marți, martie 19, 2024

Despre morti, doar adevarul!

Scriu aceste randuri consternat si indignat de valul encomiastic la adresa lui Iulian Vlad. Despre morti, doar adevărul! Iar adevărul, in acest caz, este unul lugubru. Individul a condus o organizatie criminală, nu s-a căit niciodata, a mintit mereu, s-a dedat la plăsmuiri mitologice menite să prezinte o dictatură monstruoasă drept un regim patriotic. Trăim oare, la peste zece ani de la condamnarea dictaturii comuniste, ora negationismului desăntat? Au ajuns fostii magnati ai Securitătii, slugile lui Ceausescu, personaje neindoios abjecte si crapuloase, să dea certificate de buna purtare si să ne invete istoria recentă a Romaniei, a Europei de Est si chiar a lumii, sub ochii ingăduitori ori de-a dreptul complici ai unor jurnalisti amnezici ori mai rău? S-a evaporat complet capacitatea noastră de indignare in raport cu crimele impotriva umanitătii? Trece memoria colectivă printr-o perioada de atrofie? Este uitarea contagioasă? Traim in zodia abuliei morale? Este totul o apă si-un pămant, adica, vorba Monicăi Lovinescu, noroi?

Era in iunie 2008, mă pregateam să plec la Sighet, la Scoala de Vară organizata de Muzeul Memorial. Mă plimbam in Parcul Herastrau (eram impreună cu fiul meu Adam si cu Bogdan Iacob), l-am zărit pe o banca pe tortionarul Enoiu (ii stiam bine figura din filmul lui Alexandru Solomon despre “Marele jaf”). M-am gandit că ar merita să ma apropii de el si să-i spun ce cred despre el si camarazii sai de fărădelegi. N-am făcut-o, o regret si azi. Intre timp, Enoiu a murit, fără remuscări si fără să fie deranjat de justitie. Iulian Vlad dădea pe atunci lectii de “atitudine civica”. Fostul sau sef de cabinet, generalul SRI in rezerva Aurel Rogojan, isi publica infamiile si elucubratiile, inclusiv imundele atacuri impotriva lui H.-R. Patapievici si a altor intelectuali publici, la editura Compania, in “Tricolorul” vadimist si in ex-Cotidianul. Mirosul este fetid, multi oameni onorabili consideră că nu merită să te ocupi de aceste mizerii, că te injosesti prin simpla lor pomenire. Eu cred ca se inseală. Dacă acestor indivizi nu li se da riposta, ei devin si mai impertinenti.

In decembrie 2011, la Realitatea TV, Iulian Vlad declara: “Doresc să elogiez contribuţia la fel de preţioasă a combatanţilor indirecţi, cetăţeni demni şi mândri ai acestor locuri, fără ale căror acte patriotice benevole niciun serviciu de informaţii naţionale nu şi-ar fi putut duce la îndeplinire misiunea sa”. Fie-mi ingaduit sa-l citez pe N. Steinhardt: “Eu am oroare de oamenii lipsiti de caracter, de codosi, de delatori, informatori, care sunt cei mai lipsiti de caracter. Am avut mare dezamagire in viata mea, fiind ‘turnat’, tradat de cunoscuti, prieteni. Cea mai sinistra categorie de oameni, adevarati denaturati, monstri, este aceea a turnatorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merita decat dispret, desconsiderare, scuipati. Rau face regimul ca incurajeaza in intreprinderi aceasta oribila categorie de oameni declasati, verosi, cretini in general, lipsiti de bun-simt si de constiinta, mai ales care-si vand rudele, prietenii, cunoscutii. Niciodata un regim politic nu are lunga durata, nu are un fundament solid, daca se sprijina pe delatiune, para, lipsa de caracter, tradare. Trebuie sa se cultive increderea in oameni, nu neincrederea, entuziasmul, nu frica, onoarea, nu dezonoarea.”

Ca fost președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, afirm cu maximă responsabilitate academică și morală că niciodată, dar absolut niciodată, Securitatea nu a fost o instituție patriotică. A fost o organizație criminală din clipa inființării și până la sfârșit (dacă sfârșit este cuvântul potrivit). Dedic acest text memoriei lui Constantin Ticu Dumitrescu (1928–2008), președintele AFDPR și membru al Comisiei Prezidențiale.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Sint mai mult decit bucuros de reaparitia Dvs. in coloanele ” contributors.ro. ” cu acest text , pe care il astept de doua zile, de cind niciun intelectual de marca traitor din Romania nu a luat atitudine, fata de giulgiul frumos mirositor care se asterne peste SECURITATE , cu ocazia mortii gen. Vlad. Da zic giulgiu, fiindca toti cei care il tes, spera in invierea ei, ca a lui Hristos !

  2. Domnule profesor, in legatura cu Securitatea nu e nimic de negociat sau explicat: era o organizatie criminala la ordinul castei politice conducatoare, care submina statul prin teroare si trebuie tratata astazi ca o organizatie terorista, precum SS-ul. Intrucat a avut la dispozitie zeci de ani sa se infiltreze in toate colturile statului, sa aserveasca prin teroare zeci de mii de cetateni, se vede ca e imposibil sa facem justitie. Singurul mod in care putem taia tentaculele Securitatii, este sa spunem adevarulsi numai adevarul, criminalul Vlad Iulian stia acest lucru si ascundea adevarul in mod consecvent, organizat si cu public tinta.

  3. Cu regret va spun ca securitatea si comunismul au devenit o chestie desueta atat pentru tineri cat si pentru cei mai in varsta.
    Multi dintre ei se gandesc cum sa castige un ban fara sa le pese de comunism de securitate sau scriu articole elogioase la adresa securistului Iulian Vlad intr-un ziar ca evz spre exemplu unde o fatuca elogia patriotismul lui Iulian Vlad pentru ca asa a primit ordin sa scrie.
    Daca sperati ca tinerii sa simta ceva dupa 27 de ani de la revolutie va inselati,vorbesc cu ei zilnic ,tineri intre 25-35 de ani ,nu numai ca habar nu au nimic despre perioada comunista dar ei „stiu bine” de la parintii lor ca „era mai bine pe vremea lui Ceausescu”.
    Raul se uita repede si chiar daca istoria se poate repeta nu le pasa ,ei cred ca utopia este adevarata.

  4. În România procesul de asanare post comunista după 89 a fost superficial. O dată pentru că puterea fusese preluată de știm noi cine și pe urmă pentru că intram intr-o lume occidentală care nu interiorizase trauma comunistă din motive obiective iar cultura ii fusese asimilată de curente și idei mai mult sau mai puțin evidente de sorginte marxistă. Vedem de altfel cat de acceptabile sunt partidele și miscarile de stânga sau extrema stanga din diferite țări mari. Ce memorie a comunismului egalitarist să combatem când vedem un Bernie Sanders, Jeremy Corbyn sau Melenchon făcând furori intr-o lume din care vrem sa facem parte. Elita noastră intelectuala e preocupată să mimeze nu sa se ocupe de bătălii lăsate neterminate undeva in anii 90. Din păcate comunismul si ororile lui au fost uitate peste tot. Noi in schimb nu aveam voie s-o facem.

  5. Daca, zic eu, in acesti 27 de ani Justitia si-ar fi indeplinit menirea, poate-poate ca adevarul nu umbla cu capul spart si securistii cu pieptul scos in fata ca mari patrioti.
    Dar, stiu, despre Justitie ca despre funie in casa spinzuratului: nu se vorbeste.
    Cine a inchis dosarele Revolutiei si Mineriadelor si dece? Au fost redeschise, stiu, dar a trecut prea mult timp si dispar martori. Greu sa mai afli adevarul.

    • Tocmai pentru asta, opinia publica, intelectualii, cineastii, scriitorii, etc., trebuie sa-si indeplineasca rolul, pe care nimeni altcineva nu-l are, de a pastra vie memoria acelor timpuri nefaste!
      Daca justitia nu actioneaza, este foarte grav, dar daca poporul ramane pasiv, si continua sa relativizeze ororile comise de Securitate si acolitii sai, este criminal, pentru ca se ucide memoria, respectiv viitorul care depinde NUMAI de ea!
      Cine tace, consimte.

      • Concluzie: nici „opinia publica, intelectualii, cineastii, scriitorii, etc.”, nici Justitia nu si-au indeplinit rolul.
        Altfel am vorbi altcumva.

  6. cind de alde nastase, andronic, gusa, cristoiu sau nistorescu, oameni „realizati” individual, indivizi de doua parale, infractori dovediti sau care urmeaza, lingai si profitori de cea mai joasa speta (imbogatiti prin rapt, slugarnicie, nesimtire si minciuna in cea mai saraca tara europeana in dauna conationalilor) scot capul si combat mai abitir ca oricind, ar trebui sa dea de gindit celor care inca mai gindesc romaneste

  7. Va multumesc pentru ca luati atitudine! Acest noroi infect care pare sa acopere Romania in ceea ce priveste memoria comunismului este pur si simplu sufocant. Nu se poate sa ridicam asanale unor asemenea criminali. Imi este atat de mila de victimele acestui satrap dezgustator si de memoria lor! Inadmisibil!

    • Ma alatur multumirilor dvs, adresate dlui V.Tismaneanu, si va impartasesc indignarea si emotia.
      Nu pot sa cred insa, ca toti oamenii de bine din aceasta tara au murit, au emigrat sau au devenit amnezici…
      Romania este in mare pericol!

  8. „Trăim oare, la peste zece ani de la condamnarea dictaturii comuniste, ora negationismului desăntat? Au ajuns fostii magnati ai Securitătii, slugile lui Ceausescu, personaje neindoios abjecte si crapuloase, să dea certificate de buna purtare si să ne invete istoria recentă a Romaniei, a Europei de Est si chiar a lumii, sub ochii ingăduitori ori de-a dreptul complici ai unor jurnalisti amnezici ori mai rău? S-a evaporat complet capacitatea noastră de indignare in raport cu crimele impotriva umanitătii? Trece memoria colectivă printr-o perioada de atrofie? Este uitarea contagioasă? Traim in zodia abuliei morale? Este totul o apă si-un pămant, adica, vorba Monicăi Lovinescu, noroi?”

    D-le Profesor,
    Din pacate raspunsul la toate intrebarile dvs. retorice este cat se poate de clar: DA !

  9. E destul de simplu, tovarasi.

    In Germania (ca, de altfel, in tot spatiul germanic), negarea Holocaustului (Holocaustleugnung) este fapta incriminata penal.
    In Romania si, cred, toate statele post-comuniste, negarea Comunistocaustului e foarte OK si condamnarea comunismului o gluma.

  10. Injuria absoluta: dupa ce ti-au omorit mama, o si violeaza moarta. Faceti o lista cu cei care se deconspira plingind pe mormintul imundului Iulian Vlad. Faceti o lista si nu o uitati niciodata. Aceste lichele trebuie boicotate pina la disparitie: Andronic, Cristoiu, Bichir, Nistorescu, Romosan si toti cei de teapa lor, cozi de topor in slujba Securitatii. Spunea cineva: „Nu atit crima e odioasa, cit acoperirea ei”. Dar si mai odioasa de-atit este prostia celor multi, gura-casca in fata tupeului coloanelor securiste, inca in mars. Din pacate, asa-zisa demascare a comunismului nu a facut imposibila nerusinarea calailor.

  11. Mai mult încă decît articolul, m-a bucurat unisonul de ne-turmă al comentariilor (13, atunci cînd scriu).

    Citesc mult mai puţină presă de România decît obişnuiam, dar ideea că la moartea unui ticălos monumental se mai găsesc trepăduşi semi-inteligenţi de teapa lui Nistorescu să îi tamiieze . . . RUŞINE lor – şi RUŞINE celor care i-au născut, educat şi trimis să polueze infinit o societate încă suferindă.

    Pe o linie mai internaţională (nu internaţionalistă) sînt de acord cu cei care se simt insultaţi de marxismele culturale care încă infestează „lumea bine” din Occident şi chiar cercuri bucureştene.

    Vechea, obosita, de nescuzata frecţie cu „comunismul nu e ca nazismul, că a avut bune intenţii” poate funcţiona în 1927 – cînd nu exista accesul la informaţie şi perspectiva istorică de acum. Într-adevăr era posibil ca un om inteligent – dar si prost, naiv, cu bune intenţii – să creadă în comunism.

    Aceste scuze nu mai funcţionează în 2017 şi, s-o zicem pe a dreaptă, nu mai funcţionau cam de prin 1955 încoace, asta ca să fim generoşi.

    Ar trebui să se ruşineze adepţii lui Bernardo Sanders, Hussein Hellary Obama şi ai tuturor birocraţilor chino-scandinavo-pol-poto-castristo-clintonisto-luxem-anti-burghezi.

    Iulianii Visinesti si Vlazii – may they rest în pieces, and not for long – nu pot [con]duce DECÎT spre ticăloşii similare.

  12. Dle Vladimir Tismaneanu, va multumesc mult pentru acest articol foarte lamuritor pentru niste probleme politice si istorice utile in general dar si Romaniei de azi la care doresc sa contribui si eu cu ceva:
    Asadar in Romania ticalosii erau si ei divizati prin pozitia lor fata de Moscova si cred ca si azi au ramas mostenite si intretinute astfel de divizari:
    a) National cmunismul care doreau sa stapaneaca poporul fara sa imparta beneficiile cu nimeni si deci doreau independenta externa i iobagie in interior caci la asta adusesera poporul roman la starea de iobag pe domeniile comunismului atotbiruitor .Asa cum sunt cei apartinatori camarilei de baroni psdisti si nu numai
    b) Comunistii internationalisti ,credinciosi marxism -leninismului si socialismului stiintific mai putin grobieni si agramati ca cei anteriori al caror monument cultural era un Vadim sau un Paunescu , ei fiind deci mai degraba perstroikisti si rusofoni cum era si propbabil ca si este in continuare in sinele sau un Iliescu dar ot niste dictatori desi mai soft fata de natiunea noastra.

    Din pacate cei dn categoria Iliesciana au luat puterea si nu niste prooccidentali adearati precum un Ion Ratiu , Corneliu Coposu, Costantin Ticu Dumitrescu cu intelectuali de felul dlui Patapievici la care v-ati si referit.
    Iulian Vlad cred ca in calitaea lui de securist era mai degraba un antisovietic cum era si col Trosca dar in calitate de tortionar comunist prin comanda daca nu si prin actiune directa precum si un Iliescu, nu poate fi considerati decat pe fond un dusmani ai binelui real pentru acest popor.

    Dar tot raul spre bine pentruca toti cei care incearca sa-l dea la spalat si sa-l scoata ca si nou cum sunt si cei numiti mai sus de comentatorul Luminor, fac parte tot din acea gasca de sorginte vadimist-paunesciana azi dispusa sa intre din nou in gratiie rusilor sau ai orcaror capabili si dispusi sa le asigure pastrarea unei putere feudala in Romania si a unei influente tot in acelasi sens avand momentan o tema speciala: distrugerea justitiei in calitatea ei de coloana vertebrala a statului de drept si democratic si deci sa fie aliatii sleahtei psdiste et co.

    As fi curios daca sunteti de acord cu aceasta scurta analiza suplimentara pe care o public aici.

  13. De ce oare monstri ca Adolf Eichman au fost condamnati la moarte si executati, in timp ce tortionarii romani precum Enoiu si Plesita au murit impenitenti in paturile lor?
    Incerc un posibil raspuns (poate trece de cenzura editorilor): evreii au avut un combativ practician Simon Wiesenthal in timp ce noi nu l-am avut pe „teoreticianul” … domn Tismaneanu.
    No offence, stimate autor!

    • Sunt uluit !
      Intr-adevar, cum de nu m-am gandit la asta ?
      Ce bine ca ati gasit vinovatul ! Vinovat este d-l Tismaneanu ! Acum totul e clar ! Stim pe cine sa injuram !
      Si, normal, nazistii nu ar fi fost condamnati daca acuzatorii n-ar fi fost evrei, nu ? Stim noi !

      Comentariul dvs. e rizibil.

      • Fara a fi un atac la persoana: cand Vladimir Tismaneanu statea la masa cu Ion Iliescu prin 2004 si scriau carti impreuna, nu erati la fel de uluit? Eu unul am fost extrem de dezamagit… Vreau sa cred ca VT nu s-a gandit ca ii confera o oarecare legitimitate, asa cum o facuse alaturarea cu Regele Mihai un an mai devreme…

        Avem prea multi anti-comunisti de duminica, revoltati doar pe internet sau pe la simpozioane, …si prea putini oameni de actiune ca Marius Oprea si Gheorghe Petrov care cauta ramasitele eroilor prin paduri si rapi, au fost mult prea putini! Iata retea ideala ca toti tortionarii astia sa doarma linistiti

        E foarte bine ca autorul si toti acei oameni de buna credinta au facut acel raport… Dar a fost de ajuns? Din pacate eu unul cred ca i-a durut fix in cot de Raport pe Enoiu, pe Plesita si pe toti ceilalti. Nu cartile de istorie si rapoartele ne-au lipsit stimate domn, ci procurori si judecatori cu simt al raspunderii in fata istoriei Romaniei si martirilor ei, care sa faca dreptate celor ucisi de comunisti din august ’44 incoace (inclusiv Revolutie si Mineriade!).

        Sunt convins ca fata acestei tari ar fi fost alta daca in anii ’90 am fi avut procese ”pe bune”. Macar pentru cei care si-au umplut de sange mainile in decembrie 1989. Iulian Vlad ar fi stat ani buni la puscarie si ar fi iesit pe ”usa din dos” a istoriei. Si acum nu ne-am mai fi revoltat mirati…

  14. Sfarsit de etapa in societatea romaneasca. Reabilitarea oficiala a Securitatii

    Au fost necesare aproape trei decenii pentru ca placile tectonice din societatea romaneasca sa se reaseze exact in aceeasi pozitie in care erau inainte de 1990 e drept , intr-o noua infatisare, dar in care sa fie mentinute si conservate in mod neabatut exact aceleasi raporturi de forte si exact aceleasi privilegii existente atunci.
    Tonul face muzica si cum era de asteptat, in acest caz tonul il da o institutie de forta a statului care, cu cinism social isi asuma deschis continuitatea cu Securitatea anterioara invaluind societatea romaneasca in “traditia binelui” din 1977 si pana in 2017 , iar prin locul central oferit fostului sef al Securitatii prezentat drept un salvator al natiunii , reabiliteaza de fapt aceasta institutie criminala .
    In aceasta “traditie a binelui” , si inainte de 1990 si dupa accea, SRI si fosta Securitate au luptat numai cu teroristii externi ( deci si la Revolutie, si la evenimentele de la Targu-Mures 1990, si la mineriada din 1990 !) :

    https://youtu.be/_JMU9ZyzgbM

    Acest lucru era cumva de asteptat daca analizam evolutia societatii romanesti dupa 1990 , la fel cum nu surprinde pe nimeni o declaratie a unui consultant politic de genul celei de mai jos , dar este o supriza probabil pentru multi sa afle cine s-a ascuns de fapt in spatele unor lideri de opinie :

    “Eu vrea să spun doar că generalul Iulian Vlad a fost foarte apropiat de mine, de familia mea. A fost un om deosebit. Dar nu aş putea descrie în cuvinte felul de om care a fost Generalul Vlad şi cum s-a comportat. Eu îl consider cel mai important mentor al meu, alături de mine cred că sunt sute, mii de oameni în România care pot să spună asta. Rolul lui a fost unul destul de discret, dar foarte consistent în a încerca să facă ceva pentru România, ţara pe care a iubit-o şi pentru care el şi-a dedicat viaţa profesională care nu a încetat nici după ce a ieşit din sistem”

    Cosmin Gusă

    http://adevarul.ro/news/eveniment/cozmin-gusa-generalul-vlad-vrut-faca-romania-1_59cf76c85ab6550cb8acde42/index.html

    Dincolo de aceste reactii tipice de adulare , este de remarcat apatia societatii civile care mai degraba era ocupata prin unii din reprezentantii ei , mai degraba cu vanatoarea de …legionari, decat sa reactioneze la toate aceste semnale si din toti acesti ani care au culminat cu omagierea deschisa a fostului sef al Securitatii. Dincolo de unele interventii documentate ale cercetatorilor ( ex: http://www.contributors.ro/reactie-rapida/contextul-mor%C8%9Bii-generalului-de-securitate-iulian-vlad/) , si de unele pozitii de complezenta , institutiile “de forta” ale societatii civile si actorii ei ( si exista mii de ONG-uri ) nu au reactionat , singura actiune serioasa fiind plangerea penala impotriva lui Iulian Vlad depusa in nume personal de fiul disidentului Gheorghe Ursu ucis de Securitate atunci cand aceasta era condusa chiar de catre Iulian Vlad.

    De ce vorbim de o reabilitare oficiala ? Pentru ca nu este vorba numai de SRI si de fostii securisti , ci si de jurnalisti de calibru care de fapt fac acelasi lucru . Daca citim numai titlul unui material aparut in mass-media ( Dan Turturica – Monstruoasa minciuna pe care s-a bazat cladit cultul lui Iulian Vlad ) si fraza de inceput ramanem cu adevarat impresionati de indignarea si atitudinea atat de combativa si ferma a autorului articolului :

    ” Ce potop de elogii la moartea fostului șef al Securității, Iulian Vlad! Este aproape incredibilă nerușinarea celor care încearcă să-l transforme în erou. La fel ca și nerușinarea cu care susțin că, alături de Vlad, au apărat și apără această țară când tot ceea ce au făcut și fac este să o fure sistematic, condamnând-o la sărăcie și la mediocritate.”

    Daca citim insa atent articolul gasim in interior o fraza cheie care intoarce pe dos sensul intregului articol scris dupa principiul ghicitului la tiganci ( 50% adevar, 50% fals ) in asa fel incat la orice argument sa fie livrat si un contraargument :

    ” Dincolo de această explicație simplă și clară, există însă și un nivel mai profund al discuției (0). Care pleacă de la faptul că Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi (1) ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea(2), în timp ce alți stâlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan(3).După toate aparențele(4), există argumente serioase în sprijinul acestei teorii(5). Mai mult, se pare că înfrângerea frontului pro-rus care a acaparat statul începând cu ianuarie 1990(6) și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești(7) și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct(8).E foarte posibil să fie așa(9). Dar eventualele merite post-1990 (10) nu pot ascunde tragediile de care se face vinovată Securitatea condusă de el(11) .”Dan Turturicahttp://www.digi24.ro/opinii/monstruoasa-minciuna-pe-care-s-a-cladit-cultul-lui-iulian-vlad-803135?

    Altfel spus ,ca sa citam autorul, “la nivel profund” ( 0) , Iulian Vlad este vazut ca cel care a aparat patriotic tara de fortele pro-KGB conduse de Ion Iliescu ( 1), de aceea a fost pedepsit cu inchisoarea si marginalizarea ( 2), in timp ce alti stalpi ai sistemului ( probabil tot securisti -n.n.) – au revenit in prim plan ( 3) .
    De aici incolo incepe uluitoarea prestigitatie a liderului de opinie si trebuie sa respiram adanc pentru a urmari intregul demers .
    Astfel, in situatia precedenta , desi vorbim doar de APARENTE ( 4), daca le analizam pe toate , argumentele sunt SERIOASE (5). Adica ?! Logica implicata este una sigur foarte interesanta, dar nu prea seamana cu cea aristotelica.
    Acum , daca tot am inceput cu aparentele( interesant ) , dupa aceeasi logica se continua cu “SE PARE CA” :

    ” …se pare ca ( deci nu este sigur, n.n.) înfrângerea frontului pro-rus care a acaparat statul începând cu ianuarie 1990(6) și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești(7) și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct(8)”.
    Si se insista din nou asupra ideii de probabilitate, nu de certitudine :

    “E foarte posibil să fie așa(9)”.

    Cu alte cuvinte, ca sa traducem din romana in romana, in viziunea autorului generalul Iulian Vlad devine un adevarat erou de epopee si jucator la scara nu numai nationala, ci si la scara europeana si globala ! Aici trebuie sa spunem ca declaratia consultantului politic citata anterioar devine chiar una palida fiind complet depasita .
    In sfarsit , pentru economia ansamblului si evitarea riscurilor se puncteaza din nou in final cu mare abilitate si prudenta ceea ce ar trebui sa ramana in mintea cititorului despre generalul Iulian Vlad care ar fi actionat in cadrul Securitatii exact dupa principiul “participa , dar nu se baga” , in timp ce Securitatea ( dar numai ca institutie care nu mai exista, desigur ) ramane vinovata de toate cele :

    “Dar eventualele merite(s.n.) post-1990 (10) nu pot ascunde tragediile de care se face vinovată Securitatea condusă de el (11)”.

    Mai abil decat atat, nici ca se putea scrie cu atat mai mult cu cat nu este vorba de presa obiectiva , ci de presa de opinie si comentariu . Aplauze va rog !

    • Eu cred că discutăm despre un caz clasic de „viața e complexă și are multe aspecte”. Ori Iulian Vlad a fost conducătorul criminal al unui aparat represiv care a fost însă în prima linie a luptei împotriva spionilor ruși, ori a fost un vajnic luptător patriot, apărător al intereselor naționale, care a comis și unele crime împotriva umanității, că așa au fost vremurile.

      Din câte înțeleg din textul lui Grigore Cartianu de pe Facebook, Iulian Vlad se credea în cazul 2.

  15. Memoria poporului roman e scurta (nu credeam ca epoca Ponta va fi asa usor uitata si iertata) si (probabil) mentalitatea ortodoxa de a „iti ierta dusmanul” isi spune cuvantul. Pacat !

  16. Mă minunez câte discuţii şi dezbateri sterile a putut isca articolul de mai sus.
    Mi-e teamă că numai prostia fenomenală face ravagii în ţărişoara noastră, din moment ce la 27 de ani de la aşa- zisa revoluţie ne ocupăm încă de securitate, comunişti şi trădători în loc să ne preocupe teme mult mai stringente şi generoase.
    Toate manifestările dedicate unei posibile Românii prospere, extrem de puţine şi firave, sunt umbrite de zgomotul infernal mediatic al politicomaniei şi talkshowurilor sulfuroase, asta în timp ce sărăcia şi boala ne seceră în draci, corupţia ne desfiinţează iar orbirea şi amnezia ne paralizează, neputându-ne reveni din această situaţie dezastruoasă.
    Cătă vreme nedreptăţile flagrante vor continua, cazuri ca Gheorghe Ursu nu vor fi rezolvate, tartori ca Ion Iliescu et comp.vor cânta şi dansa în dispreţul unei naţii întregi, penali ca Dragnea şi Tăriceanu vor conduce ţara, câtă vreme amnezia şi orbirea vor persista, nu vom avea nicio şansă.
    Elitele care mai există şi sunt de bună credinţă au datoria de onoare să se implice mai pregnant în viaţa publică, pentru a pune capăt anomiei şi absurdului din viaţa noastră.Iar mass media are obligaţia de a se situa pe aceeaşi baricadă, dacă e interesată să nu pierim sub tăvălugul imposturii, corupţiei şi minciunii generalizate.

    • Chapeau bas, domnule Dominic.

      Ati exprimat cat se poate de realist esenta prezentului.
      „Singurul lucru necesar pentru ca raul sa triumfe, este ca oamenii de bine sa nu faca nimic”

    • Excelenta remarca. Avem nevoie in primul rand de o justitie corecta , preocupata si eficace. Din pacate, pentru unii va veni prea tarziu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro