Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Despre viciile anticomunismului românesc

Victoria Stoiciu august 18, 2015 Politica & Doctrine
125 comentarii 3,251 Vizualizari

Cu putin timp in urma am publicat un interviu cu Constantin Parvulescu, unul din co-autorii  scenariului « Pauker », selectat de HBO Romania pe lista de finalisti, in care sustineam ca anticomunismul practicat in Romania este obsesiv si lipsit de nuante. Interviul a trezit  multe discutii, majoritatea dintre ele lasandu-se cu traditionalele invitatii de migra in Coreea de Nord sau cu acuzatii privind  incercarea de a  reabilita comunismul si de a relativiza crimele acestuia. Reactiile suscitate, mult peste asteptari, ma determina la niste explicatii.

O sa incep cu inceputul – comunismul a fost un regim criminal. Fie ca e vorba de versiunea chineza, sovietica sau ceausitsa a comunismului, crima politica se afla peste tot la originea acestor regimuri, fiind ridicata la rangul de politica de stat. O stim cu totii din istorie ;  eu o stiu si din istoria familiei mele, cu rude deportate in Gulag, refugiate in Romania sau persecutate de-a lungul anilor. Consider ca nu exista nici un fel de circumstanta atenuanta care sa justifice, fie si partial, crimele comise – cred cu tarie ca in politica, ca si in viata, scopul nu scuza niciodata, dar niciodata mijloacele.

Dar asta nu ma face sa fiu o anticomunista in acceptiunea pe care termenul a capatat-o la noi. Cred ca e o distanta uriasa intre a admite si condamna crimele comunismului si discursul  anticomunist pe care il propovaduiesc intelectualii si formatorii de opinie autohtoni. Un anticomunism care a devenit exact ceea ce critica printre altele la comunism – adica o ideologie fundamentalista, compulsiva si  falsificatoare a realitatii.

Anticomunismul  ca  sindrom post-traumatic

Deci, ce este suparator in discursul anticomunist de la noi?

Mai intai, caracterul sau irational, care  incrimineaza o data cu totalitarismul comunist si aspectele pozitive ce au caracterizat perioada comunista si care nu tin defel de esenta unui stat totalitar sau comunist, ci mai degraba de viziunea unui stat social. Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire – toate astea sunt tot atatea achizitii din perioada de dinainte de 1989, care nu sunt derivate din esenta statului totalitar, care nu au nici o legatura cu crimele comise, dar care sunt azi rejectate si aruncate la gunoi,  fiind asimilate brutal comunismului. Nu poti sa vorbesti la ora actuala despre justitie sociala  fara sa ti se puna in carca eticheta de comunism, deci de anti-democrat.

In cazul de fata se pare ca suntem in fata unui exemplu tipic de simptomologie a traumei. Se stie ca daca in ziua in care, sa zicem, ai facut un accident cu masina si ai pierdut pe cineva drag ascultai muzica de Mozart si mancai castane coapte, probabilitatea sa dezvolti ulterior o fobie fata de castane si muzica lui Mozart e foarte mare. Simplific, desigur, dar in linii mari acesta e mecanismul de aparare ce survine dupa o experienta traumatica –  evitarea si respingerea tuturor  situatiilor sau lucrurilor care pot face o persoana sa re-experimenteze mental trauma traita. Expunerea la factorii asociati traumei produce, de regula, anxietate, agitatie si isterie. Si exact asta se intampla cu anti-comunistii nostri – orice idee despre redistribuire sau interventiionism statal le repugna inspaimantator, provocand un soi de isterie anticomunista. Ne spun ca pentru ei comunismul a fost o carcera in care au trait, in care au suferit si e normal sa fie « obsedati » de comunism. Psihologic  si uman pot sa inteleg o asemenea reactie.  Dar oricat de multa intelegere omeneasca as avea, mai stiu ca prestatia de intelectual public sau formator de opinie presupune ceva mai mult decat exhibarea afectelor si transformarea acestora intr-o tribuna moralizatoare.

Anticomunismul  pseudo-stiintific

Si mai stiu ca datoria oricarui intelectual este cautarea adevarului, un demers ce presupune multa gandire critica, multa indoiala si multe  nuante. Or, toate acestea lipsesc anticomunismului local. Anticomunistilor nostri, adevarul li s-a infatisat demult sub forma raului numit comunism. Aceasta certitudine ultima face ca  tot ce nu functioneaza, tot ce e defect sa fie pus pe seama comunismului. Suntem o tara corupta si clientelara? E vina comunismului. Romanii nu sunt productivi si nu muncesc bine? Comunismul e de vina pentru ca a cultivat o mentalitate asistentiala si a distrus etica muncii. Avem o cultura politica patriarhala?  Comunismul ne-a indus-o prin autoritarismul practicat! Suntem saraci? Comunismul a falimentat economic Romania. PSD-ul guverneaza prost? Pentru ca Ponta e comunist ! Anticomunistii au gasit, iata, o cauza a tuturor relelor, o cauza unica, capabila sa explice toate manifestarile prezentului, trecutului si viitorului. Aceasta  metoda de interpretare a realitatii prin intermediul unei cauze unice poarta un nume – acela de de monocauzalitate. Argumentul cauzei universale apropie anticomunismul de  gandirea teologica, de cosmogonie, de metafizica sau de religie, de orice, dar nu de o atitudine stiintifica, asa cum pretinde  si cum, cred,  isi propune sa fie.

Anticomunismul  ca evadare din prezent

De aici, din recursul la monocauzalitate, decurge alt neajuns al anticomunistilor – lipsa de intelegere a prezentului. Anticomunistii raman cramponati intr-un trecut pe care il condamna si privesc prezentul doar prin prisma acestui trecut blamat. Tot ce se intampla in prezent  nu face decat sa alimenteze fobia anticomunista, sa le furnizeze arme si munitii pentru a condamna trecutul. Cum anticomunismul furnizeaza un set extrem de limitat de in strumente pentru intelegerea lumii de azi, la 25 de ni dupa caderea sa, felia de realitate pe care anticomunistii o pot diseca cu ajutorul acestora este foarte ingusta. Crizele financiare,  migratia internationala si a fortei de munca, emergenta unor noi subculturi sau chestiuni banale cum este functionarea pietei muncii in capitalism le scapa, pur si simplu. Le scapa deoarece  instrumentarul anticomunist nu dispune de mijloace de analiza adecvate, dar si  pentru ca aceste manifestari sunt irelevante prin raport cu cauza anticomunista. Singurele cauze actuale pe care anticomunismul le imbratiseaza sunt cele care se preteaza la o interpretare prin grila anticomunista. Pe anticomunisti ii preocupa foarte tare ca necunoasterea crimelor trecutului ne expune, pe viitor, in fata unor riscuri similare. E adevarat – crimele trecutului trebuiesc cunoscute. Dar oare de unde vine azi amenintarea principala, dinspre Cuba comunista sau dinspre un sistem economic capitalist care creeaza nedreptati din ce in ce mai mari, in  care capitalismul de cazino pune in pericol stabilitatea sistemului actual si in care nesiguranta zilei de maine atinge cote angoasante ? Oare  problema Romaniei este extremismul de dreapta cu nationalismul si xenofobia-i caracteristice, care infecteaza pana si discursurile partidelor mainstream,  sau tentatia comunista? Ce e mai mare, pericolul totalitar comunist sau pericolul ramanerii perpetue in stadiul unui capitalism dependent, cu aproape jumatate din populatie traind in saracie ? Eu cred ca nu e nevoie sa fii nici politolog, nici sociolog, nici filosof, pentru a raspunde la aceste intrebari. Bunul simt e de ajuns.

Dar pentru anticomunisti, prezentul nu exista prin sine si pentru sine, ci doar ca pretext de blamare a trecutului comunist si eventual a unui posibil viitor comunist. Din acest punct de vedere, anticomunismul este o forma de evadare din fata realului. Rezultatul este un soi de fuga de responsabilitate prin refugierea in trecut. Psihologic vorbind, e o pozitie foarte confortabila –  e usor sa te lupti cu fantomele trecutului si sa inchizi ochii la monstrii prezentului. E un loc caldut, comod,  fara riscuri, la fel cum a fost si rezistenta prin cultura. Iar rezistenta prin cultura pare a fi azi  inlocuita prin rezistetna in fata  realului prezent.

Din nou, omeneste e de inteles – fiecare are dreptul sa se refugieze in turnuletul de fildes in care se simte la adapost. Fiecare are dozele lui de lasitate si de inadecvare la real. Dar cel ce locuieste in case de sticla nu trebuie sa arunce cu pietre in altii – nu poti sa o faci pe moralistul natiei atunci cand nu iti asumi  responsabilitatea prezentului.

Astea sunt, pe scurt, criticile pe care le aduc discursului anticomunist local. A fi anti-anticomunist, in acest caz, nu inseamna a incerca sa reabilitezi trecutul comunist, nu inseamna a fi nostalgic, ci  a incerca sa eliberezi prezentul de sub mantra unei ideologii obnubilante, care falsifica si deformeaza realitatea. Or, se stie – realitatea in care traim e adesea totuna cu naratiunea dominanta. Si atata timp cat naratiunea dominanta ramane cea construita de anticomunismul local, vom continua sa ne miscam, orbecaind,  intr-o realitate falsa, luptandu-ne cu false probleme si inventand false solutii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "125 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Asta-i traznet: sa lupti impotriva anticomunistilor pentru a elibera realitatea.
    Nu ai voie sa fii impotriva comunismului ca vin teoreticienii prezentului care-ti spun ca orbecaiesti ;)
    Nu mai judecati comunismul, caci “vom continua sa ne miscam, orbecaind, intr-o realitate falsa, luptandu-ne cu false probleme si inventand false solutii. ”
    Cine a facut “lectii politice” (sub fel si fel de denumiri) in vremi pe care dna Stoiciu vrea sa resuscite, isi aminteste ca sunau la fel de pompos ca ultimul paragraf din articol.
    Lumina care a venit de la Rasarit inca ii mai lumineaza pe unii. Care incearca sa ne indrume sa nu mai orbecaim. Numai inainte, tovarasi!
    Si Nastase ne spunea sa nu privim in urma, ci doar inainte :P

  2. Gabi spune:

    Daca dupa cele doua articole, cel cu prietena de stanga a lui Vlad si cel cu Grecia, nu mai stiam sigur daca mai are vreun rost sau mai am vreun castig daca va mai citesc articolele, acum m-am convins. Dupa cei aproape 50 de ani de comunism, sa vii acum si sa incerci sa spui ca ar trebui sa fim politici corecti fata de comunism, mi se pare de un absurd iesit din comun.

    Noi cei care ne-am petrecut tineretea in comunism stand la coada la diverse nu putem fi suparatori in nici un fel cand vrem ca nimeni sa nu stea la masa cu Iliescu negociind ceva. Am fi preferat ca oricine ajunge sa stea fata in fata cu el, sa-i intoarca ostentativ spatele, fara explicatii. Asa cum s-au intamplat lucrurile prin Polonia, Germania de Est dupa unificare si unde lucrurile stau cu mult mai bine decat la noi in aceasta privinta.
    Nu evadam de prezent prin trecut ci mai degraba condamnam prezentul prin prizma trecutului. Stim foarte bine cine sunt cei care ne conduc acum si mai stim si ce au facut in comunism.

    “Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire”, nu va suparati dvs ati recitit ce ati scris aici? Eu cred ca nu! Eu stiu ca parintilor mei li s-a interzis educatia pentru ca bunicii mei erau chiaburi. Si nu numai educatia li s-a refuzat ci si accesul la sanatate, cu toate ca acei medici care aproape mi-au lasat bunicii sa moara depusesera Juramantul lui Hipocrat! Politici de locuire? Unde si cum? Cate 4-5 persoane in 50 de materi patrati? Halal politica de locuire. Si mai ales ne incantau foarte mult lipsa gazului si a apei calde!

    “Fobie anti-comunista”? Imi pare rau ca nu mai puteti sta fata in fata cu bunicii mei, ei ar fi stiut cu mult mai bine decat mine cum sa va puna la punct.

    Va voi incadra de acum incolo, doamna draga, la categoria propagandisti comunisti. Nu-i de mirare ca scrieti in Critic Atac sub obladuirea lui Ernu cel nascut in URSS. Si m-am convins si ca SNSPAul produce pe banda rulanta socialisti cu suflet de comunist.

  3. Vlad spune:

    Fraza e geniala:

    “Un anticomunism care a devenit exact ceea ce critica printre altele la comunism – adica o ideologie fundamentalista, compulsiva si falsificatoare a realitatii.”

    Ati surprins multe aspecte pe care intr-un fel sau altul le-am spus si eu pe aici pe Contributors.

    Ce surprindeti bine in articol este faptul ca cei care au adoptat discursul anticomunism scapa din vedere aspecte ale realitatii curente.

    Ce nu surprindeti bine in articol este ca nu intelegeti de ce le “scapa” multe din aceste aspecte, adica nu v-ati apropriat o viziune integrala a realitatii in care traim si anume: inegalitatile intre oameni sunt un fapt real atat prin prisma gradului de evolutie personal cat si prin prisma cunostintelor si competentelor pe care le detin. Acest lucru se traduce destul de sec in economie: nu ai cunostintele si competentele necesare e treaba ta, a ta si numai a ta. Statul e decuplat si depasit de realitatile economice si nu poate, decat marginal si extrem de ineficient sa gestioneze aceste chestiuni de natura sociala. Faptul ca serviciile de baza de educatie si sanatate migreaza din ce in ce mai mult de la stat la privat e o realitate a lumii n care traim care se poate observa usor in multe din tarile occidentale. Poate Finlanda si Japonia sunt exceptii notabile in directia asta, cel putin in ce priveste educatia dar in rest se vede clar ca serviciile de educatie si sanatate oferite de institutiile statului nu sunt competitive, ceea ce inseamna ca ele nu ofera decat cel mult servicii de subzistenta. Toate aceste aspecte maresc decalajul intre cei ce au si cei ce nu au. Cu cat falia se mareste cu atat cei care au vad ca pot sa-si gestioneze singuri viata, adica platesc scoala privata, platesc sanatate privata si evident nu inteleg rostul pentru care e nevoie sa plateasca taxe pentru servicii pe care nu au de gand sa le foloseasca. Aceasta categorie de oameni, sa zicem cei cu gandire liberala, militeaza pentru Statul minimal, cel care in general se ocupa doar de justitie si pastrarea ordinii, adica cam cum e in occident, exceptie fac tarile nordice Finlanda, Suedia, Norvegia, si cum era inainte de comunism. Cealalta categorie de oameni, adica beneficiarii directi ai acestor servicii, se gasesc in fata unei realitati pe care nu o pot controla: bani putini, lipsa plajei de alegeri, servicii de calitate indoielnica. Ei se constituie in general in masa vocala, adica cei multi, care ar dori ca aceste servicii oferite de stat sa se imbunatateasca. Fonduri ar fi in aceasta directie pentru ca taxele cele multe si nenumarate pe care le platesc oamenii se pot directiona inspre aceste servicii. Aici intra in discutie un alt aspect al discutiei care va scapa. Pentru ca aceste fonduri sa fie gestionate bine e nevoie de oameni cu o anumita conduita, cu un grad de intelegere, care inta in serviciul public cu gandul de realiza ceva pentru semeni. Ori aceasta categorie de oameni nu prea exista, din cauza ca ierarhia sociala de la noi, nu s-a aranjat inca intr-o ordine fireasca, procesul fiind impiedecat de regimul comunist care are o istorie de vreo 40 de ani, pe de o parte si pe de alta pentru ca trecerea de la comunism la noua guvernare s-a facut cu exact aceiasi oameni.

    • Florin Economistul spune:

      Vitalitatea unei ordini sociale si politice se bazeaza pe activitatea economica (stabilitatea economica, politica si sociala reprezinta conditia initiala pentru cresterea economica si pentru dezvoltarea unei natiuni). Modelul economic socialist si-a dovedit incapacitatea de a se sustine pe o perioada indelungata. Sistemul capitalist pur (laissez-faire-ul) la randul lui este departe de a fi un model de succes. Luind in considerare diferentele dintre categoriile sociale si diferitele nevoi ale acestora, “sustenabilitatea“ binelui comun, legitimitatea diplomatica si inviolabilitatea demnitatii umane, in democratiile moderne s-a ajuns la un conses in sfera economicului , socialului si politicului… un consens care urmareaste stabilitatea si prosperitatea sustenabila atit in interiorul societatii, cat si in relatiile cu societatile vecine (la scala globala). Acest model se numeste “economia sociala de piata“ si este promovat in democratiile moderne din vestul continentului european, Canada, Australia, Japonia, Coreea de Sud (in ultima decada si in USA).

      • Jambon spune:

        Nu tocmai din aceasta cauza asistam la prabusirea accelerata a prosperitatii economice si incurajarea nemuncii si a asistentei sociale?

  4. Va sile spune:

    Exista un curent marxist populist in Romania? Exista. Exista agitatori ai leninismului, despre care exista suspiciuni ca sunt platiti mai direct sau mai indirect de Moscova pentru a crea o stare de confuzie? Exista. Vezi Ernu si toata pleiada de distinsi contraatachisti. Exista o manipulare de stanga sinistra? Exista. Are ea succes? Are.

    Oare nu exista o grila interpretativa a intelectualilor marxisti si leninisti care obnubileaza realitatea intr-o masura cu mult mai mare decat a anti-comunistilor? Cred ca si Victoria Stoiciu ar putea fi de acord, ca daca e vorba de concurenta privind cine e mai inchistat si mai lipsit de viziune, campioni sunt stangistii marxisti care nu reusesc sa-si dea seama pe ce lume se afla, repetand obsesiv si isteric mantra justitiei sociale. Ca sa nu mai vorbim de ura si propaganda mincinoasa si, destul de probabil, bine remunerata impotriva corporatiilor si a capitalismului.

    Garanteaza cineva ca a fi anti-anticomunism inseamna un castig in apropierea de realitate? Nu. Din ce se vede e invers. Tocmai a fi anti-anticomunist este o pozitie cu mult mai ideologizanta si mai departata de realitate.

    Intelectualii stangisti sunt dupa umila mea parere cu mult mai lipsiti de simtul realitatii decat cei anti-comunisti. S-a vazut si in cazul Greciei. Se va vedea mereu, atata vreme cat ei gandesc doar dupa scheme ideologice si acelea simpliste si rudimentare. cei putini care gandesc, ca in realitate majoritatea sunt prosti si manipulabili. Sau foarte interesati baneste.

    E bine ca a aparut acest articol pentru ca el pedepseste impotenta unor intelectuali de a depasi ideologia. La stanga problema este escrocheria ideologica. Daca ar fi pusi sa isi asume responsabilitati stangistii marxisto-leninisti ar fi iresponsabili, asa cum au dovedit-o de fiecare data in istoria recenta.

    Victoria Stoiciu te rog sa scrii si impotriva populismului de stanga, poti?

    • Vlad spune:

      Nu conteaza cati de anti se folosesc important e sa platesti taxele … Asta e constanta … In genere libertatea individului asa cum ar putea ea fi, dar nu este, i-ar lasa fara meserie pe ideologi, politologi, demagogi, pedagogi …

      La fel si cu Statul, independent de principiile calauzitoare care stau la baza functionarii lui, important e ca proprietatile si indivizii sa faca parte din el. Libertate ? Da, dar in Stat :) De ce ? Pai cine mai plateste taxele, aaa ? :)

    • Nautilus spune:

      Nu prea are cum să existe un curent marxist populist, ci doar unul populist și atât. Fiindcă susținătorii din rândul populației civile ai acestui curent nu știu nici de Marx, nici de Engels, nici de Lenin, nici de Valev, și știu destul de puțin despre politicile de natură socială ale lui Ceașcă Răposatu.

      Ceea ce ei (populația civilă, care bătea cozile) știu e faptul că neajunsurile caracteristice regimului (persecuțiile, sărăcia, viața absurd de restrictivă etc) puse la un loc reprezentau o formă de tiranie, dar o formă de tiranie cu un obiectiv pe care ei îl vedeau a fi rațional. Menținerea disciplinei, familia tradițională, școlarizarea obligatorie, religia în forma ei limitată în care se practica sub ochii autorităților.

      ”Generația smartphone” (și generația-cocalari / BMW pe Bulgaria / alte porecle la fel de insultătoare) nu îl vede așa, fiindcă a avut parte de alt regim de viață în copilărie și adolescență. ”Generația smartphone” înțelege faptul că în copilărie erau duși la cozi în frig, sau că se lua curentul. Dar a avut un mediu de viață relativ stabil, a crescut sub o supraveghere strictă a părinților și bunicilor, cu un program riguros, 6 zile pe săptămână, 8-14 școala pentru copii, 8-16 serviciul pentru maturi. Și atunci nu poate gândi ca generația colectivizării. Dacă pe vremea generațiilor crescute cu palma și cureaua, tirania oamenilor Statului nu era decât încercarea de a impune disciplina (”ca Vlad Țepeș”, expresia pe care toți cocalarii comentaci o repetă obsesiv), pentru ”generația smartphone” aceleași palme și curele erau un rău lipsit de sens, care nu i-a învățat nimic și care nu a rezultat în niciun fel de beneficiu mai târziu. Iar de programul riguros s-au cam plictisit.

      Exemplu: pentru ”generația smartphone”, a face videochat ca să își ia mașină sau calculator modern e o idee acceptabilă. Se mai strâmbă când aud de asta, dar nu e ceva de negândit, ceva monstruos. Dar ia încearcă să explici asta generațiilor mai vechi, care acum sunt la vârsta a treia!

      • Harald spune:

        Exemplul ăsta cu videochat-ul cam dă dreptate generațiilor de vârsta a treia. Stima de sine nu e o vorbă în vânt, iar modul de a munci al celor de vârstaa III-a a lăsat totuși ceva în urmă, în afară de salariul încasat pentru munca depusă. Până și blocurile ”curii de chibrituri” sunt încă folosite ca locuințe, deci contribuie la nivelul de trai de azi.

        Videochat-ul e un soi de prostituție vrtuală, până la urmă. Există clienți care plătesc, deci e OK dpdv economic, dar asta numai la nivel primar, fiindcă mai departe nu contribuie cu nimic la dezvoltarea societății. În clipa în care s-au terminat banii s-a terminat și contribuția lui, adică nu lasă absolut nimic în urmă, exact ca și prostituția. Și n-ai să poți face videochat la nesfârșit, ”competition is getting younger”, cum spunea Garth Brooks :P

        Adică generația tânără e mai lipsită de stimă de sine, iar asta se datorează în mare măsură comunismului. Pentru că au avut ocazia să vadă la părinții lor că stima de sine nu te ajută să te descurci dpdv material și au renunțat la ea. Însă a fost o direcție greșită și asta înseamnă încă 1-2 generații pierdute, până când recâștigarea stimei de sine va începe să contribuie la reconstrucția societății românești bolnave de astăzi.

        Poate ești dispus să plătești pentru videochat, dar ți-ar plăcea ca soția sau fiica ta să îl practice? :P

  5. dana eugenia spune:

    / n-am avut rabdare sa citesc decat pana aici ” ideologie fundamentalista, compulsiva si falsificatoare a realitatii.”

    tu pune mana si mai citeste niste tismaneanu, niste besancon, poate si “1984″ a lui orwell si -apoi mai deschide gura “pro” communism

    nu stiu cati ani ai (eu am 39, deci “am prins” si comunismul, si capitalismul ‘original’ al lui Ilici), dar CHIAR ITI DORESC sa te duci si sa traiesti TU intr-o tara comunista, si-apoi sa sustii/propovaduiesti beneficiile acestuia (povestile bunicilor despre communism sunt povesti)

    IA-TI TU UN AN SABATIC SI STUDIAZA COMUNISMUL LA MAMA LUI, ACASA, PE PIELEA TA: asa o sa vezi “real life” in comunism si ne scutesti si pe noi de articolele tale – povesti de adormit ratiunea (da, ratiunea adormita care a nascut de-astia ca tine, guevaristi de tricou)

    • ada spune:

      ai trăit 14 ani în comunism și îi cunoști toate fațetele pentru a fi așa încrâncenată? Poate ne spui o amintire care te-a bulversat așa tare? Nu cumva în cei 25 de ani ai citit doar un anumit gen de cărți care te-au bulversat …în trecut? Există un timp al trăirii și unul al mărturisirii. Pot exista unul fără altul? Dacă nu, se poate inversa ordinea lor, cum pare în cazul tău?

      • dana eugenia spune:

        da, am trait 14 ani in comunism, dar, spre deosebire de altii, am bagat la cap ce se intampla in jur; si am citit; si am analizat;
        e.g. (adica exempli gratia) am un tata care era inginer si care in ’89 castiga mai putin ca un muncitor; un tata care are de pe vremurile anterioare 3-4 inovatii/inventii utilizate acum in uzinele Lafarge si pe care “fabrica” comunista nu le-a mai gasit in arhive, prin 1992, pentru a fi patentate;

        si am ramas cu cele doua idei pe care le voi tine minte toata viata:
        - comunismul nu avut valori/intelectuali, sau cum ziceau plesu si liicenu intr-o carte, reprezinta “resentimentul slugilor in istorie”
        - comunismul nu respecta proprietatea, care este baza oricarei economii;

        pentru ca o tipa desteapta, iron lady, zicea asa “comunistii intra in dificultate cand se termina banii celorlati” (aia de au avut proprietatea si au stiut sa faca banii, adica)

      • CID spune:

        Eu am trait 36 de ani in comunism.Ar fi fost mult mai bine daca atunci in 89 s-ar fi retras dreptul de a alege sau de a fi ales tuturor celor care fusesera minimum secretar de organizatie.Da,ar fi fost minunat daca toti fostii comunisti ar fi fost impuscati dar poate ca unii fusesera doar din prostie.

        • Harald spune:

          Ești conștient că oameni ca Emil Boc sau MR Ungureanu erau de fapt activiști comuniști în devenire în 1989? Ești conștient că dacă i-ai fi eliminat pe toți cei ca ei, politica românească s-ar fi rezumat la câteva sute de Ponta și Zgonea?

          Ești conștient că un om este dator să respecte legile țării în care trăiește la momentul respectiv? Îl poți grația pentru condamnări din regimul trecut, pe baza faptului că s-a opus acelui regim, dar nu îl poți acuza pentru că în regimul trecut s-a conformat legilor în vigoare la acel moment. Ce propui tu este veșnica soluție românească: legea să prevadă una, iar în practică să se aplice altceva. Ceea ce tot de la comuniști ai învățat, deși nu conștientizezi asta.

        • dana eugenia spune:

          daca ii impuscam pe toti, dupa cum MERITAU, ar fi devenit eroi; bad ending;

          de-ajuns pentru CURATAREA SOCIETATII ar fi fost legea LUSTRATIEI, dar cum sa voteze ilici si ceilalti trepadusii comunisti din linia a doua a PCR … propria excludere de la “tort” ?!

    • bugsy spune:

      realizezi ridicolul in care te balacesti?

  6. Bogdan Ivascu spune:

    Doamna,

    Treaba asta cu partile bune ale comunismului care trebuie recunoscute suna cam asa: Este adevarat ca vrajitoarea i-a prins pe Hansel si Gretel cu scopul sa-i manance. Totusi, nu se poate nega ca in rastimpul cat au fost inchisi copiii au fost bine hraniti si chiar s-au ingasat.

    Toate beneficiile sociale pe care le enumerati s-au facut in capitalismul putred mult mai bine si fara costurile umane aferente. Deci capitalismul e chestia aia misto care stie cum sa arunce apa fara copilul din copaie. Din volumul “Capitalismul pe intelesul comunistilor de rit nou”, in curs de aparitie.

  7. ap spune:

    Imi doresc sincer (nu glumesc) ca toti admiratorii realizarilor sociale dinainte de 89 (educatie si sanatate universale, mobilitate sociala, locuri de munca accesibile si politici de locuire) sa reuseasca sa isi plateasca creditele la apartamente, case etc. In fine, in sufletul lor just social sa se biciuasca in fiecare minut pentru ca au o mica proprietate. Apoi, imi doresc si le doresc sa voteze dupa cum scriu. Puterea exemplului trebuie sa prevaleze.

    Eu voi fi primul care ii va ajuta sa isi indeplineasca visul. In nici un moment nu voi face vreo crima, cine nu vrea sa fie ajutat, sa nu fie. Ii voi ajuta sa implineasca mobilitatea sociala prin lipsa proprietatii (casa se darama pentru un bloc, un bloc se darama pentru altul mai mare: eu car cu roaba caramida caselor daramate). Apoi voi sta cu copiii lor, deoarece educatia (insasi cresele si scoala de zi) sunt efecte ale mobilitatii (unde faci naveta nu e loc fizic pentru tine si familia ta – doar de aia esti mobil: eu ajut stand cu copilul). Voi incerca chiar sa ii ajut cu sanatatea universala, dar imi e teama ca nu voi prea avea de lucru, pentru ca atunci cand esti mobil nu stiu cand te mai tratezi de “burnout” sambata. In fine, voi lucra si ii voi ajuta cu toata puterea mea.

    La final, tare imi e teama ca voi fi denuntat in sistemul lor: pentru ca o persoana fizica le-a daramat casa, le-a educat copilul si i-a tratat, iar ei nu au nimic. Una din problemele admiratorilor realizarilor dinainte de 89, este ca o persoana (eu) nu are voie sa ii ajute, ci doar statul.

  8. Mihai spune:

    Nu ne opreste nimeni sa discutam despre problemele societatii: accesul la sanatate, la educatie, lipsa locurilor de munca, etc. Dar a le discuta in contextul comunismului (ca realizari pozitive ale comunismului) mi se pare… jenant, sa fiu politicos. Mai toti nostalgicii (si mai neo-comunistii deghizati in progresisto-socialisti) aduc argumentele: comunismul a construit locuinte(de parca occidentalii traiesc in pesteri). Comunistii au alfabetizat tara ( de parca occidentul este analfabet). Comunistii au dat locuri de munca (de parca in occident toti sunt someri).
    Sa le luam acum pe rand:
    - accesul la sanatate – care sanatate? In 89, Romania era cu 30 de ani in urma occidentului la capitolul sanatate public. Mii de bolnavi SIDA considerati ne-oameni. Morgile (din pacate am intrat intr-una) erau ( si au ramas in unele cazuri) depozite rudimentare de cadavre. Un abator este mai decent.
    - educatia – a ramas (si inca este) cu zeci de ani in urma occidentului. Abia de curand am simtit ca s-a mai dezmortit invatamantul in unele zone (Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara). Craiova a ramas in aceeasi mentalitate din comunism.
    - locurile de munca – ma faci sa rad. Hai sa mergem la munca sa nu stam acasa era lozinca muncii. Nu stiu cum sa descriu munca din comunism, poate ma ajuta cineva.

    Da, ceea ce vedem azi in Ro si nu mai vedem in Occident se datoreaza comunismului.
    Coruptia – Pile, Cunostinte, Relatii s-a dezvoltat cum trebuie.
    Lipsa locurilor de munca – direct legata de lipsa productivitatii din comunism si a educatiei. Oamenii de peste 50 de ani acum pur si simplu nu au pregatirea sa ocupe un loc de munca.
    Sa nu-l uitam pe Iliescu, care ne-a mai tras inapoi 25 de ani cu PCR-FSN-PDSR-PSD-ul lui si toti urmasii – Nastase, Ponta (Geoana n-a contat).

    Putem pune pe masa orice problema a societatii romanesti, dar aluziile la pozitivismele comunismului… pe bune. Un regim criminal care a ramas criminal, si orice si-a propus (fie si cu intentii pozitive, cati or fi putu) a facut prost. Mult mai prost ca orice alt stat din Occident. Este realitatea.
    (PS: nu am recitit comentariul, asa ca scuze pentru greseli si incoerente )

    • Vlad spune:

      Din discutiile anticomuniste sau antitotalitare de la noi lipsesc cu desavarsire doua aspecte tabu: cine sunt fostii comunisti care au avut functii prin institutii cheie in anii imediat inainte de 89, nu cei din 40 care multi nu mai is printre noi, si ce fac acum ? Macar sa stim … nu de alta … Deci asta e primul subiect tabu … Bine multe dosare ale securitatii “au disparut” si nu vom afla veci ce si cum … Iar al doilea subiect tabu este cine au fost sustinatorii, promotorii si implementatorii ideologiei comuniste: la noi, la rusi ? Cine, cine ? Tabu … Majoritatea sunt evrei … asta e un fapt fara caracter xenofob, rasist, relativ cunoscut de intelectuali dar tinut asa foarte tainic …

      Deci cu aspectele astea doua s-ar putea inchide discutia despre comunism ca nu am mai avea despre ce sa discutam.

      • Mihai spune:

        Cu totul de acord, dar asta este o alta problema. Am multe incertitudini, dar rautatea absoluta si esecul absolut al comunismului… sunt certe (pentru mine).

        • Vlad spune:

          Problema nu e doar a comunismului ci a ideologiilor pe de o parte si a constiintei oamenilor. Constientizarea presupune o abordare holistica a realitatii, recunoscand derapajele ideologice.

          O viziune de trai comunitar nu cred ca poate fi exclusa daca exista oameni care reusesc sa o adopte. Pe scara mica exista doua exemple functionale in istorie: kibutzurile si comuna in viziunea lui Osho si in general ashram-urile gestionate de maestri spirituali.

    • Mihai spune:

      Domnul Lalu a expus aceeasi idee ca si mine, dar mult mai bine… asa ca va invit sa sariti comentariul meu si sa cititi mai jos.

  9. DanT spune:

    Pe autoare o supara in realitate faptul ca discursul dominant in Romania este de dreapta, iar stangistii sunt ridiculizati.
    In timp ce in Occident e exact invers, discursul de stanga domina in mass-media, universitati etc.
    Intelectualii au proiecte, viziuni, vor sa schimbe societatea in care traiesc. In Romania intelectualii sunt de dreapta, pentru ca au mai ramas de inlaturat destule sechele ale comunismului.
    In Occident intelectualii sunt de stanga, si fac tot posibilul sa distruga blestematul capitalism, care sa incapataneaza sa reziste si sa prospere. :)

  10. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Încep cu sfârșitul, alăturându-mă celor care vă invită să emigrați în Koreea de Nord, sau, într-o variantă etno-soft, să vă întoarceți în Republica Moldova. Ce consider revoltător la Dvs. nu este atât faptul că vă dedați consecvent la propagandă sovietică, este în fond dreptul și opțiunea Dvs., ci că o faceți cu bani occidentali.

    Dincolo însă de acest aspect de minimă decență, trebuie să vă felicit pentru textul Dvs., scris îngrijit, cu idei clar și sistematic expuse. Mi se pare a fi primul text de critică a anti-comunismului ce reușește o formulare limpede a problematicii.

    Nu pot acum decât atinge punctual și foarte succint câteva direcții de răspuns la criticile Dvs.

    1. Anticomunismul ca sindrom post-traumatic

    Aspectele comunismului ce Dvs. le calificați drept pozitive (Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire…) nu au fost deloc așa, ci doar niște surogate, fructe viermănoase ale unui pom otrăvit. Principial, un regim funciarmente criminal, întemeiat pe crimă, minciună și dispreț față de ființa umană nu poate produce și efecte pozitive: tot ceea ce emană din el va fi marcat de esența sa criminală și anti-umană. Es gibt kein richtiges Leben im falschen.

    Educația universală și gratuită comunistă era explicit pusă în slujba construirii omului nou, ceea ce s-a și reușit, judecând după oroarea de societate post-comunistă ce o trăim zilnic. Educația comunistă nu a cultivat decât supunerea, eradicarea gândirii personale, acumularea de informații moarte, lipsa creativității, a curajului moral și asumării răspunderii. Sistemul comunist de educație a fost o oroare.

    Sistemul comunist de sănătate (încă persistent) era născut din disprețul pentru persoană, tratând pacientul ca pe un animal, cultivând brutalitatea, corupția, incompetența, lipsa răspunderii. Sistemul comunist de sănătate a fost o oroare.

    Mobilitatea socială crescută s-a născut din strategia de creare a unor largi mase de peoni, proletari total dependenți de stat, aduși cu milioanele de la țară, rupți de cultura și demnitatea lor, transformați într-o masă de hibrizi fără rost și fără temei, lipsiți de repere culturale și morale, carne vie destinată formării omului nou. Mobilitatea socială comunistă a fost o tragedie.

    Politicile comuniste de locuire au creat noi cadre de viaţă, triste, urâte şi fără speranţă, modelând gusturile şi aspiraţiile, instalând o nouă normalitate, alterată şi falsă, fără o viaţă urbană autentică, doar un surogat kitsch şi degradant.
    Blocul tipizat, care în Europa civilizată a reprezentat doar o soluţie rapidă şi ieftină a crizei de locuinţe, a fost preluat de regimul comunist şi ridicat la rangul de model absolut al confortului, modernităţii şi progresului.

    Aşa cum România a continuat timp de decenii să fabrice mereu acelaşi tip de automobil importat din Apus, același calculator ”Felix” cumpărat din Occident, în aceeaşi logică a “dezvoltării” comuniste, incapabilă de progres şi supravieţuind doar prin reproducerea la nesfârşit a aceloraşi patente, proiecte şi idei cumpărate sau furate din Occident, definiţia modernităţii urbane a îngheţat în stadiul la care a fost copiată din Vest, acela al industrializării anilor ’60, dominată de maşinile mici şi marile cartiere de blocuri.

    Din acel proiect s-a născut oraşul socialist, cu blocul ieftin standardizat ca celulă reproductibilă la infinit şi care, după ce a ocupat periferia, a invadat şi centrul, distrugând aproape tot ce era identitate, stil şi tradiţie, atât cât fusese prin oraşele noastre. Aşa s-a născut traiul în cazărmile sordide din beton, cu activităţile de timp liber la scara blocului, strecuratul printre „aleile“ interconfundabile şi plimbatul la „complex“, devenit Mall, ca suprem gest de mondenitate urbană.
    Aceasta este moștenirea comunistă ce o lăudați.

    2. Anticomunismul pseudo-stiintific

    Critica Dvs. este fundamental nefondată, căci într-adevăr, aproape tot ce ne înconjoară azi și este urât, prost și disfuncțional, își are rădăcinile în comunism.

    3. Anticomunismul ca evadare din prezent

    Într-adevăr, anti-comuniștii nu teoretizează despre marile și complexele probleme contemporane, pentru simplul motiv, că nu aceasta face obiectul procuparilor lor, ei neerijându-se în teoreticieni globali ai societății moderne.

    Anticomunismul teoretic este în România de o incomparabil mai acută actualitate decât orice altă reflecție politico-socială, cu atât mai mult decât un anti-fascism instituționalizat ce nu face decât să dea o pâine unor burtă-verde bugetari. Imensul pericol al României de azi stă în peretuarea structurilor și stilurilor de gândire și acțiune moștenite din era comunistă, perpetuare facilitată de continuitatea cadrelor de viață comuniste.

    Acea gândire de stânga, pe care Dvs. vă flatați că ați reprezenta-o, nu este decât o învălmășeală nostalgic-resentimentară de regurgitări sovietice. Eforturile teoretice pe care Dvs. și grupul Dvs. le întreprindeți pe această bază ideologică sunt ridicole, provinciale, patetice, rupte de realitate. Deși nu mă îndoiesc că v-ați absolvit lecturile obligatorii din corifeii stângii contemporane, vă situați la fel de departe de reflecția modernă de stânga ca și acum 50 sau 100 de ani, generațiile precedente față de occident: teoretic, rămâneți ce-ați fost: o gubernie marginală, sufocată-n suc propriu. Trăiți în Cehov.

    • Mihai spune:

      Magnific.

    • Peter Manu spune:

      “Educația comunistă nu a cultivat decât supunerea, eradicarea gândirii personale, acumularea de informații moarte, lipsa creativității, a curajului moral și asumării răspunderii. Sistemul comunist de educație a fost o oroare.”

      Am fost educat in Romania intre 1953-1970 si nu ma regasesc deloc in descrierea dumneavoastra.

      “Sistemul comunist de sănătate (încă persistent) era născut din disprețul pentru persoană, tratând pacientul ca pe un animal, cultivând brutalitatea, corupția, incompetența, lipsa răspunderii. Sistemul comunist de sănătate a fost o oroare.”

      Am cunoscut “sistemul comunist de sanatate” ca student, intern, secundar si medic specialist si nu-l regasesc deloc in descrierea dumneavoastra.

      • gheorghe/gheorghieni spune:

        Inca o data, domnule Manu, n-ati priceput nimic dintr-un text excelent si ma refer, bineinteles, la cel postat de domnul Lalu. Se pare ca aveti un talent innascut de a esua lamentabil in a prinde esenta textelor de calitate. Nu va repet ca nu vreti s-o faceti ca am spus-o de prea multe ori si vad ca persistati in acelasi tip de eroare. De aceea cred mai degraba ca pur si simplu nu aveti capacitatea cititului riguros.

      • dusu spune:

        sinteti printre putinii ,d nule Manu, a caror parere ma intereseaza;
        acceptati ca procesele sint evolutive si in sistemele de educatie sau sanatate; de aici poate dvs nu aveti aceasta perceptie a ororii. io, poate mai tinar fiind,o am: imi amintesc ca inca am mai prins ultimii profesori (tot mai in virsta) care isi facusera studiile la Viena sau Budapesta,dar apareau tot mai multi dintre cei bine pregatiti politic.cind am plecat de acolo,mai toti profesorii erau proveniti din familii de la tara si multi moldoveni,au disparut profesorii unguri,asta in Ardeal.nu ca vad ceva rau in asta,dar procesul acesta a fost radical si generalizat;a fost decis deci de factori externi competitiei interne din cadrul sistemului.colegii mei civilizati sint emigrati,colegii mei,fii de taran, sint azi in pozitii mari in patrie
        daca ma gindesc la sistemul de sanatate,imi vine in minte autobuzul ce venea anual si parca in fata fabricii; femeile care munceau in fabrica erau obligate sa urce in autobuz,asta se petrecea in timpul programului de munca, ptr a fi verificate daca sint sau nu insarcinate ! nu stiu cum percepeti dvs asta ,io eram oripilat

      • CID spune:

        Domnule Manu vi se pare normal ca intr-un spital pacientii sa stea cate 2 intr-un pat ? Era normal in vremea lui Ceasca.Vi se pare normal sa vii cu sange de acasa (adica 5 prieteni sa doneze samge pentru tine)daca ai nevoie de o operatie ? Era normal in vremea lui Ceasca.Vi se pare normal sa-ti cumperi singur medicamentele ? Era normal in vremea lui Ceasca cu mentiunea ca nu aveai acces la medicamentele de import.Daca industria romana de medicamente nu le fabrica,asta e,ghinion,Romania nu importa nimic.Daca aveai rude peste hotare care puteau sa-ti trimita acele medicamente ti-era frica sa le contactezi.
        In fine,cate aparate medicale ultramoderne s-au primit la revolutie si zac si acum prin depozitele spitalelor.Medicii romani,scoliti in vremea lui Ceasca nu stiu sa le utilizeze.Nu se cumparau reviste medicale,asa ca cercetarea medicala romaneasca era inexistenta,in general medicii romani erau admisi doar ca asistenti medicali in spitalele din vest,pe motiv de pregatire prea slaba.Nu ca acum ar avea o pregatire mai buna…
        A,si apropo,stiti care e catgoria sociala cea mai urata in Romania dupa politicieni ? Spagarii=doctorii.

        • Peter Manu spune:

          Am “trait” 12 ani (1964-1976) in spitalele din Bucuresti si provincie (Fagaras, Zimnicea). Nu am vazut doi bolnavi in acelasi pat si nu imi amintesc sa fi trimis pe nimeni sa aduca medicamente din afara spitalului.

          La spitalul Colentina, unde am fost secundar ()1972-1974), exista o biblioteca medicala superba, unde erau disponibile TOATE revistele importante din domeniul medicinii interne.

          • Harald spune:

            Well, prin 1984 pacienții stăteau uneori câte doi în pat și unele medicamente trebuiau aduse de-acasă. Doriți să susțineți că perioada comunistă s-a încheiat prin 1978 și că umătorii 12 ani au fost un fel de ”no man’s time”, deci nu trebuie trecuți în contul comunismului? :P

      • cezar spune:

        Nu va puteti” locui’ esecul vietii dvs in acea perioada.Asta,inabilitatea, fiind rodul educatiei comuniste.Iar despre sanatate ce Dumnezeu pina unde mergem cu minciuna…Sau o fi doar misiunea….

    • Absurdistan spune:

      Imi permit sa adaug, acestui comentariu excelent de la dl. Lalu:

      Justitia sociala (“social justice”) e o aberatie orwelliana precum “democratia socialista” care ni se preda pe vremuri la orele de socialism “stiintific”.

      In SUA deja s-a ajuns la chestii aberante – aplicanti de origine asiatica neadmisi in universitati, desi sint, pe medie, cei mai buni, in timp ce aplicanti “african-american” sint admisi aproape automat, cu rezultate submediocre. (Sigur ca asta e nedrept si fata de studentii negri cu adevarat buni, ale caror rezultate sint puse sub semnul dubiului prin aceste politici rasist “anti-rasiste”.)

      De fiecare data cind un criminal in serie “caucasian” (adica asa-zis alb) comite asasinate (de neiertat si abominabile, ca toate asasinatele), americanilor li se tin discursuri interminabile si… rasiste, despre “rasismul institutional” al “albilor” si despre nevoia de “justitie sociala”, se scuipa pe mormintele unor sudisti care, mai buni mai prosti, au luptat si au murit intr-un razboi in urma cu peste *150* de ani, presedintele “progresist” boceste, cinta cu voce tremurata manele la inmormintare etc. Acelasi presedinte care isi alege INTOTDEAUNA indignarile si bocelile in mod strict pentru victime care pot sa-i avanseze preferata “social agenda” (de exemplu Trayvon Martin, Freddie Gray, Michael Brown…. prin pura coincidenta, ei sint toti “african-american”).

      In acelasi timp, literalmente in fiecare saptamina, se petrec sute si sute de asasinate comise de criminali “african-american”… in majoritatea lor ignorate de presa sau mentionate rapid, in stiri de pagina 32, fara mentionarea etnicitatii criminalilor, ca nu da bine la “agenda”. Nu ar fi nimic de obiectat la aceasta lipsa de mentionare, pentru ca o crima nu este schimbata de nuanta pielii criminalului, daca nu ar fi atit de partinitoare si manipulatoare in sens propagandistic. Quod licet Iovi non licet bovi??

      Justitia – atit in ce priveste dreptul criminal cit si economic – nu este NICIODATA “sociala”. Nu este niciodata “rasiala”. Justitia nu e de stinga si nu e de dreapta. Nu e alba si nu e neagra. Nu e a bogatilor si nu e a saracilor. Ea poate fi numai individuala, aplicata, corecta. Daca are nevoie de calificative, de dreapta sau de stinga, nu mai este justitie, este mascarada, lupta de rasa, lupta de clasa.

      .

      • Peter Manu spune:

        “Social justice” este un termen de etica care inseamna “dreptate in societate” si nu are nici o legatura cu sistemul de justitie din Statele Unite.

        • Absurdistan spune:

          “Social justice” este un termen extrem de “loaded” (incarcat ideologic) in SUA, domnule Manu. Include aspecte de “dreptate” social-rasiala (vedeti exemplul cu aplicantii de la facultati) si contamineaza si sistemul de justitie.

          In spirit pur Orwellian, proponentii acestei caricature de “social justice” denatureaza pina la nerecunoastere orice idee de dreptate – in sensul ei clasic, oarba.

          Dincolo de faptul ca nu am nevoie sa imi explicati termeni din engleza, felul extrem de selectiv in care va amintiti dv. sistemul medical minunat-ceausist imi aminteste de nesimtitul de G. B. Shaw care, in toiul foametei din Uniunea Sovietica, facea misto de milioanele de morti declarind, la intoarcerea din vizita sa din URSS: “foamete? care foamete? n-am mincat in viata mea atit de bine ca in Rusia!”

          • Peter Manu spune:

            Desi traiesc in Statele Unite de 38 de ani, imi amintesc clar spitalele din Romania in care am lucrat. Biblioteci deosebit de bine inzestrate existau, stiu bine, si la Fundeni si la Institutul Cantacuzino. In plus, TOATE revistele medicale, din toate domeniile, puteau fi gasite la Centrul de Documentare Medicala (pe strada Polona) si la Biblioteca Academiei. Pot sa spun si ca, in ce priveste calitatea si impactul cercetarii clinice, lucrurile stateau mai bine inainte de 1989 decat dupa aceea. .

            • Harald spune:

              2015 – 38 = 1977. Chiar nu cunoașteți situația României din 1989. Vorbiți despre situația României din 1976 și pretindeți că oamenii trebuie să o aprecieze pe cea din 1989 cu gândul la cea din 1976.

              România a intrat pentru prima dată în încetare de plăți în 1981. Acela a fost anul când totul a început să se deterioreze în mod accelerat. Dar chiar și înainte de a pleca, ar fi trebuit să aveți cunoștință despre decretul din 1974 care a interzis vânzările private de terenuri, de exemplu. Și asta a fost una dintre binefacerile comunismului?

            • cezar spune:

              Domnule Manu la 70 si ceva de ani si dotat intelectual faceti va rog efortul de a discerne intre esecul dvs personal in aventura dezradacinarii si alienarii de neevitat pentru orice imigrant cu laringele “format” pe romaneste(in cazul dvs) si mizeria pe care ati parasit-o plecind din Romania.
              Luciditatea bine dozata ajuta “exit”ului.Succes!

    • Hantzy spune:

      Eh, dle Lalu, e mai convenabil să începeți cu sfârșitul atunci când începutul conține o afirmație directă, univocă și fermă: “comunismul a fost un regim criminal”. Dacă, așa cum spuneți, textul dnei Stoiciu e unul care se distinge prin claritatea sa, atunci cred că ar trebui citit în aceasta cheie, acordându-i autoarei măcar încrederea că a scris cu bunăcredință.
      Nu despre “binefacerile comunismului” e vorba în compunerea de față, ci despre viciile anticomunismului autohton, ăla cu caracteristici exhaustive, autoritare și autocratice, cel care cunoaște vinovații încă dinainte de judecată și recunoaște defetismul înainte de a se produce. Exact ca prin anii 50 ai secolului trecut.
      Asta pare a fi problema ideologică în România de azi: dreapta ii trasează obiective stângii, acuzand-o totodată de pe poziții de autoritate morală incontestabilă, iar stânga e prea ocupată să-și nuanteze poziția în raport cu acuzațiile aduse. Parcă-l aud pe Ponta numindu-l “fascist bătrân” pe dl Mihăeş, pentru ca ultimul să piardă timp dandu-l în judecată pe plagiator.

  11. S spune:

    Ar fi poate justificata teama fata de revenirea comunismului daca ar exista un partid de extrema stanga cu sanse cat de cat de luat in seama de a accede la putere, pe cale democratica sau nu. Dar nu exista asa ceva. Paradoxal, dar exact asta e motivul principal al existentei anticomunismului si anticomunistilor din Romania. Nu o trauma istorica care nu mai trece, nici fuga de realitate, ci lipsa oricarei perspective de revenire a unui asemenea regim.
    Cand esti pitic, poti injura si scuipa dusmanul cazut, mort sau inexistent. Daca esti zmeu, doar cand il ai in fata, maret si amenintator, te bati cu el vitejeste, ori faci pact cu el, luandu-i in considerare pretentiile, alaturi de ale tale.
    Dar nici comunismul international nu mai e ce-a fost odata, a devenit si el pitic prin ce-si propune el azi. Redistribuire mai echitabila, drepturi ale homosexualilor, egalitate in drepturi, bunastare materiala acceptabila pt cei mai multi? Asta o poate face si democratia si capitalismul, uneori chiar f bine, fara costurile sociale ale unei schimbari sociale dramatice.
    Lipsesc ideologiile, lipsesc marile conflicte, lipseste un razboi (rece) crunt si dur. Rusia de azi n-are ideologie, nici suflu mesianic, USA si aliatii lor sunt condusi de finante, China, ultrapragmatica, isi vede doar de propriul interes de dezvoltare economica. Nimeni nu mai salveaza omul si lumea. Iar ea se duce la vale. Duca-s-ar, daca s-ar salva omul…

    • Mihai spune:

      Whhaaaaaaaaaaaatttttttttttt????
      Eu nu inteleg ce cititi dumneavoastra.
      Esenta comunismului (Marx), prin manifestele si scrisorile sale, a indemnat la epurare si genocid. Nu inteleg cum poate fi luata in discutie o asa abominatie, Poate iese mai bine? Inlocuim epurarea prin gulag cu eutanasierea (sa fim moderni)?

      • S spune:

        @Mihai
        Nu e vorba de nicio iepurare, de nicio tanasiere, stati linistiti la locurili voastre. E vorba ca lumea, lasata in voia evolutiei libere, pare sa se duca la dreacu, cu pasi repezi si siguri, in dorinta impetuoasa a oamenilor de parvenire materiala.
        Daca e sa mai cred intr-o schimbare a directiei, ea va veni odata cu un nou “om nou”, care sa nu semene nici cu cel comunistoid dedicat trup si suflet partidului si statului, nici cu cel kkpitalist dedicat pana la ultima suflare propriei chivernisiri strict materiale.
        Iar asta nu-i posibila decat intr-o lume noua, in care relatiile interumane sa nu fie cele dictate de interesu care poarta fesu (a se citi acumulare peste acumulare sub couru propriu si-n detrimentul celorlalti) fiin’ca, nu-i asa, bogatia relativa presupune ca ce ai tu in plus sa fie un sut in cour dat celorlalti, sa-si adune si ei, altfel trezindu-se marginali.)
        Iar pt toate acestea e nevoie de-o ideologie. Ca religiile, antemergatoare, au ramas la nivelul de povesti.
        Si-apoi, de-o lupta. Cea mare! :) )

        • Vlad spune:

          Pana la ideologie observatiile sunt pertinente. O ideologie nu face decat sa fragmenteze realitatea … ori realitatea e inclusiva si nu exclusiva.

          Intelegerea, constientizarea si actiunile oamenilor rezultate din aceasta intelegere constituie motorul care impinge lumea inainte.

        • dana eugenia spune:

          comentariul dumneavoastra este inca o dovada ca cine nu e capabil sa acumuleze un capat de ata, este invidios pe cei care reusesc sa aiba tv color ;)
          si ca vor ca cineva sa LE DEA si lor o bucatica din ce-a muncit vecinul, macar niste lapte, inainte sa ii omoare capra – sau altfel … se vor rascula pentru dreptul lor de-a avea tv color in anul 2015

          Janis Joplin: “lord, won’t you buy me a mercedes benz / my friends all drives porsches / I must make amends … lord won’t you buy me a color tv / will wait for delivery each day until three

          simt nevoia sa o mai spun inca o data: comunismul reprezinta proiectia in istorie a resentimentului slugilor – dixit by plesu&liiceanu

        • S spune:

          @ Vlad
          Pledam desigur pt o ideologie cat mai cuprinzatoare, mereu deschisa unei tot mai profunde intelegeri a realitatii umane si generale, nu pt una rudimentara si inchistata, de secol 19.
          In lipsa oricarei ideologii, capitalismul decade-n simplu joc de monopoly, iar democratia decade in simpla supunere in fata majoritatii. Care majoritate, in lipsa unor repere de principii, poate fi facuta sa vrea orice, de la eutanasiere la genocid si epurare, cum se temea un preopinent.
          Ei bine, acele principii primordiale tin de existenta unei ideologii. Sau deriva mai mult sau mai putin direct din religie. Eu asa consider.
          @ dana eugenia
          Da’ poate-s un sfant, si nu pot sa acumulez niciun capat de ata ca nu ma-ndeamna inima. :) Unul gata sa anunte apocalipsa – ca schimbare-a vremurilor! ;)
          Comunismul reprezinta proiectia in istorie a resentimentelor slugilor, spuneau cei doi filosofi?
          Inteleg ca dvs, boieroaica de vita veche, va ganditi ca va invidiez televizorul color, in lipsa caruia eu sufar. Ba chiar sa ma revolt sunt in stare, credeti, ca o sluga nerecunoscatoare, si sa va fur televizorul.
          Nu-i greu de observat ca invidia si resentimentele slugilor merg mana in mana cu mandria si autoadularea – la fel de prostesti daca le considerati asa- ale posesorilor de bunuri materiale, ca doua fatzete ale aceleasi monede. Care nu ma intereseaza pe mine, ca altele-mi sunt valorile, alta mi-e comoara la care aspir.

      • DGherea spune:

        Dl. Mihai,

        Imi dati si mie un exemplu din scrierile lui Marx privind instigarea la epurare sau genocid?
        Vreau sa arat concret celorlalti aceste texte ale lui Marx.

        Multumesc

        • CarmenD spune:

          Mao a spus: „Filozofia marxistă este o filozofie a luptei”.
          Ideea de a folosi revoluţia cat mai insangerata pentru a acapara puterea politică, pentru a distruge vechiul aparat de stat şi pentru a fonda o noua dictatură, izvorâtă din teoria marxism-leninism-ului, surade mintilor criminale. Aceasta este exact rădăcina răului în marxism şi leninism.
          Ce spunea Iliescu anul trecut in decembrie: “Trebuie ca poporul să acţioneze ca o forţă ordonată şi organizată. Să se vadă că aici se face ordine, cu contribuţia, cu participarea, cu prezenţa oamenilor muncii. Cu participarea activă a poporului, şi nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti. N-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai, numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară.”
          A vrut-o cat mai cu sange bolsevicul („sau e revolutie sau nu e”), a vrut-o asa cum a si declarat “veritabila”, cu “legitimitate istorica”, “forta”, “esenta revolutionara”.

          “Eliminarea conceptelor de bine şi rău, conform lui Marx, serveşte la răsturnarea completă a suprastructurii vechii societăţi.” (Noua Comentarii despre Partidul Comunist)
          Cand chiar conceptul de natură umană este respins, ca in societatile comuniste, cand binele şi răul nu mai sunt recunoscute…. nu mai poti discerne intre bine si rau, moralitatea nu mai exista, ganditi la un echilibru in societate, siguranta… viata?

  12. r2 spune:

    “Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire – toate astea sunt tot atatea achizitii din perioada de dinainte de 1989, care nu sunt derivate din esenta statului totalitar, care nu au nici o legatura cu crimele comise”

    Argumentul dvs suna in felul urmator. De ce se incapataneaza unii sa nu vada si meritele jocului piramidal Caritas de la inceputul anilor 90? Da, exista si aspecte negative. Multa lume si-a pierdut agnonseala de o viata, lucru cu care nu suntem de acord – ca sa fie foarte clar. Dar de ce sa nu vedem si aspectele pozitive? De ce sa fim atat de obtuzi? Nu e clar ca acelasi fenomen Caritas a dat multora castiguri pe care nu aveau cum sa le fi primit vreodata de la vreo banca, multi dintre ei oameni saraci si plini de nevoi? Nu e clar ca cu banii aia au putut trai mai bine, si-au cumparat case etc? De ce e asa de greu sa recunoastem aceste merite?

    Argumentul e gresit, daca mai e nevoie sa o spun, pentru ca in ambele cazuri aspectele pozitive si negative vin la pachet, legate strans printr-o relatie de cauzalitate.

    • Hantzy spune:

      Orice sistem vine cu bunele și cu tarele sale. La pachet. Ideea nu e că ar avea deci și aspecte negative, ci ponderea în care acestea apar. Aceeași imagine a (d)efectului piramidal o am când mă gândesc la Scornicești sau la ministeriatul dnei Udrea. Chiar și numărul mare de magistrați ai președintelui Băsescu îmi pare neavenit, când ma gândesc la școlile și spitalele închise, la miliardele împrumutate. Cum spuneai: legate cauzal, strâns, la pachet.

  13. Andreea Marculescu spune:

    Nu cred ca acest articol se vrea o rememorare nostalgica a vietii in comunism, indiferent ce inseamna aceasta sintagma (viata cotidiana, sociala, politica). Din contra, articolul militeaza pentru o atentie historica fata de anumite subiecte sensibile din prezent (somaj, criza invatamintului, a sanatatii) fara a fi tributari eternului binom: un “atunci” comunist unde eficacitatea si calitea nu erau adevarate standarde si un “acum” capitalist prin excelenta de succes. Mai mult, mi se pare ca Victoria Stoiciu pune punctul pe i antunci cind remarca faptul ca memoria colectiva a comunismului are nevoie de un vocabular critic mult mai nuantat care explica practici sociale de “atunci” si de “acum.” Cum intelegem viata anumitor categorii sociale produse de comunism, proletariatul industrial al anilor ’80, de exemplu, care acum in 2015 fac parte dintr-o noua categorie quasi-inexistenta inainte de ’89, anume emigrantii? Cum putem intelege sentimentele colective de depresie, jena, rusina ce predomina in culturile urbane post-industriale din fostele centre carbonifere, de exemplu? Da, comunismul este o trauma, dar pentru a fi inteleasa si decorticata necesita pshihanalisti mai buni.

    • casandra spune:

      Aveți dreptate, Dna Stoiciu nu practică aici un discurs nostalgic. Dar fluieră binișor în biserica ”anticomunismului”. Reacțiile sunt pe măsură, chiar dacă unora le-ar putea a fi irațional de violente. Au rațiunea lor. În fond, ”anticomunismul” a fost aproape complet capturat de cei care au făcut din el o carieră, un nume, o identitate, chiar o apartenență… Traumele pot fi vindecate prin analiză profesionistă, iar comunismul real este o traumă pentru societatea românească. Dar o societate vindecată prin analiză profesionistă, prin înțelegerea traumei, nu-și mai remunerează ”specialistul”. Ei, abia asta ar fi o traumă de nesuportat pentru ”specialiști”!

  14. Dan Neumann spune:

    Apreciez curajul doamnei Stoiciu, mai ales pe o platforma cu tot felul de credinte si idiosincrazii de dreapta. Nu faptul ca anticomunismul este o analiza cu valente teologice e problema, iar aici cred ca doamna Stoiciu exagereaza un pic. Problema este ca nu avem o analiza mai nuantata a impactului sociologic si economic, nu neaparat ideologic, a regimului. Stim cate ceva de la Bogdan Murgescu si Axenciuc, avem studii despre bazinul metalurgic al Hunedoarei in anii ’50, sunt studii la IICCMER valoaroase in acest sens, dar mult prea macro in genere.

    Pe de alta parte, anticomunismul justitiar de azi este un mod subtil de a ecrana problemele sociale URIASE din Romania. Saracia, emigrarea, somajul mascat, pensii la limita subzistentei, inegalitatile economice suparatoare, frustrari colective si umilinte sociale la tot pasul, toate sunt puse pe seama mostenirii vii si reale a regimului comunist. In loc sa privim situatia de azi in termenii unei societati capitaliste, ne comportam ca domnul Razvan Lalu: raul este comunismul. Si? Ce facem? Cum rezolvam situatia domnule Lalu? Tanguind pe marginea securistilor, a PCR-ului? Ce facem practic? Aici nici doamna Stoicu nu stie sa ne raspunda.

    Oricum, valoros articolul. Multumim!

    • Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

      Aceasta este într-adevăr o problemă crucială: la ce folosește practic anti-comunismul, în ce măsură acest tip de reflecție poate ajuta la rezolvarea problemelor majore ale României post comuniste ?

      Răspunsul depinde, ca întotdeauna, de formularea întrebării, dar și de definirea conceptelor cardinale. În cazul nostru, trebuie înțeles că România este o țară marginală, înapoiată, mizerabilă (mizerie = săracie nedemnă), menținută de forțele interne conducătoare într-un sistem hibrid și fragil, destinat raptului și prădării sistematice. Dacă la aceasta mai adăugăm și faptul că mediul internațional, economic și politic, este extrem de coroziv (așa cum a fost întotdeauna în istorie), sistemul de piață globalizat fiind neiertător cu cei slabi și încercând să profite cu sălbăticie de orice ocazie legală ori legală de maximizare a profitului, atunci înțelegem că România n-are nici o șansă de ridicare din mocirlă: trădată și spoliată din interior, profitată la sânge din exterior, țara nostră va urma cursul destinat lumii a treia. De reținut că sitemul economic și social din România nu este unul capitalist, ci un hibrid. Nu capitalismul mondial este responsabil pentru mizeria din țară, ci clica dominantă de origini securist-activiste.

      Odată definită situația, ne va fi acum mai lesne de identificat cauza răului, care este eminamente internă, factorii externi nefăcând decât să profite de slăbiciunile și racilele interne. Or, dacă analizăm din cine este formată clasa asupritoare și predatoare românească (politicieni, „oameni de afaceri”, mari funcționari publici, etc) sare în ochi continuitatea de nezdruncinat între regimul comunisto-securist și cel actual.

      Răul este așadar identificabil cu ochiul liber și de prima facie, el rezidând în continuitatea structurală și personală a comunismului. (Continuitatea structurală, peretuarea structurilor instituționale, mentale și comortamentale este o temă vastă, necesitând o analiză pe măsură, imposibilă aci).

      Identificând de unde ne vine răul, soluțiile împotriva sa sunt elementare: eradicarea instituțională – mai dificilă, dar strict necesară – dar mai ales personală a rețelelor provenite din vechiul regim.

      În acest sens, anti-comunismul este un instrument teoretic indispensabil discernerii răului prezent, prin raportarea la răul comunist trecut și atotprezent. Anti-comunismul teoretic oferă mai ales celor sub 45-50 de ani, analizele și informațiile necesare înțelegerii corecte a prezentului. Prin aceasta el este de o acută actualitate și de mare valoare practică.

      Foarte pe scurt: în România răul absolut a fost comunismul. Acest rău se perpetuează și azi, direct sau indirect, el fiind cauza stării actuale. Combătând teoretic și practic urmele acestui rău, vom putea întrezări eventual ieșirea spre civilizație.

      • Dan Neumann spune:

        In acest comentariu sunt PERFECT de acord cu Dvs.

        • dusu spune:

          gratioasa trecere de partea cealalta in cazul aceluiasi subiect ! ha ha ,dar nu i ciudata
          in patria comunistului de la Antwerpen care condamna regimul comunist, sa treci senin in tabara opusa, e ceva obisnuit.
          consecventa,incredere,responsabilitate ! ce s astea ?
          intoarcem armele si sintem intodeauna de partea cistigatorului
          pina in dec 22,89 trebuia sa te feresti sa vorbesti orice cu oricine despre viata de zi cu zi
          in doua zile,23-24, nu mai incapeai de anti ceusisti, apoi in timp deveniti anti comunisti

      • dana eugenia spune:

        … clar si la obiect … chapeau bas!

      • Hantzy spune:

        Da, asta ar trebui să fie anti-comunism. Dar întrebarea mea este: avem așa ceva în România?
        Răspunsul onest este nu, dle Lalu. La noi anticomunismul e așa cum îl descrie autoarea, lipsit de vocatie, ineficient și cu valențe de activitate economica de nișă, prea preocupat de adjudecarea unui patent de primordialitate, un obiectiv sterp, eșuat prin intermediul unui fost demnitar al statului comunist, membru al cabinetului Dascalescu.

    • dusu spune:

      domnule Neumann; io am inteles comentariul d nului Lalu ca o explicatie data unor subiecte parcurse in articol si prezentate de o maniera copilareasca de doamna Stoiciu, nicidecum de o minie proletara impotriva comunistilor !
      dvs,d na Stoiciu,probabil d nul Lalu ca multi romini doriti sa stiti :” Ce facem? Cum rezolvam situatia domnule Lalu? Tanguind pe marginea securistilor, a PCR-ului? Ce facem practic? Aici nici doamna Stoicu nu stie sa ne raspunda.” ori d nul Lalu ajuta la perceptia justa a realitatii, pe cind dvs vorbiti de o societate capitalista in patria comunistilor care au cistigat “revolutia intregului popor” :” Pe de alta parte, anticomunismul justitiar de azi este un mod subtil de a ecrana problemele sociale URIASE din Romania. Saracia, emigrarea, somajul mascat, pensii la limita subzistentei, inegalitatile economice suparatoare, frustrari colective si umilinte sociale la tot pasul, toate sunt puse pe seama mostenirii vii si reale a regimului comunist. In loc sa privim situatia de azi in termenii unei societati capitaliste:”

  15. dusu spune:

    un comentariu mult peste articol al Domnului Lalu
    virsta,educatia si inteligenta sint factori care determina intelegerea lumii in care traim
    pe doamna autor am mai citit o cred,dar acum realizez care ii sint limitele
    de la controversa comunism-anti comunism ce poate exista la coltul blocului,autoarea face o demonstratie de aceeasi valoare,desi limbajul e mai licentiat:”Deci, ce este suparator in discursul anticomunist de la noi?

    Mai intai, caracterul sau irational, care incrimineaza o data cu totalitarismul comunist si aspectele pozitive ce au caracterizat perioada comunista si care nu tin defel de esenta unui stat totalitar sau comunist, ci mai degraba de viziunea unui stat social. Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire – toate astea sunt tot atatea achizitii din perioada de dinainte de 1989, care nu sunt derivate din esenta statului totalitar, care nu au nici o legatura cu crimele comise, dar care sunt azi rejectate si aruncate la gunoi, fiind asimilate brutal comunismului. Nu poti sa vorbesti la ora actuala despre justitie sociala fara sa ti se puna in carca eticheta de comunism, deci de anti-democrat.”
    doamna autor: intii,corect ar fi fost sa scrieti comunistii au….,nu comunismul ! ptr ca mai incolo folositi anticomunistii si nu anti-comunismul ! cred ca astfel tinarul patriot romin va intelege mai bine.
    io zic ca da ! comunistii au facut o modernizare rapita a patrie; cit de profunda e ? se vede ! vizitati Africa ! ajuta la intelegere
    acum ca dvs uitati scopul principal al comunistilor, cind enumerati aspectele pozitive ale perioadei, asta ori se poate intelege ca o manipulare,ori nivelul dvs de intelegere a perioadei este limitat
    le a luat pe rind Domnul Lalu;io m as opri la mobilitate,ptr ca am trait in Ardeal;orasul meu multicultural e azi un tirg poate la fel ca o ctitorie din Regat.sigur,asupritorii care au trait sute de ani acolo, n aveau dreptul,ca nu i asa rominul decebal o fost primul.pamintul era al poporului si omu a trebuit sa l restituie poporului.azi poporul a cumparat pamintul care odata a fost al unui evreu sau neamt sau ungur sau chiar ardelean valah

  16. DGherea spune:

    Romanii traiesc acum in capitalism sau in comunism?

    Sper ca romanii sa mai aiba rabdare suficient si sa astepte binefacerile capitalismului.
    Din pacate pana acum nu s-au facut simtite.
    Peste 50% din romania traiesc la imita saraciei. Eu cred ca ca ca. 80% din romani traiesc de la un salariu la altul cheltuid ca. 300 eur/luna.

    Din ce vad eu la prietenii mei, acestia nu mai viseaza la un venit ca in “capitalism”, 1500-2000 eur/luna. Ei nu mai mai cred/asteapta binefacerile capitalismului, de aceea migreaza toti in alte tari capitaliste “adevarate”. Doar tarile bogate sint capitaliste, Brazilia, India, Indonezia, Mexic, Turcia, Rusia, Nigeria, Argentina, Thailanda, etc. nu sint capitaliste adevarate.
    Cele capitaliste sint tarile bogate, SUA, Germania, Elvetia, Franta, chiar si Suedia e totusi capitalista. Grecia nu mai e capitalista.
    Nu sintem siguri daca Portugalia e capitalista. De asemena unele zone din SUA foarte sarace, nu sint capitaliste, Detroit sau Puerto Rico sau suburbii New York, sau state din sud, etc. Acelea sint socialiste.

  17. berenger spune:

    „Deci, ce este suparator in discursul anticomunist de la noi?

    Mai intai, caracterul sau irational, care incrimineaza o data cu totalitarismul comunist si aspectele pozitive ce au caracterizat perioada comunista si care nu tin defel de esenta unui stat totalitar sau comunist, ci mai degraba de viziunea unui stat social. Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire – toate astea sunt tot atatea achizitii din perioada de dinainte de 1989, care nu sunt derivate din esenta statului totalitar, care nu au nici o legatura cu crimele comise, dar care sunt azi rejectate si aruncate la gunoi, fiind asimilate brutal comunismului.”

    cum niște oameni cultivați, în frunte cu habermas, m-au învățat că un argument e valid în orice condiții, înseamnă că, dincolo de crimele sale, trebuie să vedem ca pozitiv în legionarism lupta împotriva agresiunii sovietice, sau faptul că a dezmorțit și dezvoltat atâtea minți luminate, sau chiar programele sociale ale legionarilor, mai ales în rural. nu sunt sigur că o asemenea abordare ar fi pe placul dnei autor, ca și pe placul celor care gândesc așa ca ea.

    • Hantzy spune:

      Cum nu există perfecțiune în vreun regim pe care omenirea l-a experimentat în decursul istoriei sale, iar niciunul nu a mulțumit pe toată lumea, toate creând și nedreptăți majore, oricărui regim i se pot găsi puncte nevralgice și altele pozitive. Și poți astfel ajunge sa compari regimuri având ideologii complet diferite, impunând o analogie neconformă, minimizand și maximizand caracteristicile în funcție de convingerile proprii.

      • berenger spune:

        nu e o analogie neconformă, ci o utilizare a aceleași linii argumentative folosite de autoare: „nu trebuie să fim superficiali în interpretarea regimurilor politice, ci să cercetăm posibilitatea binelui dincolo de răul manifest”. ideea e că abordarea e fundamental greșită (și nu depășește nivelul discuțiilor a doi bătrânei nostalgici dintr-un parc oarecare, discuțiile ale care încep cu „ce bine era, toți aveau case, servici și nu erau atâția golani!”), tocmai pentru că, în felul acesta, orice crimă politică devine scuzabilă sau, măcar, interpretabilă, în numele unor efecte pozitive. problema e alta la comunism, și la orice alte regimuri totalitare sau autoritare: nu s-au putut menține decât prin crimă ridicată la nivel de politică de stat și prin încălcarea drepturilor fundamentale, indiferent de idealuri sau promisiunile fondatoare

        • Hantzy spune:

          Răspunsul îl oferă chiar autoarea articolului: “cred cu tarie ca in politica, ca si in viata, scopul nu scuza niciodata, dar niciodata mijloacele.”
          E ineficient sa încerci o reducere la absurd ignorând cele afirmate în textul ce dorești să-l amendezi.

          • berenger spune:

            să fim serioși, asta-i o încheiere în coadă de pește, ca să mai atenueze brutalitatea tâmpeniei enunțate în articol, pentru că tot articolul fix asta spune: unele mijloace scuză scopul

            • Hantzy spune:

              Sorry, răspunsul meu e intercalat pe mainstream, dintr-o eroare ce-mi aparține.

  18. Adriana S spune:

    Am citeva intrebari cu privire la realitatea pe care autoarea pretinde ca anti-comunistii o neglijeaza. Realitatea Romaniei acum este Ponta. Cine a scris despre Ponta, Liiceanu sau stingistii? Cine a deconspirat gogoasa din 2012? Stingistii cumva? Cine sint lasii, cine a stat la caldurica USL-ului? Voi, stingistii, nu vorbiti despre realitate, ci folositi lucruri din realitate, saracia, marginalizatii, nedreptatile, ca sa va construiti pe ele, cu cinism, elucubratiile. Romania e praf si pulbere din multe puncte de vedere, dar ceva functioneaza mai bine ca in alte parti: gargara neocomunista nu are succes! Ghinion!

  19. adrian rusu spune:

    Avem anticomunism, dar nu avem comunism. Este un fel de patafizica romaneasca („stiinta solutiilor imaginare”). Sunt o multime de erori mai sus: 1. Nu a fost un regim FUNCIARMENTE asasin. Intentiile initiale (funciare) erau bune. 2 A dorit exterminarea „burgheziei” ptr ca aceasta extermina, la randul ei, „clasa muncitoare” – nu era de amorul artei. 3. Exista un text de Marx in care zice ca o revolutie in Rusia ar fi prematura- conceptul de baza era ca trebuie sa se faca in tarile cap. dezvoltate. 4. Dupa „revolutii”, speranta de viata si sanatatea unei bune parti a populatiei („masele”) au crescut, nu au scazut. La noi, pana prin `80. 5. Idem ptr. nivelul de instructie si ptr multe altele. Daca ne-apucam sa argumentam ceea ce, de fapt resimțim, ar trebui macar sa respectam adevarurile simple. Daca ramanem la credinte, convingeri, lubii….etc nu e nevoie de niciun argument, ajung racnetele. …(nu mai stiu ce numar). „Blocurile” sunt o solutie de locuire proasta si ieftina UNIVERSALA. Nu stim sa facem altfel (sunt arhitect) decat sa punem oamenii claie peste gramada. Daca cineva stie altfel, sa o faca. Suprafete unui bloc din Vaslui, facut in 1970, sunt NET mai mari decat ale unui BUN apart. din Macon, sa zicem, echivalent. (pretul e de Nșpe ori mai mic).

  20. Nautilus spune:

    Răsvan Lalu: ”Mobilitatea socială crescută s-a născut din strategia de creare a unor largi mase de peoni, proletari total dependenți de stat, aduși cu milioanele de la țară, rupți de cultura și demnitatea lor, transformați într-o masă de hibrizi fără rost și fără temei, lipsiți de repere culturale și morale, carne vie destinată formării omului nou”

    Nici mobilitatea socială și nici stima de sine nu au existat, au fost iluzii. Ideea de mobilitate socială în vremea repartiției la țară și a buletinului de București era ridicolă.

    De fapt, forța care a ținut la un loc regimul a fost imobilitatea socială: împărțirea rigidă pe caste. Muncitorul era muncitor, doctorul era doctor și șoferul era șofer. Căsătoria prin recomandări ale rudelor și vecinilor, în aceeași castă, cariera bazată pe pile, turnătoriile și șicanele, nu doar în fața organelor de stat, ci și ale oamenilor între ei. Tocmai fiindcă știau foarte bine că sistemul de sănătate în care mori cu zile era o oroare, că milițianul e un cretin care dă cu pumnul și că vecinii sunt niște bețivi, omul era dresat din copilărie să se auto-cenzureze. Știa cu cine trebuie să vorbească și cu cine nu, unde să nu pună mâna, cu ce fel de unelte și aparate nu trebuie să se joace. Să nu ai de-a face cu Gigel de la colț, că e bețiv, și nici cu Dorel de aici de pe stradă, că e hoț. Dacă ai ieșit cu Suzi, ”te-am văzut cu curva aia”.

    ”Generația smartphone” e gata să plătească în bani, mașini, muncă, pile, propagandă, orice i se cere, numai să nu mai trebuiască vreodată să se auto-cenzureze.

  21. euNuke spune:

    Măi elementelor, măi oameni buni, păi v-a oferit Partidul ideologie cu surprize juma de secol şi voi tot nu sunteţi mulţumiţi, ba vă şi manifestaţi obsesiv-compulsiv reacţiunea cu iz de cuib mucegăit? Unde e orgasmul colectiv de altădată, ai? Păi mai munceşte careva astăzi cu bucurie şi pe dejaba ca odinioară, in lumea de basm a lui gheorghe dejeu -cea plină de brigăzi de beţi-frumoşi şi lene-consătene? Ia mai lăsaţi farafastâcurile astea capitaliste şi puneţi mâna pe târnăcop, pardon, pe tastatură, să înfăptuim socialismul, in varianta cea mai evoluată şi cea mai ştiinţifică pe care lumea o cunoscut-o…cea ioropeană!

  22. victor L spune:

    ” Da, comunismul este o trauma, dar pentru a fi inteleasa si decorticata…”
    Dar daca este o trauma, ce nevoie am sa-l inteleg si sa-l decortic? cind l-am trait si a traumatizat si omorit milioane de oameni! Pentru ca unii intelectualii nu au altceva mai bun de facut? S-o faca intelectualii vestici care au asistat ca la teatru.
    Este ceva de genul cind criminalul cere ingaduinta sa ne spuna unde a gresit, iar daca ii oferim inca o sansa, nu va mai gresi.

  23. Paun Al spune:

    Pe de o parte afirmati corect , spun eu
    “comunismul a fost un regim criminal….
    crima politica se afla peste tot la originea acestor regimuri,
    fiind ridicata la rangul de politica de stat. ”
    Pe de alta parte laudati dictatura comunista prin
    “aspectele pozitive ce au caracterizat perioada comunista …
    Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta,
    locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire –”

    Cum in lumea asta totul are un pret , nu tineti deloc cont
    de pretul platit de populatie si de efectele dezastruoase asupra oamenilor :
    lipsa libertatilor fundamentale , crima , tortura , mutilarea psihologica …
    a caror efecte se vad si acum dupa 25 de ani .
    Pana la urma este o chestiune de optiune :
    traim intr-o “jungla reglemetata ” , in capitalismul democratic
    in care fiecare are libertatatile societatii democratice ,
    ca si sansa , sau riscul de a se descurca mai bine sau mai rau .
    Sau optam pentru o “menajerie ‘ comunista ,
    in care suntem limitati in tarcul nostru , in cea ce putem spune , gandi ..
    pedepsiti i fara mila daca nu ne conformam ,
    primim “servici ” educatie …asa cum considera stapanii menajeriei ca trebuie sa ni le dea …
    si suntem multumiti sa traim asa .
    La dv inca nu este clara optiunea ?

  24. Absurdistan spune:

    .

    “Dar oare de unde vine azi amenintarea principala, dinspre Cuba comunista sau dinspre un sistem economic capitalist care creeaza nedreptati din ce in ce mai mari, in care capitalismul de cazino pune in pericol stabilitatea sistemului actual si in care nesiguranta zilei de maine atinge cote angoasante ?”

    Daca reprosez ceva “sistemului economic capitalist” este ca, in numele libertatii, alimenteaza cu burse, functii si – horibile dictu – DOLARI paraziti, demagogi si anti-capitalisti de mucava, care propovaduiesc rubla dar se lafaie in euroi, care cinta binefacerile “social justice” *** ale Cubei dar nu se muta acolo. Sicofanti care se scalda in prosperitatea unor sinecuri alimentate tocmai de capitalismul impotriva caruia peroreaza gregar.

    __________
    ***Educati-va: nu exista “social justice” mai mult decit exista “racial justice”. Justitia e justitie. Daca trebuie ca judecatorul sa compenseze pentru “statutul social” (vezi comunismul) sau “statutul rasial ” (vezi nazismul, legionarismul) justitia nu mai e justitie, e activism corrupt, de dreapta sau de stinga nu conteaza.

    A propos, draga duduie, nu este nici o contradictie, pentru un om informat, sincer si decent intre a detesta profund comunismul si a detesta profund extrema dreapta/nationalismul demagog/legionarismul.

    In inima noastra este destul loc pentru a constata RAUL ambelor. N-avem nevoie de diversiuni, intr-o directie sau cealalta.

    .

  25. DanC spune:

    In discutia de mai sus nu s-a amintit faptul ca ideologia/filozofia comunista e gresita. Esentialmente e o timpenie sa fie totul la turma, in grup. Da, e minunat la modul fantastic: proprietatea comuna a muncitorimii asupra mijloacelor de productie blah blah blah. Insa omul are innascut instinctul de proprietate. Sint bebelusi care nu stiu inca sa spuna ‘mama’ insa tin la o jucarie, stiu ca e a lor si nu ti-o da din mina cu una cu doua.
    Deci sa impui timpeniile gen “bun al intregului popor” tuturor e complet aiurea.
    Si mai stim ca nici-o incercare de comunism/socialism nu a reusit, toate s-au dus naibii. Au mers pina au consumat toti banii luati mai mult sau mai putin cu forta de la “ticalosii” de capitalisti/mosieri.
    Comunismul e o mizerie la fel de mare ca national-socialismul.

  26. Stefani spune:

    Si daca ajungem la concluzia ca regimul comunist a fost unul criminal DAR a avut virtutiile sale, putem sa il acceptam? Putem sa il recomandam? Putem sa il readoptam?

    Dupa parerea mea raspunsul este NU. Din doua motive.

    In primul rand, caracterul criminal al regimului comunist si beneficiile acestuia identificate de autoare sunt indisolubil legate. Tot capitalul public utilizat a fost obtinut prin expropriere, insotita de cele mai multe ori de violenta si crima. Nici nu se putea altcumva, deoarece nimeni nu ar fi renuntat de buna voie la proprietatile detinute. Ce nu a fost expropriat (de exemplu, economiile oamenilor) a fost decimat de cele doua denominari realizate dupa 1947. Astfel, toata lumea era saraca dar egala!

    In al doilea rand, asa cum a observat si Rasvan Lalu, in comunism oamenii beneficiau de multe servicii si bunuri publice, dar calitatea lor era proasta si productia lor ineficienta. De exemplu, educatia era bazata exclusiv pe memorare (de date, locuri, formule) si pe frica, copii primeau multe informatii inexacte din motive propagandistice, creativitatea elevilor nu era stimulata in niciun fel. Despre mobilitate sociala nu putea fi vorba dupa parerea mea atata timp cat nu exista proprietate privata. Cum masori pozitia sociala a unui om daca nimeni nu detine nicio avere?

    Nu este vorba despre nicio obsesie anticomunista. Este vorba despre faptul ca regimul comunist nu putea sa fie de succes in niciun fel. Suprimarea initiativei private, a creativitatii, a individualitatii poate fi impusa doar prin violenta si duce la rezultate suboptime la nivel social.

    • Nautilus spune:

      Regimul care suprimă inițiativa individuală și te pune să înveți lecția ca papagalul funcționa diferit în diversele părți ale țării, după cum și lipsa bunurilor, locurile de muncă de 3 parale, accesul la informație etc se manifestau diferit.

      Un exemplu: nici ca elev în București în anii ’80, nici ca elev într-un liceu de cocalari în anii ’90, nici ca student, nici ca angajat, n-am auzit vreodată expresia ”te uiți la mine ca la mașini străine”. Niciodată. Prima dată am văzut-o pusă pe hârtie în 2007, și atunci nu mai avea logică, fiindcă aproape oricine era salariat și putea face un credit sau un leasing și-ar fi permis o mașină modernă, nu mai erau rarități.

      În București, Constanța sau alte municipii, ”a te uita la ceva ca la mașini străine” era cam absurd. O mașină nu era navă spațială. Existau multe cu 12-B-xxxxx, cu numere de CD și TC, sau chiar înmatriculate aici de unii ceva mai avuți și mai piloși.

      O astfel de expresie nu o putea inventa decât unul venit din cine știe ce colț de țară unde orice fel de mașină era lux.

      • Harald spune:

        Aveam colegi care o foloseau, în clasele V-VIII, asta fiind prin 1980. Școala unde învățam era foarte aproape de căminele cu studenți arabi și mașinile străine erau atracția zilei pentru toată puștimea. Studenți străini fuseseră și înainte de 1980, dar erau de prin Ciad și Gabon. Aceia nu aveau mașini, vindeau țigări prin față pe la hoteluri.

        În liceu deja nu mai folosea nimeni expresia și ea nu ar fi trebuit să apară niciodată într-un ziar. Dar probabil corespundea nivelului de educație al acelui jurnalist.

  27. Marian Grigore spune:

    Era evident ca dna Stoiciu este, sa zicem, de stanga. Cu aceasta ocazie, s-a dovedit ca este un apostol leninist.
    A face niste giumbuslucuri gazetaresti (nu le numesc retorice pentru ca as jigni memoria lui Aristotel) pentru a scoate in evidenta, zice dna Stoiciu, aspectele pozitive ale comunismului, mi se pare o jignire profunda nu numai la adresa celor oprimati in mod special de regimul comunist ci la adresa intregului popor roman. Asta pentru ca o mare parte din tarele si problemele Romaniei de azi se datoreaza sau au fost agravate de comunism. Aici se pot da numeroase argumente, multe foarte bune se regasesc deja in comentariile de mai sus.
    Chiar acceptand discutia (nu argumentul), ne putem intreba: cum se compara realizarili (sic!) asa-zis pozitive cu progresele facute de altii in acelasi timp? Cum se compara aceleasi “realizari” cu toate distrugerile, in special spirituale, culturale, a elitelor si valorilor autentice, urmarite de comunisti ca strategie deliberata de subjugare si spalare pe creier a maselor?
    Pentru a pune lucrurile in perspectiva, nu trebuie decat sa ne uitam la Germania. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Germania era o tara distrusa. Traiectoriile urmate de RFG si RDG, cu acelasi popor la baza, demonstreaza “meritele” comunismului prin comparatie cu ce poate produce acelasi popor intr-o societate libera, cu toate eforturile URSS de a mentine RDG ca vitrina a comunismului.
    Acelasi argument, mai evident, daca ne uitam la cele doua Corei.
    Raspunsul la discutia privind meritele, aspectele pozitive samd dna Stoiciu si-l poate da simplu raspunzand la intrebarea in care din Corei ar prefera sa traiasca. Nu cred ca dna Stoiciu face aceste comentarii din naivitate.
    Multi romani au raspuns deja in vremea comunismului emigrand nu in RDG ci in RFG, in SUA si nu in URSS.
    Restul este propaganda.

    • Hantzy spune:

      Era o snoavă cu iedera și stejarul. Cică intr-o vară călduroasă și prielnică o iederă începu sa crească pe trunchiul unui stejar bătrân. În câteva săptămâni ajunse la vârful copacului si-l admonestă cu superioritate: “Eu am crescut intr-o vara cât ai crescut tu intr-o sută!”
      Veni iarna și iedera se chirci, se micșoră, își pierdu toate vrejurile verii, iar abia atunci grăi stejarul: “Ai crezut că ai ajuns sus pentru că te-ai sprijinit pe mine. Când trebuie însă a reziști de una singură, ai căzut!”
      În anii de reconstrucție de după WW2, comunismul a prins o vară propice și, copiindu-şi standardele precum iedera cârlionții, a crescut rapid, ajungând să-și compare vârfurile cu cele ale stejarului multisecular. În realitate însă diferența era mult mai mare, iar greutățile anilor 80 le-au evidențiat, determinând falimentul regimului totalitar comunist. Partea bună a acelui regim e că ne-am putut compara standardul de viață cu cel al statelor dezvoltate, deși ne chinuiam sa accedem abia în rândul celor mediu dezvoltate, iar partea proastă pentru comuniști a fost că prea mulți au și făcut comparația respectivă și le-a dat cu minus.

  28. Gogu spune:

    Ce mi se pare mie interesant de remarcat aici, comparand articolul cu comentariile, este fenomenul de orbire a elitelor, detasarea lor completa de realitate, fenomen care de regula precede marilor rasturnari politice. Domnilor, sunt de opinie ca o sa va treziti atunci cand o sa va bata la usa comisarul poporului pentru afaceri interne.

  29. Alexandru spune:

    Autoarea a progresat mult. Imi amintesc textele de anul trecut, de acum doi ani care abundau in exagerari. De data aceasta articolul este chiar corect. Da, la 25 de ani de la comunism ar trebui sa incepem sa ne desprindem incet de el. Nu trebuie sa ma fie vazut ca o explicatie universala. 25 de ani sunt foarte multi. Desigur, comunismul explica, inca, structura societatii romanesti si, imi e teama, a marcat-o pentru totdeauna. Totusi, din ce in ce mai multi oameni si-l amintesc cu greu, cei care erau tineri atunci acum sunt deja spre varsta a treia, o desprindere e necesara.
    Singura exagerare pe care am mai perceput-o, nu exclud sa fie altele, e legata de “realizarile” comunismului. Da, comunismul a avut realizari dar ele trebuie puse in context. In cei 50 de ani in care noi am fost sub comunisti lumea a progresat foarte mult. Este normal sa existe anumite realizari tehnice. Comparatia trebuie realizata cu ceea ce ar fi realizat Romania democrata. Si cred ca este evident pentru oricine ca ar fi fost mult mai departe. Uitati-va doar unde erau, in 1989, RFG si RDG. Nici nu exista o competitie. Asta desi, istoric, RDG-ul se formase pe teritoriul fostului stat prusac, traditional unul din cele mai bogate si civilizate din Germania iar forta de opresiune a comunismului est german nici nu s-a comparat cu ce a fost la noi. Deci, “realizarile” comunismului palesc in comparatie cu ceea ce ar fi putut sa fie si, de fapt, comunismul este responsabil pentru stagnarea din care nu ne-am revenit nici acum si pentru si pentru esecul total in privinta crearii unei elite. Comunistii au masacrat vechea elita romaneasca si, precum se vede chiar si astazi, nu au fost in stare sa o inlocuiasca deloc. “Elita” comunista este, in majoritate, stupida si hoata. Daca am compara vechea elita romaneasca cu echivalentul european din perioada ei, am vedea ca, in acea vreme, eram mult mai aproape de nivelul occidental, atat politic cat si cultural.

    • Harald spune:

      25 de ani nu sunt foarte mulți, omul își definitivează concepțiile despre lume și viață în jurul vârstei de 15 ani, după care nu face decât să le aplice. Chiar dacă se confruntă cu situații noi ca adult sau ca vârstnic, viziunea lui despre lume rămâne aceeași, iar nostaligia e din ce în ce mai prezentă, în detrimentul abordării obiective a realității.

      25 de ani înseamnă o singură generație, copiii care aveau sub 5 ani în 1989 au astăzi cel mult 30 de ani. Pentru o schimbare reală în societate e nevoie de 3 generații, e nevoie ca nepoții care tind să-și contrazică părinții folosind argumente preluate de la bunici să ajungă să aibă proprii lor copii, pe care să-i educe corect. Abia acei copii se vor fi debarasat într-adevăr de comunism, iar mulți dintre acei copii abia urmează să se nască, deci mai e până când societatea românească va fi organizată de către ei.

      Are cineva impresia că România va deveni Norvegia în următorii 10 ani? :)

  30. Bogdan Brebenel spune:

    Dar oare de unde vine azi amenintarea principala, dinspre Cuba comunista sau dinspre un sistem economic capitalist care creeaza nedreptati din ce in ce mai mari, in care capitalismul de cazino pune in pericol stabilitatea sistemului actual si in care nesiguranta zilei de maine atinge cote angoasante ?

    O nelamurire: ce este acela capitalism de cazino? Les jeux sont faits, rien ne va plus…

  31. ion adrian spune:

    Marxism leninismul este o ideologie viciata in mod organic avand fundamente socio-economice false
    A-l incerca efectiv, este ca si cum ai lansa dintr-un balon un aparat bazat pe un perpetuum mobile si a-i astepta sa faca altceva decat sa cada si sa se sfarame.Si asa s-a si intamplat legic in toate experimentele sale concrete au sfaramat totul in jurul lor. PUNCT.

  32. ada spune:

    nu am putut depăși stadiul de membră UASCR. În facultate, deși am avut bursă G.G.D., nu am putut să depun cerere de adeziune la PCR dintr-un sentiment de rușine. Nu mă consideram demnă să fiu colegă cu marii profesori pe care îi aveam. Era timpul anilor 70, când nu se putea sta iarna în apartamente decât cu geamurile deschise (pentru Harald, să vadă că lipsurile despre care vorbește nu au fost o constantă în anii comunismului). Când am intrat în activitate, nu am mai vrut să depun adeziune pentru că nu-i consideram demni de a-mi fi colegi pe cei care conduceau organizația. Pot spune că am fost un anticomunist …din idiosincrazie. Am ascultat pe toată lumea dar nu mi-am ieșit din minți. Și ca mine au fost multe milioane de oameni. Îmi aduc aminte despre un maistru care îl avertiza pe ginere să nu intre în PCR pentru că „ ăștia n-o să mai dureze mult”. În 1973. Da, erau muncitori care primeau salarii mai mari decât inginerii, dar le primeau pe muncă, în acord. Nici inginerii pe funcții nu se puteau plânge. Se muncea pe rupte. În schimb nu prea aveai ce să faci cu banii. Mai ales după 1985.
    Intelectuali de valoare am avut în orice regim. Cărți bune au apărut și atunci. Ca persoană individuală o duc mult mai bine în ultimii 25 de ani. Din toate punctele de vedere. Am și călătorit mult. Mereu mă întreb dacă ar fi fost așa dacă nu aș fi trăit și jumătatea de viață de dinaintea ultimilor 25 de ani. Așa că mi-e greu să condamn chiar tot ce a fost înainte de 1989 în condițiile când acei ani fac parte din viața mea…așa cum este ea astăzi. Cred că toți cei de peste 45 de ani au sentimentul acesta. Mă întreb atunci cât de sinceră este această negare a unei jumătăți de viață la încrâncenați. Și de stânga și de dreapta. Cei de dreapta sunt oripilați de prima jumătate care i-a format, cei de stânga de cea de a doua care îi îndestulează cu binefacerile ei evidente( dreptul la opinie liberă, de ex.).Mirarea este cu atât mai mare cu cât se observă la intelectuali cu operă valoroasă. Nu suntem pe un drum greșit, toți? Cui îi folosește…?

    • victor L spune:

      @ ada,
      cu textul tau risc sa ramin flamind azi: soacra a cazut intr-o criza de rîs si am vrut sa chem Salvarea.
      Memorabil: “Pot spune că am fost un anticomunist …din idiosincrazie.”

    • Harald spune:

      @ ada – am stat și eu o iarnă cu geamurile deschise, în 1983-1984. Dar asta numai pentru că era un cartier nou de blocuri și erau date în folosință doar vreo 5 din cele 32 prevăzute în proiect. În următoarea iarnă erau date în folosință peste 20 și se ajunsese la cele 10-12 grade ”standard”.

      Iar o mătușă de-a mea avusese o experiență similară în 1966, într-un alt cartier. Stătuse o iarnă cu geamurile deschise și punea pe calorifere tăvi de cozonac pline cu apă din exact același motive, se mutase într-unul din primele blocuri gata din cartier. Din clipa în care au fost gata și celelalte blocuri, s-a rezolvat și cu geamurile deschise.

      Regimul a continuat să aducă mereu muncitori de la țară, unii dintre ei își aduceau ”la oraș” și rudele (de exemplu elevi care mergeau la liceu sau măcar la școli mai bune decât cea din sat) astfel că ajungeau să locuiască și 6-8 persoane într-un apartament de 3 camere. Iar cartierul era aprovizionat la fel și nici nu se mai construiau alimentare în plus.

      Cât despre ”lipsurile nu au fost o constantă în anii comunismului”, exact povești din astea am auzit de la părinți. Numai că atunci când le pui întrebări mai detaliate, descoperi imediat că perioadele fără lipsuri erau excepția, nu regula. Ocazional, un produs sau un serviciu era oferit în exces, dar asta din cauza planifiicării disfuncționale. Imediat se ducea vestea că la alimentara X se găsește una sau alta fără stat la coadă și veneau oameni din jumătate de oraș la alimentara respectivă, așa că apăreau și cozile.

    • dusu spune:

      sint unii si nu putini, acolo la romanica,unde miscare de dizidenta nu a existat !, care isi adapteaza trecutul sa dea bine prezentului; ma gindesc ca tine de intorsul armelor si de fuga in paduri din fata turcilor !? ori vinzarea copiilor cotropitorului ?
      oare nu aveti daca nu rusine, putina retinere doamna ada in a va aroga acele calitati ?
      ca am fost tineri atunci si nu putem spune ca nu am trait ca tineri,dar ca comunismul nu m a marcat pe viata ! asta nu pot afirma
      si sa stiti tanti ada ca de la cei care si au dat viata si pina la cei ca dumneata care ” nu am putut să depun cerere de adeziune la PCR dintr-un sentiment de rușine. Nu mă consideram demnă să fiu colegă cu marii profesori pe care îi aveam” exista o gama larga de anti-comunisti.sigur,cei ca dvs sint cei mai apreciati in patrie

  33. Miles Teg spune:

    Imi pare rau insa nu vad cum, cu tot efortul depus, ar putea autoarea sa ma convinga de adevarul afirmatiilor sale. Este sufficient sa facem o scurta (si superficiala) comparative intre Occidentul “capitalist” si Estul “comunist” (comparatia se poate face lesne atat intre cele din ziua de azi cat si de acum 25 de ani), dpdv al dezvoltarii economice, nivelului de viata, cultura, sanatate, educatie, stiinta si tehnologie etc .
    Si acum sa vedem: in care din aceste domenii comunismul a fost, vreodata, deasupra capitalismului?
    Si inca o intrebare (retorica): va puteti imagina cum ar fi aratat acum Romania daca ar fi fost scutita de “binefacerile” a 40 de ani de communism si inca 25 de ani de “tranzitie” cripto-comunista ?

    • dusu spune:

      cred ca va pot spune io : romania nu ar fi putut exista in formula de azi : romania dodoloata cu un popor unitar indivizibil si idepedent, iubitor de patrie,popor si partid

  34. Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

    Eu ii gasesc anticomunismului romanesc doua mari cusururi: ineficienta si imprecizie. Ineficienta, pentru ca nu a reusit sa aduca in boxa acuzatiilor decat un batranel senil, pe Visinescu. Pentru ca nu a reusit sa convinga un popor intreg sa nu-l aleaga de 3 ori pe un fost membru al CC al PCR, Presedinte al Romaniei. Pentru ca nu a reusit sa deschida, intr-o tara transformata timp de 45 de ani intr-un lagar concentrationar, decat un Muzeu al Comunismului, tocmai unde se agata harta-n cui. Pentru ca … multe.
    Imprecizie: pentru ca nu face cunoscute publicului larg cifre exacte. Cati au luptat in munti? Cati au fost inchisi pe motive politice si cati au murit? Cati au fost deportati si unde? Ce efective avea Securitatea, cati informatori, cate case conspirative, samd? Cate femei si cati copii au murit din avorturi provocate clandestin? Cati au murit in apartamente, din cauza unor butelii sau sobe improvizate, in anii ’80? Nu e vorba de mine, eu ma mai informez, dar e vorba de tineri, de oamenii de la tara, care nu se informeaza din carti kilometrice, ci de la televizor sau de pe internet.
    Aceste lipsuri, si nu altele, fac acum sa se revalorizeze comunismul, de catre tot mai multi romani. Unii nostalgici, altii ignoranti, unii snobi si altii indoctrinati, tot mai multi proslavesc un sistem care a facut mult mai mult rau decat bine.

    • Harald spune:

      @ Lucian Miulescu – e foarte greu de oferit date și cifre exacte, comuniștii le amestecau intenționat pe toate, ca să nu poată exista nimic de necontestat.

      Exemplu concret: bunicul meu a făcut 2 ani de închisoare, fără proces, în cea ma imare parte la Canal. Era învățător și cineva din sat l-a denunțat că îi învață pe copii la școală Hora Unirii și Deșteaptă-te Române, ambele interzise la vremea aceea (1952). Însă nu cred că putem găsi nicăieri vreun text de lege din care să rezulte că acele cântece erau interzise. ”Se știa” că erau interzise, a fost un motiv bun de denunț, dar n-a fost niciodată judecat pentru așa ceva.

      După vreun an și jumătate la Canal, a ajuns la un moment dat anchetat în București și a fost acuzat că în timpul războiului a omorât 17 evrei în Suceava. Și de teama torturii (pe care o văzuse aplicată la colegi de detenție care nu recunoscuseră acuzațiile) a scris în declarații tot ce i-a dictat procurorul să scrie. Mai dificil a fost cu numele evreilor pe care se zicea că i-ar fi omorât, dar a pus și el numele a 17 evrei dintre cei pe care îi cunoscuse.

      Iar când a ajuns în sfârșit în fața unui judecător, în dosar se aflau ”referințe” (așa le numea bunicul și n-am reușit să înțeleg exact ce fel de declarații erau) din partea celor 17 evrei, care relatau despre cum îi ajutase în timpul războiului cu haine și alimente, în timp ce ei se ascundeau. Judecătorul l-a întrebat de ce a scris în declarații că îi omorâse pe cei 17, el a recunoscut sincer că a scris tot ce i-a dictat procurorul de teama torturii, iar judecătorul l-a eliberat.

      Nu cred că rezultă de nicăieri că ar fi fost deținut politic, iar cei doi ani au fost un fel de ”bonus” din partea regimului comunist. Oricum, dacă ar mai fi trăit în 1989 nu cred că l-ar fi interesat statulul de fost deținut politic. Dar ascultam împreună cu el Europa Liberă încă de pe la 4 ani :)

    • Nautilus spune:

      Cifrele exacte ar fi inutile, iar dacă se vorbeşte de avorturi ilegale sau de instalaţii improvizate de încălzire, mai rău decât inutile, le dau apă la moară partizanilor lui Ceaşcă Răposatu.

      De ce? …e mai sus exemplul cu videochatul.

      Pentru generațiile crescute cu palma și cureaua, tirania oamenilor Statului nu era decât încercarea de a impune disciplina (”ca Vlad Țepeș”), ca să meargă formele de organizare tradiţionale. Familia, de care era ruşinos să divorţezi, indiferent ce ar fi spus legea. Sau şcoala, în care era de negândit să conteşti vreodată un profesor. Nici baronii comunişti nu îi refuzau vreodată. Dacă tovarăşa profesoară spunea “cred că am avea nevoie să facem o zugrăveală şi să revopsim băncile…”, tovarăşii se dădeau peste cap să aducă, pe banii lor, sau pe pile şi contra-servicii, muncitori şi materiale să zugrăvească tot.

      A face avort, chiar şi în perioada în care a fost legal, era un atac deosebit de grav la relaţiile sociale şi familiale tradiţionale, egal cu o crimă.

    • dusu spune:

      ajutati ma si pe mine !
      io stiu ca comunistii se laudau prin 89 ca sint 4 milioane si jumatate ! e adevarat ? exista situatia lor cu nume ,prenume….?.ptr ca imediat dupa victoria poporului nostru la rivolutie, multi au intors o ca la Buzau si azi e mai multi anti-comunisti decit nr populatiei
      despre nr securistilor am mai citit ceva;militieni parca !? exista situatia lor ? sint publice datele?
      despre nr informatorilor stiu doar ca exista un curent ce sustinea ca tot al patrulea romin este informator !?
      daca aceste date nu sint “secret de stat ” atunci multe dileme,unele clar manipulatoare,ar putea fi rezolvate si am putea spune daca in patrie societatea e capitalista sau comunista capitalizata

  35. Absurdistan spune:

    A deplinge limitele protectiilor sociale de astazi prin comparatie cu “grija” comunistilor este o fallacy logica si morala la fel de severa, de nefundamentata, cu a deplinge penuria de autostrazi prin comparatie cu “Autobahn”-urile lui Hitler.

    Si la fel de cinica.

  36. Emil Stoica spune:

    doamna Stoiciu,

    cu tot respectul, dar ori delirati ori sunteti de rea credinta cand spuneti:

    “aspectele pozitive ce au caracterizat perioada comunista si care nu tin defel de esenta unui stat totalitar sau comunist, ci mai degraba de viziunea unui stat social. Educatie si sanatate publica universale, mobilitate sociala crescuta, locuri de munca accesibile tuturor, politici de locuire – toate astea sunt tot atatea achizitii din perioada de dinainte de 1989.”

    Gresiti pentru ca mintiti si mintiti generatii tinere care au dreptul sa stie ca Sanatatea era publica universala dar cu standard mult sub cele normale: de la SIDA la mortalitate infantile si unde spaga a fost legea, lege pe care o vedem si acum. Invatamantul nu te pregatea pentru viata, ca dovada dezastrul societatii in 1990 ca sa nu mai vorbim de propaganda de la diferite materii, de la istorie la limba si literatura romana. Locuintele: imi pare rau, dar nu ati observant ca jumatate din Bucuresti a fost demolat cu cei care locuiau la case fiind mutati in cutii de chibrituri sau cu sate rase la pamant cu locuitorii mutati la bloc cu WC in curtea blocului? Mobilitate sociala: da, o mobilitate in sus a clasei securiste si comuniste a caror copii ne conduc si acum; in rest normal ca e mobilitate cand standardul de viata este extrem de jos.

    Cred ca ar trebui sa va cereti scuze.

    • Hantzy spune:

      Mulți dintre comentatorii și analiștii fenomenului politic de la noi afirmă că I.L. Caragiale e mai actual ca niciodată. Rezultă că aceste caracteristici de criticat ale politicienilor noștri nu sunt dobândite atât de recent, în procesul de creare a omului nou, iar comunismul nu a reprezentat o discontinuitate majoră în evoluția românească.
      Dl Lalu repeta, ceva mai devreme, că sistemul educațional și cel de sănătate “s-au născut ” în etapa comunistă. Rezultă că până atunci nu avusesem oricum nimic. Ca cele născute în comunism sunt proaste, iar rezultatele din 1980 sunt dezastruoase pentru 2015 e evident și sunt ultimul care ar susține contrariul. Dar fără aceste sisteme proaste, ce am fi avut? Pe cele caragialesti?! Crede cineva că am fi avut sisteme competitive, de valoarea celor vest-europene sau nord-americane? Răspunsul, foarte probabil, e că am fi avut ceva la fel de rudimentar precum țările lumii terțe, grup căruia, vrem-nu vrem, apartinem.
      Poate voi fi acuzat de paranoia contrafactuală, dar nu procedez deloc diferit de cei care sugerează că, fără sistemele existente, am fi avut, vezi Doamne, vreun Oxford la Vascauti sau institut Aesculap la Crivina.
      Nimeni n-ar fi trăit azi în vilă, dacă în paleolitic n-am fi decorat rupestru grotele.

    • ada spune:

      tot ce spui este adevărat, dar e doar o fațetă a realității. Există un metrou, un râu regularizat…Ca să ne oprim doar la București. O centrală nucleară, zeci de hidrocentrale… Despre școală ai o părere pur subiectivă și te reprezintă. Nu vom afla niciodată ce ar fi fost dacă n-ar fi fost… ce a fost… Dacă privim la Portugalia, la Grecia…țări care au scăpat de flagel vedem că noi le-o luasem mult înainte…până când acestea nu au beneficiat de banii UE. Sunt totuși țări mici. Am fi avut și noi fericirea să ne pună UE …mâna în cap? La cât suntem de mari cred că ne venea rândul mult mai târziu, poate după Spania.Polonia de ce o fi reușit cu același flagel? Nu tot de la marxismul criminal li se trage? Dacă e să-i aducem o observație profundă autoarei trebuie să ne gândim la rolul viciilor în cultura umană. Și mai ales la întrebarea firească, viciile pot exista fără practicanții lor? Ce a fost mai întâi, viciul ori viciosul? Despre vicii am vorbit, trecem și la vicioși? Cine are curajul să arunce primul…postarea?

  37. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Ieri, Slavoj Žižek despre Koreea de Nord (că tot veni vorba), dar și despre … Ceaușism:

    ”Remember that Ceaucescu also perceived himself as a caring paternal authority, the father protecting his nation from the foreign decadence – as in all authoritarian regimes, the basic relationship between the ruler and his subject was also the one of unconditional love. Furthermore, in his care for his own house, the city of Bucharest, Ceaucescu made a proposal (…): in order to solve the problem of the polluted river which runs through Bucharest, he wanted to dig beneath the existing river bed another wide channel beneath the earth in which all the dirt will be directed, so that there would have been two rivers, the deep one with all the pollution, and the surface one for the happy citizens to enjoy it…”

    O formidabilă metaforă a comunismului, desprinsă direct din realitatea aceluia: un râu transformat într-un canal suprapus: dedesubt cloaca profundă, peste care curge o pânză de apă aparent normală.

    Acesta a fost însuși zeul vostru Žižek …

    Dar la voi nu ajunge nimic, așa cum sunteți de comfortabil cazați în mediocritatea voastră de mici profitori obraznici.

    • Nautilus spune:

      Ăsta e motivul pentru care discursul anticomunist supărător şi evadat din prezent nu face niciun fel de pagube comunismului (ideal), socialismului şi altor forme de organizare care implicau dictaturi, partide şi măreţi conducători iubiţi. Dimpotrivă, nu face decât să preseze publicul încet-încet să migreze spre ele. Ideea purificării de decadenţa capitalistă / democratică / feudalistă / whatever cu ajutorul ţepei lui Vlad Ţepeş.

      Ceauşescul modern numit Putin nu are treabă nici cu socialismul, nici cu comunismul, iar regimul lui militarist-propagandist-religios seamănă mai degrabă a ţarism ca pe vremea lui Isaac Babel şi Feodor Sologub (iar conu’ Volodea, evident, e Ţarul).

      Dar asta nu are importanţă. Câtă vreme e perceput ca apărătorul populaţiei conservatoare în faţa homosexualilor, anglofonilor, perverşilor, bancherilor, curvelor, automobiliştilor, Piticul Atomic e un erou.

      • Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

        Fără nici o intenție polemică, vă rog sa-mi dați exemple de ”discurs anticomunist supărător şi evadat din prezent ”, doresc doar sa-mi fac o idee și opinia Dvs. – cum deja știți – mă interesează, cu atat mai mult cu cat considerați aceste tipuri de discurs responsabile pentru un efect invers și pervers.

        • Nautilus spune:

          Din câte lasă să se înţeleagă autoarea şi mulţi comentaci, nu are nicio importanţă. Ca în bancul cu sărbătoarea evreiască. Orice fel de discurs care e anticomunist e pentru ei supărător şi evadat din prezent.

  38. ada spune:

    din nou folosim bibliografie străină pentru realități concrete. Și culmea, negăm realitatea. Râul îl vedem toți și arată acceptabil. Ce este sub el e tipic pentru o canalizare urbană. Care este problema …„incomfortului” tău? Gramatica…comunistă?

    • dusu spune:

      ” așa cum sunteți de comfortabil cazați” la care dvs :”Care este problema …„incomfortului” tău?”

      aveti tupeu si jmekereala regatean romineasca

      • ada spune:

        nu te-am plagiat. am pus ghilimele.

        CONFÓRT s. comoditate, liniște, tihnă

      • Hantzy spune:

        Dusu,
        Colectarea apelor menajere de-a lungul Dâmboviței a fost decisă de Primăria Municipală la sfârșitul secolului XIX. Până la începerea primului război mondial se construiseră două colectoare principale de-a lungul Dâmboviței și două perpendiculare. După război s-a continuat proiectul și s-au construit încă vreo 500 km de colectoare secundare ce duceauîn final toate la cele două principale. Deși proiectul lui Germani prevedea și stații de epurare acestea au rămas nerealizate până în 1940, când lucrările au fost întrerupte.
        În schimb au fost captate ape subterane (Arcuda) și din râul Argeș (Crivina) pentru satisfacerea nevoilor crescânde ale orașului, astfel că cele două colectoare deveneau insuficiente. Bașca, distruse parțial în timpul războiului, colectoarele principale s-au deteriorat şi apa menajeră ajungea direct în Dâmbovița.
        Cum toată rețeaua nu ar fi putut fi înlocuită, tehnicienii “comuniști” au lucrat cu ceea ce exista deja, iar soluția colectării apelor menajere de-a lungul Dâmboviței era de neevitat. Că genialul din Scornicești a avut în plus ideea să îngroape canalul sub râu e de discutat, pericolele de poluare și dificultățile de remediere întrecând, cred, avantajul optic, dar mi-e că și în cazul că s-ar fi făcut paralel cu râul, așa cum fusese proiectul inițial din vremea lui Ferdinand, cârcotașii și anticomuniștii de fațadă tot ar fi criticat soluția aleasă.

      • Hantzy spune:

        Ah, și încă ceva: pentru că actuala canalizare a Londrei devine insuficientă, britanicii plănuiesc ceva asemănător, anume un canal sub Tamisa: Thames Tideway Tunnel. Să rămână apa de la suprafață aparent normala.

        • dusu spune:

          io cu voi nu ma pui ! sinteti prea jmekeri ptr gustul meu
          mai sus o ambarcatiune procedeaza cu alta jmekereala: aduce subiectul in zona umoristica
          ce mai,ati cistigat partida ! sa traiti bine !

          • Hantzy spune:

            Șmecheria cea mai eficientă e sa nu fii defel jmeker. Abia atunci devii prea jmeker pentru gustul oricui.

  39. Marmota spune:

    Am citit toate comentariile de pana acum. Doamna cu articolul face parte dintr-o categorie din ce in ce mai răspândită: călugărița (Mantis religiosa). O sa va mănânce tuturor capetele. Chiar va închipuiți ca înțelege altceva decât canibalism si moartea semenilor? E inutil, frustrarile acestor gen de oameni nu va sunt accesibile, iar ei o sa facă tot ce pot sa va distrugă, pe voi, cei care gândiți. De cap va mușcă.

  40. Hantzy spune:

    @berenger,
    “unele mijloace scuză scopul”
    A ieșit puțin pe dos :-)
    Recitind articolul, nu am senzația că asta ar fi urmărit autoarea, anume sa scuze mijloacele complusive pe baza unui rezultat măcar acceptabil, ci doar să renunțăm a ne risipi energiile într-o critică falsă a tuturor realizărilor NOASTRE din acea perioadă nefastă. Cel puțin nu atâta vreme cât nu avem ce pune în locul cutiilor de chibrituri, a școlilor nevaruite și a penuriei de paturi și de medicamente din spitale. Până la urmă, nici nemții n-au dărâmat autostrăzile LOR, doar pentru că le-au construit în perioada lui Hitler.

  41. bugsy spune:

    Joseph “Joe” McCarthy ar fi gelos daca ar citi comentariile!
    Good Night, and Good Luck!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)