vineri, martie 29, 2024

De ce PSD nu se poate reforma

După un sejur destinat relaxării şi regenerării intelectuale, ( căci shoppingul şi clubbingul sunt de esenţa pseudo social-democraţiei autohtone), premierul Victor Ponta se află, din nou, în mijlocul naţiunii ale cărei virtuţi străbune le- a elogiat în campania electorală. Este acesta un prilej de a reflecta la natura proteică şi inepuizabilă a demagogiei patriotarde.

Dincolo de aventurile mondene ale lui Victor Ponta, una dintre mizele esenţiale ale intervalului de după 16 noiembrie 2014 este însuşi destinul şi profilul politic al PSD.Vreme de două decenii, PSD a însemnat reperul în funcţie de care se definea politica naţională. Coaliţii, proiecte, politici, toate se imaginau având pe fundal silueta impresionantă şi ameninţătoare a partidului ce reuşea, invariabil, să obţină un număr impresionant de sufragii. Ultimele trei alegeri prezidenţiale au fost,indiferent de schimbarea de decor, marcate de ameninţarea pe care PSD o reprezenta. PSD este, chiar şi în acest moment, entitatea ce domină autoritar guvernul şi adminstraţia locală. Zone întregi din România se află sub controlul castei de prădători care îi alcătuieşte osatura internă.

O reformare a PSD, iată una dintre soluţiile pe care le evocă vocile publice, mai mult sau mai puţin autorizate. Perspectiva unei regândiri a PSD este evocată, cu tenacitate, de cei care se poziţionează critic faţă de Victor Ponta. Ce înseamnă această schimbare?Contururile evocate sunt vagi şi neconvingătoare. De cele mai multe ori, totul se reduce la discuţia în marginea statutului care urmează să fie rezervat politicienilor cu probleme în justiţie din cadrul PSD. Iar numărul acestora este considerabil- el creşte cu fiecare serie de campanii a DNA.

A reveni asupra temei reformării PSD este o dovadă de supremă naivitate intelectuală. Niciodată, nici măcar în clipele în care a fost confruntat cu extincţia, prin sciziuni şi lupte intestine, PSD nu şi-a formulat o autentică agendă a reinventării identităţii sale. Apartenenţa la familia socialistă europeană nu a părut să însemne ocazia de a descoperi, în trecutul şi practica altor partide, elementele destinate creionării unei noi abordări. În toţi aceşti ani, PSD a rămas fidel unui singur crez- fidelitatea faţă de tiparul fesenist. Strategiile electorale au putut varia, dar genomul fesenist este cel care a determinat evoluţia sa PSD. Noiembrie 2014 este un exemplu clasic.

Genomul fesenist este responsabil pentru tentaţia, niciodată abandonată, de a extinde autoritatea partidului asupra întregului stat. Genomul fesnist este responsabil pentru menţinerea şi rafinarea unei abordări patrimonialiste, ce face din stat şi resursele sale un domeniu de exploatat în impunitate. Genomul fesenist este responsabil pentru capacitatea PSD de a adopta discursul etnocratic al PRM- memoria guvernării Văcăroiu nu este atât de îndepărtată. Genomul fesenist estre responsabil pentru filosofia de politici publice care a făcut din perpetuarea subdezvoltării o reţetă de conservare a puterii politice. Genomul fesenist este responsabil pentru instituţionalizarea unui model pe care toate partidele noastre l-au adoptat,un model al cleptocraţiei şi rapacităţii programatice.

PSD nu se poate reforma. Tiparul fesenist este într-atât de puternic întipărit în destinul şi identitatea sa încât un viitor eliberat de el nu poate fi imaginabil. PSD nu poate trăi şi combate politic decât în interiorul acestei paradigme. Tensiunile de acum sunt posibile lupte de succesiune, iar nu dezbateri de idei.

Şansa social- democraţiei autohtone trece prin desprinderea de două modele care îi pot inhiba dezvoltarea. Refuzul , geamăn, al fesenismului psd-ist şi al radicalismului orb al grupurilor din sfera “Criticatac”- iată o cale de evoluţie ce poate conduce la desenarea unei noi identităţi.În afara cleptocraţiei şi a strângismului maniheist, se poate gândi o alternativă dominată de umanism, decenţă şi pragmatism. Delimitarea de fesenism şi de PSD este primul pas pe acest drum al reflecţiei social- democrate.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. ”Jos comunismul !” a fost unul dintre sloganurile strigate din stradă peste gardul de la Kiseleff.
    O fi înțeles cineva din palatul PSD despre ce este vorba ?
    Sau nu era nimeni acasă…

  2. E adevarat ca stanga romaneasca trebuie sa se reinventeze prin bransarea la social-democratia europeana insa asta ar insemna un urias efort de deplasare spre un alt electoral, progresist, care de regula vota cu PNL-ul in lipsa de altceva. Votantul tipic al PSD-ului, nationalist, etnocentrist aduce formeaza inca baza partidului. Va fi greu de deplasat polul votantului psd spre cei care au habar cu ce se mananca social-democratia. In Romania e nevoie urgenta de un partid european de stanga.
    Insa nici la dreapta lucrurile nu stau prea bine. O parte a Dreptei romanesti numai nu reuseste sa treaca peste fundatura legionaroida. Inclusiv membrii ai PNL-ului. De pilda Radu Carp a participat acum cateva zile la o dezbatere avandu-i in dreapta si in stanga pe apologetii legionari: Razvan Codrescu si Claudiu Tarziu. Cum de nu a fost tras la raspundere Radu Carp in partid pentru afisarea publica cu adepti ai extremismului de dreapta? Asa ca e de munca pe ambele fronturi ale politicii pana vom racorda partidele romanesti la cele europene.

  3. Da, Psd-ul n-are cum sa se reformeze, este un partid monolitic care n-are nimic de-a face cu stanga democrata/europeana. O reforma autentica ar insemna renuntarea la sistemul de baroni, pile, cunostinte, relatii (practic mai rau decat Pcr-ul), ceea ce ar fi exact impotriva spiritul Psd. Singura solutie viabila ar fi desfiintarea Psd-ul (singur, din interior – greu poate fi interzis un partid intr-un sistem democratic). Nu vad pe nimeni capabil sa faca o reforma a Psd-ului in acest moment, si chiar m-as indoi sa o poata face cineva, fie el Napoleon, Isus, Maica Tereza sau Einstein (sau toti la un loc)…

    Dar mai este o problema, Psd-ul a acaparat ideea de stanga in Romania si nu mai pot aparea partide de stanga.

    • La momentul de față, PSD nu se poate desființa și nici nu se poate reforma. PSD își poate schimba numele încă o dată (ar fi cam a patra oară, cred) dar va rămâne aceeași castă coruptă în primul rând mental și abia după aceea moral.

      Oameni cu mentalitatea respectivă se află în toate partidele și în toate structurile societății (magistrați, funcționari publici, sindicate etc.) astfel încât regruparea într-un partid se va produce de la sine, chiar dacă prespunem prin absurd că s-ar desființa PSD-ul. Astfel de lucruri nu trec, acești oameni au primit o anumită educație în vremurile Epocii de Aur și nu le-o mai poate schimba nimeni.

      PSD-ul va dispărea de la sine, va fi înlocuit de o stângă modernă, dar asta abia peste vreo 20-25 de ani. Deocamdată încă au vreo 4 milioane de votanți pe care să conteze, iar aceștia nu vor dispărea prea curând

      • In teorie s-ar putea faramita in 2-3 partide mai mici, care ar fi si mai usor de „manage-uit” de eventuali reformatori. Daca nu se intampla asa (si poate e mai bine :) ), Psd-ul (sper) ca va lua din ce in ce mai putine voturi, si va fi doar in opozitie pana la disparitia completa. La prezidentiale deja au pierdut ultimele trei mandate, singurul care i-a mai salvat dupa ’89 a fost Iliescu, care e prea batran acum, si oricum nu mai are drept de a candida.

        Oricum si in alte partide e nevoie de schimbari/reforme, dar parca acolo se mai intrezaresc niste sanse (si oricum lucrurile stau mai bine), nefiind partide stat.

  4. Probleme de identitate doctrinară sunt la toate partidele din România.Nu trebuie absolutizată nici eticheta de partid corupt și nereformabil pusă acum PSD-ului. A suferit o înfrângere, e calul de bătaie, dar realitățile se schimbă mereu la noi și nu suntem departe de …„înfrântul cu un păcat, câștigătorul cu a sută”…Abia acum vom avea devoalată amploarea corupției politice din țară. Nu PSD-ul a fost cel mai mult la …butoiul cu miere în acești ani ai înfloririi exponențiale a corupților…Sper să nu ne îngrozească… reformarea dreptei din ultimii 10 ani…Ce se întâmplă zilele astea nu prevestește nimic bun…dar confirmă percepția publică majoritară…cea a statului mafiot…

    • @antonie – dacă ”nu PSD a fost cel mai mult la …butoiul cu miere în acești ani”, ori avem probleme cu aritmetica, ori cu logica. Se vede treaba că Tăriceanu a guvernat cu 22% sprijin parlamentar nu datorită butoiului cu miere pus la dispoziția PSD, ci numai și numai pentru că parlamentarii PSD au realizat cât de benefice erau pentru țară măsurile guvernului respectiv.

      Iar Văcăroiu nici nu era în PSD, corect? Pe vremea aceea era FDSN / PDSR, în timp ce PSD a fost doar pe vremea lui Adrian Năstase și Victor Ponta, right?:P

  5. Si mie imi pare naiva alaturarea notiunilor „reforma” si „PSD”.
    Genomul despre care vorbiti pare intrinsec si nu stiu daca poate fi excizat. Perpetuarea acestui genom, de-a lungul timpului, ma duce cu gandul la un soi de endogamie. Endogamie care, de obicei, duce la degenerescenta. Sau, cu alte cuvinte, la acel „monstru” evocat de domnul Ion Iliescu.
    Chiar daca nu ar insemna moartea, reforma (reala) ar putea insemna, pentru orice partid cu vechime, un soi de dambla cu sechele severe.
    Poate ca domnul Ponta, alaturi de unii „lupi tineri”, de dragul proiectarii imaginii unei reforme, ne va propune un PSDr. Cu „r” de la reformator, dupa modelul democraticului domn Tariceanu.
    Sau, poate, inca mai e loc de gunoi, sub pres.

  6. Reformarea PSD? Baliverne. PSD a fost creat din interlopi si demagogi avizi de imbogatire rapida, sub protectia politica. Nu se poate reforma. Chiar daca saracanii de la inceputul anilor ’90 au ajuns mosieri, patroni, rentieri (cei mai multi necinstit) si nu mai au interesul sa fure, tot nu se pot lasa de obiceiuri. Ar fi eliminati automat din partid daca nu fura, nu dau/iau mita, nu se prostitueaza. Sau ar fi pastrati, dar lassati undeva la periferira partidului, niciodata in functii de conducere.
    Sloganul cu reformarea e agitat de grupurile din PSD, care vor sa preia puterea (sau s-o pastreze) si sa vina cu o noua fata la alegeri… Lupul isi poate schimba parul, dar naravul ba.
    Mare ghinion pentru stingisti ca mafiotii astia aciuati in politica, s-au drapat in faldurile stingii… Dar si stinga mondiala inca nu intelege cat pierde prin pastrarea acestei grupari in grupul ei. (Mai ales dupa condamanarile lui Nastase, ghidusiile lui Severin, defilarile lui Mazare si pitularile lui Ponta…agent dublu.)
    Singura sansa pentru o stinga sanatoasa, democrata, corecta, fara legaturi cu comunsimul si Moscova e infiintarea unui nou partid.
    Dar cine il va lasa sa se infiinteze?

  7. PSD se poate reforma, poate castiga generatia tanara, dar va trebui sa isi asume sincer pozitia de stanga.
    De exemplu PSD ar trebuit sa fie in frunte miscarilor anti- Rosia Montana si anti-gazele de sist, sau a defrisarii salbatice a a padurilor Romaniei (ecologism).In general sa adopte o pozitie impotriva neoliberalismul si capitalismului de prada a corporatiilor transnationale.

  8. Intr-adevar, PSD nu se poate reforma, reforma si PSD sunt termeni in antiteza. Probabil partidul va deveni irelevant politic in urmatorii 5-6 ani, urmand a se desprinde 2-3 curente ( formatiuni) , inclusiv curentele mentionate de dvoastra. De vazut care dintre acestea va reusi sa rupa cea mai mare parte din capitalul electoral al PSD, eventual ingloband ” new left” ce se va naste in urmatorii ani.
    https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/11/23/si-ponta-e-de-stanganu-i-asa/

  9. Dupa cum ziceau documentele de partid acum 30 de ani, nu exista „forta motrice” care sa reformeze partidul asta.

    Te uiti la cei din prima linie, te sperii. Treci la linia a doua, te sperii si mai tare. Si tot asa.

  10. „Genomul fesenist” – nu este fesenist, este pur si simplu securist.

    Cum PDL si PSD sint mladite a FSN-ului, v-as atrage atentia ca genomul asta este cam peste tot in politica noastra (prin sciziune, ADN-ul se modifica fff putin).

    Asta explica si incapacitatea PDL-ului de a face orice reforma, apropos, nu numai a PSD-ului.

  11. Nu ştiu dacă acest articol este un răspuns direct la sfaturile pe care le dă Andrei Pleşu PSD în Revista 22
    http://www.revista22.ro/sugestii-pentru-psd-50682.html
    Un răspuns este însă în orice caz.

    Redau comentariul meu de acolo, care completează un pic discuţia de aici:
    „24.11.2014 | Mihail Lungu a scris:
    Bune sfaturi. Bune pentru un partid cat de cat social-democrat, care doar ar fi calcat un pic in strachini si acuma ar trebui doar readus cu picioarele pe pamant. Realitatea este alta. PSD este un partid profund antidemocratic, fara o orientare ideologica clara. Nu are nimic comun nici macar cu comunismul, in afara doar de lipsa totala de scrupule in atingerea propriului scop si de dispretul fata de oameni si valori. Prin parolele xenofobe si instrumentalizarea murdara, fara nici un fel de convingere reala, a valorilor crestine, acest partid reuneste tendinte de extrema dreapta cu cele, mult mai bine cunoscute, de extrema stanga. Printre acestea din urma ajunge sa amintesc acel „Nu ne vindem tara!” care blocheaza de decenii intregi dezvoltarea economica a tarii. Acest partid nu se va reforma niciodata singur, la fel cum nu s-ar fi reformat nici NSDAP-ul, cu care are multe in comun. Veritabila stanga din Romania este intr-o situatie si mai precara decat dreapta, deoarece idealurile ei sunt manjite de catre un partid mult mai reactionar si mai extremist decat tot ce vedem la ceealalta extrema a spectrului politic. Eu cred ca singura solutie ar fi infiintarea unui nou partid, care sa convinga electoratul si prin asta sa ofere contraponderea necesara la tendintele neoliberale si neoconservatoare. Si care sa marginalizeze cu timpul acest conglomerat numit PSD.”

  12. despre ce discutam ? psd, pnl, pdl….
    am crezut c am inteles ceva in 25 de ani
    ce importanta are care combinatie de 3 litere este mai nefasta ?
    ce sa promita imberbul ca reformeaza psd ul – cloaca mafiota ? pe cine intereseaza ? sintem in lumea lui peter pan ? dna ul sa si continue treaba inceputa. spolierea romaniei n ar fi fost posibila fara complicitatea institutiilor statului : incepind cu justitia si militia si terminind cu functionarul platit sa serveasca cetateanul nu sa l fure si batjocoreasca. exista o vorba : „follow the money”. e simplu. vilele lefegiului la stat sint vizibile din avion, la fel si palatele cu turnulete ale mondialilor si cirpacilor romaniei. spectacolele faraonice de pe stadioane si campania electorala a costat sute de milioane. de unde banii ? in una dintre cele mai sarace tari din europa

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro