nu are sanse. Ce incerc sa spun este ca ne entuziasmam prea usor si ca probleme de asemenea anvergura (si nu numai acestea, desigur) trebuie tratate profesionist. Si inainte de toate trebuie identificate greutatile unui asemnea demers si gasite solutii (reale) pentru acestea.
    Felicitari pentru ideea de a prezenta punctul de vedere al cuiva implicat in fenomen.

  24. @Cristian Ghinea
    „Doar ca localele sint chiar o miza mica pt un asemenea partid, in fond de la centru trebuie plecat cu curatenia si reforma, din parlament si guvern.”
    Nu cred ca aveti dreptate.Din contra.Localele sunt singura oportunitate de a demara curatenia si reforma. Am sa arat imediat de ce.
    @Răsvan Lalu
    „Un partid viabil organizaţional şi electoral nu poate avea decât obiective concrete, enunţate simplu şi clar.”

    Cauza PRINCIPALA a situatiei actuale este imoralitatea si lacomia cvasituturor fruntasilor politici si a cvasituturor conducatorilor de institutii de stat.Puse in slujba intereselor personale si de grup.
    Impunerea treptata de conducatori morali si corecti se poate face.Inceputul ar putea fi localele din 2012.
    Un partid ar putea nominaliza pentru functiile de primari si presedinti de CJ-e doar candidati care sa asume public ca daca vor fi alesi vor respecta urmatoarele doua idei:
    1.-vor posta zilnic si detailat pe site-ul unitatii absolut toate cheltuielile (atat cele cu achizitiile de materiale,servicii si investitii cat si cele cu retribuirea personalului si a conducerii)
    2.-ar recupera in max.3 luni de la cei vinovati toate prejudiciile aduse institutiei in cazul in care institutia ar pierde irevocabil un proces( sau ar esalona recuperarea sau ar intenta proces pentru recuperarea prejudiciilor).
    Candidatii ar trebui sa promita public ca daca vor fi alesi si nu vor respecta aceste doua idei vor demisiona.
    Aceste idei sunt corecte si oportune,nu contravin legislatiei si sunt populiste in sens bun.Asumarea lor publica de catre candidati in campania electorala (si de catre un intreg partid) ar trezi interesul,simpatia si sprijinul mijloacelor media neutre ( daca mai exista asa ceva) si al cetatenilor nemultumiti,dezamagiti,nehotarati si chiar a celor indiferenti.
    Eu cred ca acei candidati credibili care ar asuma public aceste idei ar avea sanse bune de a castiga.Si daca ar fi alesi nu ar putea motiva nerespectarea lor pentru ca materializarea acestora nu necesita cheltuieli.Si acei primari sau presedinti de CJ-e care ar respecta aceste idei ar fi un exemplu despre cum se pot castiga alegerile si despre un alt mod de a face politica.

    La alegerile parlamentare partidul ar putea asuma in campania electorala ca daca va ajunge la putere :
    -va propune la conducerea unitatilor de stat (ministri,prefecti,directori de regii,agentii,unitati de invatamant si sanitare,inspectori-sef) doar persoane care sa asume public ca vor respecta cele doua idei
    -va incerca sa reglementeze(legifereze) cele doua idei

    Sloganul ar trebui sa fie: Transparenta si Responsabilitate.
    Transparenta in privinta tuturor cheltuielilor unitatilor de stat si responsabilitate in privinta recuperarii prejudiciilor.
    Eu cred ca aceste doua idei pot fi acele „obiective concrete, enunţate simplu şi clar.”
    Eu cred ca impunerea lor treptata nu poate fi demarata decat de persoane care le accepta benevol.Si acceptarea lor poate fi facuta la inceput doar de persoane alese si nu numite.
    Mai mult despre aceste idei pe forumul siteului http://sansapentruromania.wordpress.com.

  25. 1.noul partid e o utopie.
    2.fara ideologie si motivatie clara e greu sa tii oamenii uniti si sa nu dezerteze la primele dezacorduri sau dezamagiri.
    3.trebuiesc bani si timp.
    4.e diferenta mare intre vorbe si fapte.
    5.nu ai cu ce motiva lipitorii de afise,propagandistii din om in om,conducatorii locali.
    6.cati si-ar parasi carierele,firmele(vorbesc de aia care au dovedit ca stiu cum) ca sa fie angajati la stat pe salarii derizorii?putini,foarte putini.
    alternative:
    a.miscare civica care sa puna presiune in permanenta pe partide.a mai zis cineva asta,mai sus.
    -nu necesita intreruperea carierei,a afacerii,poti fi inlocuit temporar in caz de nevoie,o poti exercita pe diverse canale de comunicare si cand este nevoie( numai in cazuri exceptionale) in strada.
    b.infiltrarea in partide.
    – de ex infiltrarea in pnl care are sanse foarte mari sa acceada la guvernare in 2012.nu este foarte bine reprezentat in teritoriu si poate fi initiata o miscare in interiorul lui, care sa puna o presiune morala pe actiunile sale.
    -sau in psd in organizatia de tineret.
    realist vorbind,pd-l nu mai are sanse de revenire si nu cred ca in conditiile de lupta ptr putere din partid, nu va iesi sifonat si mai tare.

    in concluzie,articolul pune punctul pe i si de final al albei ca zapada..daca sustinatorii portocalii mai sperau la un pd reesapat,aici ar trebui sa-si reconsidere optiunile de vot.
    tot mai mult ma gandesc in ultima vreme ca singura noastra sansa e sa avem noroc de un lider providential, care sa procedeze ca in georgia.
    http://www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Lado_Gurgenidze_fost_prim-ministru_al_Georgiei-_-Am_concediat_toata_politia_pentru_coruptie_0_428957734.html#commentsPage-1

    • 1.noul partid e o utopie.

      – De ce ? Cele existente acum nu mai reprezinta populatia.

      2.fara ideologie si motivatie clara e greu sa tii oamenii uniti si sa nu dezerteze la primele dezacorduri sau dezamagiri.

      – Cine zice ca nu exista ideologie. Ea exista si se numeste NeoTehnocratie – Vezi documentatie destula pe site si pe facebook. Sint mii de postari pe facebook si sute de pagini pe site.

      3.trebuiesc bani si timp.

      – Daca se face ceva serios, se gasesc si bani. Timpul nu este o problema. Proiectul a fost lansat in 2005 (fara legatura cu URR-ul care la acea vreme fuziona cu PNTCD). In 2007 a aparut site-ul. Din primavara 2009 se lucreaza la el. Referiri pot fi gasite prin cautare pe web a termenilor „neotehnocratie” sau „miscarea tehnocrata”.

      4.e diferenta mare intre vorbe si fapte.

      – E drept. Eu prin numarul de postari pe care le am pe internet, am dovedit cam la ce nivel sint. Este rindul celor care vor sa puna umarul sa dovedeasca ce pot. Unii sint fosti membri URR, altii nu.

      5.nu ai cu ce motiva lipitorii de afise,propagandistii din om in om,conducatorii locali.

      – Ai cu ce-i motiva. Cu o ideologie in care sa creada cu adevarat. Daca ai o ideologie care se tine pe picioare, oamenii sint dispusi sa puna umarul. E drept ca pentru a-i convinge ai MULT DE MUNCA, dar pentru mine cel putin, asta nu e o problema. Nu sint insa doar eu, deci cred ca problema e rezolvabila.

      6.cati si-ar parasi carierele,firmele(vorbesc de aia care au dovedit ca stiu cum) ca sa fie angajati la stat pe salarii derizorii?putini,foarte putini.

      – Ramine de vazut. Vom lucra cu multi tineri, care au mai mult timp. E nevoie de scoala de politica. Ea se face pe facebook cu mii de oameni. Se face si aici si fenomenul se va amplifica.

      b.infiltrarea in partide.
      – de ex infiltrarea in pnl care are sanse foarte mari sa acceada la guvernare in 2012.nu este foarte bine reprezentat in teritoriu si poate fi initiata o miscare in interiorul lui, care sa puna o presiune morala pe actiunile sale.

      -sau in psd in organizatia de tineret.
      realist vorbind,pd-l nu mai are sanse de revenire si nu cred ca in conditiile de lupta ptr putere din partid, nu va iesi sifonat si mai tare.

      –– Presiune morala pe actiunile PNL este CRINCENA dar rezultatele JALNICE. Rezultatul ar putea fi scoaterea partidului in decor. Reformarea partidelor politice actuale este IMPOSIBILA. Politrucii NU TE LASA SA TE AFIRIMI. De asta INFIINTAREA DE PARTIDE POLITICE NOI cu lideri ONESTI, este UNICA SOLUTIE pentru reformarea clasei politice romanesti.

      –– Nu-l SUBESTIMA pe Basescu. TOTI cei care au facut acest lucru, AU PIERDUT LAMENTABIL. Basescu are intotdeauna o carte buna de jucat. E mult mai abil decit adversarii sai.

      in concluzie,articolul pune punctul pe i si de final al albei ca zapada..daca sustinatorii portocalii mai sperau la un pd reesapat,aici ar trebui sa-si reconsidere optiunile de vot.

      Monica Macovei a anuntat onor, ca daca reforma in PDL esueaza este dispusa sa lanseze un nou partid politic. Fiind cunoscuta ca om serios, e posibil sa nu bata cimpii. E drept ca poate fi si o cacealma care sa puna presiune pe PDL pentru a se reforma. Dupa cum se vede, infiintarea unor noi partide politice, POATE reprezenta o AMENINTARE SERIOASA pe termen mediu si lung.

      „tot mai mult ma gandesc in ultima vreme ca singura noastra sansa e sa avem noroc de un lider providential, care sa procedeze ca in georgia.
      http://www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Lado_Gurgenidze_fost_prim-ministru_al_Georgiei-_-Am_concediat_toata_politia_pentru_coruptie_0_428957734.html#commentsPage-1

      Nu cred ca Georgia e exemplul ideal. Liderii de acolo sint EXTREM DE CRITICATI chiar si de cei din UE pentru incalcarea flagranta a drepturilor omului.

      Solutiile UNIVERSALE sint contraproductive si de obicei creeaza probleme NOI, cu solutii NECUNOSCUTE, FOARTE DIFICILE, adesea mai multe decit cele pe care afirma ca vor sa le rezolve.

  26. O parere
    Aparitia si constructia unui partid nou care sa conteze este o necesitate, dar:
    – este un demers greu si suficient de complicat;
    – daca se vor intrevedea sanse de reusita isi va atrage adversari redutabili dintre actualii politicieni, care ii vor crea suficient de multe piedici;
    – daca rezultatele palpabile vor intarzia, entuziasmul si implicarea vor scadea ( vezi URR),
    – o constructie realizata in graba fara o baza temeinica nu garanteaza atingerea obiectivelor politice propuse;
    si atunci, pentru a nu ramane ” un foc de paie” eu cred ca:
    – ar trebui sa inceapa acest demers ca o miscare civica ce ar trebui sa -si propuna sa atraga in spatiul actiunii civice si politice un numar cat mai mare de oameni. Aceasta miscare ar putea sa – si propuna obiective directe mai simple si mai usor de atins, ar presupune un efort minim din partea membrilor sai si ar putea constitui baza unui eventual viitor partid ( cercul mai larg). In prima etapa tintele de atins ar fi influentarea actualilor actori politici ( dupa parerea mea este nerealist sa credem ca un partid nou infiintat poate intra in parlament la alegerile din 2012 si va putea avea o influienta efectiva in planul deciziei politice) . In etapa a doua s-ar putea cristaliza in interiorul acestei miscari, un partid care abia in urmatorul ciclu electoral ar putea juca un rol politic important. Daca vrem sa construim ceva temeinic nu trebuie sa ne pripim. Intr-adevar un partid nou , modern si cu adevarat democratic ar trebui construit de jos in sus. Dar asta nu se poate repede. Singura sansa ca sa se intample repede ar fi tot de sus in jos, adica un lider foarte cunoscut si carismatic. Dar nu cred ca mai avem asa ceva ( sa fie si credibil pentru aceasta dezbatere).
    In acest sens eu am propus si un slogan: „IMPLICA-TE, CHIAR CONTEZI ! „

    • Ai o strategie BUNA. Este aceeasi cu cea pe care o propun si eu.

      Singura observatie este ca oamenii noi care vor veni, sint OUTSIDERI. Asta este un avantaj. Romania are nevoie de OAMENI NOI in politica si NU DE ROTIREA CELOR VECHI.

      Acesti oameni noi, poate nu sint suficient de rodati ca oameni politici, dar faptul ca SINT CURATI SI NU LI SE POT IMPUTA fapte condamnabile (acte de coruptie, colaborari cu fosta securitate etc) este UN AVANTAJ IMPORTANT.

      Populatia trebuie OBISNUITA sa CEARA aceste lucruri de la oamenii politici. Pentru asta este nevoie de o formatiune care mica sau mare, sa FACA LUCRURILE CORECT.

      Lucrul asta SE POATE FACE, trebuie facut si VA FI FACUT.

      O sa dureze cit o sa dureze. Ideea este sa CONSTRUIESTI SANATOS si nu REPEDE si PROST asa cum se face de obicei in Romania.

  27. Oricit ar fi de greu de acceptat, esecul URR nu se datoreaza stiintei oamenilor care au gindit/construit partidul acesta, ci nestiintei lor. Ni se inculca constant ideea ca internetul mai degraba incurca decit ajuta, incurajind gargara. Am explicat intr-una dintre postarile mele anterioare pe acest site ca e o greseala sa afirmi asa ceva: doar cei mediocri si care nu inteleg fenomenul internet spun asa ceva despre forumuri si dezbaterea pe forumuri, eventual cei din alte generatii care au pierdut startul si il pierd continuu inca si astazi.

    Eu cred ca oamenii astia nu au si nu au avut legatura directa cu fenomenul internet. Indiferent de specific, aproape orice intreprindere importanta din spatiul virtual al webului incepe cu o baza de date: google o are, yahoo o are, ebay o are, amazon o are, orice magazin care se respecta o are, etc. Eu nu am citit nimic in declaratiile lui Cosmin Alexandru despre obiectivul acesta tehnic care ar fi trebuit sa fie chiar primul: inscrierea membrilor si nemembrilor, simpatizantilor si a altor votanti intr-o baza de date de proportii. Spuneam ca trebuie sa oferi puterea oamenilor. Cum faci asta daca nu-i inscrii si nu tii cont de parerile lor concret, cerindu-le parerea si tinind cont de ea direct, invitindu-i periodic la dezbateri incheiate cu vot, toate sau aproape toate in regim online? Pe internet, ca organizatie de orice fel, daca nu ai o baza de date, nu existi. Altfel, despre ce vorbim oameni buni aici?

    • Si-apoi chiar asa, de ce „doar un partid de nisa”, fiindca doar atit ne da voie Cosmin Alexandru? Sa va spun drept, eu nu cred ca gindind in felul asta se poate schimba ceva in Romania: eu n-as sustine niciodata un partid care are obiective de… nisa.

  28. Din punctul meu de vedere, un om care spune ca ar fi dorit sa schimbe fata politicii romanesti dar insinueaza ca a rezistat unor incercari de a fi cumparat, fara sa spuna cine a incercat sa il cumpere este exact la fel ca orice alt politician de acum

  29. Situatia din 2004 e mult diferita fata de cea de acum.
    Atunci exista alianta DA, o alternativa la PSD cu SANSE sa ii indeparteze la putere, e normal ca nimeni nu vroia sa isi riste votul catre o formatiune care nu avea perspective sa intre in Parlament.
    Acum alegerile vor fi castigate cel mai probabil de USL, iar PDL nu are cum sa rateze intrarea in Parlament, exista o mult mai mare disponibilitate a celor scarbiti de clasa politica sa isi riste votul catre ceva nou, nu mai exista aceeasi miza ca in 2004 cand era de ales intre sudamericanizarea Romaniei de catre Nastase&co si un discurs agresiv anticoruptie al lui Basescu (discurs de care multi s-au indoit dar au preferat sa scape de PSD si sa vada ce se intampla).

  30. Dincolo de bani, organizare, resurse umane și mesaj există o piedică insurmontabilă despre care interviul nu vorbește: SISTEMUL și-a creat un mecanism aproape perfect de autoconservare prin adoptarea sistematică a unei legislații ultraconservatoare.

    ––- Este adevarat ca sistemul are un CERC VICIOS. Politrucii odata ajunsi la putere se folosesc de ea pentru a BLOCA accesul REFORMISTILOR. Reformistii pentru a reusi sa faca reforma au nevoie sa acceada INSA la putere/SUS, sa SE FACA AUZITI. Ei nu pot insa, sa ajunga acolo. Mai bine zis, NU AU PUTUT PINA ACUM.

    Exista insa O CALE de a TE FACE AUZIT. Este o cale CLASICA in politica si totusi e UITATA. Uitata in Romania. E vorba de DISCURSUL POLITIC. Discursul politic are SUBSTANTA foarte interesanta pentru ca el ESTE REPREZENTAREA modului in care a fost EDUCAT/FORMAT un om politic. Discursul politic il REPREZINTA pe omul politic in fata AUDIENTEI, fie el, BUN sau PROST.

    Politicianul TREBUIE SA FIE VOCAL. Lucrul asta SE STIE. Nu degeaba tot auzim de Basescu, Ponta, Crin Antonescu etc. Ei se straduiesc sa se faca auziti.

    Locul in care politicienii romani gresesc insa, este COERENTA in tandemul DISCURS-ACTIUNE. Aici POT FI BATUTI CU BRIO, dar NUMAI de oameni care sint FOARTE PRICEPUTI in a minui vorbele, oameni foarte priceputi in a SPECULA GRESELILE facute de adversarii politici. E si asta o ARTA. Identifici greselile si apoi CAUTI FORMULAREA IDEALA si INCISIVA care sa-i faca ZOB pe POLITRUCI in fata electoratului. Tactica e FARA GRES.

    Trebuie insa ca explicatiile sa fie SIMPLE si FOARTE CLARE pentru omul de rind. Sa pui ACCENT pe ESENTA si sa ajungi EXACT la punctul SENSIBIL. Sa lovesti exact unde doare mai tare. Politrucii stau bine la furat si la interese. Nu stau insa DELOC bine la logica (oricum multi nefiind onesti nu prea fac lucruri logice din punct de vedere politic) si nici la invirtitul CUVINTULUI. Cuvintul/informatia este o arma DE TEMUT in politica daca este folosita cu INDEMINARE. Poate face MINUNI, MAI ALES in combinatie cu INTERNETUL. Mediatizarea poate ajunge sa fie IMENSA.

    In ultimul an de zile eu am reusit sa ANIM semnificativ PNTCD-ul, transformindu-l dintr-un partid controlat/manipulat TOTAL de camarila lui Radu Sarbu, intr-un partid in care VOCILE TINERILOR si REFORMISTILOR se aud TOT MAI MULT.

    Nu pot spune daca reforma in PNTCD va reusi sau nu. Va urma congresul de reunificare si vom vedea atunci CIT DE PUTERNIC este efectul actiunilor mele de pe internet si facebook.

    Un rezultat este insa cert. Animarea reformistilor si oamenilor seriosi din PNTCD, pregateste terenul pentru construirea unei NOI FORMATIUNI POLITICE. Aparitia unei noi formatiuni politice, este pentru conducerea actuala a PNTCD, ca sabia lui Damocles deasupra capului. Daca partidul NU SE REFORMEAZA, reformistii (ajutati de mine si de unii membri din PNTCD) ameninta cu PLECAREA din partid, lucru care pentru PNTCD are toate sansele sa fie FATAL. PNTCD-ul oricum are multe probleme (lentoare, procese, lipsa de discurs si strategii etc). Daca mai pleaca si reformistii din el, e TERMINAT si NU SE VA MAI RIDICA DE JOS.

    In plus, actualemente PNL a ELIBERAT spectrul politic de dreapta, migrind BINISOR spre stinga. Zona e LIBERA pentru partide politice NOI.

    Daca apare un nou partid politic SERIOS in zona de dreapta, PNL si PNTCD-ul abandonat de reformisti sint sortite fie pieirii fie socaterii in decor pentru o BUNA BUCATA DE TIMP. Dupa mai bine de 10 ani de stat pe tusa, nu dau prea multe sanse de supravietuire PNTCD-ului.

    In concluzie ideea e urmatoarea: Un partid politic nou are nevoie de UN STRATEG/IDEOLOG/TEORETICIAN BUN si de un DISCURS POLITIC, care sa se tina BINE pe picioare SI CARE sa fie CONFIRMAT de FAPTE !

    E nevoie de oameni FOARTE BINE PREGATITI IN ALE POLITICII. E nevoie de SCOALA DE POLITICA si nu scoala de POLITRUCIE, cum se face acum.

    In acest moment spre deosebire de anii precedenti, ACESTE LUCRURI/ELEMENTE EXISTA. Ele pot si VOR FI folosite.

    Daca ai un discurs politic BUN, ONEST si care sa PERCUTEZE la public dar NEPOPULIST, poti obtine O AUDIENTA MARE PE INTERNET. Atit de mare incit, mai devreme sau mai tirziu canalele mari de televiziune si presa scrisa, NU TE VOR MAI PUTEA IGNORA.

    Un asemenea discurs politic, NU SE POATE CUMPARA CU BANI. El este gindit si formulat de cineva care STIE BINE CE FACE / se pricepe la politica … si cu asta basta. Poti sa ai oriciti bani. Daca nu ai strategul politic, ii ai degeaba.

  31. „Ar trebui să fie motiv de îngrijorare că primenirea clasei politice nu se poate face prin partide noi ci doar prin canalele ierarhice ale partidelor existente. Văd că acest lucru este omis sistematic din discuțiile publice pe marginea reformei politice și morale a societății”

    –– Primenirea clasei politice nu s-a PUTUT (la trecut) face cu partide politice noi, pentru ca acestea nu au avut o STRATEGIE POLITICA CLARA si un DISCUR POLITIC DUR. URR-ul a fost o formatiune politica formata NU DIN OAMENI CU TALENT LA POLITICA, ci din TEHNOCRATI SPECIALISTI.

    Detalii/o analiza clara a modului in care tehnocratii pot influenta evolutia societatii se gaseste pe prima pagina a site-ului Miscarii Tehnocrate: https://sites.google.com/site/miscareatehnocrata/

    Tehnocratii specialisti nu fac politica cu ABILITATEA NECESARA UNUI OM POLITIC. Aceasta abilitate este STRICT NECESARA pentru a putea sa te lupti CU SANSE cu politrucii, care FAC POLITICA si sint FOARTE ABILI. Faptul ca sint abili si ca SE PRICEP LA POLITICA insa, nu insemna ca NU SINT SI HOTI ! Abilitate politica NU ESTE EGAL cu HOTIE. Actualmente insa abilitatea politica este ASIMILATA CU HOTIA, pentru ca NU EXISTA (foarte evident cel putin) POLITICIENI ABILI care sa NU FIE HOTI. Ei exista evident, se ridica putin cite putin si SUSTIN REFORMAREA DIN TEMELII a unor partide existente (in cazul meu PNTCD) si/sau infiintarea de partide politice noi.

    „Obsesiile prezidențiale de modelare a Legii fundamentale vor agrava și mai mult situația. Un parlament unicameral, cu mai puțini parlamentari fiind exact în sensul conservării status quo-ului actual. ”

    Eu sustin un parlament UNICAMERAL dar cu ACELASI NUMAR DE PARLAMENTARI ! Argumentele sint urmatoarele:

    1. Romania e o tara corupta. Cu cit numarul de parlamentari scade, cu atit cel care plateste ii va putea cumpara mai usor (va negocia cu mai putini) o felie din decizia parlamentara. In momentul de fata oamenii cu bani controleaza in buna masura presa si sint implicati PUTERNIC in politica, incercind sa destabilizeze tara prin afise publicitare, campanii TV etc. Se pot spune mai multe pe aceasta tema, dar nu e cazul acum si aici.

    2. Romania e o tara dominata de NESERIOZITATE si INEFICIENTA. Cu cit structurile birocratice sint MAI STUFOASE (bicameralism adica) cu atit lucrurile se misca mai incet, pentru ca se plimba prea multe documente intre cele 2 camere ale parlamentului. Este nevoie de SIMPLIFICAREA STRUCTURILOR. Sint unii care argumenteaza ca bicameralismul este „mai” democratic. Si unicameralismul este la fel de democratic in UE. Romania are nevoie de REFORME DURE si RAPIDE. La cit de ineficienti sint romanii, cu 2 camere o sa reusim sa facem reformele necesare la SFINTUL ASTEAPTA. NU AVEM ATIT DE MULT TIMP.

    Problema cea mare in ce priveste bicameralismul sau unicameralismul, este ca chestiunea a fost lansata in dezbatere publica INTR-UN MOMENT PROST ALES. PNL si PSD poarta raspunderea pentru acest lucru. Datorita campaniei murdare din media impotriva lui Basescu (lupta politica se duce in mod normal cu discurs politic SERIOS care PNL-ului si PSD-ului LIPSESC, si nu cu ziare, televiziuni si afise, adica EXCLUSIV CU BANI), Basescu fiind impins in colt, mai sa fie aruncat din ring, a scos arma referendumului cu unicameralul si reducerea numarului de parlamentari. Miscarea a fost remarcabila si a reechilibrat lupta. Unii cu banii, altul cu referendumul. Din toata aceasta sarada, de pierdut a pierdut electoratul, pentru ca problema a fost dezbatuta SENTIMENTAL si NU PRAGMATIC pe baza de argumente LOGICE, asa cum de exemplu fac eu acum, aici.

    Problema parlamentului unicameral este una importanta si e nevoie de TIMP si DEZBATERE PUBLICA SERIOASA. Presa oricum nu prea se agita. Mai scrie cite ceva din cind in cind ca sa faca audienta si apoi o lasa moarta pina uita lumea. Apoi o ia din capat. Oricum cu stilul asta, NU SE LEAGA NIMIC.

    Un nou partid politic, ar putea aduce in dezbatere publica, in MOD CONSTANT SI COERENT, teme de interes public. Le-ar putea mentine in atentia publicului MULT TIMP si ar putea COORDONA dezbateri AMPLE si SERIOASE. In timp, populatia ar capata incredere intr-un partid (chiar si mic) care ar inunda de exemplu internetul (cum fac eu) cu dezbateri publice echilibrate si la obiect.

    Deci:
    „Afirmația și isteria, bine vândută la public” a fost fortata, pentru ca opozitia a inceput cu isteria anti-Basescu, de parca Basescu ar fi unicul reper din politica romaneasca. Si ca tot veni vorba de Basescu, foarte TARE este ca EXACT cei care il acuza de DICTATURA au dovedit CA SINT DICTATORII PERFECTI. Crin Antonescu in PNL, a facut CUM A VRUT EL invocind chichite procedurale si IGNORIND CU BRIO doctrina partidului sau si dorintele membrilor de partid, dupa principiul: „m-ati ales sint bun ales, fac cum vreau eu, chiar daca in mandatul meu nu a fost prevazuta o alianta cu PSD, si PUNCT. Nu s-a gindit nimeni, asta e. V-am pacalit. Putin imi pasa ce mai vreti voi acum. Eu sint seful si cu asta basta”. Cam in acelasi mod si presedintele PNTCD Radu Sarbu si acolitii sai procedeaza suspendind TOTAL forumul PNTCD de frica postarilor mele de exemplu.

    Detalii aici: http://miscareatehnocrata.blogspot.com/2011/02/schimburi-de-replici-cu-membrii-pntcd.html

    „Eu cred exact contrariul: avem nevoie de mai multe partide și politicieni în România.”

    N-a spus nimeni ca daca apar NOI PARTIDE POLITICE ele trebuie sa fie si UNICE. Pot sa fie MAI MULTE. Un exemplu este chiar UNPR. Problema politica in cazul UNPR ramine insa. Membrii UNPR nu sint MARI OAMENI POLITICI si NU AU DISCURS POLITIC. Nu au strategii foarte clare si nu sint FOARTE VOCALI. Din cauza asta sint cumva in umbra. In plus au de git pietrele ramase ca mostenire de la politicile PSD, pentru ca sint fosti membri PSD. De pietrele astea, o sa scape greu. Cei care nu sint PSD-isti nu au inceredere in oameni plecati din PSD, mai ales TIRZIU (dupa ce PSD a pierdut alegerile). Mai istet a fost Oprescu care a avut tupeul sa plece inainte de alegeri, dovedindu-le PSD-istilor ca sint INCOMPETENTI. Daca il tineau in PSD, ar fi cistigat primaria pentru PSD. In acel caz, imaginea lui Oprescu a cistigat contra imaginii PSD. Nu zica ca Oprescu nu ar face si greseli. Am comentat strict acel moment politic.

    „Va fi nevoie de relaxarea legislației pentru ca un partid tip URR să reușească ori aceasta trebuie să vină de la establishment-ul poitic actual. E o contradicție în termeni, nu?”

    Nu va fi nevoie de o relaxare a legislatiei. Un partid mic dar cu un discurs politic PUTERNIC poate trece cu BRIO de 5%. Totul este sa aiba timp cit de cit.

    Un partid politic NOU si CREDIBIL, construit pe o DOCTRINA CLARA si REFORMIST va avea PRIZA BUNA la electorat, pentru ca populatia e SATULA de POLITRUCI pina in git. Un asemenea partid poate fi ALTERNATIVA.

    Un partid tehnocrat POATE LUA VOTURI din TOT SPECTRUL POLITIC. Poate aduna reformistii nemultumiti de faptul ca nu sint lasati sa se afirme in partidele actuale (Monica Macovei si alti citiva oameni seriosi din politica romaneasca). Un nou partid politic tehnocrat, poate ADUCE OAMENI NOI IN POLITICA, oameni care acum nu s-ar implica NICI IN RUPTUL CAPULUI, pentru ca ca partidele actuale sint compromite si ii distrug imaginea.

    Un nou partid politic tehnocrat, poate scoate la vot o bucata din votantii care acum se simt NEREPREZENTATI si NU VOTEAZA. Nu sint decit 70%. Daca scoti la vot 10% din cei 70%, si mai aduni si votanti din nemultumitii fata de politica PDL si PNL mai ales, poti face un scor BUNICEL. Ce poti obtine in prima faza ?

    Exact marja aceea de citeva procente care stabileste CINE E LA PUTERE SI CINE IN OPOZITIE ! Un partid de 5% sau mai mult poate SA IMPUNA POLITICI REFORMISTE IN PARLAMENT !

    Exista insa si varianta mai buna, care e o varianta: populatia nemultumita voteaza in masa noul partid care poate obtine 15-25-35%. Nu poti sti. Un nou partid cu o doctrina solida si discurs bun ar putea deveni popular RAPID in conditiile in care spectrul politic de dreapta este destul de LIBER (PNL-istii seriosi nici nu vor sa auda de alianta cu PSD si PC considerind-o compromitatoare pentru PNL). La ei se adauga cei dezamagiti de PDL si Basescu.

  32. „Eu nu am citit nimic in declaratiile lui Cosmin Alexandru despre obiectivul acesta tehnic care ar fi trebuit sa fie chiar primul: inscrierea membrilor si nemembrilor, simpatizantilor si a altor votanti intr-o baza de date de proportii. Spuneam ca trebuie sa oferi puterea oamenilor. Cum faci asta daca nu-i inscrii si nu tii cont de parerile lor concret, cerindu-le parerea si tinind cont de ea direct, invitindu-i periodic la dezbateri incheiate cu vot, toate sau aproape toate in regim online? Pe internet, ca organizatie de orice fel, daca nu ai o baza de date, nu existi. Altfel, despre ce vorbim oameni buni aici?”

    Baza de date exista, dar e un pic diferita. Toate partidele au in vedere facebook-ul ca mediu de comunicare virtual. Stiu bine ce vorbesc pentru ca eu folosesc retelele de socializare de peste 10 ani. Oamenii nu sint foarte activi si nu se inscriu in orice baza de date, cu atit mai mult daca e vorba de politica. Site-urile de socializare si mai ales facebook, sint un mediu universal. Acolo, iti gasesti prietenii, gasesti si grupurile partidelor politice, si muzica si poze si jocuri etc. Acolo intri. Un user, o parola, totul la un loc.

    In plus, pe site-urile de socializare poti intra in contact cu oamenii care au facut publice niste date de bunavoie si nu LA CERERE. E un lucru care E IMPORTANT. O organizatie politica cere niste date, dar nu e foarte placut daca o face pe net, pentru ca da impresia de sistem securistic (colecteaza informatii). Pe un site de socializare poti insa interactiona cu oamenii, folosindu-te doar de datele pe care ei le-au dat facebook-ului (site serios si cu reputatie) si nu unei organizatii politica sau apolitica.

    Si pentru abordarea acestor chestiuni e nevoie de SPECIALISTI. Ei exista insa, acum, spre deosebire de acum citiva ani.

    Pina una alta un nou partid politic are nevoie de O CAMPANIE DE POPULARIZARE A IDEII.

    Daca se incepe cu lansarea de structuri EFECTIVE (asta implica cheltuieli destule) si se fisiie treaba, NU E BINE, nici pentru IMAGINE si nici pentru SANATATEA FINANCIARA a organizatiei = bani aruncati pe geam. Lucru foarte grav in conditiile in care noua formatiune actioneaza ONEST si nu va promova HOTI IN POSTURI. Hotii intotdeauna sprijina campaniile electorale pentru a primi in schimb contracte. Daca insa hotii nu sint promovati, pot aparea probleme financiare spinoase. E bine ca acest lucru sa fie evitat.

    Prin urmare, se pregateste intii populatia, printr-o campanie AMPLA care se face pe net de catre oameni FOARTE BINE PREGATITI (ceea ce fac acum face parte din aceasta campanie) si apoi, cind exista un FEEDBACK SEMNIFICATIV din partea populatiei (prin internet) se trece la PUNEREA IN PRACTICA. Asa, stii sigur ca ceea ce faci are o sustinere publica.

    Lansarea PRIN INTERMEDIUL INTERNETULUI, este o PREMIERA NATIONALA SI NU NUMAI si necesita PRECAUTII suplimentare.

    • Dupa mine, e „mai securistic” sa te semnezi cu pomposul „Miscarea tehnocrata” in loc de (un) nume de persoana, fie acela Alexandra Svet, SOV sau Felix.
      Cit despre retelele de socializare, inclin sa cred ca oamenii activi chiar nu au timp de ele. Si, in orice caz, o intreprindere serioasa nu o incepi pe Facebook, nu mai vorbesc de o baza de date. Cei care ii tot dau cu retelele de socializare si eludeaza ideea ca primul obiectiv al unei organizatii lansate in mediul virtual ar trebui sa fie construirea unei baze de date, nu inteleg un fapt simplu: ca mai devreme sau mai tirziu, votarea se va face online. Poti fi primul care impune metoda si care contruieste baza de date, sau poti fi cel care, in fine o adopta, dupa ce au adoptat-o toti ceilalti. Asta-i tot.

      • „Dupa mine, e “mai securistic” sa te semnezi cu pomposul “Miscarea tehnocrata” in loc de (un) nume de persoana, fie acela Alexandra Svet, SOV sau Felix.”

        Sa le luam pe rind:

        1. Daca as semna ca persoana, acesti insi de care vorbesti, mi-ar inchide gura imediat. Alexandra Svet a facut-o dindu-ma afara din grupul ei de 8000 de insi la vremea respectiva. Grupul cind am intrat eu avea 3500. Cind am fost dat afara avea cam 8000 de membri. A mai crescut ulterior pina pe la vreo 9200 dupa care s-a fisiit. Problema era ca initiatorii grupului au avut un plan, care odata cu aparitia mea s-a dat peste cap, pentru ca ERAM PREA VOCAL si riscam sa devin lider. Prin urmare au preferat sa transforme grupul „Treziti-va, asta nu e Romania noastra” in GRUP INCHIS (lucru ABSURD PENTRU NISTE INITIATORI CARE AFIRMAU CA VOR REFORMA). E stupid sa pretinzi ca vrei reforma si sa „te promovezi” printr-un grup INCHIS.

        2. Daca o sa compari calitatea discursului meu politic (SI A FORMULARILOR) cu standardele Alexandrei Svet, o sa vezi ca NU PREA SEAMANA. Formularile mele sint FOARTE ACADEMICE si FARA GRESELI GRAMATICALE. Exista poate mici accidente de exprimare si abateri de la normele de scriere pentru ca scriu MULT si REPEDE, dar NU SINT GRESELI FACUTE DIN NESTIINTA.

        3. Ar vrea PUTEREA sau OPOZITIA sa ma aiba de partea lor. Ghinion. Eu sint de partea lucrurilor facute FOARTE CORECT. Cum acest lucru nu se intimpla in MARILE partide actuale, e exclus. Marile partide actuale NU AU OAMENI CAPABILI pe care sa-i scoata in fata, sau AU dar NU SINT LASATI DE POLITRUCI. E dictatura politrucilor.

        4. Eu duc o politica pentru promovarea FIRMELOR MICI SI MEDII (dezvoltarea micilor intreprinzatori) si MAI SLABA PROMOVARE a MARILOR CORPORATII. Crezi ca MARII MAGNATI ar scrie articole care sa monteze lumea impotriva corportatiilor ? Sa-si taie craca ? Ceva NU SE PUPA (ca sa ma exprim plastic).

        5. Daca s-ar sti cine sint si care e planul, AR RASUFLA NEGRESIT….ce pune la cale unul sau altul. Cum se face ca presa NU SCOATE COMENTARII DESPRE ASTA ? N-ar avea interesul magnatii sa-si promoveze oamenii ?

        6. Am fost acuzat ca sint: omul lui Iliescu, Basescu, Oprescu, extremist de dreapta, al magnatilor, de la securitate, extremist de dreapta si multe altele. Nimeni nu a putut aduce insa NICI UN ARGUMENT CARE SA STEA IN PICIOARE. Sint doar PRESUPUNERI, spre FRUSTRAREA TUTUROR celor pe care ii deranjez.

        7. Presupunind totusi ca as avea pe cineva in spate, MESAJUL CHIAR SA NU CONTEZE DELOC ? Uitindu-ne strict la mesaj, el IN SINE, e corect INDIFERENT CINE L-AR PROMOVA. Uita-te pe site-ul Miscarii Tehnocrate si zi DACA NU E CORECT CE ZICE ACOLO ? Te-ai uitat MACAR O DATA inainte sa arunci ACUZE ? Cel mai probabil NU. Eu de exemplu afirm ca NECIPLITII, TOPIRLANII SI HOTII TREBUIE DATI AFARA !!! DIN PARTIDE. Ce om din vreun partid ar risca sa afirme asa ceva, fara sa riste sa trebuiasca sa dea afara TOATA CONDUCEREA si o buna parte din membrii de partid ? Cine si-ar lua asemena raspunndere si ar avea asemenea curaj ? In partidele actuale NU EXISTA ASEMENEA OAMENI.

        8. Zici de metode SECURISTICE. De acord. Metodele pe care le folosesc sint cam securistice si implica strategie aproape militara. Sa ne uitam insa si la context. Politrucii (incompetenti, hoti etc) au ajuns la TOATA PUTEREA POLITICA (toate partidele sint controlate de ei, de la cele mici la cele mari) si II BLOCHEAZA pe REFORMISTI, TOTAL. Este DICTATURA POLITRUCILOR exact ca a dictatorilor. Este o dictatura raspindita in mediul democratic, dar TOT DICTATURA E. Este un fel de situatie FARA IESIRE.

        Acesti insi, au ajuns DEMOCRATIC la PUTEREA POLITICA, au pus mina pe ea si dau in cap oricui incearca sa se mai apropie. SITUATIA E GRAVA si e COMPLICAT de iesit din ea, pentru ca SINT FOARTE PUTINI cei care au EXPERTIZA NECESARA pentru o analiza corecta si pentru a gasi calea POSIBILA de iesire din situatie. Am zis, CALEA POSIBILA. Nu prea sint multe cai de ales. Daca esti mai mic si mai slab decit adversarii tai, trebuie sa ai NISTE AVANTAJE care REECHILIBREZE lupta, asta ca sa lupti CU SANSE si nu de dragul de a lupta si atit.

        Situatia e UNICA/SPECIALA, DIFICILA si APROAPE FARA IESIRE (asta stie toata lumea pentru ca se vede cu ochiul liber – daca s-ar fi cunoscut iesirea am fi iesit din aceasta situatie pina acum. Exact asta e motivul pentru care oamenii S-AU RESEMNAT – nu vad cum se poate produce o REVENIRE LA O CLASA POLITICA NORMALA) si necesita METODE SPECIALE. N-am ce face. Asa e politica acum. Politrucii au pus stapinire pe tot si asta a dus la pregatirea de oameni care sa fie capabili sa faca managementul necesar pentru iesirea din situatie. Exemplu: intr-un sat fara politie, apar niste hoti. Fura o data, de 2 ori de N ori. Mai devreme sau mai tirziu satenii vor cauta si vor gasi o cale de a stirpi hotii. Vor pune paza si pedepse grele pentru hotie. Asta e reactia satenilor. Daca nu exista deja calea pentru revenire la normal, ea este INVENTATA si APLICATA, evident, dupa specificul fiecarei situatii. Politica are un specific aparte (foarte complex) si solutiile sint cele care sint. Daca are cineva altele MAI BUNE, sa vina sa le faca PUBLICE si sa DEZBATEM.

        Momentan proiectul politic al Miscarii Tehnocrate, este UNICUL SERIOS din Romania. Este unicul proiect politic, care abordeaza SERIOS MARURILE DE REFORMA, care SPUNE DE LA INCEPUT CE URMEAZA SA PROMOVEZE (in loc de votati-ma, ca va spun dupa aia sau in loc de promisiuni cu 20.000 de euro pe cap de repatriat (Geoana), salarii si pensii marite si cite si mai cite alte minunatii emise de politruci care adesea NICI NU POT FI PUSE IN PRACTICA din N motive – ei stiu foarte bine asta atunci cind promit – e important insa, sa-i votezi).

        –––––––––

        „Cit despre retelele de socializare, inclin sa cred ca oamenii activi chiar nu au timp de ele. Si, in orice caz, o intreprindere serioasa nu o incepi pe Facebook, nu mai vorbesc de o baza de date. Cei care ii tot dau cu retelele de socializare si eludeaza ideea ca primul obiectiv al unei organizatii lansate in mediul virtual ar trebui sa fie construirea unei baze de date, nu inteleg un fapt simplu: ca mai devreme sau mai tirziu, votarea se va face online. Poti fi primul care impune metoda si care contruieste baza de date, sau poti fi cel care, in fine o adopta, dupa ce au adoptat-o toti ceilalti. Asta-i tot.”

        Eu am mai bine de 10 ani de experienta in retele de socializare. In plus Facebook-ul are peste 600 de milioane de utilizatori si a depasit Google. Tu vii si-mi spui ca Facebook-ul nu e important ? Atunci de ce pe site-urile canalelor tv sint ATACURI FURIBUNDE la adresa Facebook, care au titluri de genul ” Facebook e periculos. Daca ai cont pe facebook, risti sa-ti pierzi job-ul !”. Pentru ca la ore de maxima audienta, sint MAI MULTI OAMENI PE FACEBOOK decit la TV ! ….si tu imi spui ca eu abordez lucrurile NESERIOS. Mai gindeste-te.

        In plus acele articole sint publicate impotriva Facebook, afirmind ca Facebook e NESIGUR, uita sa precizeze ca PROBLEMELE DE SIGURNTA a datelor personale, privesc TOATE RETELELE DE SOCIALIZARE, chiar daca Facebook e CEA MAI MARE dintre ele.

        Apoi, lansarea unei formatiuni politice pe net nu a mai fost facuta DE NIMENI PINA ACUM si nu se poate spune ca NU ARE CUM SA MEARGA. Nu exista expertiza in domeniu, NU EXISTA RETETE ! Si pe vremea lui Columb spuneau clericii ca pamintul e plat si se pare ca NU E.

        E o vorba care zice:

        „Toata lumea stie ca anumite lucruri sint irealizabile, pina cind vine unul/unii care nu stie/stiu si le realizeaza.

        „Un vis e un vis, pina cind devine realitate”

        ––––––––––––

        Referitor la baza de date:

        Momentan PROIECTUL UNUI NOU PARTID POLITIC ARE NEVOIE DE CAMPANIE DE PROMOVARE si nu de membri.

        Proiectul are o doctrina (NeoTehnocrata) care trebuie CUNOSCUTA si DEZBATUTA PUBLIC. Abia dupa ce va fi CUNOSCUTA, oamenii vor putea SUBSCRIE la ea si la proiect, daca vor considera ca ii reprezinta. Momentant, doctrina neotehnocrata nefiind cunoscuta, oamenii s-ar inscrie LA CE ? Oamenii TREBUIE SA STIE LA CE SE INSCRIU.

        Acest lucru este FOARTE IMPORTANT pentru ca, in cazul formarii unui nou partid politic, el TREBUIE CONSTRUIT CU SERIOZITATE si NU HEIRUPISTIC/la gramada, asa cum se face in politica de obicei. Membrii care vor dovedi ca NU CUNOSC DOCTRINA, urmeaza sa fie SANCTIONATI, RETRASI DIN FUNCTII etc.

        Proiectul unui nou partid politic, de orientare TEHNOCRATA/NEOTEHNOCRATA nu urmareste sa acceada la putere REPEDE sau CU ORICE PRET. Acest proiect urmareste sa CONTRIBUIE LA REFORMAREA SI PROGRESUL ROMANIEI IN PRIMUL RIND.

        Mai intii NE ASIGURAM CA FACEM LUCRURILE CORECT/CU CAP si apoi REPEDE. Repede si prost nu este un specific TEHNOCRATIEI/NEOTEHNOCRATIEI.

        • Nu mai insistati pe chestiunea experientei de 10 de ani in retelele sociale online, fiindca 10 ani nu-i mult, in conditiile in care domeniul asta nu are mai mult de 16 ani. Pe de alta parte, daca dupa 10 ani nu ati reusit initierea unui partid in astfel de retele, atunci ce va face sa credeti ca veti reusi in viitor? Ginditi-va, sinteti cam in aceeasi situatie ca URR-ul care a esuat cu glorie.

          Eu nu vad Facebook-ul ca fiind periculos, ci lipsit de coerenta, de forta. Eu cred ca nu poti face un partid pornind de la bisericute centrate pe birfe sau de la simpla socializare. Desi socializarea e o relaxare activa importanta, ea tine mai degraba de entertainment: asta e si motivul pentru care, la orele de maxima audienta poporul e pe Facebook. Poporul adora entertainment-ul. Nu inseamna insa ca e de dorit sa inscrii tot poporul intr-un partid, mai ales ca bucataria unui partid nu are de-a face cu entertainment-ul. Mi se spune ca s-au facut revolutii pe Facebook: nu ma impresioneaza nici asta. In primul rind ca nu cred in revolutii. In al doilea rind, disiparea eforturilor democratice mie-mi sugereaza anarhie. Iar daca exista iluzii legate de democratie, atunci cred ca o iluzie este si credinta ca un partid poate lua nastere din retea, pornind din mai multe locuri. Fiindca stiu ca daca stringi 10 oameni intr-o camera, rareori vor avea un punct de vedere comun privitor la o chestiune oarecare. Cum ar putea cadea de acord aceiasi 10 pe internet? A sustine nasterea spontana din mai multe locuri a unui partid pe internet e totuna cu a sustine ca mamiferele se nasc din spuma marii. Internetul nu e ceva miraculos in sine: printre atuurile sale sint viteza, versatilitatea, impactul social insemnat. Toate astea duc la economia de timp si nu la vreun miracol organizatoric. De aceea, n-ar fi rational sa cerem mai mult de la organizarea pe internet.

          Precedent exista in Australia (http://www.senatoronline.org.au/). Daca in lume exista inca o reticenta in privinta politicii pe internet, cred insa ca, in mod inevitabil, acesta este viitorul. Pe de alta parte, faptul ca sustineti demersul politic prin retelele sociale pe mine ma trimite mai degraba cu gindul la adhocratie decit la tehnocratie.

          In alte postari am sustinut, ca si Cristian Ghinea, aminarea clarificarilor ideologice, i.e. a doctrinei. Motivul era ca dezbaterea trebuie sa prevaleze. Cum mai pot sustine ca oamenii care alcatuiesc partidul sint importanti daca vin si le pun doctrina pe masa fiind evident ca cei in dezacord trebuie sa plece?
          Mai intii ca sentimentul de apartenenta la grup nu-l poti inlocui cu nimic. Si-apoi, ordinea demersurilor este aceasta: discutii, dezbatere, vot. Cum faci vot online daca nu ai o baza de date si fise individuale publice? O investitie intr-un partid organizat pornind de la o baza de date online este deja o investitie mult mai economica decit aceea intr-un partid organizat clasic. Nu cred ca se poate face o economie si mai mare fara a pierde din coerenta.

          • „Nu mai insistati pe chestiunea experientei de 10 de ani in retelele sociale online, fiindca 10 ani nu-i mult, in conditiile in care domeniul asta nu are mai mult de 16 ani. ”

            –- Pai in conditiile in care domeniul asta are 16 ani cu totul/e nou, 10 ani imi pare destul de mult totusi :). Sint putini care au expertiza respectiva pe o perioada atit de lunga de timp. In plus competentele necesare implica cunostiinte de: informatica, psihologie, sociologie, comunicare, lingvistica, politica si multe altele. ESTE FOARTE GREU SAU IMPOSIBIL sa gasesti oameni care sa se priceapa la toate aceste lucruri in acelasi timp. Din punctul asta de vedere numarul de specialisti foarte capabili se rezuma la citiva.

            „Pe de alta parte, daca dupa 10 ani nu ati reusit initierea unui partid in astfel de retele, atunci ce va face sa credeti ca veti reusi in viitor? Ginditi-va, sinteti cam in aceeasi situatie ca URR-ul care a esuat cu glorie.”

            –- Analizati lucrurile SUPERFICIAL. Faptul ca am experienta de peste 10 ani in retele de socializare nu insemna ca m-am apucat de politica acum 10 ani ci inseamna ca am ANALIZE AMPLE si DOCUMENTATE IN PERIOADE LUNGI DE TIMP. Sint foarte putini cei care s-au ocupat de acest domeniu la nivel MULTIDISCIPLINAR. Sint multi care au construit asemenea retele ca informaticieni, dar ei nu fac politica. Politicienii nu se pricep la informatica si adesea nici la altele. Eu in schimb le-am studiat pe toate. Politica, CA MESERIE este un domeniu MULTIDISCIPLINAR si deci FOARTE COMPLEX. Politicienii actuali, fie ei POLITRUCI sau NU, sint COMPLET DEPASITI de situatie.

            E o diferenta fata de situatia URR-ului esuat. Proiectul Miscarii Tehnocrate a inceput in 2005, adica exact atunci cind URR disparea. O dovada de management defectuos este ca in 2005 eu nici nu am stiut de existenta URR. De figurat figura probabil pe buletinul de vot alaturi de o puzderie de alte mici formatiuni si nestiind la ce se referea am trecut mai departe. Un alt aspect interesant este ca in citiva ani URR-ul a devenit un proeict abandonat. Proiectul Miscarii Tehnocrate NU A FOST ABANDONAT si CRESTE. Este alergare de cursa lunga. Cel mai rezistent POATE ajunge la capat, adica sa infiinteze un partid finalmente. Asta se poate insa vedea DOAR IN TIMP. E vorba de TENACITATE/PERSEVERENTA/PERFECTIONISM – i se poate spune si incapatinarea de a reusi ceva.

            Treaba e „simpla”.

            Aristotel a afirmat primul ca pamintul e rotund. Ulterior Copernic si Galileo Galilei au confirmat (prin teoriile lor). Dovada finala insa a constituit-o un complex de expeditii care au fost inceput de de Cristofor Columb si terminate de Juan Sebastián Elcano.

            Cristofor Columb este un MODEL. Omul si-a facut socotelile si a stabilit ca se poate ajunge in indii pentru ca pamintul e rotund. I-a luat zeci de ani ca sa poata sa porneasca in expeditie dar finalmente a reusit. Pamintul era rotund ce-i drept dar Columb a nimerit in America. Americo Vespucci si-a dat seama de lucrul asta si a stabilit ca era vorba de un nou continent. Magellan s-a hotarit sa faca inconjurul lumii. A inceput. A ajus inapoi in insulele Asiei dupa ce facuse inconjurul lumii. Finalmente insa un alt marinar a reusit sa ajunga in Spania cu ultima corabie din expeditie: Juan Sebastián Elcano.

            Istoria inconjurului lumii, dovedeste ca, chiar daca anumite lucruri PAR IMPOSIBILE, daca CALCULELE INITIALE SINT CA PRINCIPIU CORECTE, aceste proiecte POT FI FINALIZATE mai devreme sau mai tirziu, fie de initiatorii lor, fie de altii.

            Daca un lucru e posibil, mai devreme sau mai tirziu se vor intruni conditiile pentru ca acel lucru sa fie realizat. Principiul se rezuma la: „Du-ti IDEEA PINA LA CAPAT !”. E vorba aici de oameni care NU STIU CE SINT JUMATATILE DE MASURA. Oameni dintr-o bucata (unii considera acest lucru ca fiind de moda veche). Oameni din astia, nu sint prea multi, dar INCA EXISTA ! :) Sa ne gindim ca CERCCETAREA STIINTIFICA in general se bazeaza exact pe acest principiu: SFIDAREA LIMITELOR. Toata tehnologia pe care o folosim noi astazi este REZULTATUL ACESTUI TIP DE ABORDARE, fie ca ne place fie ca nu.

            Neotehnocratia, trateaza problemele politice logic, tehnic si metodic si promoveaza conceptul de MESERIE DE POLITICIAN (adica politicieni care isi fac treaba PROFESIONIST).

            Revin la discutia initiala: La cele mentionate pina acum se adauga faptul ca IMPACTUL INTERNETULUI in 2005 era MULT MAI MIC decit este acum. Apoi, o lansare pe internet folosind RETELELE DE SOCIALIZARE, SITE-URILE DE STIRI ONLINE, BLOGURILE, SITE-URI NORMALE si alte tehnologii moderne in acum citiva ani ar fi fost MULT MAI DIFICILA, pentru ca facebook-ul de exemplu era in stadiu INCIPIENT, blogurile abia incepusera sa se dezvolte etc. Prin urmare populatia nu era obisnuita cu noile tehnologii si NU LE FOLOSEA. A fost nevoie de citiva ani pentru ca odata aparute aceste tehnologii, ele sa se AMENINTE REALMENTE traditionalul televizor si presa tiparita. Acum lucrurile s-au schimbat RADICAL. Marile publicatii americane si britanice de exemplu, sint FOARTE DERANJATE de mediul online, pentru ca sint obligate sa-si publice materialele adesea gratis si sa caute surse de finantare alternative. Presa tiparita se vinde din ce in ce mai greu. Clientii vor sa fie totul online si daca se poate gratis. Daca nu e gratis, nu e bai, ca pe net informatie tot se gaseste prin alte parti (pe site-urile agentiilor de presa etc). Ca sa fie mai clara transformarea: acum ani de zile cine vroia sa faca publica o stire se ducea la o agentie de presa. Acum nu se mai duce. Scrie stirea pe BLOG. Agentia de presa CITEAZA BLOGUL lui X sau Y (destul de jenant dar asta e viata – lumea se schimba, accesul la tehnologie e la putere). Lumea informatiilor de presa s-a schimbat RADICAL in ultimii 5-6 ani.

            „Eu nu vad Facebook-ul ca fiind periculos, ci lipsit de coerenta, de forta. ”

            –– Exista 2 tipuri de forta in mediul social: Forta ORGANIZATA si cea reflectata de „STATISTICA”. Un partid politic reprezinta o forta organizata. Stihiile naturii (uragane, inundatii, cutremure etc., reprezinta insa FORTA „STATISTICA”). Ma refer un pic la economie. PIB-ul este expresia fortei economice (nu e intotdeauna cel mai relevant, dar actualmente e acceptat ca atare – PIB-ul reflecta doar ca se produce dar nu reflecta si COSTURILE care uneori sint imense – mai exact poti sa te superindatorezi si sa ai un PIB foarte mare. Totusi esti DATOR VINDUT ! pentru multa vreme). PIB-ul reflecta forta unei multimi de entitati care actioneaza pe cont propriu (multimea de entitati economice dintr-un stat). Din acest punct de vedere el este lipsit de coerenta. Daca insa la nivel national se aplica STRATEGII pentru crestere economica, acestea se vor REFLECTA IN PIB. Asa si cu Facebook. El, lasat la voia intimplarii este o forta, ca fortele naturii. E o apa care curge la intimplare, dar asta nu insemna ca NU CURGE CU FORTA. Daca insa cineva vine cu o strategie si CANALIZEAZA ANUMITE elemente ale acestei ape intr-un SENS BINE DETERMINAT, conform unei strategii, acea apa (facebook) POATE AJUNGE UNDE SE DORESTE.

            „Eu cred ca nu poti face un partid pornind de la bisericute centrate pe birfe sau de la simpla socializare. Desi socializarea e o relaxare activa importanta, ea tine mai degraba de entertainment: asta e si motivul pentru care, la orele de maxima audienta poporul e pe Facebook. Poporul adora entertainment-ul. Nu inseamna insa ca e de dorit sa inscrii tot poporul intr-un partid, mai ales ca bucataria unui partid nu are de-a face cu entertainment-ul.

            –- Dintre cei multi care sint pe facebook, unora le place politica si altora nu. Unora le place politica mea de exemplu si altora nu. Eu ii adun pe cei carora le place politica mea. N-a spus nimeni ca intentionez sa aduca TOTI membrii Facebook in Miscarea Tehnocrata sau URR sau PNTCD sau mai stiu eu ce alta organizatie. Ar fi o absurditate.

            „Mi se spune ca s-au facut revolutii pe Facebook: nu ma impresioneaza nici asta. In primul rind ca nu cred in revolutii. ”

            –- Ca tu nu crezi in CALITATEA REZULTATULUI unor revolutii, e una si ca revolutiile EXISTA ca atare pe facebook SAU NU, este CU TOTUL ALTCEVA. Mediile de socializare sint un mediu de COMUNICARE controlat, NU DE PATRONI (ca presa – ziare, tv, radio etc), ci DE MASE. Internetul in sine este un mediu bazat pe comunicare/internactiunea indivizilor. Propagarea STIRILOR (pentru ca in fond despre asta vorbim), sta la baza revolutiilor produse prin INTERMEDIUL site-urilor de socializare, fie ca ne place fie ca nu. Oamenii afla, ce multimi sint colo, ce multimi sint dincolo si isi stabilesc actiunile in functide de aceste informatii, eventual de trend, din punct de vedere statistic.

            „In al doilea rind, disiparea eforturilor democratice mie-mi sugereaza anarhie. Iar daca exista iluzii legate de democratie, atunci cred ca o iluzie este si credinta ca un partid poate lua nastere din retea, pornind din mai multe locuri. Fiindca stiu ca daca stringi 10 oameni intr-o camera, rareori vor avea un punct de vedere comun privitor la o chestiune oarecare.
            Cum ar putea cadea de acord aceiasi 10 pe internet? ”

            –- 10 vor cadea de acord pe internet, MULT MAI USOR DECIT TE ASTEPTI. Iata si de ce:

            1. In primul rind pe internet (inclusiv ce facem aici) poti doar sa-ti asterni ideile/gindurile prin scris. Nu poti sa urli, sa lovesti etc. Internetul FAVORIZEAZA (ADUNA) oamenii care scriu (se pricep, au abilitate, intere, preocupare pentru gindire/idei/popularizarea lor) (pe tine, pe mine, pe Cosmin Alexandru etc) si ii DEFAVORIZEAZA (nu-i atrage) pe cei care nu sint atrasi de acest mediu. Acestia din urma n-au rabdare/interes etc., fiind preocupati de cu totul alt gen de chestiuni. Printre ei si POLITRUCII (ca tot nu pomenisem de mult de ei:)). Luam exemplul liderilor partidelor actuale si comparam cu ce facem noi aici: citi presedinti de partid SINT IN STARE sa faca fata la o discutie de genul asta ? Ma tem ca ZERO. Exact de asta si politica romaneasca actuala e un ZERO BARAT. Politica se face CU DISCURS POLITIC. Astia de acum NU SINT IN STARE NICI SA SCRIE COERENT, necum, prin scris, sa mai aiba si un discurs politic COERENT. Internetul are IMAPACTUL ca aduce MEDIATIZARE MAXIMA exact acelora care sint INTELECTUALI si sint in stare sa gindeasca structurat si sa-si expuna ideile metodic. Pe ceilalti internetul nu-i ajuta la mediatizare. Google indexeaza materiale AMPLE si BINE DOCUMENTATE si nu pe cei care scriu 2 cuvinte si pe acelea gresit.

            2. Vezi ultimul paragraf din postare.

            „A sustine nasterea spontana din mai multe locuri a unui partid pe internet e totuna cu a sustine ca mamiferele se nasc din spuma marii. Internetul nu e ceva miraculos in sine: printre atuurile sale sint viteza, versatilitatea, impactul social insemnat. Toate astea duc la economia de timp si nu la vreun miracol organizatoric. De aceea, n-ar fi rational sa cerem mai mult de la organizarea pe internet.”

            –- Dar cine a spus ca nasterea unor grupuri pe facebook de exemplu, E SPONTANA. Ele au niste TEMATICI (de fapt sint un forumuri UMANIZATE (cele clasice sint prea stufoase si greu de digerat pentru marele public)) si niste INITIATORI. Formarea acestor grupuri NU E SPONTANTA. E drept ca intervine si fenomenul HEI-RUP, dar eu am facut tot posibilul sa-l combat si o sa fac in continuare lucrul asta. Populatia trebuie sa INTELEAGA si de asta eu si explic. Vreau sa creez un mecanism care sa functioneze CIT MAI COERENT. Este si asta un EXPERIMENT.

            „Precedent exista in Australia (http://www.senatoronline.org.au/). Daca in lume exista inca o reticenta in privinta politicii pe internet, cred insa ca, in mod inevitabil, acesta este viitorul. Pe de alta parte, faptul ca sustineti demersul politic prin retelele sociale pe mine ma trimite mai degraba cu gindul la adhocratie decit la tehnocratie.”

            –- Am explicat mai sus. In grupurile organizate pe tematici si care au initiatori, initiatorii pastreaza o ordine. Aceste grupuri sint ca partidele. Cine nu e de acord cu tematica, nu are ce cauta in acel grup. Membrii intr-un grup nu fac chiar ce-i taie capul. Eu pentru ca am idei am fost acceptat in grupul PNTCD, dar in mod normal cei care nu sint membri, nu sint prezenti in acel grup. Poti fi prezenti intr-un grup de FANI ai PNTCD, lucru care este cu totul altceva. Organizatorii administreaza aceste grupuri pentru ca altfel ele ar fi nefunctionale. Acolo nu se inscrie toata lumea la gramada. Unele sint deschise pentru marele public, altele sint grupuri inchise si se intra doar pe baza de invitatie.

            „In alte postari am sustinut, ca si Cristian Ghinea, aminarea clarificarilor ideologice, i.e. a doctrinei. Motivul era ca dezbaterea trebuie sa prevaleze. Cum mai pot sustine ca oamenii care alcatuiesc partidul sint importanti daca vin si le pun doctrina pe masa fiind evident ca cei in dezacord trebuie sa plece?”

            –- Aici te contrazici. Intii zici ca NU E BINE SA FIE TOTUL LA GRAMADA si apoi zici, ca DE CE E ORGANIZAT.

            Uite definitia unui partid politic data de neotehnocratie:
            https://sites.google.com/site/miscareatehnocrata/20-doctrina-tehnocrata/definitia-definirea-notiunii-conceptului-de-partid-politic-organizatie-politica

            Momentan cred ca este cea mai ampla si clara definitie. Daca stie cineva una mai ampla si/sau clara sa publice aici, ca sa citesc si eu.

            Pe mine de exemplu NU MA INTERESEAZA SA ADUN PE TOATA LUMEA prin hei-rup. Ma intereseaza sa ADUN REFORMISTII si ATIT. Noul partid trebuie sa promoveze REFORME. Daca nu procedez asa, noul partid va fi infiltrat de politruci si atunci am obtine un partid LA FEL DE PROST ca si cele de acum, adica facem COOPERATIVA „MUNCA IN ZADAR”.

            Partid vine de la PARTE. Cine nu e de partea REFORMEI, NU ARE CE SA CAUTE in acest nou partid, fie el mare sau mic. Oamenii care vor sa faca reforma, trebuie sa aiba SENTIMENTUL DE APARTENENTA LA GRUP. Restul nu.

            „Mai intii ca sentimentul de apartenenta la grup nu-l poti inlocui cu nimic. Si-apoi, ordinea demersurilor este aceasta: discutii, dezbatere, vot. Cum faci vot online daca nu ai o baza de date si fise individuale publice? ”

            Nu. Ordinea este asa:

            1. Doctrina (reformista in cazul de fata) (in acest moment in afara de NeoTehnocratie nu exista o doctrina ALTERNATIVA la cele actuale)
            2. Discutii/dezbatere publica PE BAZA DOCTRINEI – altfel iese haos (am mai vazut grupuri organizate haotic si s-a ales praful de ele pentru ca intrau oameni la gramada si nu aveau repere)
            3. Vot, IN LIMITELE IMPUSE DE DOCTRINA.

            Fara doctrina NU ARE CUM SA IASA PARTID.

            Ca se pot tine ORICITE dezbateri publice, pe marginea doctrinei sint de acord. Din acele dezbateri UNII vor subscrie la doctrina iar altii nu. Cei care vor subscrie, vor forma nuclecul noului partid.

            „O investitie intr-un partid organizat pornind de la o baza de date online este deja o investitie mult mai economica decit aceea intr-un partid organizat clasic. Nu cred ca se poate face o economie si mai mare fara a pierde din coerenta”

            Mediul online (spre deosebire de cel clasic(fizic/face to face)) are avantajul ca poate aduna oameni de pe o arie teritoriala IMENSA, care altfel AR FI IMPOSIBIL DE ADUS LA UN LOC, datorita programului, locatiei, etc. Sint oameni foarte competenti care in mod sigur nu s-ar putea intilni pe strada. Chiar si daca ar face-o in metrou de exemplu (sa se intilneasca) nu si-ar da seama ca au puncte de vedere comune. Unicul loc in care se pot gasi unii pe altii (cei care au viziuni daca nu identice, macar SUFICIENT de COMPATIBILE) este INTERNETUL.

            Concluzia e ca impactul internetului asupra politicii (politica, care TREBUIE sa se bazeze IN PRIMUL RIND PE MESAJ/DISCRUS POLITIC (in loc de abureala care se face acum)) VA FI IMENS.

          • Nota: Articolul referitor la Definitia unui partid politic, SE REFERA la o situatie politica MAI VECHE din Romania si NU ARE IN VEDERE luptele politice care au aparut ulterior in PDL.

            Actualmente si PDL are, daca nu la aceeasi scara, cel putin la una mai mica dar existenta, aceleasi probleme ca si PNL si PSD (acest lucru nu era valabil la data redactarii definitiei in cauza).

            Articolul/Definitia mai are si alte mici imperfectiuni si urmeaza sa fie adaugit/completat/corectat.

          • Nu-mi place tutuiala pe nepusa masa, insa daca-i pe tutuiala, atunci tutuiala sa fie.

            Stimabile neotehnocrat,

            Mi se intimpla si mie uneori sa ma contrazic: mi se intimpla insa mai rar decit ai putea crede. In fapt, chiar ma intereseaza afirmatiile in care ma contrazic fiindca daca le gasesc, imi pot imbunatati argumentatia. Insa nu m-am contrazis acolo unde iti imaginezi tu:

            „—- Aici te contrazici. Intii zici ca NU E BINE SA FIE TOTUL LA GRAMADA si apoi zici, ca DE CE E ORGANIZAT.”

            Eu n-am zis nicaieri ca „nu e bine sa fie totul la gramada”, ci doar ca n-as baga tot poporul de pe facebook intr-un partid – era vorba de o ironie dar si de un motiv foarte bun: lumea de pe facebook e destul de pestrita si in general se afla acolo pentru alte motive decit cele politice. Nu m-am atacat nicaieri ca lucrurile sint prea organizate. As zice chiar ca dimpotriva: cind am constatat lipsa coerentei ma refeream la lipsa de organizare, de structura. Or, o baza de date ofera o structura minimala si poate constitui obiectivul si chiar testul initial al unei organizatii politice in formare.

            In rest, inclusiv ordinea data prin discutii, dezbatere, vot este una optionala. Continuu sa cred ca doctrina nu trebuie sa fie impusa, ci asimilata prin vot. Odata admisa, asa va ramine, cel putin pentru o perioada medie de timp. Asa vad eu lucrurile, nu-i musai sa avem aceeasi parere: transarea chestiunii se poate face tot un urma unor dezbateri si a unui vot final. Insa din nou, acest vot nu poate avea loc in absenta unei structuri de tip baza de date.
            Pe de alta parte, saltul la „neotehnocratie” in conditiile in care noi n-am avut nici tehnocratie autentica, nici dreapta, nici stinga, ci doar comunism autentic, mie imi pare, iarta-ma, cu totul neverosimil. Iar daca vorbim de precizie si claritate, atunci simplitatea mesajului este esentiala, mai ales daca avem in minte multimi de oameni.
            Mi se pare apoi destul de contorsionat mesajul tau: pe de-o parte vorbesti tot timpul despre tine si despre experienta ta de 10 ani – chiar si 16 ani e putin, si asta in oricare domeniu, fie el de inceput sau nu –, pe de alta, ii tot dai cu Miscarea Tehnocrata. Asta imi aduce aminte de povestea aia cu „Fabrica de avion” de la Craiova: i s-a spus asa fiindca a fabricat de-a lungul timpului un singur avion (IAR 99). In locul tau, i-as fi spus mai simplu: Miscarea Mea.

            Spui in pagina ta ca „Democratia in exces duce la Haos”. Dar ce-i aia „democratie in exces”? Si-apoi, vrei sa spui ca in Romania democratia e in exces? Haida de. Orice om cu scaun la cap constata zilnic un deficit de democratie in Romania anului 2011. Mai zici, „Democratia intr-un partid trebuie sa fie Limitata”. Mai sa fie: eu zic ca poate ar fi mai bine sa vorbim de minunile nanodemocratiei din Romania.
            Sau, „Abordarea definita de Doctrina si Statut nu sint Negociabile intr-un partid”. Nu zau: dar ce-i asta frate? Grupul surorilor catolice? Sint de acord ca, odata stabilite, doctrina si statutul ar trebui verificate, urmarite, consolidate, dar asta nu inseamna nicidecum ca ele sint mai putin formale: ele pot fi schimbate prin negociere si vot. Tocmai fiindca o doctrina politica nu este totuna cu o teorie politica verificata. Doctrina este pur si simplu o ideologie, iar o ideologie n-ar trebui sa tina vreodata loc de lege. De ce crezi ca astazi nu mai sint prizate ideologiile tari? Fiindca s-a constatat ca ideologiile nu rezolva problemele sociale. Pe de alta parte, mult prea adesea ideologia a insemnat si inseamna indoctrinare, spalare pe creier, eliminarea demersului critic.

            Spui:
            „Ca se pot tine ORICITE dezbateri publice, pe marginea doctrinei sint de acord. Din acele dezbateri UNII vor subscrie la doctrina iar altii nu. Cei care vor subscrie, vor forma nuclecul noului partid”.

            Pai ce mai e de dezbatut daca doctrina e stabilita de la inceput?

            In fine, privitor la atuurile internetului, am vazut destui naivi care se entuziasmeaza din nimic. Si nu entuziasmul e rau aici, ci faptul ca e nefondat. Adevarata stiinta a retelelor inca n-a aparut, fiindca inca nu exista o matematica a retelelor – matematica de azi abia asambleaza citiva neuroni: iar dezvoltarea stiintei retelelor nu o vor face politicienii, indiferent de cit de bine pregatiti ar fi ei. Asadar, sa revenim cu picioarele pe pamint: deocamdata internetul trebuie vazut ca un mijloc mai economic deci si mai eficient de organizare. Asa stind lucrurile, inclusiv pentru Romania este un moment propice lansarii unor partide online. Ca vor fi de dreapta sau de stinga, tehnocrate sau „nano-neotehnocrate”, vom vedea.

  33. Abia acum am gasit acest interviu deosebit de interesant si instructiv.

    Am fost simpatizant URR si am votat URR la alegerile locale si generale in 2004 si am crezut/sperat ca rezultatul va fi vizibil.

    Am citit foarte mult despre partid si cred in continuare ca o astfel de initiativa ar putea reprezenta un viitor mai bun pentru Romania. Mi-au placut abordarea si transparenta partidului de atunci si voi participa pe cat posibil la astfel de initiative.

    Mi s-au parut foarte util comentariul lui Cosmin Alexandru:
    „Daca nu ai organizatii locale de incredere, in care sa-ti cresti oameni pe care sa te poti baza in ziua votului si, mai ales, la numaratoarea voturilor, sansele de a capitaliza pe intentiile de vot se reduc considerabil. Procesul de vot e viciat si e in mana persoanelor cu influenta la nivelul fiecarei sectii de votare. Daca nu existi acolo, nu-ti poti fructifica eventualele voturi. Totul se forteaza, se fura sau se cumpara acolo, nu la Bucuresti.”

    Deja stiam asta, stiu ca se fura la alegeri masiv pe plan local, eu personal n-am nevoie de dovezi prezentate la TV dar comentariul de mai sus sustine realitatea.

    Deci lectiile pentru un nou partid ar fi:
    – Focus pe local, in special orasele mici
    – Focus pe alegerile locale ca un prim pas pe scena politica cu target pe parlament dupa inca un set de alegeri locale si apoi parlamentare
    – Focus pe alegerile euro-parlamentare care dau accesul la o platforma nationala si internationala de promovare a partidului
    – Focus pe obiective concrete – mai bune decat cele de mai sus si realizabile pe plan local: combaterea coruptiei in administratia locala; combaterea coruptiei in educatie; combaterea coruptiei in sanatate. Acestea ar trebui sa aiba o masa de sustinere suficient de mare. In plus alte obiective locale realizabile.
    – Accent pe patriotism/nationalism pentru ca este principala motivatie a celor ce ar vota un astfel de partid. Nationalismul va duce cu siguranta la atragerea extremistilor, dar cu un management adecvat al acestor riscuri s-ar putea tine sub control.
    – Focus pe contributia fiecaruia (bani/timp) si managementul celor care vorbesc mult si aduc putin

    Aratati-mi partidul care vrea sa faca 80% din cele de mai sus, si semnez.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro