Home » Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

Dreapta și jocul prezidențialelor

Alegerile prezidențiale nu reprezintă un simplu scrutin organizat din cinci în cinci ani pentru alegerea președintelui României. Alegerile prezidențiale reprezintă de fapt o olimpiadă politică. Olimpiada jocurilor și a jucătorilor politici. Partidele, politicienii și toți cei care vor să aibă un cuvânt de spus în jocul politic sunt obligați să participe la acest eveniment. Deși atenția publicului este focusată pe cea mai importantă competiție – alegerea președintelui – la olimpiadă au loc simultan mai multe jocuri, desfășurate pe mai multe nivele.

La această olimpiadă nimeni nu pierde. Există doar câștigători. Cei mai importanți jucători concurează pentru a câștiga trofeul olimpic. Jucătorii mai mici concurează pentru palmares, pentru publicul personal sau pentru sponsori. De la candidați, până la staff-ul politic și consultanți, cu toții sunt în lumina reflectoarelor. Cu toții câștigă faimă, notorietate și publicitate. Nimeni nu are nimic de pierdut. Olimpiada este un joc dinamic, plin de surprize. Cuvântul cheie al olimpiadei este negocierea. Se negociază la vedere sau pe ascuns. Dușmanii devin prieteni și se ajută reciproc. Alianțele se schimbă de la o zi la alta. Se fac alianțe noi sau se rup cele vechi. În final, toți cei care s-au aliniat la linia de start vor avea câte ceva de câștigat prin participarea la această olimpiadă.

Dreapta este reprezentată de mai mulți jucători. Unii mai mari, alții mai mici. Cu toții speră la un trofeu. Olimpiada este extrem de importantă, dar pentru jucătorii dreptei contează foarte mult jocurile pe care le vor face în timpul acestei competiții. Jocuri care vor conta în resetarea scenei politice după 2014. Jucătorii dreptei aleargă pe culoare diferite. Din când în când se intersectează, se anihileză sau încearcă să se elimine reciproc pentru a dobândi supremația în jocul politic. Alături de trofeul olimpic, titlul de lider al dreptei este un trofeu mai mic râvnit de toți acești jucători.

Alianța Creștin Liberală – sau jocul la anihilare făcut de PDL și PNL

Cel mai important jucător al dreptei este în acest moment Alianța Creștin Liberală. Cadrul pentru viitoarea fuziune a celor două mari partide a fost trasat, însă negocierile sunt departe de a fi încheiate. În funcție de performanța pe care o vor obține la olimpiadă, de contribuția fiecărui partid, dar și de jocurile pe care le vor face, raportul de forțe între cele două partide se poate inversa oricând. De la numele viitorului partid, până la culoare sau siglă, totul se poate renegocia după alegerile prezidențiale.

Atât liderii PDL cât și cei ai PNL sunt conștienți că prezidențialele pot schimba tot jocul. De aceea, ambele partide vor cauta să se anihileze reciproc pentru a slăbi cât mai mult poziția celuilalt. PDL – singurul partid care a dat de două ori președintele României – este partea care a cedat în punctele cele mai importante: numele partidului și candidatul la președinție. Este de așteptat ca democrat liberalii să speculeze și să vâneze greșelile partenerilor liberali pentru a reechilibra raportul de forțe și pentru a prelua inițiativa în timpul campaniei sau după alegerile prezidențiale.

Cum reglează ordonanța lui Dragnea jocul de putere din ACL

Aparent, ordonanța de urgență care ar permite aleșilor locali să opteze în decurs de 15 zile pentru partidul din care vor să facă parte, dezavantajează ambele partide aflate în ACL și avantajează partide nou înființate, precum PMP și PRL.

În realitate, spre deosebire de partenerul său de alianță, PDL va fi mult mai puțin afectat de efectele acestei ordonanțe.

Primarii PDL sunt în opoziție încă din mai 2012. S-au obișnuit deja cu noua putere reprezentată de PSD.  Și-au creat și dezvoltat mecanisme de supraviețuire politică și administrativă. Pentru primarii PDL, alternativa PMP nu este o alternativă viabilă în acest moment. A renunța la statul de ales local, aflat în opoziție, pentru a migra la un partid aflat tot în opoziție nu este în acest moment o opțiune rațională pentru un ales local al PDL. Mai mult, aleșii locali PDL nu reprezintă un punct de interes pentru PSD. Fără fondurile de la guvern și fără proiecte aflate în derulare, influența în comunitățile pe care le reprezintă nu este una extrem de puternică. Dovada, rezultatele destul de slabe obținute în alegerile europarlamentare.

PMP este un partid izolat pe scena politică. Elena Udrea nu reprezintă tipul de lider care să inspire atât de multă încredere, încât un primar cu vechime în PDL să o urmeze. La acest capitol, autoritarul Vasile Blaga are câștig de cauză în detrimentul Elenei Udrea.

Singura problemă pe care o are în acest moment PDL se numește Emil Boc. Primarul Clujului și-a anunțat deja susținerea pentru candidatul la prezidențiale al PMP. Dacă la alegerile europarlamentare Emil Boc a jucat fără nicio problemă atât cu PMP cât și cu PDL, la aceste alegeri interesul pentru democrat-liberali și pentru ceea ce au ei de oferit ca perspectivă politică nu mai există. Pentru Emil Boc jocul în PDL este un joc închis.

Vasile Blaga nu va risca excluderea fostului rival la șefia PDL, deși a lansat deja mesaje în spațiul public că nu-l mai dorește în partid. Dacă îl exclude, Blaga riscă să își ostilizeze o bună parte din baza partidului. Ori, Blaga are nevoie de susținerea bazei pentru un alt joc mult mai complex. De aceea, ordonanța care permite migrația aleșilor locali îi este extrem de avantajoasă în acest moment.

Emil Boc va alege cu siguranță să părăsească PDL, deși riscă să fie perceput de o mare parte din baza partidului drept trădător, deoarece profită de un artificiu creat de PSD și Liviu Dragnea.

Însă dacă Emil Boc va opta să rămână primar independent (dacă textul ordonanței va permite și o astfel de opțiune) ar putea să facă un joc spectaculos de imagine și să pună în dificultate leadeshipul PDL.

Un primar nu poate să meargă pur și simplu să negocieze trecerea la un alt partid. De regula, negocierile se poartă mai întâi cu liderii de la nivel local, apoi se ajunge la un lider cu influență la centru și cu putere de decizie. Pentru un primar oarecare, dacă nu cunoaște toți pașii acestui traseu și nu are legăturile necesare, efectul poate să fie mai degrabă unul nul. Într-o bună înțelegere cu PSD și Liviu Dragnea, Vasile Blaga poate stopa plecarea primarilor PDL către PSD sau UNPR. Impactul mediatic pe care îl va avea plecarea lui Emil Boc, dar și scandalul declanșat în jurul acestei ordonanțe vor acoperi puținele dezertări pe care le-ar putea înregistra democrat-liberalii, dar și posibilele suspiciuni de colaborare cu adversarul. Astfel, Vasile Blaga poate obține două victorii majore: fragilizarea poziției de negociere a partenerului din ACL și vulnerabilizarea imaginii premierului Victor Ponta, în cazul în care acesta va ceda presiunilor din interiorul partidului pentru a emite această ordonanță, prin scandalul provocat în mass-media.

Ținta PNL.  PSD vrea înapoi ce îi aparține

Ținta PSD sunt aleșii locali liberali. PDL nu reprezintă un punct de interes pentru social-democrați. PSD vrea înapoi ce îi aparține de drept. Adică aleșii locali liberali care au obținut aceste funcții sub sigla USL. Primarii PNL au fost scoși cu forța de la guvernare de un lider autoritar care urmărea o obsesivă candidatură la prezidențiale. O candidatură pentru care a sacrificat interesele partidului. Deși au urmat linia impusă de partid, aleșii locali liberali nu au fost pregătiți în prealabil pentru a face pasul de la putere în opoziție. Proiectele și planurile făcute pentru comunitățile locale au fost stopate sau, în cel mai rău caz, au fost  aruncate la coșul de gunoi.

Crin Antonescu a reușit, prin proiectul USL, cea mai bună performanță a unui lider în fruntea PNL. S-a dovedit un excelent jucător atunci când a negociat paritate în cadrul alianței, astfel că liberalii s-au trezit cu un număr foarte mare de parlamentari și de aleși locali. Acum, când proiectul USL a dispărut, PSD vrea înapoi ce îi aparține de drept. Parlamentarii au fost deja recuperați prin proiectul PRL. Problema aleșilor locali a rămas însă nerezolvată.

Aleșii locali liberali pot justifica mult mai ușor decizia de a migra la PRL în fața propriilor alegători. Propaganda PSD se va ocupa să le livreze mesajele despre trădarea principiilor care au stat la baza USL de către Crin Antonescu și despre necesitatea de a se întoarce din nou în  proiectul care i-a ajutat să câștige funcțiile respective. PRL, spre deosebire de PMP, este o opțiune viabilă pentru aleșii locali liberali, iar perspectiva a ajunge din nou la guvernare este aproape sigură.

Dacă numărul aleșilor locali care vor dezerta în favoarea opțiunii PRL va fi unul foarte mare, problemele în interiorul PNL se vor acutiza. Iar leadershipul partidului va fi pus în mare dificultate. Alegerile europarlamentare au demonstrat că, deși au avut un număr mult mai mare de aleși locali, de la consilieri locali, la primari și președinți de consilii județene, liberalii au reușit să obțină doar două procente în plus față de rivalii de la PDL. De altfel, întreaga argumentație utilizată de Crin Antonescu pentru a justifica alianța și viitoarea fuziune cu PDL s-a bazat pe acest exemplu: PNL nu își poate fructifica avantajul pe care îl are în plan administrativ, prin urmare are nevoie de structurile PDL pentru a avea performanțe electorale.

Jocul anihilării

Pricipalul obiectiv al PDL și al lui Vasile Blaga, în această olimpiadă, este să-și slăbească adversarul cel mai apropiat. În acest caz, este vorba despre competitorul din interiorul ACL. Dacă PDL reușește să-și minimizeze pierderile în plan local, negocierile în cadrul ACL se pot relansa oricând. Confruntat cu pierderile masive din plan local, PNL își pierde forța de negociere. Avantajul celor două procente în plus, obținute la europarlamentare, clamate de liberali pentru a-și impune candidatul la prezidențiale va fi anulat. Fără primari și fără mașinăria PDL, șansele lui Klaus Johannis de a accede în turul doi al prezidențialelor scad simțitor.

Mai mult, activul PDL iritat de pierderea lui Emil Boc, dar și de slaba prestație a candidatului liberal (a se vedea datele din ultimul sondaj CSCI privind percepția despre învingători, unde Johannis abia atinge 17%) ar putea genera oricând o mică revoltă în partid – pe modelul revoltei de la PMP – pentru a cere schimbarea candidatului ACL. Schimbarea candidatului înseamnă rescrierea regulilor jocului din ACL și lansarea unui nou joc. Un joc care ar readuce PDL în prim plan și ar trece PNL în planul secund.

*

Olimpiada răspunde și la întrebarea de ce nu este dreapta unită. Jucători mai mari sau mai mici, cu toții s-au înscris în competiție. De ce participă Elena Udrea la această olimpiadă? Răspunsul e simplu: palmaresul și sponsorii. O candidatură la prezidențiale cântărește greu în cv-ul oricărui politician, indiferent de scorul pe care îl obține. Monica Macovei putea fi un test pentru capacitatea de regenerare a societății civile. Campania și modul în care a ales să se prezinte în această competiție ne arată că, de fapt, Monica participă la această competiție doar pentru publicul personal. Luată de valul succesului de la alegerile europarlamentare, de ideea că are un public numeros, care ar deveni și mai numeros dacă se desprinde de imaginea PDL, Monica Macovei a ales calea unei candidaturi semi-independente. Alături de cele două, mai sunt și candidați care își asigură retragerea de pe scena politică printr-o candidatură la prezidențiale. Adrenalina, jocul, nevoia de a fi sub atenția  reflectoarelor, de a fi aplaudat și adulat de mulțime. Dreapta a devenit o arenă în care fiecare jucător încearcă să dobândească putere sau influență pe o perioadă scurtă de timp, pentru orgoliul personal sau pentru diverse interese care, din păcate, nu coincid întotdeauna cu interesul cetățenilor. Pentru dreapta, prezidențialele sunt o simplă competiție. O olimpiadă la care participă pentru a fi văzuți. Un simplu joc.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Pentru Olimpiada era o vorba: totul e sa participi.
    Dar ipocrit este cel ce spune ca nu vrea sa cistige.
    Au exista cazuri cind participantii/cistigatorii de la Olimpiade au fost descoperiti ca s-au dopat.
    In cazul alegerilor prezidentiale, cind descoperim este prea tirziu.

  2. un timisorean spune:

    Excelenta analiza.Felicitari!

  3. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    In mod evident exista si perdanti la respectiva competitie : este vorba despre cei care nu se ridica la inaltimea asteptarii “nucleului dur” de alegatori sau a sponsorilor. Un exemplu recent este Mircea Geoana caruia infrangerea i-a ruinat viitorul politic.

  4. Decebal spune:

    Cred ca e prea mult spus “olimpiada”. Nivelul participantilor imi aduce in minte cuvantul “Daciada”.

    Domnul Ponta a anuntat oficial ca va fugi de orice dezbatere, inainte de turul intai. Eu cred ca si inainte de turul doi s-ar putea sa fuga, in caz ca nu se califica in finala cu domnul Tariceanu. :) Mai mult, domnul Ponta a sugerat ca va sta “in tribune” si va urmari cum se sfasie intre ei candidatii dreptei. (Eu cred, totusi, ca va mai aparea pe la Antena 3, acolo unde stie ca este ferit de intrebari incomode.)
    Consider ca, in ceea ce priveste candidatii “dreptei”, acestia nu ar trebui sa se lupte intre ei. Pastrand analogia autoarei articolului, cred ca ar trebui sa fie o cursa pe culoare diferite si nu una in care sa-si traga coate si sa se incurce intre ei. Fie si numai pentru a-l priva de “spectacol” pe domnul Ponta. Pana la urma, cred ca electoratul de “dreapta” s-a hotarat deja cu cine voteaza in primul tur. Nu stiu daca acesti candidati vor reusi sa nu se atace intre ei, dar ar fi o schimbare binevenita, fata de alte campanii pentru prezidentiale. Si ar fi un semnal bun pentru alegatorii care gandesc si nu se lasa orbiti de ura.
    Oricum, cred ca ne grabim, cu analizele si predictiile. Sa vedem intai care sunt candidatii care strang semnaturile si sunt validati de BEC… sa vedem daca nu “explodeaza” vreun dosar penal… sa vedem ce se mai intampla prin mass-media…
    La ce agitatie e prin lumea larga, nu pot sa nu ma gandesc ca, in acest an, mai mult decat oricand, miza prezidentialelor romanesti transcende politica interna.

  5. alecu spune:

    “Fără primari și fără mașinăria PDL, șansele lui Klaus Johannis de a accede în turul doi al prezidențialelor scad simțitor.”

    In fata cui ar putea pierde Johannis locul doi? Eu chiar nu-mi dau seama.

  6. lloopp spune:

    Ar fi frumos daca la aceasta olimpiada am putea castiga si noi, cetatenii. Asta ar fi posibil daca ai nostri candidati s-ar purta mai mult ca cei mai de pe la vest cand candideaza la cea mai inalta functie din stat. Eu cam asta imi doresc, ca sa ma consider ca om care a castigat la aceasta olimpiadada cincinala : http://lloopp.wordpress.com/2014/08/28/ce-astept-de-la-un-candidat-la-postul-de-presedinte/



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raluca Boboc


Raluca Boboc

Licențiată în Științe Politice, Master în Politică Europeană și Românească, obținut la Facultatea de Stiințe Politice (Universitatea București), Institutul de Cercet... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)