La câteva zile după scrutinul pentru alegerile locale, rezultatele sunt destul de clare: PSD are 37%, PNL – 32%, ALDE – 6% și UDMR – 5%. Dacă privim aceste rezultate, nu există vreo surpriză deosebită: PSD și PNL rămân cele două mari partide din România. Noutatea relativă o constituie poate faptul că ALDE a devenit a treia forță politică la nivel local, cu șanse de a crește la alegerile generale din toamnă.
Situația de la București este oarecum diferită față de cea de la nivel național. Aici am avut de-a face cu înfrângerea mult mediatizată a candidatului PNL, Cătălin Predoiu, și cu scorul foarte bun obținut de Nicușor Dan (30%) și de partidul său, USB (25% în consilii). Desigur că la nivel simbolic înfrângerea lui Cătălin Predoiu este una importantă (motiv pentru care și-a și dat demisia), dar în termenii real-politik-ului nu pare deloc așa. Această înfrângere era previzibilă, dacă nu cumva și calculată de membrii PNL. După un preambul dezastruos de campanie, în care a schimbat 4 candidați și a trecut prin scandalul Marian Munteanu, PNL-ul a făcut o campanie în care senzația unui blat cu PSD-ul era destul de evidentă uneori. În ciuda propunerii explicite a lui Predoiu de alianță cu Nicușor Dan, refuzul acestei alianțe a convenit în cele din urmă tot PNL-ului. Dacă Nicușor Dan ar fi devenit primar cu ajutorul lui Predoiu, asta ar fi însemnat ca PNL-ul să contribuie la consolidarea propriului său adversar politic, deoarece este destul de limpede că electoratul căruia i se adresează în primul rând USB-ul, este potențialul electorat al PNL-ului! Dacă această alianță ar fi reușit, iar PNL-ul nu ar fi putut să absoarbă ulterior USB-ul în rândurile sale (lucru destul de improbabil, luând în calcul discursul lui Nicușor Dan și reticența sa la alianțe), atunci rezultatul pentru PNL ar fi fost unul mai prost decât cel actual. De aceea putem vedea înfrângerea de la București și ca pe una tactică. Asta în cazul în care ea nu s-a produs doar din cauza degringoladei!
Referitor la speranțele ca USR (așa cum se va denumi USB la toamnă) să acceadă în Parlament, acestea sunt infime, pentru un partid care mai are câteva luni la dispoziție pentru a pregăti alegerile, în condițiile în care la ora actuală nu are nici măcar o filială în teritoriu. Și cu siguranță că marile partide vor face tot posibilul ca această noutate politică să nu se producă. Asta ne demonstrează tot comportamentul lor de până acum.
Votul într-un singur tur este cu siguranță una dintre cele mai anti-democratice decizii ale partidelor politice după 1989. În condițiile în care prezența la vot la acest scrutin a fost de circa 50%, foarte mulți primari au obținut o reprezentativitate reală de 10-15%! Afirmația este valabilă și la București, unde Gabriela Firea reprezintă practic 12-13% din opțiunile bucureștenilor. În aceste condiții, reprezentativitatea liderilor locali este infimă, iar legitimitatea lor o ipocrizie! Este limpede că votul într-un singur tur nu face decât să descurajeze competiția electorală (prin demotivarea oricărui posibil out-sider) și să perpetueze structurile de putere ale partidelor mari. Pe scurt, este vorba de o măsură antidemocratică, care urmărește să perpetueze status-quo-ul în condițiile unui non-combat asumat. În aceste condiții, scorul lui Nicușor Dan este cu adevărat extraordinar, dar el are toate șansele să rămână o notabilă excepție!
Faptul este cu atât mai semnificativ cu cât această tendință asumată de partidele politice mari nu este întâmplătoare, ci ea e una pe termen lung. Spre exemplu, comparativ cu anul 1996, anul electoral 2012 este unul în care oligarhiile locale s-au consolidat într-un mod simțitor. Mai multe detalii se găsesc aici. Cel mai probabil, această tendință se păstrează și acum, sau s-a accentuat chiar, rămâne ca analizele ulterioare să o dovedească. Ironia cea mai mare e dată de faptul că drumul spre oligarhie a partidelor politice de la noi s-a construit sub masca discursului de primenire a clasei politice! Mai precis, totul a început cu dorința de schimbare a votului pe liste și introducerea votului uninominal, propusă de Traian Băsescu și respinsă într-un referendum eșuat în 2007. În cele din urmă, în 2008, a fost adoptat în Parlament votul uninominal cu distribuție proporțională a mandatelor, printr-o înțelegere între PNL și PSD. Această lege a dus ulterior la umflarea Parlamentului, după alegerile din 2012, iar de la toamnă se va reveni la votul pe liste. Reforma clasei politice ne-a făcut să ajungem de unde am plecat, după un ocol de 8 ani de zile!
Al doilea pas în sensul oligarhizării vieții politice a fost făcut prin adoptarea votului într-un singur tur la alegerile locale. Decizia a fost luată în 2012, la inițiativa PDL, cu susținerea UDMR-ului și a UNPR-ului („interesul național” este, întotdeauna, de partea puterii!). Această decizie urmărea ca PDL-ul să-și păstreze influența obținută în urma rezultatelor bune de la alegerile locale din 2008 și, de asemenea, să-și întărească influența la nivel local în colegiile electorale desenate în urma legii votului uninominal din 2008. Deci, legea alegerii primarilor într-un singur tur poate fi văzută ca o consecință a votului uninominal mixt, introdus în 2008, și a dorinței PDL-ului de a-și conserva influența pe care o avea în momentul respectiv. Azi, este evident că votul într-un singur tur a fost apărat de PSD și PNL, tot cu scopul de a-și perpetua rețelele de influență locală.
Dacă poziția PSD este de înțeles în acest sens, postura PNL-ului și cea a președintelui Iohannis sunt cu totul ingrate, dacă nu de-a dreptul ipocrite. După victoria obținută în alegerile din 2014, președintele Iohannis promitea un nou fel de a face politică, (din nou) reforma clasei politice, și schimbarea legii electorale, în sensul democratizării accesului la viața politică. Această schimbare s-a făcut, fiind introdus votul prin corespondență și dreptul de a înființa un partid politic cu 3 membri. Numai că, în condițiile în care legea alegerilor locale a rămas neschimbată, este limpede că aceste modificări din legea electorală devin formale și că, orice partid nou înființat cu 3 membri are șanse ce tind asimptotic spre zero să reușească să producă un efect politic real! În rest, rămâne cum am stabilit!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Noutatea relativă o constituie poate faptul că ALDE a devenit a treia forță politică la nivel local, cu șanse de a crește la alegerile generale din toamnă” – mă îndoiesc.
Impresia mea e că PSD a dat din voturile sale ALDE pentru ca aceasta să treacă de pragul electoral. A preferat să renunţe la 2% din voturile sale pentru a salva cele 4% obţinute „pe bune” de ALDE.
Şi apoi să facă alianţe în consiliile locale şi judeţene, pentru a perpetua mitul „USL trăieşte”.
Cred ca articolul rateaza principala hiba nedemocratica a actualului sistem
in perspectiva alegerilor generale de la toamna.
Acele alegeri se vor face intr-un singur tur, nici nu are sens sa fi doua tururi, dar din pacate pastreaza ghilotina celor 5% procentaj pentru a intra in Parlamnt.
Daca s-ar inlatura acest prag noile partide ar avea cu adevarat sanse sa se afirme.
Asa insa voturile acordate celor situati sub 5% se reporteaza proportional partidelor care
s-au plasat deasupra.
Daca PMP ul lui Basescu, M10 al lui Macovei sau Uniunea lui Nicufor ar realiza cate 4% s-ar crea un portofoliu de 12% care se va reporta mai mult la PSD , mai putin la PNL si desigur la nelipsitul UDMR.
ALDE al lui Tariceanu o poate pati si el ridicand la 16 % procentajul pierdut
In acest mod o gramada de voturi date de diversele categorii de alegatori de dreapta vor completa zestrea de stanga a PSD ului.
Este , cum spuneam , cea mai scandaloasa hiba a sistemului si ma mir ca nimeni n protesteaza.
***
Am intanit in articol si o observatie excelenta privind lipsa de legitimitate.!
Intradevar la București, Gabriela Firea reprezintă practic doar 12-13% din opțiunile bucureștenilor.
Asta inseamna insa ca tot in Bucuresti Turcescu, adica Basescu, reprezinta sub 1 % , Predoiu vreo 3% , iar Nicusor Dan sub 10 % .
Sa retinem deci – toata speranta Romaniei sta in acest moment pe spatele unui
cetatean pe care, dupa 10 ani de activitate civica pro Bucuresti , l-au votat mai putin de 10% dintre bucuresteni.
Discursul cu oligarhiile probabil vrea sa testeze spiritul proletar local.
Discursul acesta de clasa nu isi are locul.
Ce vedem si in politicile publice este o mimare a libertatilor cetatenesti. Votul prin corespondenta, in esenta o libertate fundamentala si o indatorire a consulatelor a fost refacut printr-o lege. Daca procesul de vot presupunea doar prezenta la consulat, acum procesul de organizare a fost transferat in mare parte in sarcina alegatorului, statul recunoscand practic incapacitatea de a se organiza eficient si derobandu-se de responsabilitatea care ii revine pentru a asigura procesul de votare. Procesul de votare in plic, pentru cine are rabdare sa citeasca toata legea, este unul pur si simplu impractic.
Ce vedem si prin complicarea proceselor de votare, la votul in diaspora, precum si votul intr-un singur tur, nu inseamna decat o osificare a aparatului politic local, intr-o structura care pozeaza in una de continuitate si unitate doctrinara. Stanga si dreapta politcii romanesti nu sunt, de fapt, decat politica de cumetrie. Asa zisa opozitie nu e, in fond, in cea mai mare parte, decat o continuitate a majoritatii.
Lipsa, aproape totala, a reactiei opiniei publice, in fata acestei consecvente pe scena politica, arata imaturitatea electoratului si a opiniei publice care nu are capacitatea sa distinga intre interesele de grup si pozitionarea pe esichierul politic care, vedem, in realitate este cel mult mimat, cu mici exceptii: USB (USR), PMP.
Autismului doctrinar al majoritatii spectrului politic romanesc ii corespunde un electorat, in marea lui majoritate, abulic care ii voteaza fara a intelege ce fac.
Acestei inapetente civice i se servesc discursuri ideologizante cu masca moralizatoare. Intr-o mare de inconsecventa discursiva, vedem o singura constanta, Statul. Limbajul se rafineaza intr-un discurs ideologic care vine sa serveasca electoratului abulic „realitatile” zilei.
Azi, ‘lupta de clasa’, … in Stat.
Inteleg ca preferati termenul de cumetrie celui de oligarhie :)
E o diferenta de substanta. Oligarhie sau plutocratie este fundamental diferit de cumetrie. In America spre exemplu avem o plutocratie in Romania este cumetrie. Diferenta e ca in timp ce plutocratii lucreaza in interesul unor corporatii sau industrii care interactioneaza pe o piata mai mult sau mai putin libera unde exista totusi mai multi actori si mai multe interese, precum si niste mecanisme rodate, cum ar fi de exemplu finantarea afacerilor prin intermediul burselor de valori, al investitorilor, in politica de cumetrie partidele de guvernamant graviteaza in jurul bugetului public ca sursa principala de finantare a activitatilor economice.
In politica de cumetrie nu exista interese multiple, singurul interes fiind limitarea numarului celor care pot sa acceseze bugetul public si in cazul numarului parlamentarilor care amana punerea in aplicare a vointei populare, de a se desprinde de aceasta sursa de finantare.
Capitalismul de cumetrie (crony capitalism, în formula origibală consacrată) e o formă ceva mai civilizată decât oligarhia. Deși s-ar putea să fie oarecum surprinzător, când vedeți descinderi cu mascați în sedii de firmă, acelea sunt tipice pentru regimurile oligarhice, acelea pun România în aceeași oală cu Rusia. Crony capitalism există și în țări mai civilizate, dar nu atinge un nivel atât de jos de manifestare.
Sistemul într-un singur tur de scrutin, cunoscut și first-past-the-post, este folosit pe scară largă în alegerile din SUA, Marea Britania, Canada. Păcat că autorul nu se duce să le spună și lor cât de anti-democratice sunt.
@Cristi C – sistemul într-un singur tur de scrutin asigură mai puțină reprezentativitate, mai puțină legitimitate electorală decât cel în două tururi. Dacă doriți să discutăm despre cât de democratică e Marea Britanie putem începe de la Camera Lorzilor și membrii ei numiți (nu aleși!) pe viață. Dacă doriți să discutăm cât de democratice sunt Statele Unite, putem începe de la obținerea funcției prezidențiale cu mai puține voturi (!) decât contracandidatul. Și dacă doriți să discutăm despre cât de democratică e Canada putem începe de la faptul că șeful statului e regina Marii Britanii :P
Replicile de genul ăsta erau valabile înainte de 1989, când democrația din US, UK sau Canada era cu 10 clase peste România. Acum nu mai sunt valabile, primarul ar trebui ales în două tururi. End of story.
Dl. Cristi C., sistemul de care vorbiti, ie first-past-the-post, este unul foarte unfair (asta daca plecam de la premisa ca in democratii votul trebuie sa fie free and fair), anti-democratic chiar. V-ati mira sa aflati, dar este si puternic contestat (in Great Britain, spre exemplu). Sa va dau un exemplu: la ultimele generale, Tory (partidul de la putere) a insumat 11,300,109 voturi (36.8%), voturi suficiente pentru a avea majoritate confortabila in parlament (330 de mandate / 50.8%). UKIP a avut 3,881,099 voturi (12.7%) si a castigat un singur mandat (ceea ce inseamna 0,2%).
Sesizati diferentele? Sau trebuie sa fiu mai explicit? Este acest sistem fair? Bine, daca ne gandim la exemplul de mai sus, cu UKIP, poate exultam – asa le trebuie. Privit in profunzime, sistemul este unul perfect unfair, anti-democratic. Daca democratia inseamna dezbatere, parlamentarism si pluralitate de opinii, pai atunci hai sa dezbatem si sa gasim calea bunei guvernari, una care sa includa opiniile cetatenilor. Nu sa alegem un sistem electoral care sa le bage, cetatenilor, pumnul in gura (pe fata). A bientot!
Sistemul asta este demonstrabil nedemocratic, si este pe drept criticat vehement in SUA cel putin. Printre altele acest sistem a condus la candidati foarte slabi in SUA, si e plin internetul de argumente.
In alta ordine de idei, la repartizarea copiilor de 15 ani in licee, s-a putut implementa un sistem preferential cu zeci de optiuni. Atunci cand de alegem parlamentarii aparent nu suntem capabili nici de doua tururi, daramite de preferential.
Ce ma amuza afirmatiile ca Marea Britanie si SUA nu-s democratii.
Si ati uitat ce e mai important, ca Presedintele american este ales si mai nereprezentativ, prin vot indirect si pe principiul: invingatorul ia totul, adica cel ce are cele mai multe voturi ia toti delegatii (cu mici exceptii).
In schimb Romania, cu sistemele ei ciudate de alegeri cind cu liste cind cu vot uninominal, cind vot uninominal ciudat ce a permis parlament de 600, cind alegere de sef de judet de catre consilieri este aparata ca democratia perfecta. Sa nu uitam democratia fantastica cind e vorba de imunitate.
Si asa e, Romania e model de democratie, din moment ce fiecare scrutin are parte de acuzatii de furt niciodata elucidate. Ce s-a auzit de asa ceva pe la Englezi, americani? Nu, ca ei nu sunt democratie.
Si bietii americani ce nedemocrati sunt, ca ei isi aleg ba procurorii, ba judecatorii, ba serifii.
@Stelian – cred că avem o mică problemă în ce privește capacitatea de înțelegere. Când cineva folosește ca argument ÎN FAVOAREA alegerii primarilor într-un singur tur faptul că scrutinul într-un singur tur se practică și în US și UK, e oarecum deplasat să vă amuze menționarea deficiențelor democratice din acele țări.
Care este soluția pe care o susțineți? Alegerea primarilor într-un singur tur fiindcă se practică și ”la case mai mari”? Sau ați prefera mai degrabă să vă reformulați comentariul? :P
Soluția actuală este foarte bună. La nivel local avem două sisteme: cel proporțional pentru Consiliul Local și first-pass-the-post pentru postul de primar. Tot procesul electoral se termină într-un singur tur de scrutin și este mai eficient și democratic. Nu primarul decide totul. De ce USB nu se mulțumește cu opoziția în Consilii?
Sunt total împotriva afirmației că este „anti-democratic”. Este rușinoasă.
@Cristi C – poți să crezi și mai departe tot așa, nicio problemă. Afirmația ”Este rușinoasă” e o manipulare ieftină, dar asta rămâne între noi :P
Afirmatiile mele erau la reactiile ce le-ati avut lasind sa se inteleaga ca la cei cu alegeri uninominale si un singur tur n-ar fi democratie, sub sintagma nereprezentativitate, sau ca englezii au camera lorzilor fara a fi aleasa. Dar pe acolo regina isi tine umbrela, in timp ce cotroceanul nu.
Solutia ce o sustin este aceea de a avea un sisteam electoral unitar, cu vot uninominal de sus pina jos fie intr-un tur, fie in 2. CU alegeri directe de sus pina jos.
Cu eliminarea consiliului judetean, fiindca exista prefectura ca reprezentant al guvernului. Consiliul judetean nu se justifica decit ca instrument de santaj/ rasplata pentru primarii.
Cu acces usor al tuturor partidelor si independentilor pentru a se inscrie, in competitia electorala, fara liste de semnaturi ce nu se verifica niciodata
Cu punerea la punct de urgenta a registrului electoral si eliminarea numarului de consilieri / parlamentari excedentari. (Liste electorale cu 18,5 milioane de alegatori??? Gluma buna rau de tot. In 2012 la referenumul de demitere PSD de oftica ca n-au atins pragul de 50% au spus citeva adevaruri, dar au dat inapoi ca veneau parlamentarele.)
In orice tara pomenita mai sus se admitea renumararea voturilor, ba prin unele e chiar judiciara, adica in fata unui judecator.
Si cel mai important lucru, scoaterea alegerilor din mina politicului.
Improvizatia, smecheria, datu’ cu dreptu-n stangu, tradarea, traseismul etc. sunt doar cateva din nenumaratele pacate/defecte ale acestei clase politice mizerabile, inepte in totalitatea ei. Aceasta nu face decat sa perpetueze, amplificat insa, marasmul creat in perioada interbelica, cu precadere dupa 1930, cand am intrat, cu o dreapta radical-ruralista primitiva si ridicola, in infernul Razboiului si, apoi, am trait consecintele punitive ale prostiei noastre.
Dar clasa politica, asa cum este ea, nu face decat sa reflecte calitatile sau defectele acestei natiuni, este constructia noastra proprie, prin voturi repetate din 1990, iesiri pe strazi si alte actiuni „democratice”. Ne reflecta si ne reprezinta, evident nu individual, ci la nivel de natie, oricat am nega sau evita acest adevar. Daca trebuie sa reformam ceva sau pe cineva, atunci suntem noi cei care trebuie sa o facem, cu noi insine, sa trecem de la stadiul de „adunatura” primitiva, fundamentalist- protocronista, la cel de comunitate moderna, cu valori europene real asumate.
@Roy – dacă fiecare parlamentar ar fi ales nominal în circumscripția lui, fie și într-un singur tur de scrutin, ”trădarea” și ”traseismul” ar deveni lăudabile și în folosul alegătorilor. Dar dacă vreți ”democrație” pe liste de partid, sigur că ”traseismul” e răul cel mare.
Însă în realitate e răul cel mare doar pentru șefii de partide, în timp ce pentru electorat răul cel mare e tocmai partidocrația. Când pe dvs.vă reprezintă în parlament cine a decis Dragnea că o să vă reprezinte. Sau cine a decis Blaga că o să vă reprezinte, nu contează. La asta v-ați gândit vreodată? :P
1.Schimbarea clasei politice nu se poate face peste noapte(cum ar vrea unii și alții).Au fost experimente(Dan Diaconescu,Nicușor Dan,etc) dar toate au eșuat.Chiar dacă DNA a decimat partidele mari,chiar dacă s-a schimbat legea de înființare a partidelor,chiar dacă partidele au declarat că se reformează,etc-electoratul a rămas același.Există un fel de conservatorism de tip comunist al electoratului românesc care face ca PCR-FSN-PSD să aibă cel mai puternic corp electoral gata totdeauna să voteze când aude cântecelul socialism-comunismului murmurându-i la ureche(acum se numește nu clasa muncitoare ci clasa/clasele defavorizate).Sunt prea mulți asistați social în România(pensionari,țigani,țărani,chiar bugetari),asta și din cauză că vreo 3 milioane de oameni(forță activă) sunt plecați la muncă în străinătate.
2.Așa cum am spus,nu se poate schimba brusc clasa politică.Nici nu ar fi bine,s-ar produce instabilitate politică și guvernamentală.Peste tot în Europa democratică și în SUA sunt două partide mari,de ideologii diferite(de ex.unul social-democrat și unul creștin-democrat/conservator) și două trei partide de ideologii diverse(liberală,ecologistă,naționalistă,etc) care fac ca să se poate crea o majoritate stabilă necesară unei stabilități guvernamentale(absolut necesară unei guvernări eficiente)
3.Deci,nu înțeleg acest cor pseudo-intelectual care vrea dărâmarea imediată a establishmentului politic actual și intrarea în anarhie socială,politică și guvernamentală.
4.PNL a eliminat o parte din propriii interlopi,mai este mult până se va curăța definitiv,dar să nu fim ipocriți,politica nu este domeniul îngerilor.PNL rămâne o șansă mai mare pentru România decât PSD&comp.
Lucifer
1. Electoratul are nevoie de educatie si de incredere. Politicul a lucrat sublim – a produs idioti cu di0plome si a incercat sa arate ca tot el castiga – asta pana DNA-ul/ANI a intrat in dansii…SI sa nu uitam ca pana acum electoratul a votat ceea ce au propus partidele, dar se poate si altfel – fara anarhie…
2.Daca ducem calsa politica la scoala pe bune sau daca alegem elementele cele rele, plecate din tara, dar mult mai bine educate – se poate sa schimbam peste noapte raspiucile existente. Nimic nu este imposibil!
3.Avand in vedere cele exprimate, tara nu ramane in vid – exista oameni capabili si care pot si cred ca pot sa si vrea sa vina sa preia puterea. Sistemul se poate schimba in bine si de sus in jos, in bine, cu o viteza mult mai mare, daca avem liderii potriviti. si este cu mult mai convenabila aceasta schimbare decat ce de jos in sus, unde viteza de inlaturare este mult mai mica, limitata ca putere si difuza…Sa cuatam liderii potriviti pentru postuirle potrivite – tehno!
4. ce este vechi ramane perimat – vezi P$D, PNL, PMP. Posibil; ca si noii veniti sa poarte niste probleme ascunse, dar articuleaza mai bine decat vechiturile astea, in marea lor majoritate.
Cam atat!
Mulțumesc pentru atenție.Discuția poate fi mai amplă și nu trebuie purtată aici.Sunt câteva obiective pe care clasa politică trebuie să le definească:
-dezvoltarea accelerată a țării
-poziția față de UE
-poziția față de Moldova și restul teritoriilor.
-poziția globalism vs.naționalism.
-poziția față de SUA și NATO
-poziția față de Frontul de Est și politica de alianțe.
Sunt curios dacă partidele politice actuale vor definitiva până la toamnă programele lor politice și care vor fi elementele principale de program.
bravo domnule autor !
„postura PNL-ului și cea a președintelui Iohannis sunt cu totul ingrate, dacă nu de-a dreptul ipocrite” io as zice ambele. intr o tara ca romania unde rominul e majoritari si sau ori, ha ha,
atit se poate.
si ptr cei mai tinerei : cei care si azi conduc, in 89 au omorit zeci, sa poata sa ramina la putere; desigur tot in interes national !; tarisoara sa ramina unita si centralizata
mai ieri am aflat ca si marian munteanu a fost trimis de organe sa faca rivolutie; precum iosif dan, consilierul valutist al criminalului
O amortire prea indelungata e democratiei.
Amortirea a fost favorizatasi de o bunastare artificiala, care a creat iluzia ca political nu conteaza.
Nu conteaza prea mult in scoeitatile cu economie solida, bazata pe scunoastre si initativa privataa.
Dar intr-o tara ca Romania, primitive din punct de vedere economic si sustinuta cu populisme si imprumuturi, cam conteaza, Conteaza chiar foarte tare.
Dar daca nu te doare nimic, te duci la doctor?
tot asa si cu politia – o ducem suspect de bine pentru cat muncim si mai ales pentru cat stim sa facem asa ca politica a devenit o distractie pentru electorat. Nimeni nu simte ca societatea e realmente condusa de cineva.
====
Cand insa bunastare asta se va pulverize (si cadereile sunt mul mai rapide decat cresterile….) vom reveni la politic.
Problema majora va fi la care politic? Foarte posibil ca democratia sa fie vazuta la aceas vreme ca o cauza a degradarii. Asa a fost mereu in istorie: cand populatia sufera, in politica avanseaza totalitarismul (fascism, communism, dictaturi gen America de Sud etc.)