O undă seismică se propagă în mediul politic autohton o dată cu votul din 16 noiembrie. Mişcaţi de un elan ipocrit, mimând adaptarea retorică la cerinţele noii realităţi, deputaţii şi senatorii au acţionat, ieri, în direcţia pe care o refuzat-o ,programatic, vreme de săptâmâni şi luni. Ceea ce societatea civilă a solicitat este îndeplinit:legea de amnistie şi de graţiere este respinsă, în vreme ce măsurile procesual-penale au fost încuviinţate. Urmează, în succesiune logică, un nou vot care să privească pe senatorii PSD şi UNPR implicaţi în dosarele instrumentate de DNA.
Sunt, toate aceste, semnele unei mutaţii pe care mobilizarea civică a românilor a provocat-o. Votul din 16 noiembrie a semnalat, fără ambiguitate, determinarea de a apăra libertăţile împotriva statului şi cleptocraţilor care îl parazitează. Ieşirea în stradă, decisă şi exuberantă, a fost complementul natural al acestui vot revoluţionar. Puterea a fost confruntată cu realitatea contestării paşnice şi democratice.
Este nevoie, însă, în aceste momente , de o altă energie , nu mai puţin însemnată şi vitală. Este nevoie de energia lucidităţii şi a a tenacităţii, spre a articula programul care să devină agenda schimbării. Este nevoie de energia lucidităţii şi a tenacităţii spre a constrânge elita politică să accepte elementele unei noi arhitecturi legale şi politice. Este nevoie de energia lucidităţii şi a tenacităţii spre a da votului din 16 noiembrie ponderea sa instituţională legitimă. Vigilenţa democratică, în raport cu PSD şi cu PNL, este unica alternativă la somnolenţa care ar echivala cu o nouă capitulare.
Agenda schimbării trebuie să fie codificarea unei alte relaţii dintre guvernanţi şi guvernaţi. Cei care au votat au datoria de a rămâne forul ce critică, supraveghează şi inspiră. Un contract social al unei Românii care refuză privilegiile şi mita se cere scris, un contract social care să întărească puterea cetăţenilor şi să redea statul misiunilor sale naturale .Un contract social care să cimenteze unitatea dintre români, indiferent de etnie şi de locul în care se află. Un contract social care să implice dreptul la rezistenţă paşnică în clipele în care abuzul este legalizat de politicieni.
16 noiembrie nu este capătul, ci prima zi a acelui parcurs destinat să remodeleze patria noastră. Sentimentul de solidaritate nu trebuie abandonat, ci transformat în temelia viitorului. Umilirea diasporei, brutalizarea speranţelor românilor sunt punctul de plecare al acestui nou proiect de societate. Iar de acest acest nou proiect depinde supravieţuirea libertăţilor noastre.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„16 noiembrie nu este capătul, ci prima zi a acelui parcurs destinat să remodeleze patria noastră.” Asa ar trebui sa fie!. Ma tem ca va fi ca in ’89 cind credeam acelasi lucru si ne-am pomenit ca ne plingeam de revolutia furata. Sa speram ca KI este cel care credem ca este si ca nu va si el „invins de sistem” ca alta mare speranta. Dar, daca ma uit cine este in parlament imi cam piere optimismul.
revolutia nu a fost furata domnule ! nu putea, ptr ca nu a existat : o revolta a unui oras si citeva iesiri a unor studenti pe care securistii si militarii glorioasei armate rumine i a omorit repede,nu cred ca poate fi incadrata la revolutie.cu bucurestiul am mari rezerve.valutistul consilier al tovarasului care a umplut vidul de putere,numa revolutionar nu era: si cred ca de acolo a inceput baricada !?comunistii au intors armele in citeva ore cind vintul batea prea puternic dinspre vest.
tara aia are foarte multi locuitori care nu sint oameni intregi,bine,comunistii le au spus oameni noi: nu au judecata a ce e drept sau gresit,nu au principii sau scrupule.
eu inca din scoala m am lovit de ambitia originilor sanatoase pe care parintii i au trimis sa se faca domni.acum poarta Armani sau Vutton.ei ii socotesc naivi pe ceilalti.cred ca azi vor intoarce iar armele cu cinism
nu stiu ce va insemna presedintia lui Johannis,dar de un lucru deja ma bucur avind in vedere ca port pasaport ruminesc: presedintele meu e in sfirsit un om civilizat si prima doamna nu e o toapa
60 de ani de Marlanie si Topenie . ultima fraza a comentarului dumneavoastra este de antologie . Chapeau.
@dusu
Daca nu a fost revolutie atunci nu este nicio diferenta intre RO de azi si cea din 1989. In consecinta TOTI politicienii de acum sint continuatorii celor de atunci si KI nu va face nicio diferenta. Tinind seama si de utima fraza din comentariul Dumneavostra KI nu este decit un Ceasescu mai spalat si educat. Absolut genial! Culmea este ca s-ar putea sa aveti dreptate!
Sa nu o confundam pe Maria cu Elena. Prima are nume de sfinta, cealalta unul proscris pentru politica.
Deznodământul excepţional al acestor alegeri trebuie să fie punct de plecare pentru ceva mai mult decât un nou contract social: reclădirea valorilor. Acest nou preşedinte, cu greutatea celor 6,2 milioane de voturi şi alături de o nouă majoritate parlamentară bine-intenţionată, trebuie să-şi asume postura de garant şi iniţiator al regăsirii şi aşezării valorilor.
România are, datorită entuziasmului din jurul alegerii lui Johannis, oportunitatea şi obligaţia de a repara ceea ce socialismul – în toate avatarurile sale (PCR, FSN, PDSR, PSD, UNPR, PC) – a distrus sau a căutat să distrugă, din 1946 încoace: cultură, educaţie, morală publică, justiţie, administraţie etc. Sunt instituţii care nu au rezistat asaltului din 2012 şi ele trebuie reclădite: primul exemplu care îmi vine în minte e ICR-ul, unde Patapievici trebuie convins să se întoarcă cu prima ocazie. Educaţia – nume ca Pop, Pricopie sau Andronescu trebuie şterse din istoria recentă a învăţământului românesc; să repunem sistemul educaţional pe drumul cel bun pe care îl aşezase unul ca Funeriu.
Morala publică: asta-i vorbă mare şi, probabil, va fi nevoie de două-trei generaţii până vom putea vorbi de o nouă morală. Sau despre o administraţie eficientă şi orientată către comunitate şi cetăţeni. Sau despre o Justiţie invulnerabilă în faţa politicului. Dar trebui început, fără întârziere.
Trebuie să începem în 2014-2015 ceea ce nu am fost lăsaţi să facem, de către şleahta lui Iliescu, în 1989. România are nevoie să se trezească din coşmarul socialismului, al sărăciei, al lipsei programate de educaţie, de cultură. E nevoie de „umvertung aller werte” nu în sensul original, ci în acela al repunerii societăţii româneşti pe drumul valorilor moderne, universale pe care o aşezaseră tot nişte nemţi: Carol I şi Ferdinand.
Evenimentului repunerii în drepturi a Institutului Cultural Romîn trebuie să i se confere o semnificație mult mai adâncă: repunerea în drepturi a intelectualității românești.
Ceea ce a lipsit cel mai mult în tot acest ev al bolșevismului barbar a fost Modelul Intelectualului Implicat aflat la baza societății, o specie incompatibilă cu viața în spatiul totalitar bolșevic.
Nu am eu dreptul de a face process de intenție intelectualilor români și chiar dacă l-aș avea nu m-aș prevala de el.
Pentru mine este clar că bolșevicii au exterminat metodic, cu bună știință acest model, individ cu individ.
Chiar dacă ar fi existat o solidaritate ”de breaslă” a intelectualilor (includ aici și slujitorii BOR) tot nu s-ar fi reușit stoparea căderii ciocanului criminal ci ar fi provocat transformarea lui într-un Katyn sinistru. Sămânța răului s-a văzut că a fost atât de puternică încât a avut un vlăstar oribil și întârziat în acest început de secol XXI prin cel care a renegat ICR sub privirile indiferente ale cleptocrației.
Albert Einstein
“Lumea e amenintata mai mult de cei care tolereaza raul ori il sustin, decat de raufacatorii insisi.
Problemele importante cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate de pe acelasi palier de cunoastere pe care eram atunci cand l-am creat.
Putini oameni sunt capabili sa exprime cu calm opinii care difera de prejudecatile mediului lor social.
Toti cei care se ocupa astazi de raspandirea informatiilor demne de incredere au datoria sa lamureasca publicul. Chiar si un om cu discernamant poate trage concluzii absurde daca nu cunoaste bine faptele.
Cea mai importanta incercare omeneasca este stradania de a ne comporta moral. De ea depinde echilibrul nostru interior si chiar propria noastra existenta. Numai moralitatea faptelor noastre face ca viata sa fie frumoasa si demna.”
… si ceva fain scris de Haim G. Ginott “Se aşteaptă ca profesorii să împlinească ţeluri de neatins cu instrumente neadecvate. Miracolul este că, uneori, ei reuşesc să ducă până la capăt această misiune imposibilă.”
Există acele calități necesare și suficiente pentru ca ”elita politică să accepte elementele unei noi arhitecturi legale şi politice” ?
”ELÍTĂ, elite, s. f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elită = ales, deosebit, distins. – Din fr. élite. ”
Model ? http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18341619-deputatul-ioan-adam-psd-declaratie-premonitorie-2012-masa-viitor-condamnat-penal-dorin-lazar-maior-urmarit-penal-deputatul-ion-dinita-uitati-noi-somitati-suntem-avem-valoare.htm
Votul celor peste șase milioane de români, pentru realizarea căruia foarte mulți dintre aceștia au suferit atât fizic cât și moral sub bătaia viscolului indiferenței unei clase politice arogante reprezintă primul strat al fundației noului Contract Social.
Acum trebuie dat primul semnal de Vigilenţa democratică: cerut și obținut în regim de urgență Legea Votului prin Corespondență.
Probabil că face parte din Legea Electorală care este lege organică și deci nu poate fi modificată prin OUG.
Urgența rămâne însă și de aici pleacă justificarea unei presiuni a electoratului tânăr și educat (chiar și prin demonstrații pașnice) asupra Parlamentului.
Dacă este cazul poate fi declanșată o initiativă legislativă cetățenească în baza unui Proiect care este verificat și funcționeaza deja în altă țară.
Domnilor,
nu fiti ridicoli. Cum sa fie umilirea diasporei si brutalizarea sperantelor un nou proiect… Mai usor cu pianul pe scari domnilor. Atentie mare.
Umilirea diasporei, brutalizarea speranţelor românilor sunt punctul de plecare al acestui nou proiect de societate. Iar de acest acest nou proiect depinde supravieţuirea libertăţilor noastre’.