marți, martie 19, 2024

Despre tinerete, ca ingredient in reteta guvernamentala

Intrucat aud in stanga si in dreapta despre nobilele sperante care se agata de “guvernul tanar”  – tineretea fiind in mod “evident” o valoare in sine- ma vad nevoit sa atac ultimul mare mit care le-a ramas romanilor dupa 1989. Ultimul pe care nu l-am facut zob pana acum – insa suntem pe cale sa reusim cu brio. Dupa ce am facut praf mitul tehnocratilor cu discursul despre cei 15.000 de specialisti, mitul guvernului indestructibil cu minerii ce plantau panselute la Palatul Victoria, mitul reinnoirii votand “schimbarea” in 1996, mitul performantei romanilor care revin din Occident prin candidatura catastrofala a Liei Roberts, mitul superioritatii “societatii civile” dupa ce aceasta s-a implicat pana in gat in politica, am ajuns, iata, si la mitul tineretii.

In lumea administratiei romanesti, asteptarea birocratului clasic fata de un tanar, mai ales unul scolit “afara” este ca, in general, nu cunoste legea. Prima linie de aparare este mereu “legea nu ne permite sa facem ceea ce spuneti dumneavoastra, prevede foarte clar la articolul x ca nu se poate”. Ori daca nu stii legea, esti pierdut. Covarsitoarea majoritate a tinerilor din administratie pe care i-am observant de-a lungul anilor se opresc aici, rusinati ca nu stiu ce prevede legea. Vestea buna pentru tineri este ca cu o munca de doar 10 ore pe zi timp de trei-patru saptmani pot sa se apuce ei sa incurce birocratii cu texte de lege. “Si spuneti ca asta prevede articolul x, nu este asa, vi-l citesc in integralitate. De altfel, articolul x la care faceti referire este completat de articolul y. Cum nu stiti? Pai sa vi-l citesc….spune exact ceea ce propunem noi.” Abia dupa aceasta prima linie de aparare, tanarului i se vine cu un alt argument “imbatabil”: nu gasim resursa bugetara. Abia dupa amenitari ca se taie “de la cheltuieli material daca altfel nu se poate” se poate trece la a treia etapa. Etapa asta se cheama “juridicul se opune”. Am facut zeci de drumuri in Ministerul de Finante intre juridic si departamentele de linie pentru aducerea unei propuneri la acelasi numitor comun, am auzit toate scuzele de sub soare, le stiu pe dinafara. Excedem prevederilor legale, modificarea presupune legislatie organica,nu ne incadram in paragrafele scrise in legea bugetului, nu  ne inscriem in descrierea facuta pentru abilitarea Guvernului de a emite Ordonante pe perioada vacantei parlamentare, prevederea se opune prevederilor Codului Civil, avem legislatie europeana care interzice clar, etc., etc. Tanarul nostru demnitar nu are alta alternativa decat a studia, el si consilierii lui, mai mult decat birocratul care invarte legislatia pe degete de zeci de ani – jumatate fiind scrisa chiar de el, de-a lungul anilor. Cunostintele acumulate studiind timp de luni de zile fiecare modificare pe un text de lege, fiecare nuanta, sunt aproape imbatabile.

Exemplu de interactiune, dupa decizia asupra componentei cabinetului. Tanarul ministru Bogdan Dragoi (31 de ani) ii va deveni sef si va trebui sa il mustruluiasca sever pe  secretarul de stat pe buget Gheorghe Gherghina (56 de ani), cel supranumit “tatal bugetelor”, functionar in Ministerul de Finante – tineti-va bine!- din 1987. Ba mai mult, tanarul premier Ungureanu (43 de ani) va trebui sa il instructeze pe acelasi domn, fara a avea in spate nici o cunostinta economica, pentru a cheltui conform prioritatilor pe care le vede in mandatul sau, conform viziunii proprii de Prim Ministru. Unde se gaseste in noul guvern vreun consilier, alt functionar  sau alt ministru care sa se ia la tranta si sa castige cu simpaticul domn Gherghina, cel care, impartial ca tot romanul, a fost si secretarul de stat pe buget in Guvernul Nastase, si in Guvernul Boc si va fi si in Guvernul Ungureanu si probabil si in cel care va veni dupa aceea? Nu spun cu rautate, am interactionat profesional cu cei trei demnitari – de departe insa cel mai impresionant profesional este secretarul de stat. Actiunea de a-i pune pe ceilalti doi ca sefi  deasupra lui este pur si simplu o gluma buna pentru oricine stie, macar in linii mari, cum functioneaza Ministerul de Finante. Tot o gluma buna ar fi o eventuala intalnire Premier – Ministru de finante – Guvernator BNR. Teoretic, acesti trei demnitari ar trebui sa aiba o anvergura aproximativ egala si un raport echilibrat intre ei si fata de delegatia Fondului Monetar, de pilda. Altfel spus, cum va putea noul premier sa ii vorbeasca sefului BNR despre deficite bugetare, echilibre macroeconomice si politica fiscala? Cum va putea Ministrul de Finante sa vorbeasca de la egal la egal cu Isarescu, dupa ce a fost consilierul unui fost consilier de-al lui, pe nume Sebastian Vladescu?

Mecanismul de care povestesc se repeta in toate ministerele. La Ministerul Economiei Andreea Vass, daca ar fi acceptat nominalizarea, ar fi avut de a face cu generali cu multe stele in reteaua externa de reprezentare a Romaniei, aceasi in ultimii 25 de ani. Claudia Boghevici vine in minister de la Arad ca al patrulea ministru in ultimele 10 luni si va trebui sa reprezinte credibilitate in fata milioanelor de pensionari, despre ale caror pensii va incepe a vorbi de saptamana viitoare. Fostul sef serviciu de la Electrica Zalau, promovat apoi pana la nivelul de inginer serviciu exploatare Zalau in 2008, la ai sai 37 de ani, a ajuns Ministru al Economiei, dupa un scurt traseu politic. Va gestiona o valoare de peste 10 miliarde de euro. Ii va fi teoretic sef unui Constantin Roibu(59 de ani), director de peste 20 de ani la Oltchim, o firma detinuta de Ministerul Economiei. Exemplele pot continua la infinit. Sa ne amintim doar, la o alta scara, ce s-a intamplat cu tanarul Silviu Vaduva, plantat sef la Vama Bucuresti de catre Sorin Blejnar- a rezistat o singura zi. Presiunea mediatica asupra cabinetului va fi de zece ori mai mare decat cea atintita asupra tanarului fost sef de la Vama Bucuresti.

Pot sa intaresc cu doua anecdote personale experienta prin care vor trece tinerii demnitari – o vor putea gestiona, dar trebuie sa fie foarte fermi si profesionisti in acelasi timp.“Ah, uite vine tineretea”, ma gratula intr-o zi, aparent mega-politicos, insa de fapt subversiv-ironic, un director cu tample albe de la Palatul Victoria, vrand sa se dea cocos intr-un card de birocrati, pe hol. Eu, un “pusti” de 23 de ani, venit de la Londra, numit de o saptamana consilierul premierului. “Domnu’ ….Director (pauza pentru efect), numele meu este Razvan Orasanu” – ii strang mana intr-o inclestare atat de crancena cat mi-au permis la maximum muschii de la mana – si plec mai departe. Interactiunile cu directorul respectiv nu au revenit la cote normale decat in clipa in care am disecat un act normativ,tot cu public, dupa o seara si o jumatate de noapte in care petrecusem 6 ore studiindu-l pe toate partile, cu toata legislatia la care se referea si cea pe care o modifica. Doar dupa ce i-am povestit despre necorelarile intre articolul 23 paragraful 2 al legii si articolul 2 , paragraful 5, dupa alte multe observatii la sange, plus o contradictie pe un paragraf al unei legi adiacente , in care am scos textul pe care domnii nu aveau cum sa stie ca il am la mine – era plasat strategic sub o mapa supradimensionata – abia dupa toate astea am obtinut mereu dupa aceea un “oooh, sa traiti domnu’ Orasanu”.

O alta patanie, cam la o luna si ceva dupa numirea in functia de consilier de stat pe probleme economice, Ministerul de Finante. Premierul urma sa aprobe bugetul peste doua zile, insa dragutii functionari nu dadusera spre Cancelaria Premierului nici o copie, pentru a putea fi studiata. Stiam ca e inutil sa sun – scuza ar fi fost aceeasi din ultimele doua saptamani – “se lucreaza domnu’ consilier, nu avem variant finala sa o dam”. Mereu, asudati, urma sa vad in urmatorii ani aceeasi oameni cenusii sosind direct cu stivele de trei sute si ceva de pagini pe ultima suta de metri, scuzandu-se in rafale, intr-un tir neintrerupt: “Varugamsanescuzatidomnuconsilieracumaamterminatcesafacem, merglucrurileincet”. Stilul de vorbit fara pauza, pentru a nu putea fi intrerupt si contrazis, l-am deprins mult mai tarziu, muncind in administratie. Dar in acea zi, plin de elan tineresc , am mers furtuna la Ministerul de Finante. Un om cenusiu, directorul de sinteze bugetare graieste mustacind, amuzat de elanul meu revolutionar, dar incercand totusi sa ramana serios: “Domnule Consilier, in experienta mea de 34 de ani in Ministerul de Finante, nu veti putea obtine bugetul astazi.” “Domnule director, in experienta mea care nu stiu daca este de 34 de zile la Cancelaria Primului Ministru va asigur ca daca nu primesc acest buget in maximum o ora, am sa propun personal premierului destituirea dumneavoastra urgenta din functie. Nu e normal ca un prim-ministru sa vada bugetul in orb si, fara o pregatire prealabila, sa il si treaca de guvern in aceeasi zi.” Dupa 45 de minute in care nu m-am miscat de pe loc si venirea secretarului de stat, cu care am avut un taraboi similar, am primit intr-un final materialul. Evident, nu fusese terminat in ultimele 45 de minute.

