joi, martie 28, 2024

De ce a fost ucis Iuliu Maniu?

Au trecut peste șase decenii de la incetarea din viață, in condiții tragice, a celui care fost unul dintre ziditorii României Mari, remarcabil om de stat si neinduplecat luptător pentru democrație, Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873–5 februarie 1953). Moartea lui Iuliu Maniu, de fapt un asasinat, era rezultatul acțunii criminale a regimului comunist de exterminare a elitelor acestei țări. Este vorba de crime impotriva umanității, iar aceste crime sunt imprescriptibile.

Imagine: Iuliu Maniu si discipolul sau Corneliu Coposu (24 octombrie 1942)

Nu i se putea ierta lui Maniu, cum nu li se putea ierta unor Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Ion Flueraș, Iosif Jumanca, Ioan Bărbuș, Corneliu Coposu, faptul ca refuzaseră să ingenuncheze și să devină complicii distrugerii României. La Sighet, la Aiud, la Râmnicu-Sarat, la Canal și in celelalte locuri de detentie din Gulagul românesc, s-a urmarit, cu diabolică metoda, lichidarea spiritului liber, suprimarea tradițiilor pluraliste, distrugerea rezistenței democratice. Când unii au lipsa de rușine să compare soarta infractorului de drept comun Adrian Năstase cu aceea a martirului politic Iuliu Maniu, este obligația oricărui om cinstit să se revolte și să protesteze impotriva acestei obscenități. A le compara este o ignominie.

Am apucat să stau de vorba cu N. Carandino despre Iuliu Maniu. Era in 1979, cred, istoricul de artă Radu Bogdan a organizat acea intâlnire. N-am să uit ce mi-a povestit fostul director al “Dreptății” despre răspunsul lui Maniu dat ambasadorilor britanic și american la Moscova, veniți la București să medieze criza politică provocată de comunisti. Cand s-a pus problema acceptării unor portofolii strict de fațadă in guvernul Petru Groza, Iuliu Maniu a spus răspicat că unicul portofoliu care conta atunci era cel al Internelor. Era și cel pe care comuniștii, ascultând orbește poruncile venite de la Moscova, nu l-ar fi cedat nici in ruptul capului. Iuliu Maniu ințelese exact cum se instaurează totalitarismul, care sunt pârghiile decisive.

Am avut șansa să o cunosc aici, in Statele Unite pe doamna Clara Romanos, soția jurnalistului democrat Leonida Romanos, cea care a fost secretara personală a lui Iuliu Maniu. Mi-a vorbit despre atitudinea sa constant opusă oricarei forme de xenofobie, despre devotamentul inalterabil pentru legalitate și stat de drept. Doamna Clara era evreică, in anii războiului nici macar nu s-a pus problema ca Iuliu Maniu să renunțe la serviciile ei de apropiată colaboratoare. Dimpotrivă, prin prieteni politici precum doctorul Lupu, a protestat impotriva antisemitismului de stat și a deportării evreilor. Ii repugna rasismul, detesta visceral naționalismul etnocentric, era ceea ce putem numi un patriot liberal, unul insuflețit de curaj civic. Acestea au fost motivele pentru care comuniștii l-au ucis pe Iuliu Maniu…

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. interesanta prezentare ; o fi fost exceptia in lumea aia !?
    da cum ramine cu ce s a intimplat ulterior cu Transilvania ?ulterior si chiar si in timpul in care el era printre decidenti soartei Transilvaniei
    sau trebuie sa se bucure si milioanele de oameni care nu corespundeau definitiei de romin ?
    azi sigur 98% sint ortodoxi si poporul romin a fost construit si acolo

  2. ” Ii repugna rasismul, detesta visceral naționalismul etnocentric, era ceea ce putem numi un patriot liberal, unul insuflețit de curaj civic. Acestea au fost motivele pentru care comuniștii l-au ucis pe Iuliu Maniu…”…… Comunistii acelor vremuri nu erau nationalisti …dimpotriva ..totusi articolul este despre Maniu sau despre evrei si antisemitism ? Sau parafrazand o celebra butada a lui Argetoianu vreti sa insinuati , in background , o legatura indisolubila , pentru aceea epoca , intre evrei si comunism ?

    • Nu insinuez nimic, va rog mult sa nu cititi printre randuri :) Cauzele uciderii lui Iuliu Maniu, ca si ale altor figuri proeminente ale democratiei romanesti, sunt indicate, sintetic in text. La un ceas catastrofic, cand altii taceau si/sau aprobau, Iuliu Maniu nu a tacut si nu a aprobat. As simple as that…

  3. Înțeleg că Iuliu Maniu nu era un naționalist turbat, dar de aici și până la a spune că „detesta visceral naționalismul etnocentric” e cale lungă. România interbelică, în care el a fost prim-ministru de 3 ori, era un stat profund etnocentric, după moda vremii. Un exemplu: sub conducerea sa ca președinte al Consiliului Dirigent, universitatea maghiară din Cluj a fost desființată în 1919 și profesorii și studenții evacuați cu forța din clădire pentru a face loc noii universități, de limbă exclusiv română. Ăsta nu e etnocentrism ?

    • Domnule Stanciu,
      De la un un exemplu de acest gen nu poti trage o concluzie asa cum o faci dumneata.
      Sa nu uitam contextul: Maniu a trait in perioada destramarii imperiului Austro-Ungar, a emergentei bolsevismului inspre Europa, a formarii statelor nationale.
      Ungaria devenise un focar de bilsevism. Chiar capitala imperiului, Viena, era atunci sub presiune bolsevica. Sub comanda lui Maniu au luptat detasamente ale romanilor din Transilvania care au reusit sa stopeze instaurarea bolsevismului in Viena. Maghiarii, mari nationalisti activau puternic pentru destramarea imperiului din care vroiau sa isi traga partea leului (un stat maghiar care sa cuprinda toate teritoriile locuite si de maghiari)
      Ei bine, au reusit sa dezmembreze imperiul dar intre timp si celelalte natiuni (romanii, slovacii, sarbii, croatii) si-au proclamat independenta in teritoriile unde acestia erau majoritari.
      Romanii din Transilvania au votat unirea cu Romania; Desigur cercurile sovin iredentiste, foarte active in scolile maghiare din acea perioada, nu se impacau cu ideea ca Aredealul nu apartine Ungariei si pur si simplu subminau statul roman.
      A fost just ca Maniu sa fie ferm cu acestia ?
      Poate fi el condamnat pentru fermitatea de care a dat dovada ?

      • Discuțiile de genul ăsta nu continuă niciodată fiindcă nu e nimeni interesat de ele. La orice obiecție se invocă imediat „contextul”, dar când e să se scrie hagiografia se uită imediat de orice context pentru a face loc legendei și hiperbolei. În general fiecare dintre noi recunoaște teoretic că moneda are două fețe, dar în practică nu acceptă să se discute decât despre aia despre care îi este lui comod să vorbească.

    • Nimeni nu-i perfect ; ….si pentru lipsa de perfectiune nu „merita” uciderea oamenilor;
      Doar criminalii comunisti gandesc ca „merita” ! !

  4. au fost uitati cei persecutati si ucisi pentru idei si convingeri. desi inchisoarile sighet (un miscator remember al ororilor dictaturii incultilor), rm sarat (care a fost lasata in paragina) si altele, inca mai exista si n ar trebui uitate. e trist sa remarci ca n 27 de ani politica si institutiile vitale ale statului au fost infestate de jigodiile comuniste de ieri si odraslele lor (la fel de analfabete si chiar mai rapace)

  5. Iti transmit toata aprecierea mea. Iuliu Maniu nu a fost un inger, dar a fost, probabil, cel mai democrat politician din Romania interbelica. Cele bune, Liviu.

  6. Nu ştiu dacă demnitarii cominternişti citeau „Principele” dar există un pasaj care se potriveşte aici :

    „Mais la conquête une fois faite et le monarque vaincu en bataille rangée, de
    manière a ne pouvoir plus refaire ses armées, on n’a plus à craindre que sa race, qui,
    une fois éteinte, ne laisse plus personne à redouter, parce qu’il n’y a plus personne qui
    conserve quelque ascendant sur le peuple”
    Machiaveli vorbeşte aici de conducerea autoritară ( exemplificată prin Imperiul Otoman), dar
    teza este următoarea: o dată o provincie cucerită, trebuie „stinsă rasa” respectiv familia conducătoare, pentru a nu mai exista persoane cu un ascendent asupra poporului, care l-ar putea eventual ridica la luptă. Comuniştii au procedat „după manual” distrugând întreaga elită politică, tocmai pentru a împiedica o eventuală coeziune în jurul acestora. Ori, PNŢ era cel mai puternic partid al momentului….

    • Domnule Badici,

      Cred ca VT a scris articolul pt. a comemora nasterea acestui mare om politic si pt. a ne reaminti ca a fost asasinat de un regim criminal tocmai datorita calitatilor sale umane exceptionale in general si de a fi un bun roman in particular. Dar sa revin totusi la comentariul dvs.
      Chestiunea e ca motivele crimelor savarsite de marxisti/comunisti nu sunt congruente cu sfaturile politice date de Machiavelli. Argumentul principal consta in faptul ca marxismul sustine ca natura umana poate fi modelata si odata cu ea constiinta. Ele pot fi aduse la perfectiunea naturii si constiintei omului societatii comuniste prin „educatie ideologica” iar cei ce sunt incapabili de a trece prin iadul educational sunt pur si simplu eliminati fiind considerati orice (viermi, vipere fasciste, gunoaie sociale, etc.) numai fiinte umane cu drept la viata nu. Niciodata in filozofia clasica si nici Machiavelli nu au sustinut ca natura umana poate fi modelata. De abia la Hobbes avem o „razvratire” impotriva intelesului clasic a ceea ce este natura umana.
      In consecinta, crimele in numele marxismului si a societatii comuniste nu sunt savarsite datorita unor „simple” calcule „machiavelice” ci provin dintr-o ideologie a urii si violentei impotriva oricarei valori si idei considerate contrare celor promovate de Marx si Engels la care s-au adaugat mai tarziu cele ale lui Lenin, dupa care Stalin, dupa care Mao, samd.

      • Nu vreau să transform un articol omagial într-o polemică, dar mă îndoiesc profund că ar fi existat vreo nădejde a comuniştilor de a-l „reeduca” pe Maniu. Pur şi simplu era o persoană prea importantă şi trebuia eliminată pentru a nu permite coagularea unei opoziţii. ( îmi cer scuze că am folosit varianta franceză şi probabil nu fragmentul cel mai clar, mi-a fost mai uşor să găsesc pasajul online în limba în care am citit cartea; mai sunt câteva sfaturi pe care le găsim la Machiaveli şi pe care le regăsim în faptele comuniştilor, de exemplu schimburile teritoriale, cele pentru care se bat acum ucrainenii şi moldovenii). „Reeducarea” s-a aplicat la noi pe persoane fără mare anvergură politică, din câte am citit până acum. Aici cred că e o diferenţă între „doctrină” care cu adevărat susţine „dumirirea” cum ziceau cei cu cooperativele, şi „realpolitik-ul” sovietic.

        • Nu este vorba de polemica ci de incercarea de a afla adevarul. Daca recititi al doilea paragraf din comentariul meu anterior veti afla ca spun explicit ca cei ce nu pot fi educati sunt eliminati. Realpolitik nu este caracteristic Rusiei sovietice unde atat politica interna cat si cea externa era dominata de viziunea marxista a comunismului mondial.

  7. Rusii au o indelungata experienta imperiala in subjugarea unor tari, cam 95% din teritoriul lor imens s-a construit astfel. Ei stiu ca elita unei tari este reprezentata de cca 5% din populatie. Si, peste tot unde au invadat, asta au facut, au exterminat acest procent de 5% din populatie, pe cei care s-ar fi putut opune incorporarii unui teritoriu in imperiul medieval asiatic rus. Haideti sa facem o socoteala si la noi. Cam 1.000.000 de romani au trecut, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta , prin puscariile comunisto-sovietice. Toti acestia au fost practic inlaturati de la orice post mai acatarii, in orice intreprinderi, au fost izolati si urmariti, au avut o existenta ciuntita. Cat inseamna 1 milion din 20, cat era aprox,. populatia tarii lam acel moment ? Cam 5 %. Asta spune totul. Tot ce era mai valoros sau putea constitui un graunte de rezistenta la un moment dat, a fost anihilat. N-au fost exterminati toti, dar cca 200.000 si-au pierdut viata in inchisori. Deci cca 1% din populatie a fost exterminata, inclusiv Maniu. Si cei ucisi in inchisori au constituit un exemplu pentru ceilalti, dupa cum remarca cinic un rusofil (probabil chiar rus), aici pe forum, care la un moment dat afirma: bucura-te ba, ca te lasam sa traiesti si nu te mai lua de rusi. Maniu a murit in spiritul acestei traditii criminale a statului terorist rus, era pe lista neagra undeva mai in fata, dar chiar daca ar fi fost mai jos, tot in pamant ajungea.

  8. Eh, d-le Tismaneanu, Maniu si-a trait traiul, si-a mancat malaiul ! Haideti sa nu exageram; a fost și el ca multi alti politicieni, un om ”sub vremi”. A acceptat conditiile umilitoare impuse de Concordatul cu Vaticanul, a contribuit la revenirea lui Carol al II-lea pe tron, a facut pact electoral cu legionarii in 1937, in 1940 (intr-un moment extrem de dificil pentru tara) a refuzat guvernarea ca sa nu se ”manjeasca”, era mai confortabil sa stea in opozitie, iar dupa razboi probabil n-a putut colabora cu comunistii din 2 motive: fie comunistii pur si simplu nu au fost interesati, fie a sperat ca si altii ca vor veni americanii sa elibereze tara si el se va putea autoproclama salvatorul politic al natiei.
    Daca Romania a avut in sec. XX, un adevarat politician-om de stat, acela a fost Ionel Bratianu… singurul !!! (nu sunt liberal si nici vreun mare simpatizant al PNL-ului, ma refer strict la personalitatea si realizarile lui Bratianu)

    • Draga Silviule, cuvintele tale sunt otravitoare. Nu cred ca autorul si-a propus sa compare pe Maniu cu Bratianu, ci doar sa omagieze un om politic, care desigur a facut si greseli sau compromisuri, dar avea niste valori pe care le respecta. Acum nu ar trebui sa mai omagiem pe nimeni? Maniu este un erou doar si pentru singurul fapt ca a fost ucis de comunisti. Toti eroii sunt, inainte de toate, oameni cu calitatile si defectele lor, cu greselile si reusitele lor. Dupa logica dumitale nu ar trebui omagiat nimeni, ori eu cred ca se trece prea usor peste amintirea celor aproximativ 200 mii de romani ucisi de comunisti in inchisori, la canal sau prin munti, unde au rezistat ani de zile. Dimpotriva, ar trebui sa se faca mut mai mult pentru emmoria acestor oameni si pentru istoria noastra. Altfel, suntem siliti sa citim astfe de comentarii dureroase sau sa aud o replica a unei mastusi nostalgica dupa comunism , care la o discutie despre acele vremuri a spus: „ei lasa ca nu a murit nimeni de la comunism”. Pentru mine este dureros.

    • Nu este nici o exagerare in ceea ce spune Dl Tismaneanu; daca te-ai documenta mai mult in legatura cu acest Om ai vedea ca omagiul adus aici este foarte putin raportat la ceea ce merita Iuliu Maniu

    • Nu am avut intentia sa-l compar pe Maniu cu Bratianu. Dupa parerea mea, doar Bratianu s-a ridicat la nivelul unui adevarat om de stat. Restul au fost politicieni, deci de regula oportunisti (fie ca vorbim de Gheorghe Tătărescu, contemporan cu Maniu, fie de cei de dupa Revoluție: Năstase, Băsescu etc.). Sunt de acord că trebuie omagiați martirii comunismului, dar cei mulți și simpli (și adesea prea puțini cunoscuți). Daca ar fi vrut cu adevarat sa lupte cu comunismul, s-ar fi retras in munți sau ar fi luptat in alt mod, nu ar fi incercat să fugă din țară. De aceea a fost și o victimă ușoara pentru comuniști (capcana de la Tămădău), ca și regele Mihai mai apoi.

  9. 1- Nu am gasit inca explicatii plauzibila la atrocitatile bolsevico-dejiste savarsite in Romania(RPR) asupra elitei intelectuale romanesti. Comunism a fost si in Bulgaria si in Ungaria si in Polonia si in Cehoslovacia, dar n-am citit(sau mi-o fi scapat mie ) de asemenea anvergura a atrocitatii regimurilor comuniste.
    De ce numai la noi ? De ce numai noi facuram procesul comunismului si nu si celelalte tari excomuniste ? Suntem noi mai cu motz ?
    2- Iuliu Maniu a fost asasinat in primul rand si in primul rand pentru ca era greco-catolic, deci nu ortodox precum Moscova. Al doilea motiv a fost ca a pledat pentru Unire in 1918, la fel ca si toti greco-catolicii. Inaintea Unirii, episcop ortodox in Ardeal, Miron Cristea, ameninta pe la 1916 ca va zdrobi cu toiagul lui episcopal ortodox, orice soldat roman care ar intra in Ardeal sa apere Unirea.
    PS. Ceea ce am comentat sunt opiniile mele personale, nu sunt verdicte sau adevaruri absolute. Cine nu este de acord cu ele, nu-i bai pentru mine.

    • Domnule Cristescu:
      -Bulgaria- Istoricul Benjamin Valentino apreciaza la 50-100 mii morti in Bulgaria din cauza comunismului, deci cumva proportional cu ce s-a intamplat la noi, daca comparam cu populatia.
      -Germania de Est- in jur de 100 mii
      -Polonia- era deja epurata de elitele interbelice de catre nazisti si sovietici(vezi Katyn si lagarele de concentrare unde nu au fost doar evrei), dar chiar si asa, au fost condamnari si executii si dupa 1944. Chiar in anii 80 inca se mai omorau oameni in Polonia, de exemplu 9 mineri la o greva la o mina de carbuni sau asasinarea preotului Popiełuszko.
      -Ungaria-nu stiu cifre, dar vecinii nostri se „mandresc” cu una din cele mai mari opresiuni din Europa de Est. Ei au mai avut si momentul 1919, cand „Lenin boys” omorau nestigheriti prin toata tara.
      -Cehoslovacia-intre 1948-54 au facut un spectacol mediatic din condamnarea „tradatorilor poporului”. Au fost condamnate la moarte si executate aproape 200 persoane publice importante

      Deci a existat o represiune in toate tarile ex comuniste, dar nu se stie cu exactitate unde a fost mai rau. Poate norcul cehilor sau a ungurilor, daca putem sa-i spunem asa, a fost ca ei au avut ceva oameni educati de stanga, care au incercat sa faca altfel comunismul. La noi, in afara de Patrascanu, ceilalti comunsiti erau needucati, muncitori sau nici macar atat. Orice incapabil car devine sef, incearca sa-i elimine pe cei care par capabili, in jurul sau, pentru a-si proteja pozitia. Poate si asta ar fi o explicatie. Poate ca si rezistenta omului simplu, de exemplu la colectivizare, a fost mai mare, decat in alte tari. Si de aici o represiuni mai mare. Ma refer la anii 50, in primul rand, pentru ca dupa 62, rezistenta a fost minima, doar acte izolate.

  10. – ” Inaintea Unirii, episcop ortodox in Ardeal, Miron Cristea, ameninta pe la 1916…”
    Ei bine, scrisoarea de care amintiti, si semnata de inca vreo 12 persoane, a fost semnata de Miron Crista cind era episcop al Caransebesului. Care Caransebes nu este in Ardeal.
    NB,
    definiti ce intelegeti prin „plauzibila” pentru ca explicatii exista, dar, asa cum spuneti, ” mi-o fi scapat mie” sau ce ati citit, nu va convinge.
    Plus, cind s-a facut in Romania procesul comunismului?
    S-a intocmit doar un Raport, concluziile au fost citite in Parlament si intimpinate cu huiduieli mai ceva ca la un meci Dinamo – Steaua :P

  11. Tot Radu Bogdan, care v-a intermediat întâlnirea dintre d-voastră și Nicolae Carandino, a scris un articol sclipitor în revista „România literară”, despre statuia lui Iuliu Maniu realizată de Mircea Spătaru, socotind-o una dintre cele mai reușite reprezentări în manieră postmodernă din București.
    Dacă nu aveți deja cunoștință de acest articol vă pun la dispoziție linkul:
    http://www.romlit.ro/monumentele_orasului_iuliu_maniu

  12. Mi se pare ca o mai mare napasta pe capul romanilor nu poate fi alta mai mare decat sa considere ca politicienii trebuie sa fie îngeri si ca tot ceea ce ar face ei mai bine, musai e sa fie îngeresc. Istoria contrazice insa total aceasta credinta de cultura …populara.Niciunul din ”eroii” consacrati de dumneaei , istoria, nu este înger, iar ceea ce au infaptuit nu este ingeresc. Ci cît se poate de omenesc. Tocmai citesc ”Orlando furioso ” si recunosc ca de la acesta lectura mi-a …venit ideea.

  13. E mult mai simplu si mai cinic de atat.
    Cand cuceresti o tara daca vrei sa nu ai problemele omori orice om care poate sa fie un lider.
    Asa o sa ia o generatie sa mai produca unul.
    Pe urma ai grija de sistemul educational si gata.

  14. Principesa Ileana despre o conversatie cu A Pauker: „am rugat-o să-mi explice cîteva din principiile comuniste; de ce de exemplu, foloseau atîta violență, cînd violență n-a convins niciodată pe nimeni.
    -Nu este menită să convingă, a replicat ea calmă, ci să înspăimînte. Cînd cineva plantează din nou, întîi distruge tot ce crește: și rădăcini, și crengi. Apoi nivelează pămîntul. Doar după aceea se poate planta bine.”
    N Carandino despre Iuliu Maniu:
    Era un om care avea calitate si nu era nevoie sa si-o afirme. In mod normal era primul. Statea la locul lui, nu spunea o vorba mai mult, una mai putin decat trebuie. Dar el era, ceilalti veneau dupa el. Am avut o deosebita apreciere pentru el pentru simplul fapt ca avea o valoare care nu trebuia sa se afirme, se recunostea. Fara sa spuna „eu sunt primul”. Nu spunea niciodata asa. Dar cand erau cinci, zece, o suta, sau numai doi, totdeauna se stia cine este primul. El. Asta era situatia (…)
    Eu am fost „manist” toata viata si am stat alaturi de el si l-am sprijinit, adica i-am dat concursul meu pentru ca el nu avea nevoie de sprijin. Cum era Maniu in viata, era si in celula, adica un om deosebit, nu semana cu nimeni. Avea o atitudine, o demnitate, o prestanta. Toti nu aveau altceva de facut decat sa-l intrebe pe el ce-i de facut si sa-i dea lui comanda. Adica nu sa i-o dea ci sa i-o recunoasca. Ca i-o daduse Dumnezeu.(…)
    Iuliu Maniu suscita, în închisoare, acelaşi climat de nobleţe morală în care toată viaţa se complăcuse. Nici o şovăială, nici o slăbiciune, la acest bătrân care preferase să moară în închisoare, decât să fie Preşedintele Consiliului de Miniştri, care să gireze, el, democratul de o viaţă întreagă, un regim de sclavie. Nimeni nu l-a mai întrebat, cât a fost închis, nimeni n-a încercat să-l abată sau să-l corupă. Duşmanii săi cei mai îndârjiţi îşi dădeau seama că ar fi fost timp zadarnic pierdut. Iată un omagiu la care nici unul, absolut nici unul dintre noi nu a avut dreptul. Cine nu a fost torturat, nu a fost bătut sau şantajat? Toţi, cu excepţia lui, au fost evaluaţi de o laşitate posibilă şi, în consecinţă, supuşi verificării”. (…)
    Conştient că moare, privea în gol şi bolborosea cuvinte pe care ne străduiam să le pricepem. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit le-am auzit discret: «Ce frumoasă femeie era Clara!» (n.r. – iubita din tinereţe a lui Maniu). Câtă tristeţe te cuprinde şi numai la aceste cuvinte intime ale marelui Om care a sacrificat totul pentru a putea să-şi îndeplinească destinul faţă de patrie…”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro