Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Despre karme politice în comunism: Ceaușescu, Drăghici și Securitatea

Vladimir Tismaneanu octombrie 31, 2015 Politica & Doctrine
16 comentarii 2,820 Vizualizari

În urmă cu 60 de ani s-a purtat una din cele mai acerbe batalii pentru putere din istoria comunismului românesc. Se confruntau, de fapt, aparatul de partid, grupat in jurul lui Ceaușescu, și acela al Securitătii lui Dej, condus de Drăghici. Cu perseverentă viclenie, Ceausescu a reușit mai intâi slăbirea puterii rivalului său, apoi marginalizarea sa și, in final, completa lui emasculare politică. În mai 1965, la două luni de la moartea lui Dej și înscăunarea sa în fruntea PMR (numele avea să fie schimbat în iulie, la ceea ce, în noua numărătoare, devenea Congresul al IX-lea), Ceaușescu se afla în plină acțiune de consolidare a puterii sale personale. Mima respect pentru baronii lui Dej (Maurer, Apostol, Bodnăraș, Borilă, Chivu, Moghioroș, Coliu, Răutu, Sălăjan), dar, în același timp, declanșa o continuă operațiune de regenerare a cadrelor superioare. Prima sa țintă a fost îndepărtarea lui Alexandru Drăghici din fruntea Ministerului Afacerilor Interne, deci a Securității. Relația dintre cei doi locotenenți ai lui Dej era una extrem de tensionată. Putem afirma că acum 60 de ani a început prăbușirea politică a lui Alexandru Drăghici.

În 1956, după Congresul al XX-lea al PCUS, Ceaușescu se pronunțase în ședințele Biroului Politic împotriva tendinței lui Drăghici de a scoate Securitatea de sub controlul partidului. Cum el era secretarul CC însărcinat cu supravegherea organelor speciale, era clar că se plângea de insubordonarea lui Drăghici care, spunea Ceaușescu, beneficia de relații privilegiate cu primul secretar al CC al PMR. Dej a intervenit rapid și l-a calmat pe prea volubilul și nu tocmai obedientul discipol. În continuare, Ceaușescu și Drăghici vor fi ca două săbii într-o teacă. La fel, relațiile dintre soțiile lor, ambele ilegaliste, Elena și Martha, erau doar aparent amicale. În realitate, cele două amazoane se detestau profund. Martha provenea din clanul de militanți transilvăneni Cziko, făcuse închisoare în anii războiului, o privea pe Lenuța ca pe o neofită impertinentă. La rândul ei, soția lui Ceaușescu cultiva imaginea modestiei și a dorinței de a-și întregi educația prin studiile (dubioase) la Institutul Politehnic, Facultatea de Chimie Industrială.

Multe din înscenările din anii celei de-a doua stalinizări (1958-1962) au fost puse la cale de Drăghici, în directă complicitate cu Dej: așa-numitul jaf al Băncii Naționale, afacerea Comerțului Exterior, procesele împotriva studenților, condamnarea lotului Noica-Pillat. Sigur, Ceaușescu era la curent cu aceste acțiuni, le aproba din loialitate pentru conducătorul adorat, dar e greu de imaginat că nu-și punea unele întrebări. La fel, deși a jucat rolul de flagel al luptei împotriva imaginarelor comploturi fracționiste, inclusiv cele ale unor foști ceferiști gen Constantin Doncea și Dumitru Petrescu, Ceaușescu era la curent cu originile acestor răfuieli ale lui Dej cu foștii săi camarazi. Nu va ezita, așadar, ca imediat după moartea lui Dej să-i reabiliteze pe mulți dintre cei excomunicați în anii anteriori: Doncea, Petrescu, Ileana și Grigore Răceanu, Ștefan Pavel, Aurel Stancu, Vasile Bâgu, Miron Belea, Mihai Telescu, Anghel Schor și atâția alții. Noul responsabil cu ideologia, Paul Niculescu-Mizil, ani de zile mâna dreaptă a lui Leonte Răutu, insista asupra necesității scrierii unei istorii nemistificate a PCR. Era de fapt vorba de ceea ce numim de-dejizarea comunismului din România, o campanie menită să consolideze imaginea justițiară a noului lider.

Drăghici era în continuare membru al Biroului Politic, dar, în mai 1965, poziția sa devenise evident șubrezită. La întâlnirea cu activul de partid din Securitate, Ceaușescu a făcut referințe străvezii la necesitatea întăririi legalității socialiste și la evitarea oricăror fărădelegi. Spunea că “oamenii muncii nu trebuie să se teamă de organele statului socialist”. Era limpede că începuse declinul lui Drăghici și al echipei sale. În iulie 1965, la Congresul al IX-lea, avea loc debarcarea camuflată a lui Drăghici sub forma promovării sale ca secretar al CC. În locul său era numit Cornel Onescu, membru proeminent al grupului aparatului de partid, fost șef de secție în cadrul Direcției Propagandă și Cultură condusă de Leonte Răutu și, apoi, adjunct de șef de secție în Direcția Organizatorică în fruntea căreia s-a aflat Nicolae Ceaușescu (aghiotanții săi erau Petre Lupu și Ilie Verdeț).

Prin această numire, Ceaușescu și-a întărit decisiv poziția. Securitatea își pierdea relativa autonomie, omul lui Ceaușescu acționa eficient pentru înlocuirea dinozaurilor gen Vasile Negrea și Evghenie Tănase cu activiști devotați lui N.C.: Grigore Răduică, Ionel Gal, Nicolae Pleșiță. Pe linia Secretariatului CC, îndrumarea MAI o făcea alt magnat din grupul devotaților lui Ceaușescu, Vasile Patilineț. Fiul cel mic al lui Ceaușescu, Nicu, mi-a spus că tatăl său se călăuzea în politica de cadre după deviza: “Să-i tai mâței coada și să o lași să creadă că este mâță”…

Câteva cuvinte despre Cornel Onescu (1920-1993): de profesie muncitor tipograf, a activat inițial în tineretul social-democrat. Ceaușescu avea încredere în Onescu, l-a numit șeful secției cadre a CC ca pas pregătitor pentru lovitura împotriva lui Drăghici. A fost ministru de Interne până în 1972, dar a pierdut controlul asupra Securității odată cu numirea în fruntea Consiliului Securității Statului a lui Ion Stănescu, alt zelot din grupul aparatului de partid, pe data de 7 mai 1968. Onescu a fost descris de cei care l-au cunoscut drept un personaj ursuz, sobru și relativ modest. A deținut numeroase funcții, inclusiv pe aceea de președinte al UGSR. S-a pensionat în 1982. Surse credibile spun că ar fi fost contactat de unii dintre autorii “Scrisorii celor Șase” și ar fi fost inițial gata să semneze, dar că a renunțat din teamă pentru soarta copiilor săi.

În toți anii domniei lui Ceaușescu, așa cum a demonstrat profesorul Dennis Deletant în remarcabilele sale studii pe subiect, Securitatea a fost instrumentul dictaturii tot mai personalizate a familiei Ceaușescu, a instituit un sistem deosebit de perfid de terorizare psihologică a populației și a organizat numeroase acțiuni represive la ordinul direct al echipei profitocratice aflate la putere.

Nu a existat niciodată o Securitate patriotică. Este vorba de un mit cultivat de cei care au tot interesul să oculteze și să desfigureze adevărul istoric, inclusiv de fostul general securist Iulian Vlad. Rivalitatea dintre Drăghici și Ceaușescu nu a fost una de viziuni, de strategii, ci strict una de ambiții personale, de vanități competitive și de patimi născute din setea de putere. Niciunul nu a pus vreodată la îndoială necesitatea ca “brațul de fier” să lovească fără milă împotriva oricărei tentative de liberalizare internă.

Eseul de mai sus este versiunea lărgită a textului transmis la Radio Europa Liberă:

http://www.europalibera.org/content/blog/27335993.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    Marea isprava a lui Ceausescu a fost aceea ca a reusit instaurarea unui regim stalinist fara a recurge la marea epurare. In 1965 el era evident un nimeni pe cand In 1924 Stalin era oricum un bolsevic proeminent cu un CV remarcabil. Hrusciov fiind un cvasinimeni a fost incapabil sa impuna un regim a la Stalin, din cauza lipsei unei baze de putere, fiind deci fortat sa castige putere prin liberalizare. Numai ca el a fost destul de inabil sa merga cu liberalizarea mult prea departe. Iar asta continea in ea insasi germenii probusirii sale. Liberalizarea cat de ct reala permite aparitia pretendentilor la tron. Secretul supravietuirii unui tiran e terorizarea si inhibarea protentialilor pretendenti. Asta se poate face a la Stalin cu milioane de morti sau a la Ceausescu, Jvkov, Kadar, ec. prin “coruperea” adeversarilor.

    “Adversarii” lui Stalin au sfarsit-o ba cu un piolet infipt intre urechi, ba torturati si/sau lihidati impreuna cu intregile lor familii, prieteni, etc. “Adversarii” lui Ceausescu au sfarist ca director de IAS langa Bucuresti (Draghici) si ambasador prin America Latina (Apostol). Sigur in ambele cazuri o prabusire din Olimpul bolsevic, dar chiar si in prabusirea lor ei erau oricum posesorii unor pozitii caldute, beneficiarii a diverselor privilegii (mai prafuite ce-i drept) dar oricum mult deasupra a ceea ce ar fi putut ajunge intr-o lume normala prin calificarile si abilitatile lor.
    Intr-un anume sens abordarea lui Ceausescu a fost mai perfida ca cea a lui Stalin. Stalin si-a strivit nemilor adversarii plus o multime de nevinovati, in mod preventiv pentru starpi insasi ideea de revolta. I-au trebuit vreo 10 ani ca sa-si consolideze cu adevarat autoritatea pas cu pas, chiar daca avea avantajul ca la momentul accederii la putere era deja o personalitate bolsevica respectabila si cu o baza de putere solida. Ceausescu a fost un nimeni ce a inceput sa imparta privilegii altor nimeni, ce-i datorau totul lui insusi.

    Pe de alta parte cei inlocuiti de oamenii lui Ceausescu isi pastrau cat de cat niste sinecuri si nu era striviti asa ca adversarii lui Stalin. Asta a facut ca ei sa nu ajunga niciodata in pozitia sobolanului incoltit care poate ucide pisica la disperare. Nu mai are oricum nimic de pierdut. Pentru ca daca ar fi fost asa probabil ca Ceausescu ar fi sfarsit rasuturnat cu mult inainte de 1989. In acest fel stimuland pe de o parte lasitatea victimelor si pe de alta parte fidelitatea nemarginita a argatilor sai a ajuns la puterea absoluta mai repede ca Stalin si a ramas acolo mai bine de 20 de ani..

    • Liviu Petre spune:

      ” “Adversarii” lui Ceausescu au sfarist ca director de IAS langa Bucuresti (Draghici) si ambasador prin America Latina (Apostol). ” Poate nu sunt exemplele cele mai bune, pentru ca astia doi au sfarsit-o in paturile lor. Unora nu le-a priit insa pozitia de director IAS, fie si langa Bucuresti (Virgil Trofin) sau de ambasador, fie si in Turcia (Vasile Patilinet) multumita Securitatii noastre patrioate :) .

      • Josef Svejk spune:

        Pantilineț și Trofin erau șoareci care au rămăs oricum dependeți de sinercuirile partidului până la moarte (greu de sus dacă au fost sinucidere, respectiv accident, într-adevăr). Dacă ar fi fost excluși din PCR (ceea ce Ceaușescu putea face ușor) ajungeua amndoi să măture străzile sau să vandă loz în plic, pentru că nu aveau niciunul nici o calificare. Și nici priză la popor nu aveau. Cine îi știa?! Cine i-ar fi urmat?! Deci eu zic că exemplele lor sunt irelevante.

        E posibil ca Trofin, scos țap ipășior pentru eșecurile din minerit să se fi sinucis cu adevărat în loc să fi fost sinucis de organe :-) . În cazul lui Pantilineț accidentul produs în Turcia e puțin probabil să fi fost ticluit de securitate. Ăla conducea o mașină de la Ankara la Istambul. Un durm de aproape 500 de km pe vemea când Turcia nu prea avea autotrăzi. Înainte de Istambul, adică după cel puțin 7-8 ore de drum, intră în depășire și lovește un camion turcesc pe contrasens. Ce putea aranja securitatea la faza asta? Povestea lui Apostol cum că i-ar fi turnat securiștii droguri in whiskey-ul luat șă aibâ ce bea pe drum e ridicolă. Dacă era așa probabil că lua un pom în brațe în primele oră de drum, că doar n-o fi stat omul pe uscat atâtea ore :-)

        Ăia din Politbiuro, adică singurii care contau cu adevărat până la apariția CEPEX-ului lărgit, nu se temeau în fiecare seară în drum spre casă că ar putea ajunge într-o celulă, așa cum se temeau ăia din Politbiuro-ul lui Stalin până în ziua morții tătucului. Asta e marea diferență.

        Ca să sintetizez: Stalinismul lui Stalin a fost impus și menținut prin teroare instituționalizată. Ăla al lui Ceaușescu a fost impus și menținut prin corupție. Ceaușescu n-ar fi putut impune un regim al terorii așa cum a reușit Stalin pentru simplul motiv că în primii ani putea fi răsturnat ușor de o conspirație la vârf. Iar apoi după „lărgirea CEPEX” când a acaparat cu adevărat puterea, devenise dependent ca un narcoman de statutul său de „personalitate politică proeminentă a lumii” și de laudele vestului, pe care le-ar fi pierdut instaurând un regim de teroare. Stalin n-a fost niciodată în poziția asta labilă după moartea lui Lenin. Asta e pe scurt ceea ce voiam să exprim.

        • Mitica spune:

          Ceausismul a fost impus prin teroare, ca Ceausescu s-a folosit tot timpul de toata teroarea instaurata pana in 1964, pregatita de Ana, Luca, Teo, Dej, Draghici, Nicolski, etc. Ceausescu a participat si el la crime si teroare. A omorat tarani la colectivizare.
          Sa fim seriosi, deschiderea de la inceputul domniei lui Ceausescu e cunoscuta acum. Nu a fost decat o farsa. Ceausismul a fost impus prin teroare si mentinut prin coruptie si teroare. Nu era chiar iadul de pe timpul lui Stalin, dar tot teroare era.
          https://dexonline.ro/definitie/teroare

          • Josef Svejk spune:

            Chestia cu teroarea lui Ceaușescu e justificarea lașă a noastra a romanilor pentru complicitatea cu regimul său. Ceaușescu a corupt mult mai mult decat a terorizat.Ăsta e adevarul trist.

            Am avut un profesor în Gimnaziu care-l facea de toată jena atât pe Ceaușescu și pe consoarta sa aproape la fiecare oră. Cu mult humor. De aceea își pierduse catedra de la universitate și fusese exilat într-un alt oraș la o școală de cartier.. Probabil că era supravegheat continuu și cred că se știa foarte bine la organe ce face. . Toată lumea îl asculta cu plăcere dar nimeni nu făcea nimic, ca să nu-si compromită viitorul ca domnul Marcu, că de el mai are doar câtiva ani până la pensie și oricum nu mai conta :-) Într-un târziu l-au mutat muzeograf la muzeul local unde nu venea orcum nimeni. Asta era tot..

            Ceausșescu nu a avut nevoie nici de hectombe și nici de lagăre imense. Tot ce i-a trebuit lui ca să se impună fost a arunce niște fărâmituri acolo unde trebuia, exploatâd în mod iscusit lașitatea și micimea națiunii…

      • intelectual sovaielnic spune:

        Intr-adevar, putem sa adaugam pe lista pe generalul de armata Ion Ionita, debarcat din functia de ministru al apararii in cea de presedinte al Comtetului roman al Crucii Rosi, caruia nui-a priit de looc schimbarea. Moatea saa fost mai mult decit suspecta. se pare ca, pentru a-l pedepsi pentru implicarea sa in complotul anti-ceausist, i s-ar fi dat pe “Radu”, de care pomeneste Pacepa in cartea sas anume i s-a plantat mateial radioactiv in fotoliul de la birou.Incitea saptamni, un zdrahon de om, cu osanatate de fie murea chnuri cumplite.i

  2. Dan Nicolescu spune:

    Marele merit al eseurilori , cartilor , chiar si al notelor, Dvs. despre comunismul romanesc este ca il subordonati intotdeauna caracterului global. criminal si antiuman, al comunismului de sorginte marxista. Cei care am trait din plin si complect perioada comunista a Romaniei, sintem unor tentati sa gasim scuze sau justificari unor peroane sau institutii direct implicate in instarurarea , consolidare si mentinerea acestui regim totalitar excesiv, marcat de personalitatile tipice pebtru ceea ce era de fapt comunismul romanesc, ale lui Gheorghiu – Dej si Ceausescu . Tentatia este fireasca, deoarece a fost si epoca tineretii si activitatii noastre. Poate ne cautam propriile justificari pentru acceptarea neconditionata a regimului, in special a ceausismului.
    Imi aduc aminte de ce spunea, prin anii 70, un prieten batrin al meu, fost demnitar inainte de 1944 , cu ani de puscarie la activ, eliberat in 1964: “ Daca vreodata vom mai veni la putere , eu i-as decora pe actualii conducatori comunisti si v-as baga la puscarie pe tine si p e altii ca tine. Voi, prin munca voastra si mai ales prin tacerea voastra, ati facut sa reziste si sa se dezvolte economia romaneasca, in timp ce prin prostia si deciziile lor aberante, activistii comunsiti au facut totul ca sa o distruga “
    Cartile Dvs despre comunismul romanesc ar trebui citite dupa cele, magistrale, despre totalitarism si comunism in lume

  3. dusu spune:

    am citit ca se prindeau de mina tovarasii milea ieroul cu patriotul vlad, cind se intilneau cu iubitul lor conducator,din cauza fricii de asta.

  4. T. Bucur spune:

    1. Un Raduica a fost gasit inecat in lacul Herastrau, prin anii 80. O moarte foarte dubioasa. Cunoasteti ce ruda era cu Grigore Raduica? (Stiu ca era ruda, dar nu cunosc de ce grad).
    2. Carei etnii ii apartinea Ionel Gal?
    3. Prin 1975-76 l-am cunoscut bine pe Teodor Vasiliu, marginalizat de Ceausescu pentru ca fusese adjunctul lui Patilinet la Sectia Juridica la CC. Nu-l simpatiza deloc pe NC. Patilinet, dece a fost marginalizat?

  5. Dan Coe spune:

    Se pare ca modelul Draghici” patentat” de Ceausescu a fost folosit cu succes si de americani in cazul lui David Petraeus ex-directorul CIA; e drept ca acolo “treburile murdare” le-a facut FBI-ul .
    Vezi: http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/„afacerea-petraeus–devine-afacere-de-stat-284020 si https://ro.wikipedia.org/wiki/David_Petraeus.

    • Dan Nicolescu spune:

      Aveti dreptate. generalul David Petraeus, cistigatorul razboaileor din Iraq si Afganistan ( pierdute apoi rusinos de Barack Obama si administratia sa ) a fost scos din armata, unde era un erou acalamt si iubit, foafrte periculos deci, si pus director la CIA unde aparatul bitocratic manevrat administrative, impreuna cu FBI, l-au terminat.
      Petraeus era foarte periculos si ca potential candidat la presedintie si. ca exponent a liderilor armatei, nemultumiti de Obama si atunci a urmat actiunea de compromitere.
      Schemele sint aceleasi , oriunde in lume !

      • Josef Svejk spune:

        Generaul Petaeus cu șnse la președinție?! Ata de unde ați scos-o?! N-a avut șnse la președinție generalul Norman Schwarzkopf, învingător în primul râzboi din Golf, care era perceput (justificat sau nu) ca un lider eficient și curajos. Ce șanse ar fi avu Peteaues perceput (justificat sau nu) de toată lumea ca un birocrat cenușiu și pe deplin fidel administrației Obama?!

        Astea-s pur și simplu strategii de cârciumă…

  6. Vele Vasile spune:

    Eu am o intrebare. Cartea dumneavoastra domnule V. Tismaneanu , “Efigii ale unui cosmar istoric ” am inteles ca urmeaza sa apara in trei volume , este posibil sa fie cumva alaturate si fotografiile celor mentionati ? Va multumesc ,o zi buna.

  7. Gheorghe Silvestrovici spune:

    După ce s-a înconjurat de acoliţi în conducerea partidului, Ceauşescu i-a înlăturat pe foştii sefi ai Securităţii, punând în locul acestora indivizi buni executanţi, servili, practicând cu brio manipularea interpersonală, rotaţia cadrelor învăţată la Moscova şi de la Gheorghiu Dej.
    Setea de putere a orgoliosului necioplit şi incult de la Scorniceşti s-a împletit cu viclenia şi perfidia psihopatului nativ şi au generat concentrarea puterii în mâna lui Ceauşescu şi a acoliţilor servili, laşi şi temători să nu-şi piardă scaunul şi privilegiile.
    “Să-i tai mâței coada și să o lași să creadă că este mâță”… pilda oferită de Ceauşescu fiului ilustrează cinismul, lipsa de scrupule, sadismul şi cruzimea conducătorului paranoic. Să nu uităm că însuşi Ceauşescu a participat la colectivizare cu pistolul în mână, ordonând personal împuşcarea ţăranilor. Cred că destule ziceri au fost adaptate de mintea vicleanului demagog Ceauşescu.
    Cultul monstruos al psihopatului paranoid antisocial Nicolae Ceauşescu a fost posibil şi s – a dezvoltat şi datorită terorii şi fricii de crimele şi grozăviile Securităţii dirijate de Gheorghiu Dej, din primii 20 de ani ai comunismului românesc. Partidele de opoziţie au fost interzise şi personalităţile progresiste neînfricate din toate clasele sociale au fost torturate, asasinate sau au suferit ani grei de închisoare.
    Studiile, articolele, analizele, cărţile dumneavoastră sunt foarte utile pentru istorie, pentru anatomia comunismului şi pentru noi înşine, pentru a afla răspunsul la întrebarea CUM A FOST POSIBIL COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA ?
    Vă apreciez în mod deosebit strădaniile şi tenacitatea dumneavoastră ! Sunteţi o adevărată forţă morală ! Vă apreciez felul în care reuşiţi să vă păstraţi tăria şi curăţenia morală studiind ororile, crimele, mizeriile comunismului.
    În mod sigur aveţi dezvoltat un puternic simţ pentru adevăr şi pentru dreptate rar întâlnit, pentru care vă sunt profund recunoscător! Vă mulţumesc din inimă pentru restituirile atât de necesare pentru memoria şi vindecarea noastră !

  8. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Nişte amănunte:
    În anul 1968, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R. au oferit un venit de 4000 de lei, lunar, pentru unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai aparatului comunist de represiune din ţară, generalul Alexandru Drăghici – dublu faţă de pensia acordată de Nicolae Ceauşescu pentru Elisabeta Luca (soţia lui Vasile Luca, fostul ministru de Finanţe de tristă amintire). Propunerea nu a convenit fostului ministru al Securităţii Statului, care deţinuse acea funcţie în perioada în care Lucreţiu Pătrăşcanu era anchetat la Bucureşti pentru o vină inexistentă, iar istoricul Gheorghe I. Brătianu se stingea nevinovat din viaţă în penitenciarul „Dunărea” din Sighetu-Marmaţiei (27 aprilie 1953). Totodată, Alexandru Drăghici a refuzat mutarea într-o nouă casă în toamna anului 1968, deşi aceasta fusese renovată recent de Secţia Gospodărie a C.C. al P.C.R. – care cheltuise deja 318.000 de lei, o sumă echivalentă cu valoarea a cinci-şase apartamente din acea vreme.
    La 30 octombrie 1968, Gheorghe Stoica l-a aprostrofat pe fostul ministru al Securităţii Statului pentru pretenţiile sale financiare enorme, însă Nicolae Ceauşescu a aprobat în cele din urmă ca Alexandru Drăghici să primească o pensie în valoare de 7000 de lei, concomitent cu degradarea generalului şi trecerea sa în rezervă cu gradul de soldat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)