Tineretea nu este o virtute in sine. Daca nu e dublata de competenta si indarjire, risca sa ramana un frumos exercitiu de imagine, in spatele caruia se ascund mici sforarii. Tineretea nu tine loc de cunoasterea subiectului pe care esti pus sa il conduci, fie si in partea lui academic –nu tine loc nici de experienta administrativa. Tineretea nu este un avataj, ba din contra, cand e vorba de interactiunea cu esalonul superior din corpului functionarilor publici, a caror medie de varsta se invarte pe la 50 de ani. Tineretea are o singura sansa, in opinia mea – aceea de a razbi luptand la baioneta, prin rigoare profesionala, in domeniul principal in care se discuta, rigoare dublata de capacitatea de a sta 15-16 ore in minister daca trebuie pentru a diseca fiecare lege semnatata, fiecare cuvintel aprobat intr-un ordin de ministru. Tineretea nu acopera deficitul de cunostinte economice, atunci cand mai mult de jumatate din subiectele abordate de un Prim Ministru sunt economice. Tineretea nu este folositoare daca este preferata atat in noii demnitari, cat si in noii consilieri ai demnitarilor. Nici studiile de la Oxford nu sunt foarte utile atunci cand vorbim strict despre birocratia romaneasca, cu metehnele ei. Desigur, aceste studii vor fi foarte importante in tot ceea ce inseamna relationare cu exteriorul. De aceea, Mihai Razvan Ungureanu va putea fi, din pacate, cel mult egalul Ministrului de Externe – in rest va avea probleme cu impusul vointei asupra majoritatii celorlalti ministrii si secretari de stat. Nu se va observa insa prea tare, majoritatea ministrilor vor avea ei insisi reale probleme in a-si stapani ministerele.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Frumoase anecdotele si chiar utile pana la un punct tinerilor in general. Dar Romania tocmai ca de asta are nevoie, de tineri cu idei noi nu oameni cu experienta care nu au schimbat nimic in bine de 20-30 de ani de cand ocupa aceeasi pozitie. Sunteti tanar scolit in afara si ar fi trebuit sa va dati seama. uitati-va la viteza cu care se invarte economia mondiala, si spuneti ca nu avemnevoie de tineri dinamici si competenti pentru ca Romania sa faca fata!

    • Teoretic, privind din afara, aveti dreptate. Practic, birocratia romaneasca nu s-a schimbat fundamental, in opinia mea, din 1958. Ca atare, ai nevoie de oameni cu un set differit de competente. Observ, nu dau cu parul si nu „categorisesc”.

  2. Da, aveti dreptate. Asta e guvernul care de fapt trebuia schimbat. Si nu acum ci acum 10-15 ani… Cultura birocratica de tip bizantin nu a fost nicicand zgandarita de vreo guvernare, a fost un dat care s-a transmis din guvern in guvern, o coabitare platita pentru linistea oricarui premier. Aia e „guvernarea profunda”, practica, de detaliu si aleia trebuie sa ii „multumim” pentru situatia in care ne aflam.

    • Ei sunt doar o partea a povestii… Pentru mentinerea starii de fapt trebuie sa „multumim” politicienilor care nu au atacat structural problemele din institutiile pastorite vremelnic.

  3. Corespunde total realitatii ceea ce descrieti!! „Esalonul” doi al fiecarui minister este cel care face „legea si traditia ‘ comunista” in tara asta!! Si asa este si in directiile judetene , daca nu si mai rau . Ca sa -i invingi trebuie, intr-adevar, generatie tanara , dar f, bine pregatita, la care sa se adauge multa fermitate. Chiar daca e f politicoasa.

  4. EXCELENT ! De fapt ati detaliat ceea ce eu, la 500km distanta, STIU si SPUN de 22 de ani: administratia, si in special ministerele, SI IN SPECIAL MINISTERUL DE FINANTE, sint, prin esenta lor, bolsevice (teroriste) si NEREFORMABILE. Acuma aflu ca, de fapt, pot fi reformate dar cu eforturi enorme. Insa, daca ceea ce povestiti Dvs. nu presupune SI sanctiuni (reale) sau darea afara, se pedaleaza pe bicicleta medicinala. Fiindca sint convins ca sobolanii si-au tras legi de protectie (aproape) inatacabile.

  5. Din nou – material excelent de „insider”! Tineti cont insa ca timpul lucreaza numai in favoarea tineretii, toti functionarii cenusii de care vorbiti vor trebui sa iasa, destul de in curand, la pensie.

    • Aveti dreptate cu iesitul la pensie. Ca membru PD-L am ajuns sa sper ca vom scapa de Blaga sau Berceanu abia cand vor iesi la pensie (nu si de Videanu, o minte deosebita in opinia mea, dar care are alte carente). Dincolo de divagatie, sper doar ca cei care au ales sa intre in sistem nu vor astepta inca 10-15 pana ies ceilalti la pensie. 20 de ani ajung, nu-i asa?

    • Nu va bazati pe simpla schimbare a generatiilor – in 22 de ani AR FI TREBUIT sa se intimple deja ceva. Dar lenea, obedienta, lipsa de initiativa se reproduc SINGURE cu mult spor. Si fosilele actuale au fost odata tinere insa absolut identice cu ce sint acum. TOCMAI DE ACEEA AU FOST COOPTATI SI AU REZISTAT. Pina cind nu se vor introduce metode de conducere („management”) similare cu cele din domeniul privat care sa taie in carne vie nu se va schimba nimic esential. Ori asta nu poate porni decit de sus. In limbaj uzual-eliptic se numeste „vointa politica”. Vezi exemplul Georgiei despre care discutam suspect de putin.

    • Domnule Vasilache, si eu credeam asta inainte. Am observat insa functionar dupa pensionar tinut pe post de consilier chiar dupa ce a iesit la pensie!!! Nenorocirea este ca, spre exemplu, conturile bugetare si cheile unor ministere detaliate nu sunt scrise nicaieri, sunt in capul unor functionari. Ei sunt astfel indispensabili – ori iti asumi posiblitatea de a face ceva f. prost pt. o perioada de timp.

    • Domnule Vasilache, din pacate ceea ce sugerati (si ceea ce ar fi logic) nu se intampla. In viata reala, o doamna venerabila a fost chemata de la pensie pentru ca fara ea s-a demonstrat ca nu s-a putut finaliza bugetul, cand a iesit la pensie. Nenorocirea prezentului sistem este ca informatia este localizata in capul taman al celor profilati mai sus, iar sectorul public nu este ca cel privat -unde aduci un CEO de la o banca si il pui in alta. Daca ai o expertiza specializata in partea fiscala, pe concurenta, bugeta, privatizare, etc, unui nou venit ii ia cel putin un an – doi pentru a „prinde” jumatate din ce stie cel care eventual iese la pensie. Desi pensia s-a reinventat acum – mandarinii de nivel inalt din ministere revin in calitate de consultanti ai firmelor private care aspira la influentarea respectivului domeniu. De ce? Pentru ca oamenii respectivi sunt chiar meseriasi la munca lor, atat de meseriasi incat au aproape monopol pe anumite fasii inguste de competenta. Monoplolul inseamna ca nu mai incape si altcineva de ei.

  6. Să existe oare „civil servants” gen Sir Humphrey Appleby şi în ministerele din România? Desigur că există, într-o perioadă observam o cristalizare a acestor tendinţe birocratice fireşti. Sir Humphrey era deosebit de competent în ceea ce făcea (sau bloca), ceea ce nu cred că este cazul pe la noi, altminteri nu am avea atât de multe legi aiuritor de necorelate si pline de contradictii.

    Este, cred, prima discuţie onestă despre înaltii funcţionari publici din România, pentru care vă felicit. Ar trebui să ne mai împărtăşiţi ce ştiţi şi despre motivele care îi determină să blocheze acte normative, să întârzie prezentarea de bugete etc., ca să putem fructifica, în practică, informaţiile

    • Nu pot impartasi public toate experientele mele si nici nu cred ca ar fi de dorit. Vedeti ca un cititor (probabil functionar) ma trage deja de maneca pentru ca, desi am prezentat exemple neutre si nu am spus in clar la care oameni fac referire – am spus deja prea mult „din casa”.
      Din pacate, variatiunile pe aceasi tema sunt multiple, iar forma lor diferita poate pacali – noii ministri isi vor gasi propria cale sau calea pe care o considera demna de urmat. Nu au nevoie de un comentator ca mine – eu doar am tinut sa punctez public notiunea „tineretii”

  7. Sunteti exact cum trebuie, astfel de imagini ,,miscatoare,, in 3D, sunt o necesitate, ele identifica ce poate fi schimbat in timp util. Cred ca ptr. schimbari majore in ro. , sunt necesari cateva mii de astfel de COMBATANTI. Sunt sigur ca se vor autoidentifica si mai multi tehnocrati de scoala veche, care pot face echipa.

  8. 100% adevarat. Cand vom analiza mai bine ce s-a intamplat cu fluxurile finantelor publice timp de 22 de ani vom ajunge la concluzia ca trebuie sa bagam plugul la Min. Finantelor si sa aram.

    • Casandra,

      Anticipezi gandirea mea. Sper sa reusesc sa scriu doua-trei articole pe baza unor elemente de buget pe care am inceput sa le colectionez.

  9. Razvan, apreciez articolul tau si o sa argumentez putin asta.
    Tineretea echipei lui MRU nu este intr-adevar „potiunea magica” care va rezolva toate problemele tarii noastre, d.p.d.v politic. E normal sa nu fie asa, in lumea in care traim. Ai dat exemple concludente, gen Lia Roberts in anii ’90 si chiar exemplul personal.
    Insa ceea ce duce speranta mai departe este ca acesti oameni tineri, despre care vorbim, cred ca sunt claditi altfel fata de generatia „baby boom” la care mai adaug formarea profesionala si de ce nu ceea de caracter, in anii comunismului (generatia celor de 50 de ani si mai mult). Tind sa cred totusi ca aceasta diferenta de viziune si felul de a face lucrurile in politica noastra se afla la o rascruce de drumuri, indraznesc chiar sa spun ca ele incep sa se miste intr-o directie noua.
    Acest fapt este dat de aceea masa critica de oameni la care s-a ajuns acum (sau cel putin se va ajunge in perioada urmatoare), care s-au debarasat in mare masura de influentele si methnele sistemului de dinainte de ’89. Este si cazul celei de a doua „patatnii” descrise de tine: “Domnule Consilier, in experienta mea de 34 de ani in Ministerul de Finante, nu veti putea obtine bugetul astazi.” “Domnule director, in experienta mea care nu stiu daca este de 34 de zile la Cancelaria Primului Ministru va asigur ca daca nu primesc acest buget in maximum o ora, am sa propun personal premierului destituirea dumneavoastra urgenta din functie. Nu e normal ca un prim-ministru sa vada bugetul in orb si, fara o pregatire prealabila, sa il si treaca de guvern in aceeasi zi.” Dupa 45 de minute in care nu m-am miscat de pe loc si venirea secretarului de stat, cu care am avut un taraboi similar, am primit intr-un final materialul. Evident, nu fusese terminat in ultimele 45 de minute.” care este un foarte bun exemplu de cum stau lucrurile acum.
    Ce vreau sa spun este ca, nelasând aceea „baioneta” de care aminteai sa rugineasca, lucrurile se vor misca vrând nevrând, pe un drum ireversibil. Aici este atuul cel mare al tineretii. Vei vedea cel mai probabil asta in urmatorii ani când si tu vei ocupa o functie de o importanta decizionala si mai mare decât ceea de consilier al PM.

    P.S Nu stiu daca e ceea mai buna idee de a relata lucruri „din casa” in public, cu toate ca ele sunt neutre. Ai putea sa iti creezi multi adversari nevazuti. E doar un sfat.

    O zi buna in continuare Razvan

    • Sfatul este unul foarte bun, mai ales ca sunt un contributor atipic la viata publica, cu un background apasat de „insider”.

  10. Bravo Razvan Orasanu ! Felicitari si pentru acest articol!

    Parca lui Vianu ii erau atribuite cuvintele: ” Tinerii au intotdeauna dreptate, chiar si cand nu o au…”

  11. Minunat articolul. Fara doar si poate punctul dvs de vedere este valid asupra situatiei din ministere, insa, daca-mi pot permite, este oarecum superficial. Imaginea de ansamblu este mult mai groaznica, vazuta in profunzime. Am lucrat si eu in sistem, mai precis in Ministerul Finantelor Publice, sub diferite regimuri, ca functionar public. Aveam o varsta relativ frageda atunci, de-abia terminasem facultatea, urmam un master in domeniu si aveam vantul sub aripi. Sistemul este complet nereformabil, functionarii vechi, care au scris de fapt regulile jocului de-a lungul timpului se fac indispensabili si actioneaza concertat pentru pastrarea status quo-ului. Am invatat asta pe pielea mea: dictatura functionarului care isi perpetueaza dinastia prin propasirea progeniturilor in acelasi sistem. Chiar si cu suport politic de varf, s-a incercat schimbarea, aceasta esuand. Sistemul a infectat astfel aripa noua ca un agent mutagen si, in timp, total deviata de la scopul ei initial, ajunsese parte a sistemului, intarindu-l. Am vazut multi tineri, care, dezamagiti la fel ca mine de limitarea crunta din sistem au plecat unde au vazut cu ochii. Perioada scurta in care am lucrat acolo mi-am dedicat-o incarcarii de a vedea macar o mica schimbare provocata de mine.. am esuat si inca am un gust amar. Cel putin am incercat.. Pace si prosperitate!

  12. Bun, asa este. Dar stiti o alta cale spre progres ? Oricum, actualii ministri pot invata ceva din articolul Dvoastra. Desi noul ministru de finante, care desi e tanar a detinut o functie f.importanta, stie toate chestiile astea, le-a trait si el

  13. corect, dar sa nu exageram. Nici Boc, nici Tariceanu nu se pricepeau la finainte si totusi au facut fata rezonabil! Depinde de OM!

    • Tariceanu condusese mai multe firme, multi ani de zile. Chestia cu bugetul echilibrat a prins-o, ca atare, foarte usor.

  14. Articolele scrise de dv. sunt interesante, dar prea lungi. Incercati sa concentrati si sa sintetizati mai mult, ca mai suntem si noi, astia, din clasa muncitoare, si nu prea avem asa mult timp liber… In rest, numai de bine! Sunteti un tanar cu mare potential.

    • O observatie pertinenta. Ati fi mai satisfacut ca cititor cu articole mai scurte si mai dese decat cu articole de substanta care sunt inevitabil mai lungi? Intrebarea este pentru toti cititorii care vor sa ofere un raspuns.

      • NU ! Articolul trebuie sa fie atita cit cere tratarea temei, ba chiar un pic redundant pentru fixarea ideiilor principale. Dl. Rama nu este nici pe departe atit de „clasa muncitoare” cum se declara avind in vedere ca a citit tot. Ce sa mai spunem atunci de comentarii care, la un loc, depasesc cu mult textul initial ? Aicea ar trebui sa-si impuna fiecare o dimensiune maxima si, de ce nu, minima pentru a fi inteligibil (in cazul in care chiar are ceva de adaugat).

      • Ar fi ideal sa scrieti mai des si mai sintetic, ca, altfel, se aduna multe informatii si articolele tind sa sune a autor ‘nevorbit’… Poate ne aude cine trebuie. In plus, in articolele lungi, povestile exemplificatoare isi pierd din farmec, daca sunt introduse impreuna cu pareri personale, judecati de valoare, evaluari sintetice etc., si ele la randul lor destul de ample, aceasta mixtura fiind de natura sa oboseasca, cel putin un creier extenuat ca al meu.
        Daca vi se aloca o ‘frecventa sporita’ a aparitiei articolelor, puteti alterna articole sintetice, unde va puteti dezvolta concluziile dv., cu articole ‘exemplificatoare’, unde luati un fapt din viata, il relatati ca atare, si adaugati un scurt comentariu.
        Nu vreau sa fac pe desteptul, dar e pacat de ce aveti de spus. E ca la discursurile politice, pauza dintre cuvinte e foarte importanta…;) Nicidecum nu ma gandesc sa va transformati scriitura intr-un hamburger jurnalistic.

  15. Ma lamureste si pe mine cineva de ca tanarul domn Orasanu nu a propus totusi demiterea functionarului care avea bugetul facut, dar tragea de timp?

  16. Excelent articol! Din pacate perspectivele sunt cam sumbre. Dupa cum relatati, e nevoie de tineri muncitori, profesionisti, si cu vointa de fier ca sa miste ceva din inertia din sistem. Dar, mai ales, e nevoie de competenta! Deageaba vrei sa schimbi, daca nu stii unde vrei sa ajungi, si cum ar trebui sa arate lucrurile.

    Asta ma dezamageste la noul guvern- in afara de tinerete nu vad alte calitati la multi din noii ministri. Ceva pregatire, da, dar nu de top, experienta si mai subtire. In afara legaturilor de familie mai nimic nu-i recomanda pentru functiile ce le ocupa (exceptie facand prim-ministrul si cativa ministri mai experimentati).

    Inteleg dorinta de a aduce o noua generatie la carmele tarii, as fi preferat insa niste tineri (relativ) de 40 de ani, cu peste 10-15 ani de experienta de munca in spate, dar inca energici si entuziasti, decat tineri de 30-35 de ani cu experienta aproape zero.

    Sunteti tanar, poate nu va va place comentariul meu, dar sunt tanara si eu si din aceasta perspectiva va scriu.

    • Dimpotriva, imi place comentariul. O solutie posibila este aducerea unor oameni tineri la suflet, dar nu la ani, dinamici, chiar daca au 49 de ani – pt. ca au avantajul experientei. Aducerea unui director de resurse umane de la o companie privata, de pilda, a avut un efect extraordinar – un catalist pentru schimbarile din institutia publica. Concluzia e ca nu varsta conteaza si este in sine un criteriu unic de selectie, nu are cum

  17. Interesant ce ati scris. Concluzia am vazut-o intr-un film de la sfirsitul anilor 80 Cavalerul alb, regele rosu (un film despre un atentat la adresa lui Gorbaciov, dejucat ca in filme in ultimul moment). Discutia are loc intre doi agenti care afla de un posibil atentat si spun ceva de genul: trecem riul (Potomac) sa mergem sa vorbim cu baietii de la guvern.
    Da, oricine ar fi la putere, „baietii de la guvern” sunt tot aia.
    Umblatul prin nu stiu cite legi face parte din tehnica de a dilua raspunderea si a ascunde responsabilitati. Niciodata n-am crezut ca legile ca si Constitutia sunt cu lacune din nestiinta. Sunt facute asa cu buna stiinta.
    Ministrii si secretarii de stat sunt vremelnici. Functionarii de sub ei insa sunt vesnici. In plus exista chestia clasica: nu stiu eu, X stie. In plus, nimeni nu vrea o lege simpla si usor de citit. ALtfel ati mai fi discutat ore in sir pentru un alt act normativ?
    Iar echipa de azi e acolo pentru 9 luni… Si toti stiu asta. Nu cred ca se va implica nimeni. Iar domnul Gherghina va fi acolo si pentru bugetul din 2020.

  18. Si eu am lucrat vreo 5 ani intr-un minister, am schimbat vreo 6 ministri de la toate partidele politice si un tehnocrat. N-a fost mare diferenta intre ei, tot directorul de la buget conducea de fapt treaba. Dar vorbind despre tineri si batrani lucrurile au mers mai bine cu ministrii mai tineri din simplul motiv ca ministri tineri = consilieri tineri, ministri batrani = consilieri batrani si optional niste fete frumoase, abia aici e o diferenta. Si e o diferenta de la hai sa adunam pe toata lumea, sa ne consultam sa vedem cum facem lucrurile sa mearga, sa intrebam un specialist……. pana la: toata lumea sa isi vada cuminte de treaba in birou, facem cum spun eu ca numai eu am idei bune ca de aia sunt consilier si cine iese din cladire in timpul orelor de program trebuie sa aiba bilet de voie semnat de sheful (nu glumesc).
    In rest, varsta functionarilor nu prea are importanta, poate doar din perspectiva radacinilor prinse, cei chiar buni si super specializati sunt acolo pentru ca isi aranjeaza „ploile” pentru ei si sustinatori si le merge bine si nu vor sa schimbe nimic. O alta mare grupa de pile in trecere pana prind altceva sau de permanenta pentru ca nu i-ar angaja nimeni in alta parte. Astia in genere nu fac nimic fiindca nu vor si chiar daca ar vrea nu stiu. Poate un 2-3% capabili, cu dor de munca si plini de avant, nimeriti pe acolo din greseala si care pleaca repede pentru ca intai sunt ignorati, apoi exploatati si la un moment dat se prind ca au prea putin impact si influenta ca munca lor sa produca o schimbare, iar salariile sunt de mizerie daca nu pica nimic pe langa (vezi cazul 1).

  19. interesant punct de vedere. este insa opinia unei parti, subiectiva, despre sine – ar fi interesanta si opinia celor cu care ati lucrat despre dumneavoastra. nu stiu cate lucruri ati reusit sa rezolvati cu adevarat in functia pe care ati detinut-o la MF. daca impartasiti ideea cu plugul la arat pe acolo, ati avut ocazia sa o faceti – cu siguranta ati observat ca e imposibil. birocratia nu se schimba peste noapte – trebuie o actiune concertata intinsa pe minim 10-15 ani prin care sa se impuna un ”merit system” in sistemul administrativ + formare continua intensiva pentru functionari. buba in tara asta este ca toti avem cate un neam/cunostinta undeva care ne rezolva anumite chestii – se ajunge astfel la un echilibru. din pacate echilibrul apare in sensul in care majoritatea oamenilor isi gasesc de lucru pe baza relatiilor, dar aceeasi majoritate muncesc pe niste posturi pe care nu performeaza si pe care le urasc.

  20. Razvan,

    excelent articol, l-am citit cap-coada, desi este atat de tarziu.

    Hai sa-ti spun un pic din experienta mea de manager la o firma multinationala cu operatiuni in 4 continente, cotata la o bursa importanta din Europa de Vest.

    Firma este organizat in sistem dualist.

    Atat pentru Board cat si pentru managementul operational (din care fac parte) exista un calendar aprobat din timp, calendar care se suprapune perfect pe comunicarea publica trimestriala la care suntem obligati conform cerintelor de transparenta ale bursei.

    De exemplu, pentru 2012, acest calendar a fost aprobat in octombrie 2011. Iar materialul trebuie distribuit cu O SAPTAMANA inainte de orice intalnire. Cine nu respecta aceasta cerinta nu prea mai are ce cauta in firma. In definitiv, membrii boardului si al managementului sunt acolo ca sa reprezinte cat se poate de bine interesele actionarilor. La fel trebuie sa fie si cu guvernul, unde actionarii suntem noi toti, cei 19 – 22 milioane de romani.

    • Buna Emil, din pacate aceste incentive-uri functioneaza doar partial la stat, pt. ca este mult mai greu sa dai oamenii afara. Toti cei concediati de AVAS, de pilda, castiga in instanta, in mod miraculos.

      Totusi, o parte din ce spui poate fi aplicata. Am impus la AVAS target-uri per om per zi (de exemplu un contract in post-privatizare inchis per om per zi, un proces de privatizare demarat per om per saptamana, etc.) Prima de Pasti pe care o primeau toti au primit-o doar 10%, si aia pe 3 transe de performanta. Totusi, fundamental pentru a misca inertia este sa dai oameni afara, iar aici cateodata nu ai decat convingerea fata-in-fata : tipatul si demisia acum. Parghiile legale de control nu sunt atat de performante la stat :)) Mai ai in vedere si un alt lucru : daca ce face statul este privatizare, concurenta, este destul de specializat. Nu e ca si cand aduci un alt banchier si il pui in loc si treaba merge bine :)

  21. @ Razvan Orasanu
    Competentele, profesionalismul, respectarea unor principii etice, nu au legatura cu varsta. Nici nu doresc sa imi imaginez ca nu ati avea cunostinta despre existenta cadrului legal prin care, de mai multi ani, sunt obligatorii de aplicat, in orice entitate publica, de la ministere pana la cea mai mica primarie de comuna, atat principiile managementului in general cat si cele ale managementului calitatii conform ISO 9001. In opinia mea, exista suficienta legislatie, aplicabila in domeniul managementului in sectorul public, dar este in mare parte necunoscuta de catre cei care ocupa functii de conducere sau este incomplet sau incorect aplicata. Din aceasta cauza nu exista sisteme de management reale, functionale. Aici o mare problema o reprezinta incompetenta si analfabetisul managerial omniprezente, as avea curaj sa spun, in institutiile statului, inclusiv in cele cu atributii de control, cumulate cu indolenta celor care, numai datorita unor conjucturi, care nu au nicio legatura cu profesionalismul, competenta sau macar buna credinta, au ajuns sa conduca entitati publice. Daca doriti, va rog sa-mi raspundeti la doua intrebari care tin de coordonarea si monitorizarea aplicarii cadrului legal privind managementul din sectorul public:
    1. Cum apreciati modul in care se implica guvernul in aplicarea HG 1723/2004 care obligă ministerele, institutiile si societatile statului, celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale sa implementeze si sa certifice sistemul de management al calităţii conform ISO 9001 in scopul cresterii calitatii serviciilor si, implicit, a cresterii satisfactiei cetateanului.
    2. Aceeasi intrebare si pentru modul in care guvernul se implica in monitorizarea si coordonarea entitatilor publice in aplicarea OMFP 946/2005 privind Codul controlului intern/managerial, care cuprinde cele 25 de standarde de management/control intern la entităţile publice.
    Dupa cum presupun ca se stie, aceste acte normative cer ca managementul in orice institutie publica sa fie realizat pe baza respectarii eticii, integritatii, competentei, activitatile sa se desfasoare pe baza obiectivelor SMART, planificarilor, procedurilor, masurarii performantei prin indicatori, analizei riscurilor, gestiunii abaterilor, stabilirii strategiilor de control, stabilirii accesului la resurse, etc., etc.
    Cu respect.

    • Nu doar doar cunostiinte vagi despre sistemul respectiv, la Consiliul Concurentei am incercat sa introduc ISO (am esuat) si bugetara pe proiecte (am reusit partial) . As umple un roman daca ar trebui sa vorbesc despre cate piedici sunt in calea unui astfel de proiect, de la mutarea raspunderii bugetului de la secretariatul general la departamente, lipsa capacitatii de anticipare si bugetare corecta, performanta slaba a managerilor de proiect.

      Chiar si o reusita, de exemplu faptul ca intr-un an am reusit sa salvam 50% din banii institutiei a insemnat taieri de fonduri cu 50% in anul urmator de la Ministerul de Finante – pt. ca asta inseamna cand ai o institutie care incearca sa fie in fata, sa inoveze, vizavi de un minister de Finante care aloca fondurile dupa cat ai cheltuit anul trecut.

  22. Razvan, articol excelent! Dar as spune ca finalul nu e neaparat adevarat. MRU, are stofa de lider iar pe langa tinerete are creier si-l foloseste din plin. Sa speram ca inspre binele nostru al tuturor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro