marți, martie 19, 2024

Despre guvernare şi paternalism. Cum nu trebuie guvernată o ţară (1)

Motto: „Oamenii sunt atât de simpli şi de conduşi

de nevoile lor curente, încât cel ce caută să înşele nu va

duce niciodată lipsă de clienţi care să se lase păcăliţi.”

Niccolò Michiavelli (1469-1527)

Sub înţeleapta conducere a partidului nostru aproape unic şi sub neostoita râvnă pentru progres şi prosperitate a conducătorului său iubit, România a înregistrat o scădere cu 10,2% a producţiei în sectorul construcţiilor în trimestrul al doilea al anului 2014, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013. Era „cea mai abruptă prăbuşire din Uniunea Europeană”, aşa cum a comunicat Oficiul European de Statistică EUROSTAT. Datele ofereau încă o explicaţie pentru felul în care a căzut economia României la mijlocul acestui an. Scăderea producţiei în construcţii a apărut în contextul în care economia României a intrat în „recesiune tehnică”, având două trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut, potrivit datelor prezentate de Eurostat: România a avut o scădere economică de 1% în trimestrul II al anului 2014 faţă de primele trei luni ale aceluiaşi an, şi de 0,2% în trimestrul I al anului 2014 faţă de trimestrul IV al anului 2013.

Informaţiile Eurostat confirmau existenţa unei tendinţe clare de scădere a investiţiilor guvernamentale în lucrări publice. Potrivit aceleiaşi surse, şi în trimestrul I al  acestui an, România a avut o cădere a sectorului construcţiilor cu 10% faţă de perioada similară a anului 2013. Tendinţă confirmată de ajustările aduse bugetului de stat prin cea de a doua rectificare din acest an.

Cifrele din sectorul construcţiilor din România ilustrau o prăbuşire din toate punctele de vedere. Chiar dacă este un loc comun faptul că în sezonul rece se diminuează activitatea din acest sector, căderea a continuat şi după venirea primăverii şi a verii. Spre comparaţie, vecinii noştri au avut creşteri apreciabile în acest sector:

– în  Ungaria, în trimestrul I al anului 2014 s-a înregistrat o creştere a producţiei în construcţii de 26,1% faţă de primele trei luni ale anului 2013, iar în trimestrul II al acestui an creşterea a fost de 20,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut;

– în Bulgaria, în trimestrul I al anului 2014 majorarea producţiei în construcţii a fost de 4,8% comparativ cu primele trei luni ale anului 2013, iar în trimestrul II al anului 2014, creşterea producţiei a fost cu 3,4%  mai mare faţă de perioada similară a anului trecut.

Creşteri considerabile s-au înregistrat şi în Spania, acolo unde mulţi români îşi exersează vocaţia de meşteri ai lui Manole.                                                                                                                              Comparativ cu perioadele similare ale anului 2013, în Uniunea Europeană producţia în construcţii a crescut cu 6,5% în trimestrul I şi cu 3,4% în trimestrul II din anul 2014.

Printre cauzele recesiunii tehnice în care a căzut economia României, Ionuţ Dumitru, Preşedintele Consiliului Fiscal a evidenţiat tocmai lipsa investiţiilor productive făcute de Guvern: „la investiţiile publice, când ai minus 20% în execuţia bugetară în 6 luni de zile, e o scădere dramatică, e foarte mult. În primul rând, trebuie să avem o revigorare la nivelul investiţiilor publice şi pare că acestea scad semnificativ pentru că încasările bugetare sunt foarte slabe, sunt mult sub program. Dar este şi o lipsă de proiecte de investiţii, pentru că nu poţi să-ţi imaginezi că a vrut cineva ca deficitul bugetar la 6 luni să fie mult sub ţintă. Acest deficit, care este mult sub ţinta agreată cu FMI, arată că este şi o lipsă de investiţii”.

Adăugând şi datele oferite de Ministerul Finanţelor, ni se conturează tabloul „succeselor” care constituie mândria puternicilor zilei. Pe primele 7 luni  ale  acestui an execuţia bugetară s-a soldat cu un deficit de 0,2% din P.I.B. datorat, printre altele, reducerii investiţiilor publice, creşterii cheltuielilor cu salariile (cu 3,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut) şi a celor pentru bunuri şi servicii (cu 4.0%).

Vizionarul!

Dacă investiţiile de la buget au scăzut cu circa o treime în primele şapte luni (comparativ cu aceeaşi perioadă din anul trecut), cheltuielile aferente programelor cu finanţare europeană s-au înjumătăţit. Adăugând şi reducerea consistentă a absorbţiei fondurilor europene, se conturează tabloul unei economii al cărei ritm de creştere a scăzut, fapt care a dus la reducerea posibilităţii creării de noi locuri de muncă. Vă imaginaţi că aceste realităţi economice contează pentru guvernanţi, că se simt obligaţi să drămuiască bruma de agoniseală în plină campanie electorală şi în prag de de alegeri!? Da’ de unde! Planurile lor ţintesc departe, hotărâţi să r(o)adă tot!

Gândul globular care străfulgeră acum minţile înfierbântate ale celor responsabili de asigurarea unor condiţii concurenţiale egale pentru propăşirea noastră, sună cam aşa: „Trebuie să facem pe dracu-n patru, în opt, în câte-o fi nevoie, că dacă pierdem încrederea majorităţii alegătorilor manipulabili se alege praful şi cine ştie când mai pupăm puterea! Aşa că, ce-am avut şi ce-am pierdut! Promitem tot, dăm cât şi ce putem, câştigăm alegerile şi vedem noi ce iese”!

Şi, pe fondul scăderii ritmului creşterii economice, se continuă sarabanda promisiunilor deşarte şi a dăruirii mesei cu îndelung aşteptatele pomeni! Doar, doar or mai muşca din nadă vreo câţiva … fraiereşteni!

Iată doar câteva din „ghiduşiile” prin care se încearcă să se cumpere voturile unor categorii sociale paupere şi credule:

Ce face Guvernul atunci când unii dintre „clienţii” săi o dau în bară? Foarte simplu! Se uită-n pungă şi, indiferent de cât de puţin şi pentru ce altceva mai are acolo, pune de-o intervenţie de urgenţă! Să nu fie păgubiţi votanţii săi captivi, ci tot noi, contribuabilii de bună credinţă.

Aşa s-a întâmplat şi în cazul acelor agricultori şi legumicultori care, conform unei tradiţii ancestrale, nu şi-au asigurat şi nu-şi asigură viitoarele recolte! Şi de ce ar face-o când Guvernul, un fel de „mamă a răniţilor” într-un sat fără câini, se arată extrem de grijuliu faţă de această categorie de electorat.

A. Pe 18 iunie 2014, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 40/2014 pentru modificarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fiscale (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 455/23.VI.2014, p. 12-14). Cum se justifica „urgenţa”? Foarte simplu: „Pentru a elimina povara pierderilor suferite ca urmare a calamităţilor naturale din 2013 şi pentru a diminua impactul fiscal negativ pentru contribuabilii pentru care venitul a fost stabilit pe bază de normă de venit, care, spre deosebire de ceilalţi contribuabili, plătesc chiar dacă nu au realizat venituri ca urmare a calamităţilor, suferind astfel pierderi economice importante, se propune anularea impozitului pe venitul agricol,  proporţional cu gradul de calamitate constatat …”.

În text, la art. IV alin. (1) lit. a) – c), se dispune anularea impozitului pe venitul din activităţi agricole datorat pentru anul fiscal 2013 de contribuabilii care au desfăşurat activităţi agricole individual sau în asociere, „dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii”: impozitul să fi fost stabilit pe bază de normă de venit (lit. a)), „pentru producţia agricolă nu au fost încheiate poliţe de asigurare” (lit. b)), producţia a fost calamitată „în proporţie de peste 30%” (lit. c)).             

Foto: www.agri-news

Cum se stabileşte/dovedeşte „gradul de calamitate”? Cu procese-verbale de constatare a pagubelor, pentru fiecare producător şi unitate/subdiviziune administrativ-teritorială, întocmite de către comisiile locale pentru situaţii de urgenţă, constituite prin ordin al prefectului. Ulterior, organul fiscal emite decizie de anulare a impozitului şi a obligaţiilor fiscale, iar contribuabilii care şi-au achitat creanţele fiscale anuale „au dreptul la restituirea sumelor achitate”.

Nu-i aşa că, pentru cei neasiguraţi, este simplu şi eficient!?

Mai greu este pentru bieţii agricultori şi legumicultori care au avut proasta inspiraţie să-şi asigure recoltele incerte, care se luptă şi acum cu „binevoitoarele” societăţi de asigurare pentru a-şi dovedi dreptatea. Având cele mai multe şanse să moară cu ea în braţe!

Văzând că semenii/consătenii lor care nu şi-au asigurat recoltele au toate şansele să beneficieze (mai repede şi mult mai uşor) de despăgubiri din partea statului, ce impuls i-ar mai putea determina pe primii să mai facă şi de acum înainte acest lucru?

Iar cei care nu au încheiat niciodată poliţe de asigurare, văzând că statul asistenţial sare cu promptitudine în ajutorul lor, ce motiv ar avea să o facă de acum înainte?

B. Ca şi cum nu ar fi fost destul, profitând de faptul că şi în primăvara şi vara acestui an au fost condiţii hidrometeorologice nefavorabile, luând în calcul şi proximitatea alegerilor prezidenţiale Guvernul României – sponsorul interesat al agricultorilor care nu-şi asigură recoltele – în şedinţa din 23 iulie a. c., a adoptat o hotărâre prin care îşi propunea ca în perioada următoare să implementeze o „schemă de ajutorare” pentru circa 1.500 de legumicultori ale căror sere au fost afectate de condiţiile hidrometeorologice din perioada aprilie-mai.

Ministrul agriculturii, Daniel Constantin declara că valoarea ajutorului de stat se estimează a fi de 7,7 milioane de lei, potenţialii beneficiari provenind din 55 de unităţi administrativ-teritoriale (din 12 judeţe şi din zona adiacentă municipiului Bucureşti), urmând să primească 27 de lei pe metrul pătrat pentru geamul de sere (suprafaţa distrusă fiind estimată la 26.700 mp de geam) şi câte 3 lei pentru mp de folie de plastic pentru solarii (suprafaţa deteriorată fiind de 2.347.000 mp de folie). Nu s-a precizat dacă beneficiari vor fi – şi de această dată – doar cei care nu au încheiat poliţe de asigurare!

C. Nu cu mult timp în urmă, Ministerul Agriculturii a lansat în dezbatere publică proiectul unei Hotărâri de Guvern privind aprobarea schemei pentru Acordarea unor ajutoare de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologige nefavorabile în perioada ianuarie-august 2014 care se acordă în sectorul vegetal. Cuantumul acestui sprijin financiar (care se acordă de la bugetul de stat) este de 53,86 milioane de lei, ajutoarele urmând să fie acordate în luna decembrie, într-o singură tranşă. (Adoptată pe 7 octombrie a. c., Hotărârea de Guvern nr. 865/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 14 octombrie 2014).

D. Cred că toate Hotărârile de Guvern adoptate şi publicate foarte recent şi prin care, tocmai acum, în plină campanie electorală s-au aprobat schemele de minimis în vederea acordării de ajutoare pentru „compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile în perioada mai – iulie 2014 ce au produs pagube asupra sectorului apicol” (H. G. nr. 867/7.X.2014), pentru „achiziţionarea de către producătorii agricoli de berbeci de reproducţie … şi de juninci din rase specializate” (H. G. nr. 873/15 octombrie a. c.)  sau „ajutorul specific compensatoriu” acordat „exploataţiilor vegetale înregistrate în sistemul de agricultură ecologică” (H. G. nr. 864/7 octombrie 2014) etc. etc., dincolo de pompoasele argumente invocate de emitentul lor, nu sunt altceva decât tot o pomană electorală, deghizată într-un ajutor financiar de stat, acordat sub forma unor binemeritate şi îndelung aşteptate … subvenţii!

Nimeni nu le spune tuturor beneficiarilor (aşa cum, nici în 1989-1990, nimeni nu le-a spus românilor că drum înapoi – spre comunism – nu mai există!) că eventualele pierderi produse de condiţii meteo nefavorabile, pot fi evitate/recuperate doar prin despăgubirile pe care le-ar primi de la o societate de asigurări, dacă ar încheia poliţe de asigurare!

Şi că dacă nu-şi asigură recolta, casa, bunurile etc., aşa cum ar fi normal să o facă, statul nu o să-i mai despăgubească! Că a fost ultima dată când a făcut-o!

Dar cum nimeni dintre cei autorizaţi nu-şi asumă misia de a face un asemenea anunţ, numărul asiguraţilor (de bună voie) scade constant, iar statul, având un comportament excesiv de paternalist, în loc să-şi joace doar rolul constituţional de arbitru imparţial, coboară în arenă şi-i „faultează” în văzul întregii lumi pe cei care – din ce în ce mai puţini şi ei – mai cred în noţiuni abstracte precum: egalitate, echitate, stat de drept etc.

Putem spera ca înşişi beneficiarii acestor pomeni electorale să spună că nu le mai doresc? Desigur că nu.

Ploi şi furtuni care vor produce distrugeri au fost, sunt şi vor mai fi.

De cât timp ar mai fi nevoie până când o să înţelegem că trebuie să folosim dreptul de vot ca să nu mai fie cocoţaţi în funcţii acei „catindaţi” care nu au alt scop decât  „prăduirea” banului public pentru plata serviciilor electorale ale propriei clientele politice, precum şi a celor ale unei populaţii deprofesionalizate, transformată într-un lumpen asistat!?

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „De cât timp ar mai fi nevoie până când o să înţelegem că trebuie să folosim dreptul de vot ca să nu mai fie cocoţaţi în funcţii acei „catindaţi” care nu au alt scop decât „prăduirea” banului public pentru plata serviciilor electorale ale propriei clientele politice, precum şi a celor ale unei populaţii deprofesionalizate, transformată într-un lumpen asistat!?”

    Cat timp majoritatea saraca si needucata(si e multa rau aceasta majoritate, scuzati redundanta!!) a Romaniei va fi cumparata cu pomeni electorale in schimbul votului si cu minciuni populiste, nu cred ca vom vedea vreo schimbare..
    Iar politicienii au tot interesul sa mentina Romania in saracia asta…
    Oamenii educati au habar de minciunile si populismele politicenilor si ii taxeaza la vot, dar pentru cei saraci pomenile electorale sunt importante, oricum in viziunea lor politicienii fura indiferent de culoarea politica iar lor tot rau le va fi, asa cum vad ei de 25 de ani.

  2. Încă din primele zile ale loviturii de stat din Decembrie 1989 am avut sentimentul unei nesiguranțe, unei incertitudini, unui dezechilibru.
    Această stare era anticipată de securiști care își împrăștiaseră deja agenții în teritoriu pentru a developa starea de spirit a lui ”stupid people”. Mă rog, ăsta era numele de cod pentru ”poporul român” conform generoaselor dezvăluiri făcute, ulterior, de către tovarășul domn Brucan (pe românește cunoscut sub prenumele de Silviu; mai târziu aveam să aflăm că numele său era cu totul altul. Ce să-i faci, eram cu toții atât de simpli și de ușor de condus…)

    Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat, în acele zile tulburi, care sunt și unde sunt politicienii ”de dreapta”.
    În acele zile gândurile mele nu erau cotropite de grija ”țărișoarei” ci de problema asigurării celor necesare pentru sărbătoarea Crăciunului. Tocmai intrasem în Concediul de Odihnă și deja era 21 Decembrie iar ”febra” sărbătorilor era în creștere.
    Nimic nu găseam. Galantarele erau goale. Dar asta este o altă poveste, ceva mai lungă…
    Și, cum vă spuneam, eram la o coadă la ”Carne și Preparate din carne”. Sper că unii dintre voi vă amintiți de reclama asta de pe geamurile magazinelor care era mult mai enervantă și mai de prost gust decât cele pe care ”specialiștii” de astăzi ni le bagă pe gât la ore de maximă audiență folosindu-se de tehnologia celui de-al XXI-lea secol al lui Homo Creștinus…

    Așadar, stăteam la coadă, priveam reclama și înghețam. Nu ne congelam pentru că temperatura de afară nu era mult mai jos decât cea din interiorul apartamentelor unde ne țineam nevestele și copiii.
    Dar, în timp ce noi supraviețuiam în fața Magazinului de Carne, la o coadă pe patru rânduri și lungă până la Magazinul de Pâine de la care începea altă coadă pe patru rânduri, ei bine, în acest timp, depozitele de carne erau pline iar cuptoarele de pâine ardeau deja la foc continuu ! Securiștii erau deja pregătiți ! Și Ei erau rânduiți pe patru rânduri !
    Toată infrastructura dedicată intoxicării populației era pregătită să livreze cantități mari și în cel mai scurt timp din bullshit-ul zilnic dar sub formă de alimente de această dată !

    Nu voi uita niciodată !
    Eram la acea coadă imensă, așteptând ”să se dea ceva carne de sărbători”, undeva în mijlocul grămezii organizate ca la Rugbi și simțeam cum timpul se scurge în gol simultan cu sângele din arterele mele. (Tinerii din ziua de azi nu vor înțelege niciodată acea senzație de incertitudine pe care un ”cap de familie cu doi copii” o trăia, zilnic, în epoca de aur ! Acei copii au astăzi vârste între 35 și 45 de ani dar atunci erau deja familiarizați cu cozile la pâine la care erau abonați zilnic câte patru-cinci ore și unde au învățat că Partidul Comunist în frunte cu Ceaușescu și Elena sunt vinovați pentru asta. De ce nu aveau părinții lor curajul de a-i proteja de astfel de abuz ? Pentru că un copil care ar fi spus prietenului lui că nu a primit Darul de Crăciun ar fi declanșat imediat atenția Securității asupra Familiei sale: ”-Aha, ăștia sunt reacționari, sunt dușmanii poporului ! Azi protestează că nu au ce pune pe masă deci mâine vor protesta că PCR este împotriva poporului !” și ar fi rămas orfan)
    Îmi mutam greutatea de pe un picior pe celălalt și o stare febrilă mă cuprindea, acea febră pe care românii care au trăit acele vremuri o cunosc foarte bine: ”-Trebuie să găsesc, în primul rând, cadourile care vor încălzi inimile celor dragi. Mâncarea este pe planul al doilea.” Această afirmație (mâncarea este pe planul al doilea) este o minciună ! Nu cadourile erau grija noastră ci alimentele care trebuiau puse pe masă în acele zile ale sărbătorilor ! Cel care mă va contrazice este, cu siguranță, cel care avea pile la ”Alimentara” sau cel care era Securist sau Activist și care se aproviziona de la ”cantina partidului” (prietenii știu unde era Cantina aia).
    Pierdusem deja speranța că voi ajunge acasă având ceva în punga de plastic.

    Trecuse de ora 12 când, deodată, usa magazinului se deschise violent și apăru un tip care după ce se uită la noi, cu o privire amuzată de porcină proaspăt furajată și cu o față pe care se lăbărța un ranjet cinic, cum ne zgribuleam pe lângă zidul rece al magazinului (că doar nu credeați că acea coadă imensă stătea la căldurică în interiorul magazinului gol) ridică deasupra capului său un radio cu tranzistori (Gloria – pentru cunoscători) guițând satisfăcut: ”-Ceaușescu a fugit !”
    Care credeți că a fost reacția amărăștenilor abrutizați de atâta așteptare fără speranță ?
    Exact, nicio reacție ! N-a plecat nimeni din rând…
    Putea să le pună filmul cu execuția lui Ceaușescu și nimeni nu ar fi renunțat la poziția față de virtuala bucată de carne. Nimeni nu a crezut minciuna că Ceaușescu nu mai e !
    Am rămas toți acolo până când a ieșit din nou tipul ăla și, exasperat, ne-a spus pe șleau: ”-Bă ! Nu mai stați aici ca proștii ! Ceaușescu a picat ! Carnea vine mai spre seară !”
    Exact așa s-a întâmplat ! Pe la ora 19:00 Ceaușescu era la Tîrgoviște și toate magazinele țării erau pline cu pachete de carne !
    Revoluția învinsese…
    Mai întâi au socotit câtă carne aveau și deci câtă putea fi distribuită astfel încât să ”ajungă la toată lumea” și abia apoi au devenit și securiștii ”revoluționari”.
    Câteva zile mai târziu, românii ”liberi” erau serviți, în noaptea de Crăciun, sângele dictatorului împroșca zidurile Târgoviștei.

    Exact asta se întâmplă astăzi !
    Întâi se calculează cât ”băsism” aduce populația la starea de vomă, apoi injectează ”anti-băsism” sintetic, în doze homeopatice, zi și noapte, la toată populația, timp de șapte ani, dar mai ales ”mai spre seară”, câtă să ajungă anti-vomă pentru ”toți oamenii”.

    Se apropie un nou Crăciun !

    • Aveţi perfectă dreptate! Numai că, dacă abdică şi puţinii care mai încearcă să se aţină în calea fiarei, nu ne mai salvează niciun Crăciun! Indiferent de numărul din ce în ce mai mare al „asistaţilor”, ceva trebuie făcut.
      Singurul gând care îi animă pe „asediatorii” de astăzi ai puterii, este cel de a ocupa statul cu orice preţ! Chiar cu preţul decredibilizării şi demantelării instituţiilor!
      Foamea lor este prea mare ca să se împiedice de câteva zeci de milioane de lei vârâte în buzunarele unor „fomişti” adevăraţi!
      Frica lor de pedeapsă pentru faptele care tot ies la iveală este prea mare ca să nu rişte fragila stabilitate economică a ţării, conturile lor, dacă rămân intacte fiind îndestulătoare pentru multe generaţii de „guzgani”!

  3. Dl T Pana – puneti „caruta inaintea boilor”, adica doriti investitii ca sa aveti crestere economica.
    Scaderea economica este cauzata de scaderea veniturilor, si scaderea veniturilor actuale este consecinta unor investitii de stat nerentabile din anii anteriori in: terenuri si sali de sport, sosele, panselute si borduri, si case de vacanta.
    Nu statul trebuie sa faca investitii. Statul risipeste fondurile si le aloca pe contracte supraevaluate.
    Un sustinator al dreptei ar trebui sa stie ca investitiile de stat sunt o solutie de avarie. La noi au fost o plitica constanta. Din cauza asta avem o criza „originala” ce se suprapune peste criza mondiala.

  4. Ar trebui publicat ca articol ce ati scris in comentariu d.le Popa!! Situatia pomenilor nesimtite electorale a descris-o f.bine autorul articoluli,felicitari

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tiberiu M. Pana
Tiberiu M. Pana
Profesor de istorie (titular, cu gradul didactic I) la Liceul Tehnologic "Oltchim" din Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea. A publicat articole şi studii în reviste de specialitate. vicepreşedinte al Uniunii Sindicatelor Învăţământ Vâlcea

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro