joi, martie 28, 2024

De ce e legitim să ieșiți în stradă

Cred că mulți oameni de bine, dar poate cu o mai grăbită înțelegere a comportamentului civic sau poate mai timizi, mai lipsiți de puterea de a-și lua în serios instinctele, se gîndesc azi că a ieși în stradă, a manifesta, a face valuri, cum s-ar zice, nu-și are rostul după ce au avut loc alegeri libere și democratice. A cîștigat Trump, gata, toată lumea trebuie să accepte rezultatul și să-și vadă de viața privată. A cîștigat PSD, ura și la gară, ce mai căutăm duminică seara prin Piața Universității, prin nămeți și mai ales ce să mai așteptăm de la ieșirea în stradă? Nu cumva dorim, noi ăștia neliniștiții, uzurparea ordinii publice, a democrației care se bazează pe votul majorității, nu dorim cumva să aplicăm o lovitură de stat (eventual ajutați de agenturili) ca să-i instalăm prin forță pe ai noștri, deși, vezi bine, ai noștri au pierdut alegerile, iar noi, în loc să acceptăm civilizat rezultatul, ne ducem aiurea în tramvai pe la prosteste? Căutăm să impunem din stradă ce n-au dat urnele. Păi e frumos?

Cred, de altfel, că Ion Iliescu și în ziua de azi crede, în sistemul propriu de valori în care trăiește comod închis ca într-o cazemată, că a procedat corect în iunie 1990. Ce să mai manifestăm dacă poporul a vorbit și l-a ales pe el și implicit, zic el și tovarășii lui, a ales modelul privatizării oneroase a sistemului comunist? Gata, acăsică toată lumea și dacă nu vă duceți de bunăvoie, vă ajută minerii în uniformă de gărzi patriotice. Că dacă nu înțelegeți de vorbă bună, atunci vă pedepsim cu privare de libertate, facem totul, dar absolut totul în numele ordinii și liniștii publice.

Pe această logică falacioasă s-a bazat analiza protestelor din Ucraina care au dus la demisia lui Ianukovici în 2014, analiza conform căreia am asistat nu la o ieșire în stradă din motive de disperare a ucrainienilor care-și vedeau, în noiembrie 2013, încă o dată visul european călcat de  bocancul made in URSS, ci pur si simplu la o diversiune orchestrată de agenturili cu scopul de a aplica o lovitură de stat și o ieșire forțată din scenă unui președinte legitim ales în 2010. Poate hoț, poate trădător de țară, poate vîndut vecinului, dar legitim ales. Deci, orice acțiune împotriva sa e automat nelegitimă, QED. Așa cum, orice acțiune împotriva președintelui Donald Trump e văzută acum ca nelegitimă de anumiți comentatori. Femeile care ies în stradă la Washington cu căciulite roz pe cap ar fi, spun ei, niște isterice care nu se pot împăca cu rezultatul votului popular. Tinerii frumoși și liberi care vor ieși azi în stradă la București, niște pufoși care nu se pot împăca cu emulația pe care a trezit-o în popor Dragnea et comp. Care emulație s-a tradus în vot, iar votul trebuie să se traducă acum în bunul plac al cîștigătorului care poate face ce vrea mușchii lui cu întregul popor, că doar a cîștigat, Ave Dragnea!

Foarte multă lume bună gîndește așa, nu doar cei de nivelul intelectual al lui Mircea Badea. Uitați-vă în jur și veți vedea numeroase exemple. Nu merită să ne pierdem timpul cu ele.

Însă cred că poate exista o neliniște autentică și legitimă față de această problematică spinoasă, cred că există oameni de bună credință care se trezesc perplecși și fără replică în fața unui prieten de ocazie care le expune filosofia de mai sus, iar omul ăsta de bună credință, deși simte că prietenul n-are dreptate, nu prea știe ce să-i răspundă. Sau are, cum ar veni, l’esprit de l’escalier, îi vine replica prea tîrziu. Nu are, poate, nici bibliografia ajutătoare asupra sa, căci poate nu s-a ocupat în viață cu studiul drepturilor și libertăților civice, n-a citit nici discursurile lui Cicero la temă, nici contribuțiile contemporane ale lui Judith Shklar și în plus e mai mai domol din fire.

Poate chiar omul ăsta rămîne acasă în seara asta, intimidat și pus pe gînduri, în loc să iasă în stradă, pentru că, totuși, își zice în barbă, dacă are dreptate prietenul? Ce mai căutăm noi în stradă dacă ăștia au cîștigat, așa penibili, hoți și gherțoi cum sînt ei, dar dacă au cîștigat? Cine (mai) sîntem și ce (mai) vrem noi, vorba lui Iliescu.

Păi iată cine sîntem. Sîntem cei care avem instinctul sănătos care ne împinge să nu ne transformăm din angajați cu contract, în sclavi pe viață. Nu ne place stilul de viață iobăgesc. Putem înțelege că au cîștigat unii care nu ne plac și n-o să ne ducem să-i luăm în bătaia lunetei în ziua inaugurării. Le dăm o șansă, acceptăm realitatea ieșită din urne. Dar dacă cîștigătorul de la urne zice în chiar discursul de inaugurare că ”America first”, atunci, în secunda doi, noi, care am mai citit una și alta și știm care e arheologia sinistră a acestei sintagme, avem dreptul să ieșim în stradă la Washington sau oriunde. Dacă cîștigătorul, o dată instalat, nu se potolește, nu lasă în urmă retorica de campanie și din nou scoate pe gură, de data asta de la înălțimea funcției oficiale,  nenorociri rasiste și machiste și cu potențial amenințător, cu iz puturos de război civil, atunci noi avem dreptul nu doar să ieșim în piață, dar să ne punem și cortul acolo și să ne facem comozi pentru un sejur prelungit. Pentru că cei sau cel care au cîștigat alegerile, nu ne-au cîștigat la mezat și mințile. Nu ne-au transformat (încă) în poporul vegetal despre care scria Blandiana. Dar avem semnale (unii mai devreme ca alții, din experiență, din sensibilitate artistică sau din bibliografie) că ar dori acest lucru. Că ar face-o bucuroși, că ne-ar oferi cu dragă inimă un pic de apă stătută (măriri de salarii și alte mici compensații cît să nu murim imediat de inaniție) și ne-ar pune în vază, ca pe o floare ofilită, să stăm acolo cuminți, în timp ce ei se simt bine și chefuiesc între prieteni într-un club din Dubai. Doar se poate și se întîmplă în timp real în atîtea locuri din lume, din Venezuela în Kazahstan. Instinctul ăsta ne spune că trebuie să facem ceva înainte de a ni se tăia tulpina și atunci ieșim în stradă, căci altceva, altă formă de protest democrația încă n-a inventat. Să facem ceva înainte să ne transformăm, cu acte în regulă și organizare impecabilă a forțelor de ”ordine” în Venezuela sau în Kazahstan. (Deși, desigur, și acolo răsare soarele și oamenii au parte de mici bucurii, dar parcă n-am vrea să încercăm.)

Sîntem și cei care, în afară de acest instinct, avem, prin natura meseriei sau din hobby personal, ceva bibliografie care să ne susțină pornirile instinctive. Asta nu de face superiori și elitiști, ci ne face doar responsabili să dăm și la alții lumina de care am avut noi parte. Nu întîmplător i-am pomenit pe Cicero și pe Judith Shklar, pentru că cei doi fac un arc în timp de 2000 de ani de bibliografie la temă. Și zice Cicero: ”cetățeanul care nu evită sau nu se opune răului, atunci cînd poate s-o facă, e la fel de vinovat ca trădătorul de patrie” (traduc aproximativ și la repezeală din ediții spaniole, nu e timp de rigoare academică, îmi cer scuze anticipat de la cunoscători). Cu alte cuvinte, ce zice Cicero ar veni așa: cine păcătuiește prin pasivitate în fața răului, păcătuiește la fel de grav ca agentul răului. Zice Judith Shklar, autoarea sintagmei celebre, genial sintetizată în ”liberalismul [1] fricii” (adică frica sănătoasă, care ne ține vigilenți în fața oricăror semne de degradare a libertăților civice), 2000 de ani mai tîrziu: ”Los injustos no son sólo aquellos que se benefician de modo directo de los actos injustos, sino también aquellos que cierran los ojos a la injusticia que campa ante su mirada”. Traducere aproximativă în românește: Păcătosul nu e doar Dragnea care caută să scape de pușcărie, ci și dumneavoastră care considerați că nu sînteți în măsură să vă amestecați în dorința omului Dragnea de a-și căuta fericirea. Nu doar că sînteți în măsură, dar aveți obligația. Dacă nu din noblețe sufletească și spirit civic, măcar din calcul personal: acea societate în care Dragnea e grațiat și amnistiat e o societate care mai devreme sau mai tîrziu vă va face viața dumneavostră mică, privată, anonimă și discretă, un iad. E dovedit științific. Și probat printre altele, în România, între 1944 și 1989, cu prelungiri insidioase după.

În altă ordine de idei, pentru cei care au scrupule ideologice astăzi, adică, poate, se gîndesc că nu e cazul să iasă, fiind oameni cu (absolut legitime) convingeri de stînga, cred că trebuie repetat iar și iar că PSD nu are nimic de-a face cu stînga democratică care s-a despărțit de mult de Lenin și ocazional, în anumite zone geografice, chiar și de Marx. Nu are de-a face, de fapt, cu nici o stîngă europeană sau americană constituțională din acest moment, oricît s-ar bucura de apartenența la Internaționale socialiste unde au fost primiți din neatenția și politețea  partenerilor străini. Iar cine pretinde cu argumente ingenioase (demne de subtilitatea și doxa unor criticataci) că cei care i-au votat au făcut-o din stîngism, jignește minima alfabetizare politică și ne irosește timpul.

Dar e vorba de ceva mai mult decît ilegitimitatea PSD ca partid de stînga democratică. În acest moment, în România și în Statele Unite, nu se iese în stradă din resort ideologic sau nu e acesta hotărîtor. Sînt destui republicani cu scaun la cap care se simt rușinați sau chiar revoltați public  de oroarea de a fi reprezentați de bufonul cu părul vopsit. (Un exemplu la repezeală, republicanul John Boehner care apare în foarte interesantul documentar despre Barack Obama). Iată de ce:

În cadrul democratic pactat în care sperăm că ne aflăm încă, nu ieșim în stradă pentru că sîntem de stînga sau de dreapta, ci ieșim în stradă cînd simțim că e amenințată tocmai libertatea nostră de a fi de stînga sau de dreapta în deplină libertate, fără să aducem atingere binelui public, conviețuirii pașnice. Ieșim din liniștea vieții noastre private pentru că orice, absolut orice cuvînt (opinie) sau gest (manifestație în stradă) sînt legitime într-un cadru democratic. Pînă nu punem mîna pe topor, putem face orice. Iar uneori trebuie să facem acest ”orice” (de pildă să ieșim în stradă la -15 grade în piața nedesăpezită de Firea) tocmai ca să nu ajungem direct la topoare. La război civil, în speță. A ieși în stradă, a scrie și a te manifesta reprezintă un vaccin pentru violențele reale de care ne temem cu toții, tot așa cum parlamentarismul reprezintă o treaptă superioară și non-violentă a confruntărilor între triburi (căutați Ghiță Ionescu, Isabel de Madariaga și alții, despre ce înseamnă de fapt opoziția). Nu reprezintă în nici un caz o provocare, nu reprezintă deloc, dar deloc, scînteia care duce la război civil. Dimpotrivă.

Putem continua în mod cît se poate de plăcut pentru mine seminarul despre libertățile civice, dar nu e momentul. Rețineți doar că dacă simțiți acel imbold de a ieși în stradă în seara asta, acel imbold e susținut de studii și de cugetări ale multor oameni exemplari, benefici și demni de venerație care au trăit și au scris în ultimii 2000 de ani din istoria lui homo sapiens. Cu alte cuvinte, în limitele epistemologice ale științelor umaniste, impulsul dumneavoastră e susținut de specialiști, de experți, e consființit, verificat și teoretizat din plin și irevocabil.

Iar dacă vă gîndiți că mîine dimineață, la locul de muncă, unii colegi vor insinua că dacă ați ieșit în stradă, poate că, cine știe, oți fi vreun agent acoperit al unuia din cele șapte servicii secrete pe care le are România, spuneți-i respectivului coleg să-și închirieze cel mai palpitant film cu spioni pe care-l găsește la magazinul din colț, să-și ia o pungă mare de pop-corn și să fantazeze în liniște. Poate chiar să-și cumpere un costum de agent 007 sau de superman și să se plimbe singur prin casă închipuindu-și că salvează lumea. Dumneavoastră nu puteți salva lumea, nici n-o să vină vreun serviciu să vă ofere un contract drept recompensă, dumneavoastră sînteți pur și simplu un om normal care iese în stradă pentru că nu vrea să-și piardă postul cîștigat prin concurs, nu vrea să-și vadă firma închisă din motive de corupție, nu vrea să înceapă să ducă viața dublă cu care și-au mîncat tinerețile părinții și bunicii noștri. Atît și nimic altceva. Ne vedem în piață!

Iar dacă un ins care se știe pătat, un ins care poate a furat și el un pic, pentru că dacă n-o făcea, era expulzat din grupul de unde-și mînca pîinea, dacă un alt ins care n-a furat, dar a suportat în tăcere, obidit, toanele și răcnetele unui șef corupt și se simte, pe cale de consecință, prea vinovat, prea stigmatizat de lașitatea practicată atît de mult timp, ca să iasă acum în piață ca un rebel romantic, să șfie că lucrurile nu stau așa și că poate s-o facă. Că tot ceea ce contează e cum alegem să trăim de azi înainte, indiferent dacă în trecut am făcut concesii. Că există izbăvire, ca să mă exprim în registru solemn, și pe patul de moarte. Că cel care de azi încolo alege să schimbe lucrurile, va beneficia de o grațiere morală totală, cel puțin din partea oamenilor echilibrați și iertători, iar el în sinea lui se va simți ceva mai bine, mai creativ și mai puțin deprimat. Căci întoarcerea fiului rătăcitor, știți bine, se lasă cu bucurie și cu petrecere. Cine cere puritate absolută, nu va fi tocmai ok la judecata de apoi. Nici o tranziție de succes de la dictatură la democrație nu s-a făcut doar cu îngeri. S-a făcut cu mulți oameni pătați, care au știut să facă ceea ce Ion Iliescu n-a știut sau n-a vrut să facă. S-a făcut cu regele Spaniei Juan Carlos, adoptat de Franco, s-a făcut cu eroul concordiei spaniole, Adolfo Suarez, fost falangist.

Nu trebuie să fi fost impecabil pentru ca de azi încolo să începi să trăiești mai corect și mai autentic. Niciodată nu e prea tîrziu, dar da, devine prea tîrziu cînd jocul s-a încheiat definitiv. Cînd cortina a căzut peste propria viață sau peste propria țară, așa cum a căzut în România în august 1944.

Amintiți-vă însă că cel mai bun lucru al lumii globalizate și conectate în care trăim azi este acela de a fi făcut imposibile practic cortinele de fier. WI-FI-ul trece prin ele ca prin brînză. Să profităm de acest imens avantaj, dacă credem în el și în propria evoluție spre mai bine, s-ar putea să ne trezim mîine dimineață într-o lume mai bună.

Referinte

  • Judith Shklar, Los rostros de la injusticia, Herder, 2013, mai ales capitolul “Injusticia pasiva: cómo ser un mal ciudadano” sau volumul original: The Faces of Injustice, Yale University Press, 1990
  • Cicerón, Los oficios, libro 1, respectiva traducere in românește, probabil există undeva.
  • Isabel de Madariaga, Ghiță Ionescu, La oposición, Espasa-Calpe, 1977.

NOTE____

[1]Fără să intrăm în nuanțe, trebuie punctat totuși că liberalismul la care se referă Judith Shklar nu înseamnă o anume doctrină politică definită în opoziție și în liberă alternanță cu o alta, cu social-democrația, de pildă, ci se referă la un cadru pactat între toate ideologiile legitime și grupurile organizate în jurul lor dintr-o societate democratică.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Titlul „De ce e legitim să ieșiți în stradă” este o incercare de a demonstra un adevar propriu democratiei: este legitim sa protestezi. Ramine intrebarea (unii zic marginala): cit de indreptatit daca nu ai fost la vot?
    Dar citind „A cîștigat Trump, gata, toată lumea trebuie să accepte rezultatul și să-și vadă de viața privată. A cîștigat PSD, ura și la gară” te intrebi: chiar trebuia asemuit Partidul Republican din SUA cu PSD-ul mioritic? Rau au ajuns americanii!
    Daca exista cineva care sustine ca dupa alegeri nu mai e voie la proteste, acel „cineva” are un nume? Altfel discutam, scuzati, discutii.
    Si apoi, pentru ca exista opozitie, nu ar fi mai profitabil sa se initieze discutii, dialog, compromisuri? protestele sint singura solutie?
    Daca opozitia nu incearca „imblinzirea scorpiei”, ci vrea sa-si impuna punctul de vedere doar prin proteste, in logica politica nu procedeaza bine.
    NB,
    chiar iti vine sa te intrebi: dece se mai fac alegeri? nu e mai bine sa ne organizam viata in urma unor proteste?
    Cind nu accepti o infringere, spirala razboiului se desfasoara. O spune Istoria.
    Accept, am imbatrinit, nu mai am energie :P pentru proteste, ci votez.

    • e legitim pentru ca nu e ilegitim, indiferent de optiunea de la vot
      democratia nu se opreste la urne ci tocmai le confera alesilor legitimitatea de a-i reprezenta pe alegatori, tinand seama ca scorul electoral nu are legatura cu scorul intr-o divergenta oarecare, cum ar fi, sa zicem, libertatea avortului
      locul dezbaterii nu este prea relevant, ar putea fi si sub forma de petitii online, cu voia dlui Ciorbea

    • @victor L
      Marturisiri si opinii acre iesind neasumat de sub un pseudonim, de altfel foarte prezent. O atitudine matura si inteleapta. Nici macar acum nu simti nevoia sa ne scutesti de vorbaria asta resemnata… batrina, dupa propriile tale cuvinte. Siguranta de sine e ridicola.

  2. E simplu, o putere aleasă democratic este legitimă numai în măsura în care şi guvernează democratic.
    Iar uneori e bine să ieşi în stradă şi preventiv, nu doar reactiv. Se numeşte drept la opinie. Sper ca aceasta notiune este inca valabila si nu este excesiv de „corectă politic”.

  3. Autoarea amestecă lucrurile.
    Sigur că e legitim să ieşi în stradă.
    Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu ceea ce doresc toţi aceia care ies în stradă.
    Unii au dreptate – manifestanţii noştri care apără Justiţia, alţii nu – manifestanţii anti-Trump.
    Articolul pare o încercare de a folosi emoţia pro-Justiţie, împărtăşită de toţi cititorii Contributors, pentru a inocula acestor cititori sentimente anti-Trump.
    Mesajul pe care doreşte să-l transmită autoarea fiind acela că Trump e un fel de Dragnea american. Fals.

    • @DanT

      „Unii au dreptate – manifestanţii noştri care apără Justiţia, alţii nu – manifestanţii anti-Trump.”

      De fapt, și unii și altii sint speriati de profilul de lider autoritar care actioneaza dupa cum il taie capul, impotriva unei logici firesti si a normei bunului general, un gica contra de-al dracu si de-ambitios cu, bineinteles, un ce profit personal – vezi ce pate Tramputin cu averile personale de care nu vrea sa se desparta cit e presedinte, desi constitutia i-o cere. Caciula roz a fost un pretext, poate nu cel mai fericit, dar bun si ala daca a reusit sa scoata atita lume in stradă. Daca ai fi urmarit CNN in ziua protestului ai fi aflat ca la el au participat chiar si republicani cu functii in senat… A dracu treaba!
      Comparatia, draga Dante, se sustine cu virf si indesat, chair daca admiratia ta pentru un bufon „antisistem, globalizare, cabale, incalzire globala„ te adoarme un pic. Iar celor care cred ca Trump ii reprezinta pe republicani, ca E un republican, le spun ca ar trebui sa urmareasca documentarul mentionat de autoare, pentru ca e relevant. Trump, la fel ca Dragnea, e un parvenit politic, cu un profil psihologic poate chiar mai induiosator decit cel al teleormaneanului.

  4. Bine punctat. Dincolo de asteptari, ramane in primul si primul rand un drept civic esential intr-o democratie functionala. Iar celor care cred dezinformarea aruncata in nestire in spatiul public pe diverse posturi tv nu ramane decat sa le raspundem ca avem probleme mult mai importante de rezolvat decat gratierea unor condamnati definitiv, daca le pasa de drepturile omului, hai sa discutam despre conditiile in care sunt internati oamenii in spitale sau cele in care invata copiii nostri… hai sa discutam si ce s-ar intampla daca ar fi eliberati acei oameni din puscarii. Noi, cei corecti nu mai avem drepturri in tara noastra? Vrei sa te razvratesti impotriva cuiva, ce-ar fi s-o faci impotriva celor care au adus tara in halul asta nu impotriva oamenilor care vor sa-si spuna oful.

  5. „Amintiți-vă însă că cel mai bun lucru al lumii globalizate și conectate în care trăim azi este acela de a fi făcut imposibile practic cortinele de fier. WI-FI-ul trece prin ele ca prin brînză.” Foarte amuzant. Vedeti dumneavostra, au evoluat si cortinele; au dat fierul pe biti. Daca aveti impresia ca dandu-ne pe net suntem mai putin manipulabili va inselati amarnic. Poate ar fi util un studiu amanuntit pe aceasta speta; veti avea niste surprize la citirea rezultatelor.

    Trecand peste asta, protestul e o actiune cat se poate de normala, oricare ar fi motivele. Cum ati spus si dumneavoastra, protest pasnic, fara incitari la violenta pentru ca altfel protestatarii devin doar o banda de huligani. Ma bucur cand vad proteste care se deruleaza pasnic.

    Totusi, observ in discursul dumneavoastra abordarea clasica „noi suntem destepti pentru ca X ei sunt prosti pentru ca nu X deci sa nu ne pierdem timpul cu ei. Stim noi mai bine cum cum e cu Y”. Multe persoane, si de dreapta si de stanga sufera de aceasta forma de aroganta si uite asa ajungem la situatiile in care ne formam bisericute si pe criteriul politic, asta apropos de colegii insinuatori (de data asta de stanga, dupa cum rezulta din text; de fapt din text rezulta votanti PSD dar mi-am permis o legatura fortata). Aerele de superioritate si nasul pe sus nu ajuta in nici o situatie iar textul de fata nu duce lipsa de superioritate.

    Daca tot vorbim de minima alfabetizare cati dintre noi au citit legile fundamentale ale statului, ca sa vorbim aplicat. Si inainte de a ne referi la tabara „adversa” haideti sa ne referim la tabara asta, vis-a-vis de expresia „a vedea paiul din ochiul altuia și a nu vedea bârna din ochiul tău”.

  6. Este nu doar legitim ci totodata si indicat medical. De exemplu inaugurarea lui Trump la Casa Alba a reusit sa scoata la plimbare pe jos mai multe femei grase intr-o singura zi decat a reusit Michelle Obama in 8 ani. De asemenea este foarte indicat sa iesim sa ne mai oxigenam creierul cand simtim tot felul de amenintari, fobii, anxietati sau ca ne urmareste cineva. Totusi chiar daca iesim in strada ca un supliment alimentar , e bine sa consultam si un medic.

  7. Foarte profunda scrierea.
    Ar trebui sa o aiba puterea de a o citi mai ales cei care ne acuza de tot felul de bazaconii.

  8. PSD este monolitizat intr-un anacronism din care nu poate iesi decat daca renunta la „unitatea de monolit a partidului” (asta in cazul in care sunt si oameni cu gandire moderna, in PSD). Cu apucaturi si metode de sorginte sovietica, nemodernizate, Partidul crede ca accederea la putere este suficienta pentru a conduce tzara dupa bunul plac. Iata ca, in secolul XXI, simpla accedere la putere pe baza de promisiuni nu mai este suficienta. Nu mai este suficient sa te prefaci ca faci ceva bun pentru natiune, trebuie chiar SA FACI.
    Oamenii sunt atenti, au pareri, informatia circula in timp real, mobilizarea nu se mai face doar prin structura de partid. Vremurile se schimba…

    Inteleg ca domnul Dragnea se refera la manifestatiile de ieri folosind cuvantul „mineriada”. :) Pentru mine e evident ca domnul Dragnea (care nu poate fi banuit de prostie) vorbeste pentru electoratul captiv al PSD si pot sa-mi inchipui ce spun diverse personaje, cu spume la gura, pe la anumite televiziuni…
    Cum mai ziceam pe undeva, sunt mai multe Romanii, care coexista, dar se manifesta in „dimensiuni” paralele. Una dintre ele este cea care isi exprima deschis punctul de vedere, se misca repede, se pune usor la curent cu noutatile si se mobilizeaza cu minim efort. Alta este cea blocata in trecut, refractara la evolutie si la reforma, cea care asteapta sa-i dea statul. Judecati singuri care dintre cele doua ar fi Romania-PSD.

    Asteptam contra-manifestatii ale sustinatorilor „de bine” ai PSD, indignati de noua generatie de „golani” ce strica linistea „meandrelor concretului”… Ma rog, e posibil sa dureze ceva mai mult organizarea… :)

    • O sinugura remarca: este mai degraba vorba despre „dimensiuni ortogonale”. Numai doua
      drepte ortogonale au proiectia zero una in raport cu celelalte. Asta a fost si senzatia pe care am
      avut-o ieri seara.

      Altfel, o analiza foarte pertinenta si lucida, cum sunt intotdeauna comentariile lui Decebal.

      • Cu o acolada peste paleta intreaga de raspunsuri – matematizind pe-o raza – as propune ecuatia „Luminita Marcu + Decebal = Luciditate la Patrat contra mintilor pat(r)ate. Prioritate nu de dreapta – si mai putin de stinga! – prioritate luciditatii proactive la zi!

  9. Mă gândesc că nu mai existau dilemele astea dacă protestați şi împotriva participării ilegale a serviciilor la activitatea de cercetare penală pe bază de protocoale secrete şi decizii CSAT la fel de secrete şi ilegale (decizia însăşi a CSAT prin care s-a adăugat la lege a reprezentat un abuz în serviciu). Sau împotriva conduitei sefului poliției secrete care petrecea vacanțe cu un senator din comisia parlamentară care-l controla şi a spălării lui de către comisia internă SRI.
    Dar aşa totul are aspectul unei manifestări publice a clubului „Prietenii Serviciilor”, laolaltă probabil cu activul PNL şi USR.

    • @ cineva

      „Antena 3 e aici” :)

      Nu ma indoiesc ca aveti probe solide, pentru ceea ce scrieti aici. Poate chiar ati participat la acele sedinte CSAT… :)
      Din fericire, fiind democratie, clubul „Prientenii serviciilor” are drept egal de existenta cu cluburi precum „Prietenii coruptilor”, „Prietenii rusilor” sau „Prietenii pesedistilor”, de exemplu… :)

  10. Un articol foarte frumos, scris pentru toți cei nehotărâți, nedumeriți si care inca se mai întreabă: o fi bine sa protestez, n-o fi bine?
    O singura observație: „Fiul rătăcitor” despre care vorbiți este, de fapt, „Fiul risipitor” din parabola evanghelica. E adevărat ca el rătăcește pe meleaguri străine dar ceea ce-l definește e risipirea. Risipirea propriei averi, risipirea comorii de dragoste si grija părintească, risipirea anilor tinereții pana la momentul in care-și da seama de goliciunea si nevrednicia sa. Se întoarce la tatăl sau si-i cere iertare cerandu-i totodată să-l primească printre slugile sale. Una dintre cele mai frumoase parabole… greșeala, recunoașterea ei, iertarea, regăsirea, dragostea care nu se pierde niciodată dar pe care risipitorul n-o mai simte….forță regăsita când totul e pierdut…. . A fost doar o paranteza.
    In rest, nu prea cred ca oamenii își fac cu adevărat probleme. Unii ies sa protesteze pentru ca înțeleg pericolul care ne paste ca societate si pentru ca nu suporta înșelătoria, minciuna, dezinformarea si lupii îmbrăcați in blana de oaie si pusi paznici la stana. Alții nu ies (si cred ca nu vor ieși nici daca ar citi îndemnurile dumneavoastră) pentru ca lor le plac lupii deghizați in oi, pentru ca ii admira si, daca ar avea posibilitatea, ar face ca ei, i-ar imita. Unii chiar joaca acest rol la mica lor stana. Si-l iau foarte in serios.
    Mai sunt si cei care nu ies pentru ca sunt/au fost derutați, amețiți, demobilizați de formatori de opinie (jurnaliști, analiști, profesori de democrație – vezi Dna. Pippidi) care, din vanitate, nu stiu sa lase deoparte războaiele personale, le poarta in public, suspicionează pe toată lumea, fac procese de intenție si critica/acuza pe rand pe toată lumea strecurând in capetele noastre ideea ca toți sunt la fel, la fel de vinovați, interesați, corupți – deci nu merita sa te alaturi nimănui pentru a protesta pentru ca, de fapt, nu știi cui te alaturi.
    Cam ăștia suntem toți. Din păcate, plutește in aer suspiciunea, neîncrederea si nu se poate forma inca masa critica a celor liberi care se aduna ca sa susțină o idee, un principiu, un proiect (bune) sau ca sa stopeze o inițiativă nociva. Daca, totuși, se aduna un număr mare de oameni (cum s-a întâmplat duminica, 22 ian.) suntem imediat amenințați ca se vor aduna si mai multi împotriva noastră. Suntem amenințați ca protestul nostru nu mai face doi bani pentru ca el a de venit mineriada, lovitura de stat, etc.
    Pe scurt, nu suntem oameni liberi si nici nu suntem lăsați sa devenim responsabili. Ni s-a luat si dreptul la informare corecta: daca citești doua surse de știri, una o va acuza pe cealaltă de partizanat.

    • Dragnea e musai sa scape cu ordonanta pentru faptul ca pe 31 ian. 2017 are proces penal stie el de ce graba asta.
      :Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură; Thomas Jefferson

  11. Aveti rabdare, aveti constiinta, aveti intelegere si intelepciune suficienta in articol astfel incat sa inteleaga tot romanul democrat, de la supravietuitor sau complice de nevoie pana la cel umilit de atata „democratie originala”, valorile de baza ale unei democratii reale; sunteti o romanca adevarata si o femeie extraordinara, ridicati mai multe provocari omului obisnuit numai cu libertatea damboviteana, dar sunteti cam singura.
    Legitimitate, protest, normalitate si acceptarea imperfectiunii umane in dauna perfectiunii visate, sunt niste puncte de referinta teribil de greu de digerat si acceptat avand la baza o cultura atat de saraca in expresii sincere de libertate si bunastare personala meritata: noi traim inca la umbra ideologica a desavarsirii profesional materiale insuflata de adultii de langa noi care si-au consumat spiritul inainte de termen doar ca sa se realizeze cumva, iar copiii lor sa nu sufere asa de mult ca si ei.
    Sunt convins ca mesajul dvs va ramane prezent in memoria cititorilor pana la prima confruntare mai dura cu una din expresiile cotidianului sau cu tentatiile unei oportunitati imediate, atat; nu va depasi granitele platformei contributors, nu va ajunge la urechile si mintea indoita de neincredere a celor avizi de credibilitate, nu va insufleti pe nimeni sa traduca celorlalti ce inseamna protestul legitimat pe normalitate si demnitate umana neperfectionata fortat, artificial.
    Atat de simplu, atat de aproape si totusi atat de departe: rational intelegem, cultural si emotional nu putem integra aceste valori din varii motive, dar stim despre ce este vorba in articol: toti de mai sus confirma sau contesta mesajul, nu vibreaza nimeni si nimic. Cred ca daca ati incerca sa insuflati mai mult curaj, o pofta de viata mai accentuata decat prevede eticheta, o libertate a spiritului mai flexibila care sa asimileze natural toleranta si iertarea, nu ati mai ramane singura care chiar simte despre ce scrie si se bucura cand cadoul oferit este apreciat.
    Simple lectii de viata autentica in lumea civilizata, de neconceput inca, in RO prezenta: teoretic cunoastem, practic stim ca.. nu stim mai nimic, sau ne este teama sa incercam.
    Va multumesc pentru sustinere si astept cu placere urmatorul articol.

  12. Încă ceva, dacă îmi permiteți: cu acest gen de manifestări legitime din noiembrie 2015 şi ce a urmat ați umflat PSD cu cel puțin 10% peste scorul său obişnuit care este de 30%-35%. La cât vreți să-i duceți, la 60%?

  13. Nu e vb ca e legitim, bineanteles ca e. Dar n-o sa rezolve nimic, poate doar sentimentul caldut al participantului ca a facut ceva, ca si-a ventilat oful.
    Mintea romanului cea de pe urma: nu mai bine sa NU alegem prost? De fiecare data? Deci ne impuscam in picior si doare si dupa alti 4 ani ne impuscam iar in picior, poate nu doare de data asta? Cam asa facem de 27 de ani, alegem prost dupa care ne suparam ca alesii fura/isi bat joc de electorat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luminita Marcu
Luminita Marcu
Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colaborator din 2001, titular în departamentul de Studii literare, din 2005). A publicat cartea Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol în 2006 la Editura Polirom, traduceri din engleză şi spaniolă şi numeroase articole în presa din România. În curs de apariție la Editura Cartea românească, lucrarea ”Gazeta literară 1954-1968. O revistă culturală în comunism”. Aprilie 2010 - aprilie 2014, director adjunct al ICR Madrid. 2007-2010, consilier de presă al Institutului Cervantes din București. Din septembrie 2014, lector, prin concurs, la Universitatea din Salamanca (titular al cursurilor de Literatură română în cadrul Literaturilor romanice și de Limbă și civilizație românească).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro