Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Costel Popa: Pomenile electorale sunt deja interzise prin lege. Un partid nou ar trebui să asume politic respectarea acesteia

Cristian Ghinea martie 2, 2011 Politica & Doctrine
32 comentarii 4,223 Vizualizari

Așa cum am promis, continuăm pe contributors.ro dezbaterea despre perspectivele și șansele unui nou partid politic. Azi vorbim despre bani. Despre o lege a finanțării partidelor pe care toate partidele parlamentare o încalcă acum. De unde rezultă că oricum am schimba-o sau orice lege am da, important e ca ea să fie asumată de către un grup de oameni care se asociază voluntar. Adică de către un partid. Ar putea exista, supraviețui și avea succes un partid care respectă legea finanțării partidelor? Pare o întrebare retorică, dar nu este.

Am ajuns la acest subiect din vorbă-n vorbă cu Costel Popa, pe care l-am invitat să contribuie cu un text la dezbatere. Costel a coordonat programele de monitorizare a finanţării partidelor politice ale APD in perioada 2003-2007, a fost consultant pentru GRECO (Group of States Against Coruption) pentru evaluarea finanţării partidelor politice din Slovacia, a participat la elaborarea legii finanţării partidelor politice nr. 334/2006, a fost trainer pentru mandatarii financiari de la alegerile din 2004 din România şi pentru ONG-uri din fostele ţări sovietice, a fost Secretar General al ENEMO (European Network of Election Monitoring Organizations). Sper că v-am impresionat. În prezent este președinte al organizației Ecopolis (www.ecopolis.org.ro). (Cristian Ghinea)


Cum ar trebui să arate finanţarea unui nou partid?

Cu totul altfel decât arată în acest moment finanţarea partidelor politice din România. Pentru un nou partid care pune buna guvernare în prim plan, respectarea legii este primul pas pe care trebuie să-l facă.

O alta chestiune este cea a viziunii asupra finanţării partidului, punct atins de Cristian Ghinea în articolul său care a stârnit discuţiile despre înfiinţarea unui nou partid.

În fine, a treia problemă este cea a bugetelor, a managementului financiar, a planificării financiare, cât costa funcţionarea unui partid şi de unde ia aceste sume.

Sigur, aceste aspecte sunt legate între ele: legislaţia afectează şi limitează modul în care îmi construiesc viziunea despre finanţare, acestea două afectează şi restrictionează câmpul de acţiune pentru managementul financiar.

Legea finanţării partidelor politice (disponibila aici)

Să fie clar, în acest moment nici un partid important nu respectă legea finanţării partidelor politice (FP). Rapoartele Asociaţiei Pro Democraţia la care am lucrat în perioada 2003-2007 (disponibile aici şi aici) şi care sunt valabile în mare parte şi acum demonstrează că cel puţin 50% din fondurile partidelor folosite în campanie sunt ne-înregistrate, fenomenul generalizat al pomenilor electorale, abuzul de resurse publice, etc.

Respectarea legii este de obicei ignorată în discuţiile despre finanţarea politică, iar noul partid ar trebui să includă legea finanţării partidelor în biblia sa. Este posibil? Nu este imposibil, dar este foarte greu.

Greutatea nu provine din gestiunea financiară la nivel central, unde există de obicei persoane suficient de instruite pentru a fi atente cu detaliile legii FP, însă când iei în calcul ca vor exista cel puţin 41 de filiale judeţene şi că toate trebuie să respecte litera şi spiritul legii, atunci problema devine de 41 de ori mai complicată, pentru că standardul de corectitudine în gestionarea finanţelor trebuie să fie general.

Înregistrarea corectă a veniturilor şi cheltuielilor unui partid nu este doar o chestiune de gestiune contabilă, ci ea trebuie să fie în relație directă cu conducerea partidului. De exemplu, atunci când vorbim despre donaţiile în natură sau de donaţiile sub formă de discount sau când vorbim de prevederile legate de condiţiile pe care donatorii trebuie să le respecte. Să vă dau un exemplu: în judetul x, preşedintele filialei judeţene organizează o conferinţă de presă şi pentru asta doreşte să folosească sala unui membru al partidului care o poate pune la dispoziţie în mod gratuit. La conferinţă se dă cafea şi pişcot, oferite tot de membrul respectiv. Dacă fondurile care trec prin conturi, sunt mai uşor de gestionat de managerul financiar, aceste donaţii în natură sunt mai greu de surprins la nivelul înregistrărilor financiare. Conform legii ele trebuie să fie evaluate, înregistrate şi declarate. Managerul financiar al judeţului de obicei nu este implicat în activităţile curente ale partidului, iar preşedintele filialei de obicei nu se încurcă cu “contabilitatea” şi se concentrează pe problemele politice. La fel şi cu afişele, transportul, publicitatea, etc. Zona donaţiilor în natură este cea mai gri din finanţarea partidelor politice. Există şi zone negre, despre a vorbit în parte şi Cosmin Alexandru în interviul din Contributors.ro, în care banii cash circulă prin sediile de partid în timpul campaniei fără să apară vreo urmă.

Dar să zicem că în cazul acesta calitatea morală a liderilor o să respinga finanţarea la negru. Cu zona gri e mai complicat, căci uneori nici nu iţi dai seama când ai greşit.

Pentru a preveni probleme de acest gen este nevoie:

-          de ghiduri de îndrumare pentru managerii financiari la nivel local, cu proceduri pentru fiecare operaţiune de înregistrare (mare parte din ele sunt disponibile fie la iniţiativa unor ONG-uri precum APD sau IPP, sau de la Autoritatea Electorală Permanentă.

-          instruiri permanente pentru aceştia, precum şi pentru conducătorii de filiale locale.

Concluzie: legea FP trebuie citită, studiată şi înţeleasă atât de managerii financiari, cât şi de liderii de la nivel naţional, şi mai ales de cei de la nivel local.

Viziunea financiară

Ceea ce a propus Cristian Ghinea în articolul iniţial despre aparţia unui nou partid aici pe contributors.ro face parte mai degraba din ceea ce am putea numi viziunea financiară a partidului, partea din managementul financiar care se leagă de valorile, principiile şi strategia politică a partidului respectiv. Paradoxal poate, multe dintre propunerile lui Cristian Ghinea se află deja în legea FP, noutatea politică ar sta totuşi în faptul că ele sunt asumate.

O scurta paranteză: actuala lege a FP işi are originea în presiunile pe care Monica Macovei le-a făcut în 2005 ca o noua lege a FP să fie inclusă în Strategia Anticorupție II, strategie care a fost monitorizată de Comisia Europeană, deci trebuia să fie şi implementată. În contrucţia noii legi aportul ONG-urilor a fost consistent, iar Monica Macovei în calitate de Ministru al Justiţiei a preluat principalele propuneri ale noastre şi le-a inclus în strategie. Au urmat apoi negocierile cu partidele politice, cu piedici din partea mai tuturor partidelor, dar din care îmi amintesc că s-au remarcat Marton Arpad (UDMR) şi Norica Nicolai (PNL). Concluzie la paranteză: legea FP este una dintre cele mai bune / acoperitoare, deşi se putea sa iasă şi mai bine. Aplicarea ei însă este cu totul altă poveste.

Revenind, Cristian Ghinea propune interzicerea pomenilor electorale, însă această practică este deja interzisă şi de lege, ceea ce din păcate nu impiedică partidele să o practice pe scară largă. Faptul că în campanie se oferă un pix sau un chibrit, ţine de identitatea partidului, important este să fie un material de campanie electorală, nu o modalitate de a cumpăra voturile.

Accentul pe cotizaţie este un alt element esenţial pentru sănătatea unui partid politic. Cotizaţia este într-adevăr unul dintre cele mai bune instrumente care facilitează relaţia dintre partid şi membru, dintre partid şi susţinerea lui în rândul populaţiei. În acest caz legea ar fi putut să facă mai mult pentru a forţa partidele să se democratizeze, de exemplu prin cel putin două măsuri:

-          acordarea subvenţiilor de la stat în funcţie de cotizaţiile şi donaţiile primite, (de ex. pentru fiecare 2 lei primiţi, statul iţi dă un leu subvenţie, până la o anumită limită maximă desigur) stimulând astfel partidele să-şi declare cât mai mult din venituri.

-          deducerea contribuţiei la un partid din impozitul pe profit, un fel de 2% pentru partide.

Care ar trebui să fie valoarea cotizaţiei pentru un partid nou este mai greu de spus. Probabil că datele statistice şi un eventual sondaj ar putea să ajute. Se poate spune însă că multe partide au mai multe tipuri de cotizanţi şi astfel cotizaţii diferite pe categorii de membri. Desigur, voluntariatul este o bună metodă de a contribui şi de a compensa o cotizaţie foarte mică, pentru studenţi de exemplu.

Un partid nu poate ignora donaţiile ca sursă de finanţare. De la cine primesti şi cât primesti? Exista limite stabilite de lege în acest sens, atât la nivel sumei, cât şi la nivelul “moralităţii” donatorului, aşa cum este cazul firmelor cu datorii la stat de la care este interzisă acceptarea de donaţii. Mai multe condiții de acest fel pot fi stabilite prin statutul partidului.

Trebuie să fac o precizare importantă în contextul discutiei despre necesitatea de a asigura o transparenta totală cu privire la sursele de finanţare. Acest deziderat trebuie să facă parte din priorităţile unui partid centrat pe bună guvernare, însă el nu trebuie absolutizat şi nu trebuie să fie obligatoriu în cazul donaţiilor mici. Motivul este pentru a proteja un alt drept fundamental, dreptul de a participa la viaţa politică al oricărui cetăţean, care ar putea fi periclitat în cazul în care o persoană se teme sau nu doreşte ca alţii să stie că susţine acel partid politic.

Managementul financiar. Cifre.

Rapoartele Asociaţiei Pro Democraţia pot oferi o imagine aproximativă asupra cheltuielilor necesare într-o campanie electorală. Cifrele de rate-card evaluate de APD pentru campania media din 2004 se situează între 3,2 mil. USD pentru Adrian Năstase, 2 mil. USD pentru Traian Băsescu, până la 400 mii USD pentru Vadim Tudor. Atenţie, ceea ce am măsurat la APD sunt doar cheltuieli media, publicitate în presa scrisă şi stradală.

Într-unul din comentariile la articolul pe tema noului partid, Mihnea Vasilache punctează foarte bine principalele cheltuieli de campanie şi sumele necesare demararii ei (Link direct către comentariul lui Mihnea).

Este un buget realist. Dar apare întrebarea: este realist pentru ce? Pentru rezultat de 2%, de 5% sau de 10%?

Până să dea piept cu o campanie electorală, un partid trebuie să funcţioneze. De câţi bani este nevoie ca să funcţioneze un partid? La fel, depinde ce işi propune să facă. Dacă doreşte să aibe o identitate bună, atunci cifrele lui Mihnea Vasilache sunt foarte corecte: proces branding – 20 k euro. Site profi, platforma de comunicare cu publicul şi cu membrii, un fel de birou virtual – 20k. Se poate şi mai puţin? Se poate, dar scade calitatea. Se poate obţine această sumă? Se poate şi nu trebuie obţinută suma, ci o donaţie în servicii de către una sau două agenţii de publicitate. Ar fi dispusă vreo agenţie mare să faca o astfel de donaţie? Trebuie intrebată. Ca să intrebi, trebuie să te formezi cumva. Ca să te formezi, iţi trebuie sprijin financiar ca să iţi faci o identitate. Şamd.

Finanţarea politică – o lamă cu două tăişuri

A face din corectitudinea finanţării partidului o prioritate poate impune partidului limite evidente în atragerea de resurse, însă acest atu poate fi folosit nu doar electoral, pentru a convinge susţinătorii, ci şi ca armă politică împotriva partidelor care folosesc o finanţare gri spre neagră. O monitorizare atentă a ceea ce fac celelalte partide în această privinţă ar oferi ocazia noului partid să provoace un eveniment politic zilnic prin demascarea ilegalităţilor în folosirea banilor în campanile electorale. Sesizate autoritățile de control şi acestea la rândul lor monitorizate pentru a răspunde sesizărilor, aceste cazuri vor scoate la iveală ilegalităţile competitorilor politici. O temă de campanie inepuizabilă.

Atenţie, a face din aceasta temă o prioritate politică, poate să cauzeze mult mai mult rău în cazul în care se petrec ilegalităţi chiar în partidul care şi-a propus să lupte cu corupţia politică. Noului partid îi trebuie mecanisme pentru a răspunde promt unor astfel de cazuri, care vor exista cu siguranţă. Dacă reacţionează şi în cazul propriilor nereguli la fel de intransigent are o şansă să-şi păstreze credibilitatea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. pehash spune:

    Se contureaza un partid-afacere. Buget de project manager de 4k euro pe luna? Desigur, ne dorim performanta, dar este normal sa cerem cotizatii de minim 100 euro pe luna unor romani in numele patriotismului si apoi sa platim alti romani mii de euro ca sa ne realizam aceleasi obiective patriotice?
    Pai atunci cine mai candideaza la alegeri? Cea mai bine remunerata functie la care poate aspira un membru, cea de presedinte al tarii, nu va fi nici macar la nivelul unui project manager de campanie. Deci motivam membrii sa nu candideze, ci doar sa lucreze pentru partid? Un paradox pe care nu-l putem ignora.

    • pehash spune:

      pardon, 100 euro pe an.

      • Liliana B. spune:

        Poate ca e bine sa se diversifice criteriile contributivitatii! taxe pe prostie platesc toti micii si marii contribuabili, ca e obligatoriu si legal; taxa pe frica o plateste cine crede ca siguranta se cumpara – mai nou si taxa asta e obligatorie; taxa pe pseudostiinta o achita consumatorii de diplome fara numar; taxa pe boala e motorul vietii medicale; etc. De ce n-am plati si o taxa pe buna credinta si corectitudine, daca asta ar facilita renuntarea la sau reducerea semnificativa a celorlalte? daca se marketeaza ca superoferta…sa vezi cerere! :)

    • Osterhase spune:

      “project manager de campanie”? Cred ca donatiile nu sosesc numai in perioada campaniei, deci problema este una continua. Persoana care supervizeaza insa nu trebuie sa fie managerul tuturor actiunilor partidului, ci sa aiba o functie similara cu a unui “compliance officer” care la urma urmei se regaseste in orice firma mai mare si mai de doamne-ajuta. Deci nu trebuie reinventata roata cu acest partid, cred ca ajunge sa privim la orice firma cu un numar de angajati si un numar de filiale – similaritatile depasesc cu siguranta diferentele.

  2. tibi spune:

    “Cum ar trebui să arate finanţarea unui nou partid?”

    Eu cred ca pana la legalizare si in primul an de existenta ar fi posibile urmatoarele idei:
    -activitatea sa fie voluntara (atat pentru aderenti cat si pentru colaboratori externi)
    -cotizatie fixa lunara de 200 de RON pentru cei care doresc sa fie membri- excludere automata daca se intarzie mai mult de o luna plata cotizatiei

  3. laurentiucat spune:

    de acord cu cotizatia..dar sa fie la finante,daianu sau tanasescu..la restu va las pe voi..
    a uitat.la agricultura il vreau pe remes..e apreciat de basescu si ia spaga in carnati si palinka, nu in milioane de euro..adica e de bun simt.

  4. pragmatic spune:

    dle Ghinea, pot sa va sugerez sa adaptati mai curand legea finantarii partidelor in QUEBEC (nu in Canada)! se limiteaza contributiile, transparenta este totala iar pedepsele sunt pe masura! si mai ales FUNCTIONEAZA

    • DanBruma spune:

      Mi se pare logica transparenta totala. Un partid influenteaza viata intregii societati prin urmare toate sursele de finantare (mici sau mari) trebuie sa fie transparente :)

  5. alex rauta spune:

    Dle. Popa,

    Spuneti ca o noua formatiune politica ar putea crea zilnic in timpul campaniei electorale cate un eveniment, prin denuntarea finantarii frauduloase a diverselor actiuni ale celorlalte partide. Prin asta sugerati ca ar exista suficient material pentru castigarea de voturi. As dori sa va intreb, a functionat acest procedeu in timpul cand dvs. ati monitorizat alegerile? Credeti ca un partid de marimea unui ONG ceva mai serios ar putea aduce ceva suplimentar fata de ce ati facut dvs.?

    Si o intrebare ceva mai generala: recent, un tanar aparator al garzii vechi dintr-un partid a acuzat un grup de reformisti din acelasi partid ca nu ar avea coloana vertebrala. Credeti ca o tema de campanie in sensul finantarii corecte ar putea fi parazitata de competitori cu acuze suficient de abstracte si suficient de violente astfel incat impactul sa fie diluat semnificativ? V-ati confruntat cu acuze la adresa integritatii propriei organizatii? Cum ar putea fi contracarata o astfel de tactica de diluare a mesajului?

    • Costel Popa spune:

      Dl Alex Rauta,
      Instrumentul monitorizarii functioneaza, iar APD l-a folosit intens in perioada alegerilor din 2004. Si da, cred ca un partid mic poate face asta cu succes, adica poate cel putin sa realizeze o suma de sesizari si sa urmareasca modul in care autoritatea de control, Autoritatea Electorala Permanenta le rezolva. (iar la acest capitol sunt de asemenea numeroase probleme). E o lupta, care nu e dinainte pierduta.

      La restul intrebarilor nu stiu ce sa va raspund, tot timpul exista tot felul de pericole, iar unul dintre ele este ca ceea ce face cineva cu bune intentii sa fie criticat, atacat, diluat …. sa devina iinutil aproape.

      • alex rauta spune:

        dle. Popa,

        Nu am pus intrebarile insinuand ca lupta ar fi dinainte pierduta, ci strict in sensul dezbaterilor intretinute de dl Ghinea: daca a functionat monitorizarea unor organizatii non-politice, ce poate aduce un partid in plus in aceasta ecuatie a finantarii.

        A doua intrebare, referitoare la diluarea mesajului prin repetarea sa in directie opusa de catre politicienii adversi, se refera chiar la diferenta dintre un ONG si un partid politic. Un ONG are sansa ca printr-o practica suficient de indelungata sa-si dovedeasca buna credinta. Un partid nou nu-si probeaza cu adevarat buna credinta decat la guvernare. Ca sa ajunga acolo, trebuie sa convinga in alegeri. De-asta intrebam care ar fi eventuale practici intr-un partid nou, pe care le-ati recomanda drept potrivite spre convingerea publicului de sinceritatea sa.

        • Costel Popa spune:

          Cred ca ceea ce poate face un partid nou in plus fata de un ong este 1. asumarea ca partid a respectarii legislatiei finantarii si faptul ca nici un alt partid nu a mai facut acest lucru si 2. continuarea la un nivel extins a acestor monitorizari. Mie mi se pare ca noutatea sta si in preluarea unor practici, metode, standarde care au fost folosite de ONG-uri, in modul de organizare al noului partid. Asa cum s-a intamplat si cu alte idei, de exemplu cu ideea de criterii de integritate, pe care Monica Macovei incearca sa le impuna acum, si care vine tot dintr-o practica dezvoltata de ong-uri.

          Comentariu dvs legitim imi inspira un alt gand: in 2004 (si mult mai putin in 2008) ong-urile au dezvoltat programe legate de alegeri prin care au incercat sa ridice partidele la un anumit nivel de transparenta financiara si integritate a candidatilor. (vezi Coalitia pentru un Parlament Curat, proiectele de monitorizare a finantarii ale APD si altele). Aceste campanii au avut succesul lor, insa limitat. Cred ca acum miza trebuie ridicata mai sus si cred ca un nou partid poate face asta.

          • Osterhase spune:

            Ceea ce face un ONG este foarte bine si util, pacat insa ca, prin definitie, trebuie sa se opreasca prea devreme. Un partid poate continua ideea aceasta de transparenta promovata de ONG punand-o IN APLICARE. Astfel cei convinsi de nevoia de transparenta vor avea posibilitatea nu numai de a sta pe margine si fluiera “huooo” la fiecare incalcare a legii, ci si de a participa activ la implementarea crezului propriu. Adica: ar trebui sa fie mult mai motivati :)

  6. mac gregor spune:

    Pentru toti care se considera de dreapta:

    a doua carte ca influenta in America, dupa Biblie, aflata la baza ideologiei de dreapta, chestie despre (cred) ca vb aici.

    Atlas Shrugged, FILMUL!
    http://giorno24.blogspot.com/2011/03/atlas-shrugged-filmul.html

    • fLoreign spune:

      SUA este “altfel”, in sensul ca pana si democratii sunt mai de dreapta decat majoritatea partidelor de dreapta europene. Iar dreapta americana, prin ramurile sale gen Tea Party, ating extrema, in traditia lui Haider si Vadim.

  7. Sile spune:

    De acord cu cele scrise de dvs. Ca orice fenomen negativ, coruptia nu poate fi pusa sub control decit prin intermediul legii.E adevarat ca legea nu e suficienta dar e absolut necesara. Nulla poena sine legem. Si nu e rau ca in statutul unui partid sa se prevada aceste principii legislative fundamentale.Pentru ca statutul e de fapt o lege de functionare a etnitatii respective. Astept cu interes un statut clar, coerent si cit mai aproape de complet. Ar fi o dovada ca suntem capabili sa construim ceva si in domeniul legislativ. O zi buna !

    • Osterhase spune:

      Cu riscul de a repeta ce au spus deja multi (si chiar Dvs), legile exista deja. Nu sunt perfecte, insa intr-o oarecare masura exista. Si sunt incalcate la tot pasul. Bineinteles, pot fi gasite si portite de scapare prin locuri unde legea, din motive voite sau din simpla incompetenta este prea neclara. Dar prea putini profita de aceste portite – si de ce ar face-o, ce nevoie ar avea sa gaseasca imperfectiuni in lege cand au la indemana posibilitatea reala a ignorarii legii in intregime? De aceea insist sa spun ca intai este necesar un mecanism al asigurarii respectarii legilor in general, iar perfectionarea legilor poate veni apoi, pe parcurs, iavas iavas.

      • Osterhase spune:

        Adica… mecanismele alea o sa vina candva, speram. Pana atunci primul mecanism este practicarea corectitudinii prin exemplul personal (al acestui partid).

  8. Sile spune:

    Post scriptuim. In fond ce inseamna stat de drept? Tot ce se poate reglementa se reglementeaza prin lege. Atentie, insa, exista si Lex sccelerata. De aceea trebuie sa construim un edificiu si nu un cotet legislativ pe o constitutie gaunoasa cum avem acum. O zi buna !

  9. DanBruma spune:

    Care este logica “Motivul este pentru a proteja un alt drept fundamental, dreptul de a participa la viaţa politică al oricărui cetăţean, care ar putea fi periclitat în cazul în care o persoană se teme sau nu doreşte ca alţii să stie că susţine acel partid politic.”? Cand sustii o asociatie ale carei actiuni au impact asupra intregii societati asa cum este cazul pentru o asociatie politica (partid) nu vad ce drept ai avea ca sa pretinzi ca acest lucru sa ramana secret.

    • Costel Popa spune:

      Dl Dan Bruma,
      Aceste prevederi se afla printre standardele internationale si are in vedere persoanele care doresc sa sustina un partid, dar care poate avea probleme din aceasta cauza. De la probleme cu sefii ( nu tb sa cereti oamenilor sa-si sacrifice locul de munca pt ca doresc sa sustina un partid), pana la hartuiri din partea autoritatilor (asa cum se intampla in multe tari exsovietice). Este un principiu similar cu cel al pastrarii secretului votului.

      • DanBruma spune:

        Hartuirea se pedepseste prin lege :) d-le Costel Popa. Si apoi cum definesti acele persoane care ar putea sa aiba astfel de probleme? Pentru mine e bizar acest standard international. Puteti sa-mi spuneti unde gasesc mai multe despre el? Eu sint in continuare pentru transparenta totala. Cand sustii un partid iti asumi si responsabilitatea respectiva.

        • Osterhase spune:

          Nu cred ca discutam acum despre ascunderea completa a donatiilor mici, ci doar despre nepublicarea numelui donatorului pe pagina partidului daca respectivul doreste aceasta. Bineinteles pentru asta este nevoie de o definitie a “donatiilor mici”, insa vizibile vor fi si intr-un caz si in celalalt. Detalii “on request” – urmand bineinteles a defini in ce conditii pot fi furnizate numele acestor donatori mici. Cineva chiar ar trebui sa citeasca aceste reglementari internationale…

  10. Emil spune:

    De acord cu ideea unui nou partid. Deja se împart posturile de conducere: http://catavencu.ro/wp-content/uploads/2011/02/Barbu-P.D.L..jpg. Restul sunt perdele de fum…

  11. DanBruma spune:

    In Franta statul participa la finantarea partidelor cu o anumita suma pe votul castigat. Mi se pare mai corect asa decat varianta “acordarea subvenţiilor de la stat în funcţie de cotizaţiile şi donaţiile primite (de ex. pentru fiecare 2 lei primiţi, statul iţi dă un leu subvenţie, până la o anumită limită maximă desigur) stimulând astfel partidele să-şi declare cât mai mult din venituri” Cu alte cuvinte statul participa in functie de performanta partidului (nr de voturi castigate) si nu in functie de participarea unor anumite loby-uri la finantarea acelui partid.

    • Osterhase spune:

      Trebuie ca metodele acestea sa se excluda una pe alta? Dar ca sa fim sinceri si realisti, pana cand se va face schimbarea legislativa permitand statului sa contribuie ca in Franta, trebuie jucat cu ce avem – deci inceput prin aplicarea normei interne.

  12. stefan spune:

    Observ discutiile si nu incetez sa ma minunez.
    Toate ipotezele pleaca de la niste premize incorecte.
    1. Crearea unui partid de acelasi tip ca celelalte (eu ii spun de tip PCR), cu 41 de filiale judetene, cu secretari de partid, cu cotizatii, sedii, telefoane, fax-uri si deci cu o infrastructura serioasa, ceea ce inseamna evident cheltuieli uriase, inflexibilitate, accesul imposturii.
    2. Gasirea finantarii pe baza legii de azi, articol cu articol (adunat bani de la companii).

    Eu cred ca crearea unui partid trebuie sa plece de la cu totul alte ipoteze. Prima ar fi ca nu e nevoie de membri multi, cei de cit mai putini, care cred in ideile si programul expuse, oricare ar fi acela. Apoi atragerea valorilor si convingerea lor sa candideze pentru posturi de consilier, deputat, senator. Valori locale, nu impuse de la centru. Asta inseamna o munca uriasa, stiu, dar un partid nou nu poate avea ca obiectiv imediat accederea la putere. Nici macar in Parlament. El trebuie sa vizeze realist, in functie de persoanele gasite locuri de consilieri locali, primari. In orice comuna, oras exista persoane relativ bine cunoscute si respectate. Acestea trebuie curtate si convinse sa candideze. Chiar daca nu au banii necesari sustinerii unei campanii electorale.
    Sunt convins ca o campanie inteligenta, activa si un program bine articulat pot bate oriunde orice candidat. Vorbesc de campania din poarta in poarta, de telefon, de mail, de net.
    Mai cred in campanii constructive, oneste, bazate pe ce poate face un partid/candidat si mai putin pe o campanie negativa.
    Activismul de partid trebuie facut cu voluntari in adevaratul sens al cuvintului.
    Nu pot crede ca din cei ce vin cu astfel de idei (de creare a unui nou partid) nu au informatii despre cum sunt organizate partidele aiurea in lume si despre flexibilitatea acestora.

    Finantarea trebuie sa vina de la persoanele fizice, strict in limite legale (cu chitante) si in sume mici. Si de la companii mici si mijlocii, tot in sume mici. De asemenea trebuie inceputa colectarea de fonduri prin metode occidentale si perfect transparente (prinzuri-cine cu stringere de fonduri, concerte cu stringere de fonduri). Campanii pe net…
    Nu sunt de acord cu cotizatia.

    Stiu ca voi stirni zimbete si comentarii negative.

    • Costel Popa spune:

      Eu sunt de acord cu cele spuse de dvs, dar sunt de acord si cu cotizatia.

    • Osterhase spune:

      1. Orice structura ce implica mai mult de 2 oameni presupune comunicare. Asta inseamna vorbit la telefon si trimis hartii, si pentru asta ai nevoie de hartii, un loc in care sa stai sa le poti primi, si un loc in care sa le poti pastra. Asta se numeste birou, sau in cazul unui partid, filiala. Nu trebuie sa fie exact 41 dar vrand nevrand ele vor exista, chiar daca la inceput in apartamentele unor voluntari. Restul problemelor, desi reale, nu sunt cauzate de existenta filialelor ci de alte tare ale societatii noastre prezente.
      2. asta asa este, si nu cred ca a negat-o vreunul din comentatori :)

      Crearea unui partid – intai trebuie facut programul ala, abia apoi creat un partid (asta pentru a nu pune carul inaintea boilor). Ideea unui “congres” in Sala Polivalenta o consider impresionanta insa mult prea devreme. Daca inviti 100 de oameni plini de bunavointa sa spuna ce au de spus primesti 100 de chestii pline de bunavointa care se bat cap in cap si pe care trebuie sa le analizezi in cateva ore pana nu murim toti de epuizare. Rezultat – 0,ceva. Uite, la articolele astea sunt zeci de comentatori. Daca cineva dintre voluntarii de la punctul 1 ar strange 100 de polluri unde acesti comentatori ar putea vota cele 100 de idei, s-ar strange destule concepte pentru o platforma. Un forum pt aceste polluri si noi propuneri, facebook pentru organizarea de intalniri, si asa mai departe.

      Ca sa atragi prima personalitate trebuie sa ai deja LA CE sa o atragi.

  13. Marian Boldea spune:

    Toate discutiile astea despre un nou partid imi amintesc un banc despre un tip care-a mers si el la un bordel prin care doar a fost plimbat si i s-a aratat organizarea.

    Pana la urma a descoperit ca fete nu erau, dar i s-a cerut totusi parerea despre organizare.

  14. CTM spune:

    O intilnire adevarata de-acum in trei luni!

    Inchiriem Sala Polivalenta prin donatii individuale si timp de doua zile sau o saptamina ne intilnim acolo. Fiecare depune o lista cu idei, se poate discuta, ne putem organiza. O astfel de intilnire face cit o mie de discutii pe net. Polivalenta mi-a venit acum in minte. Cred ca daca ne gindim gasim si locatii mai ieftine. Eventual in Cluj sau de ce nu, Timisoara – un loc bun pentru noi inceputuri. Propuneti, oameni buni, un loc de intilnire fizic, in lumea reala, si hai sa vedem ce iese! Si daca ne alegem cu o stringere de mina reciproca si tot este inceputul unei solidaritati.

    Putem invita oamenii mai destupati la minte, cei ce reprezinta asociatiile de agricultori pro-bio foarte active in Ardeal, organizatiile ecologistilor unde sint multi tineri cu viziuni noi, intelectualii din provincie care se tin departe de scena publica actuala, etc. O astfel de mobilizare se poate face in trei luni si ar fi un semnal clar si real ca societatea doreste o altfel de politica.

    Cristi, ai veni?

    • Osterhase spune:

      Exista deja grupul Facebook. Hai sa postam acolo “hai la intalnire in weekend”, in Bucuresti sau in provincie. Oriunde se intalnesc deja doi e un prim castig.
      Nu?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Ghinea


Cristian Ghinea

Cristian Ghinea este Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în medi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)