Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Dacă Noul Leviathan va eșua, ce vom face?

Tereza-Brindusa Palade februarie 6, 2018 Politica & Doctrine
13 comentarii 3,070 Vizualizari

Eșecul Noului Leviathan oriental, construit pe principiile absolutismului de județ pare, deocamdată, o utopie. Suntem încă în faza în care sultanul și mamelucii săi din Parlament, din Guvernul Dăncilă (alias Docilă) concentrează din ce în ce mai multă putere. Gafează nonșalant și impenitent, mint cu o neobrăzare ce amintește de epoca “societății socialiste multilateral dezvoltate” a anilor ’80. Salariile scad, inflația înflorește, benzina se scumpește, economia tinde să se sufoce – dar fruntașa pe ramură Olguța Vasilescu și Teleorman Magnificul dau asigurări stahanoviste pe la Antenele regimului că totul este (și va fi) mai bine. Cu vorba unei specialiste în psihologie, Andrada Ilisan, care scria aici, pe Contributors, despre psihopații ajunși la putere, orice “realitate” poate fi re-creată instantaneu de mincinosul patologic. România va fi o țară înfloritoare pînă în 2022 – cu condiția să scape de “statul paralel”, să reducă la impotență “binomul” și să instaureze domnia absolută a lui Teleorman Magnificul, secondat de vizirul său Călin. Pinocchio poate inventa orice minciună, pentru a scăpa de pedepse și închisoare. Cu deosebirea că păpușa sculptată și adoptată de Geppetto în final s-a umanizat și maturizat…

Dacă Leviathan-ul lui Hobbes era un stat absolutist rezultat din cedarea, prin contract social, a unei părți din libertate, de către indivizi terifiați de starea naturală în care “omul este lup pentru om”, noile Leviathan-uri confiscă de obicei libertatea cu promisiuni populiste paradiziace, după modelul comunist. Pentru cei pe care nu îi poate păcăli, este un absolutism “cu pumnul în gură”, care omite contractul social. Vrei nu vrei, trebuie să accepți o guvernare care e de fapt intolerabilă. Un guvern docil (Guvernul Docilă), un Parlament ce devine aproape identic cu Marea Adunare Națională etc.

Mai devreme sau mai tîrziu, dacă lucrurile vor continua așa, președintele Iohannis va trebui să-și regăsească energia politică din perioada 2015-2017, care l-a consacrat ca pe un apărător al democrației, renunțînd la rolul decorativ jucat în ultima vreme și declanșînd alegeri anticipate. Nu înainte ca dragneocrația să-și fi epuizat bateria de mameluci, trecînd de la un guvern care seamănă cu un “Trabant” la “celălant” automobil și mai nefuncțional (vă mai amintiți de Lăstun?) și să-și fi dezamăgit electorii credincioși, care populează sectiile de votare în ziua alegerilor, cînd indiferenții și apoliticii pleacă la munte sau nu se deranjează să iasă din casă.

Dar, chiar dacă, într-un scenariu optimist, Opoziția ar cîștiga eventualele alegeri anticipate, ce am face? Cum feudalismul domină și în PNL, probabil că ar trebui acceptat Ludovic Urban drept prim-ministru. Sau cineva similar. S-ar reactiva orgoliile rănite și PNL s-ar împotrivi mai dur USR-ului decît partidului sultanilor și baronilor cu care a fost aliat în trecut. Instituțiile ar fi căpușate apoi cu rude și cunoștințe ale politicienilor PNL, cam la fel de incompetenți, deși poate nu chiar atît de “lumpeni” și agramați. Proiectele majore de dezvoltare și marile investiții ar fi în continuare parazitate. Între timp, Antenele ar prezenta eșecurile în cheia lor obișnuită, în care numai adversarii PSD-ului sunt de vină pentru toate relele. Chiar și acum, cînd PSD e practic omniprezent, la guvern, la primării, în Parlament, de vină că se scumpește benzina, cresc preturile, străzile sunt pline de gropi este “neamțul ăla”, în viziunea multor cetățeni care combat politic prin supraaglomeratele autobuze și tramvaie bucureștene. La fel cum, în trecut, dacă ningea, ploua sau era caniculă, de vină era numai Băsescu (mult mai “intervenționist” totuși în politica guvernelor din perioada mandatelor sale decît succesorul său).

Pe scurt, dacă Opoziția nu se reformează și consolidează, chiar și eșecul Noului Leviathan ar putea fi zadarnic. Am scăpa, desigur, de spaimele dictaturii mafiote a unui sultan perfid și mincinos. De spectrul cam sinistru al lui Erdogan sau Putin. Dar mizeria și subdezvoltarea s-ar perpetua, spre satisfacția demagogilor ce ar apărea cu noi promisiuni salvatoare. Poate că, între timp, PSD va fi renunțat la Dragnea, și un alt baron de nădejde ar fi înscăunat la sediul din Kiseleff. Dar PSD e structural viciat și corupt. Acest partid ”conservator și naționalist” de origine comunistă, construit pe temelia fesenismului iliescian, nu pare capabil de nici o reformă internă. Urmașii lui Ion Iliescu nu sar deloc departe de trunchi, ba chiar, în epoca dragneocrației, tind uneori să-și întreacă mentorul în perversitate și subtilitate.

Soluția ar fi, așadar, consolidarea Opoziției. Intrarea în politică, în partide decente precum USR și noul R100, partidul “tehnocraților” înființat de Dacian Cioloș, a unui număr cît mai mare de profesioniști și a multor tineri și tinere cu studii în Științe Politice, Sociologie, Economie, Drept, Relații Internaționale, Istorie etc. Cu vorba (parafrazată) a lui Pascal, aceștia n-ar avea nimic de pierdut dacă n-ar cîștiga alegerile, dar, dacă vor cîștiga, ar avea șansa să facă istorie. În rest, și USR ar avea nevoie să se profesionalizeze și maturizeze, tranzitînd de la un marketing politic rebel-adolescentin (filmări teatrale în Parlament, declamații patriotice și gesturi emfatice în fața parlamentarilor – ridiculizați – ai Puterii, eforturi de a-i ”educa orwellian” pe senatorii PSD) la un comportament politic de adulți. Și, dacă tot vorbim de adulți, la un moment dat Opoziția ar trebui să se unifice – altminteri micile partide de mai sus vor eșua pe urmele fostelor grupări partinice Noua Republică, M10 și Forța Civică. Sindromul fragmentării și orgoliile rănite sunt caracteristica Opoziției. Politrucii din PSD, chiar dacă se mai epurează unii pe alții din cînd în cînd, așa cum încearcă acum ”Daddy” ca să-și etaleze puterea față de ”gălăgioși” din partid precum Bădălău, Andronescu, Ștefănescu și Oprișan, au totuși de partea lor o experiență ce contribuie la coeziune, chiar dacă invariabil construită după principii feudale și mafiote. Chiar nu se poate stabili o coeziune și în jurul unor principii politice contemporane care nu sunt certate cu interesul public?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Propuneri concrete, foarte bune. O administrație eficientă și acceptată de cetățeni poate încetini emigrarea tinerilor. Opoziția are rolul ei bine definit în democrație. Opinia publică e a patra putere în stat. Societatea civică e izvorul „puterii“, de la „suveran-cetățenii“ se obține un mandat limitat de 4 ani pentru a forma un guvern cu o majoritate în parlament.

    … „…. Soluția ar fi, așadar, consolidarea Opoziției. Intrarea în politică, în partide decente precum USR și noul R100, partidul “tehnocraților” înființat de Dacian Cioloș, a unui număr cît mai mare de profesioniști și a multor tineri și tinere cu studii în Științe Politice, Sociologie, Economie, Drept, Relații Internaționale, Istorie etc. Cu vorba (parafrazată) a lui Pascal, aceștia n-ar avea nimic de pierdut dacă n-ar cîștiga alegerile, dar, dacă vor cîștiga, ar avea șansa să facă istorie…. „…

    Ramîne problema esențială: de unde să apară peste noapte 200.000 de intreprinderi mijlocii și mici private care să ofere acele milioane de jobs mai bine plătite?`Dacă antreprenorii români plătesc 1.250 lei pe lună, cei „străini“ 2.400 pe lună și la stat se plătește la budgetari în mediu 2.500 pe lună (din presa actuală) de unde să apară încredere în „autohtoni“, în acea clasă de mijloc care lipsește cu desăvîrșire? Exterminarea antreprenorilor, al intreperinderilor private interbelice, eliminarea performanței economice în naționalcomunism e cea mai dezastruoasă povară și moștenire din centenarul sărbătorit 2018. Clasa de mijloc are interesele ei pentru care se pronunță în sfera publică și pentru care intră în arena politică.

    Industria română e admirabilă, sublimă am putea spune, dar lipsește cu desăvîrșire … după I.L Caragiale 1907

  2. Relu spune:

    Suna frumos . Marea problema , parerea mea , este ca Usr – ul nu merita sa aiba viitor – scandalul din Parlament , razgandirea fondatorului , simulacru de alegeri : R100 nu merita sa aiba viitor – Ciolos la ultimele alegeri a fost la piciorul broastei , politic vorbind .

  3. victor L spune:

    Foarte buna intrebarea-titlu:
    “Dacă Noul Leviathan va eșua, ce vom face?”
    Ce ne facem, muicaaa, ca opozitie nu vrea la guvernare.
    PNL-ul si USR-ul in trei rinduri nu au propus om pentru a forma guvernul. De trei ori au avut ocazia macar sa mimeze jocul democratic si sa incerce.
    Iar presedintele le-a tinut isonul.
    Asa ca intrebarea este justificata pina la durere.
    Nu cred ca tara poate fi guvernata cu articole frumoase de prin mass media, ori cu protestele strazii.
    Revine intrebarea veche de la rasarit “Ce e de facut?”

  4. Dan Plesoianu spune:

    Si, daca tot este vorba de minciuna, eu ma intreb cum este posibil ca cu o crestere economica (a PIB) de Fat Frumos (6-7-8%), sa fie totusi nevoie ca Romania sa se imprumute masiv, inflatia sa creasca, salariile, in final, si in total, sa ramina cam aceleasi, investitii sa nu fie, etc. Unde sint banii proveniti din cresterea PIB ? Sau sint procentele de crestere PIB si ele o minciuna, bine exersata inca de pe vremea comunismului ?!

  5. cetățeanul turmentat spune:

    Eu zic să avem puțină răbdare și să mai așteptăm nițel. Deja se dorește o remaniere, sînt niște băieți de prin comune limitrofe Alexandriei care tocmai și-au terminat de achitat ratele la doctoratele ”pă siguranța națională” sau în inginerie ecologică universală și științe politico-administrative la Bioterra University, care de-abia așteaptă să intre în ring ca să ”creieze noi locuri ghe muncî” (https://www.youtube.com/watch?v=c39P66ae8NU min. 0.18), ca să-l citez pe dl.Andrușca, emotivul ministru al economiei care încă se sperie de tramvaie și căruia îi este teamă să meargă cu liftul. De-abia aștept să-i văd ciocnindu-se cu civilizația decadentă în care oamenii se spală pe dinți, fac baie și în cursul săptămînii, au linguri de fier și mănîncă cu furculița.

  6. Ela spune:

    O analiza justa – nu numai pentru cei deja convinsi, ci si pentru care inca oscileaza intre pozitia strutului si ochelarii de cal -, redata cu talent si un dram de ironie, atat cat trebuie pentru intrarea in joc a romanului blazat, dar mai ales : o dialectica completa, in sfarsit!
    Putem fi de acord, sau nu, cu sinteza autoarei, ea are meritul ca exista, si ca e potriveste “ca o manusa” la situatia grav(issim)a in care ne aflam.
    Da, suntem unanimi in a constata lacunele incontestabile, evidente, numeroase si variate, ale opozitiei.
    In acelasi timp, suntem de acord ca PSD&co sunt incapabili sa guverneze acceptabil, macar! Nici nu ma aventurez in a-i diaboliza, nici in a le inventa nu stiu ce retele obscure si conspiratii transfrontaliere, transgenerationale sau transcendentale :), nu merita decat simplul calificativ de prosti!
    Asta ne-au demonstrat cand n-au fost in stare, timp de un an(!!!), nici macar sa-i rezolve problemele lui Dragnea, darmite ale Romaniei! Nu stiu ce alte dovezi de prostie ne mai trebuie?
    Intrebarea este : ce alegem?
    1. Sa-i lasam sa continue “programul de guvernamant”, adica sa rada si curciile de noi?
    2. Sa militam activ pentru alegeri anticipate, asumandu-ne riscul de a pune niste novici la carma tarii?
    2′.Intre un rau clar, incontestabil, verificat si, garantat: fara surprize, si alt rau, eventual, aproape sigur si puternic suspectat de incompetenta, care-i preferabil?
    3. Sa ne luptam, unii contra celorlalti, noi, oamenii “fara putere”, tocmai pentru ca ne ignoram puterea reala?
    (Eu sustin, fara rezerve, 2.! Este riscant? Desigur. Deseori insa, cel mai periculos risc e sa nu risti…)
    No, hai!

    p.s. Recunosc ca-i datorez drepturi de autor dlui G.Liiceanu, si ii multumesc pentru indulgenta. N-am gasit alta rima… ;)

  7. Doru spune:

    “consolidarea Opozitiei” nu se poate face decat in jurul unui proiect de tara dezvoltat in comun de toti cei interesati impotriva pesedismului.
    Pe de alta parte, nu vad la guvernare decat un guvern tehnocrat, sustinut politic de o majoritate confortabila a Opozitiei, capabila sa treaca prin Parlament legile de abrogare a tuturor initiativelor legislative aberante ale pesedistilor si sa restaureze statul de drept, asa “paralel” cum se vede din Teleorman.

    • Kurt spune:

      Democraţia trebuie dobindită zi de zi. Nimic nu cade de la cer, nici măcar deştepţii nu cad de la cer pe pămînt. Speranţa, dorinţa românilor de azi după „o mînă forte“ sunt rezultatul a 80 de ani de autocratie 1938-2018 trăită fără un stat de drept consolidat. 50 de ani 1939-1989 de dictatură autohtonă nu au rămas fără urme. Nimic din societea civică românescă de azi nu seamănă cu occidentul care a reuşit în 72 de ani de pace să ajungă la bunăstare, belşug şi prosperitate. Românii au azi acelasi vis, acelaşi ţel ca cei din vest. Lipseşte clasa de mijloc în ţară, lipsesc antreprenorii şi angajaţii lor care servesc cumpărătorii produselor lor. Recuperarea structurilor civiceşsi economice, extertminate în naţionalcomunism, durează de 28 de ani fără rezultate vizibile? Denumirea de „proiect de ţară“ are pentru mine un miros din epoca de piatră a titanului de la Scorniceşti. Cumpărătorii de azi nu pot fi obligaţi să cumpere produsele „industriei naţionale“. Produse avansate, intreprinderi performante, angajaţi competenţi şi responsabili nu pot fi „dictaţi de la centru“ cu un proiect de ţară. Vocabularul citit aici mă avertizează: după 28 de ani de libertate şi conectarea cu lumea liberă, ochii văd dar inima nu înţelege. PSD are încă mulţi adepţi nostalgici, nu numai pensionarii şi budgetarii.

      Ce e de făcut azi pentru a crea azi clasa de mijloc cu modul ei de viaţă civică şi politica în ţară?

      • Doru spune:

        Nu clasa de mijloc lipseste, nu antreprenorii lipsesc ci valorile autentice distruse de comunisti, lipsesc. Ele erau garantia progresului si a normalitatii.
        Proiectul de tara, nu e o construictie centralista cu miros de Scornicesti. E o proiectie a unui viitor dezirabil a acestei tari, realizata cu sprijinul cetatenilor implicati.

        Problema nu e ce facem sa cream clasa de mijloc ci cum facem sa replantam elite si valori distruse sau pe cale de disparitie. De bine de rau, avem clasa de mijloc doar ca e reprezentata de plagiatori, impostori, escroci si bugetari incompetenti de lux. Avem si antreprenori, numai ca sunt puternic legati de afacerile cu statul si mediul politic.

        Romania de azi e ca o padure defrisata si napadita de balarii care nu lasa copacii sa se dezvolte.

        • Kurt spune:

          Nu avem voie să cedăm, nu avem voie să resignăm. Tinerii români de azi au un drept la un viitor mai bun pe plaiurile natale.
          Sunt de acord cu valorile: încrederea în sine, bunul simţ, responsabilitatea, competenţa, performanţa, inovaţia sunt de neînlocuit. Trebuie dobândite zi de zi, an de an, fiecare cu posibilităţile lui în ţară şi în UE. Dacă o ţară distrusă (1933-1945) până la pamânt ca Germania 1945, cu 12 milioane de refugiaţi în oraşele bombardate, distruse, a reusit să depăşeasca această ruptură „civilizatorie“ unică în lume, acest dezastru moral, etic, juridic, cultural, politic, etc. de ce nu e posibil în timp acceptabil pentru tinerii români să reclădească ţara după dorinţele şi aspiraţiile lor, să făureze cu mâinile şi minţile lor bunăstare, prosperitate şi belşug ca în Elveţia, Suedia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Finlanda, etc.?

          Sunt mai optimist, fără resentimente, fără prejudecăţi. Viitorul e deschis.

  8. Opinator spune:

    Porecla “Leviathan” aminteste, oarecum, de perioada imatura si inca insuficient educata a copilariei, cel putin a celei traite in comunism, cand ciuda, frustrarile emotionale se exprimau, uneori, prin porecle… Desi amuzanta si de inteles in construirea argumentatiei, totusi un PSD care se sprijina in carja ALDE nu e deloc un … “Leviathan”. Ma rog, daca ne place metafora, ar trebui spus ca ea poate fi specifica oricarei coalitii cu un partid major. Pentru ca viziunea sau discutia sa fie completa, trebuie sa mai precizam, tot in aceasta marja politologica, a sistemelor multipartidiste (adica a celor cu mai mult de doua partide), care fac posibile un “Leviathan” de coalitie, ca acesta este inferior si chiar accidental in raport cu caracterul sistematic si unicromatic al guvernelor din sistem bipartidist (cum e cel american, de exemplu). Spre deosebire de bipartidism, care este o rotativa guvernamentala intre doi Leviathani, care lustruiesc, cand unul cand altul, acelasi establishment, ros inevitabil de senectute, multipartidismul aduce acel “tertium datur”, prin posibilitatea constituirii unei coalitii de doua sau mai multe partide, cat si prin existenta unei dinamici a constructiilor politice.

    Cred ca eventuale alegeri anticipate ar duce in jos atat PSD, cat si PNL. Nimeni nu poate spune, in acest moment, unde se vor duce pierderile de voturi ale celor doua partide. Si nimeni nu poate garanta ca PNL va fi un viitor partid major care sa formeze un viitor guvern, in urma alegerilor anticipate. Un castig tot va fi, si acesta va fi de partea Dreptei, in general. Mai précis, Dreapta va scapa, probabil pentru totdeauna, de partidul monolit al Stangii, ceea ce nu va fi putin lucru. Din acest punct de vedere, presiunile Dreptei spre alegeri anticipate sunt relativ justificate. “Relativ”, pentru ca PSD si PNL se afla atat de inclestate, incat ce i se va intampla unuia i se poate intampla si celuilalt. Riscul de a se scufunda impreuna este foarte real. Niciunul nu se poate desclesta de celalalt. Acest risc nu tine insa in totalitate de scena politica autohtona, ci si de uzura istorica a celor doua ideologii si doctrine politice, social-democratia si liberalismul. Sunt destule semnale ca ambele au intrat intr-o zona crepusculara. Sa privim la ce s-a intamplat in Franta (colapsul stangii socialiste si pierderea accelerata din relevanta a imbatranitei dihotomii stanga-dreapta) si la ce se intampla in Germania (CDU/CSU si SPD nu se pot intelege, datorita idiosincraziilor reciproce, dar si uzurii accentuate, lucruri care ar putea sa le “ingroape” pe amandoua).

    “Ce vom face?” Cred ca, inevitabil, va trebui sa privim spre partide noi, cu ideologii si doctrine nascute din provocarile actuale, care foarte probabil se vor accentua si vor fi ale intregului secol XXI. Cum s-ar spune, la vremuri noi – alternative noi. Innoirile vor trebui sa vizeze nu numai Puterea, ci si Opozitia. Pornind de la denumire, unii au inteles ca a fi in Opozitie inseamna a te opune cu orice pret, a demola, a distruge tot ce face Guvernarea. Este o intelegere primitiva a rolului “Opozitiei”. Intr-o acceptiune functionala, rolul unei Opozitii moderne si nationale este de a fi o Alternativa critica si creativa, de a inceta sa mai fie transnationala, internationala sau supranationala. Daca avem in vedere ca si Opozitia are Putere sau face parte din Putere, ar trebui sa ne gandim daca in locul contradictiei antagoniste Putere-Opozitie, de vesnica lupta, uneori irationala, nu ar fi mai adecvat un cuplu colaborativ si rational format din Guvernare-Alternativa, cu partid/partide de Guvernare si partid/partide de Alternativa. Cum aceste roluri sunt impartite de catre Electorat, cu prilejul scrutinurilor, mi se pare moral si legal ca atat Guvernarea cat si Alternativa sa-si indeplineasca cu buna credinta mandatele incredintate, sa se respecte una pe cealalta si sa colaboreze una cu cealalta. Stanga Politica si Dreapta Politica sunt membre ale aceluiasi Corp National, pe care intotdeauna il servesc si trebuie sa-l serveasca dintr-o relatie de Complementaritate. Pozitionarea si angrenarea lor in posturi si in relatii de alienare si adversitate fac rau organismului social.

  9. Caliman I. Eugen analist dezvoltare economica spune:

    1.Chiar daca PSR ar cistiga maine alegerile impreuna cu ,,partidul celor 100″, guvernul lor n-ar veni cu o noua viziune sau ,,proiect de tara”, care sa schimbe lucrurile – cita vreme OPOZITIA nu-si asuma un ,,proiect de reindustrializare” care sa atraga masiv investitorii straini, sa aduca acasa milioanele de migranti care lipsesc deja tara de forta de munca si capacitate de dezvoltare viitoare!Intelighentia NATIONALA trebuie sa priceapa odata pentru totdeauna, ca democratia politica poate fiinta si supravietui (mai ales ) in momente de cumpana (ca acum), numai daca merge impreuna cu ,,democratia economica”, adica cu prosperitatea si dezvoltarea economica.Fiindca oricit de devotat ar fi cetateanul democratiei, el este si mai ,,devotat” ajutorului social si promisiunilor de loc de munca ale stingii postcomunite.Instrumentul FUNDAMENTAL care pastreaza de doua legislaturi puterea stingii baronilor prin electoratul captiv, este saracia si dezintegrarea economica postdecembrista!
    Orice demers politic in directia democratiei, trebuie sa aiba ca PARTAS de sustinere, asumarea ,,proiectului de dezvoltare industriala” de catre partidele din opozitie, altfel atit PNL cit si PSR vor esua in aceeasi cloaca populista, promitind inainte de alegeri ceeace niciodata dreapta n-a putut respecta: un parcurs economic spre prosperitate.
    2.Cit de ,,oarba” poate sa fie ,,intelighentia nationala”, daca de 28 de ani nu intelege si nu solicita opozitiei îndeplinirea aceastor doua conditii fundamentale ale succesului politic, pentru democratie si liberalism?

  10. Ad Min spune:

    Stimata Doamna Palade,
    Daca Noul Leviathan va esua ar fi in legea firii.
    Motto: “Faust: Ei bine, cine eşti tu atunci?
    Mephistopheles: O parte din acea putere care mereu vreau Răul şi mereu face binele” (Faust, Prima Parte, scena III)
    Cand am invocat Leviatanul lui Hobbes in comentariul articolului D-nei Andrada Ilisan am facut-o ca sa dau un raspuns unui alt comentariu, reflectand o opinie raspandita, ca vina apartine exclusiv votantilor pentru ce se-ntampla.
    Ori, lucrurile nu stau chiar asa, dupa cum, sensul Leviatanului nu este in mod necesar statul abolutist. Dinpotriva, as putea sustine: Hobbes a fost contemporan cu razboiul civil, dar si cu Restauratia, si a sfarsit sa fuga de ambele forme de Leviatan… devenind un sustinator al contractului social si al compatibilismului clasic intre determinism si liberul arbitru. John Locke a fost o continuare logica a unui curent de gandire care a construit Sistemul Lumii in care traim. Leviatanul este dictatura iacobina care a urmat dupa Revolutia franceza, care l-a ghilotinat pe Lavoisier… este dictatura proletariatului care a urmat autocratiei tariste, dupa perioada nihilist&anarhist terorista… este dictatura nazista care a urmat republicii de la Weimar… dar este si Declaratia de Independenta a SUA, constitutia care pune la bazele statului suspiciunea de potential Leviatan, cu mecanismele de checks&balances pentru evitarea unei patocratii…
    Leviatanul este entropia sociala care pune stapanire pe tot si toate in lipsa mecanismelor de salvgardare, dar este si tentatia spre o dictatura a corectitudinii politice care ataca fundamentele coeziunii natiunii, creand baza pentru reactii populist-nationaliste si miscari autonomist/separatist-subversive.
    Ori, in spiritul dialectic, oscilatia intre teza si antiteza ne-a adus in aceasta forma politica pe care o suferim in aceste zile. Nu sunt sigur ca solutiile sunt chiar cum le prezentati Dvs, pentru ca:
    “De aceea citatul din Goethe cere o “cheie” care nu e la îndemâna multora. Mefistofeles e înţeles când e depăşit. Definiţia “o parte din acea forţă care vrea răul şi creează numai binele” se cere meditată cuvânt cu cuvânt. Mefistofeles e numai o “parte” din acea Forţă, de aceea vorbeşte de rău şi de bine. Dacă ar fi “Întregul” ar întrebuinţa termeni complementari cu totul debarasaţi de orice iz moralistic. Mefisto este “un pauvre diable”, procede din Ahriman, nu din Lucifer. Căci Răul este numai o specificare cu totul limitată a acelei forţe tenebroase, compactantă, apoi dizolvantă, care e rădăcina lumii, fără de care Universul este neconceptibil. Distruge distructibilul, adică tot ce, născându-se, trebuie să moară, pentru ca să poată fi repartizat în noi forme de viaţă. Ce s-ar face lumea dacă hoiturile nu ar putrezi?”
    (http://elkorg-projects.blogspot.ro/2007/01/vasile-lovinescu-creang-i-creanga-de.html)
    Cheia de rezolvare ramane in limitarea dreptului puterii (Leviatanul) si intarirea puterii dreptului, contractul social (Hobbes et altri)… partidele si miscarile politice se clasifica dupa raportarea la acest obiectiv.
    Acum, nici Hobbes si nici Goethe nu vorbeau de o Ponerologie (in definitia lui Lobacewski) in sens oriental… pentru ca fenomenul nu are discriminari est-vest, ci este universal. Formele difera si tratamentele asisderea… romanii nu sunt mai prosti si nici mai putin experimentati, iar istoria are “talentul” sa se cam repete. Personal, raman relativ optimist in capacitatea romanilor de a rezista… logic si prin traditii la astfel de agresiuni.
    Sper sa nu va fi contrariat cu ceva, dar nu pot accepta ideea exceptionalista ca doar prostii sunt de vina. Orice sistem este dificil de facut anti-prost, sau cum spun nemtii “idiotische geschutz”, anglosaxonii “fool-proof”, iar romanii spun ca prostii pot fi geniali, pentru ca au mintea odihnita… am lucrat in diferite tari, si pot sustine ca ai nostri sunt geniali in capacitatea lor de a se adapta pe cele mai ciudate suprafete, ceea ce ma duce la acel optimism mentionat.
    Ce ma sperie este incremenirea in proiect si briciul dat la maimute. Dar, cum consemna Ion Creanga in Harap Alb:
    “Lumea asta îi pe dos,
    Toate merg cu capu-n jos:
    Puţini suie, mulţi coboară,
    Unul macină la moară.”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numero... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Ptr.poporul ăsta urgentă e doar la UPU.Luciditatea e înlocuită cu neîncrederea, lehamitea si li...

de: Ana Hanes

la "Defăimarea naţiunii - despre un anume viitor"

Cauta articole

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)