vineri, martie 29, 2024

Victor Ponta, restauratia si decomunizarea: Reflectii despre pontocratie

Marturisesc ca decizia lui Victor Ponta, premierul guvernului Vacaroiu redux, de a ma „elibera” din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER ma ajuta sa respir usurat. Pentru mine, Victor Ponta este un mic Chavez, eventual un mic Lukasenko. Va incerca sa impuna o „hiper-democratie”, un alt nume pentru un despotism caudillist. Dar eu traiesc in Statele Unite, strategia recomunizarii fortateaplicata de Ponta se deruleaza in Romania.

Chiar si de departe (distanta este adeseori un mare avantaj), notam, in noiembrie 2010: „Victor Ponta poate sa fie linistit: nici Mircea Cartarescu, nici Mircea Mihaies, nici alti intelectuali critici nu-l urasc. Ura si dispretul sunt lucruri diferite. Nu cred ca N. Carandino, directorul Dreptatii, l-a urat pe Brucan, panglicarul instigator la crima politica de la Scanteia. Dar in mod cert l-a privit cu dezgust”.

Cititorii acestui portal stiu asadar care sunt opiniile mele despre premierul actual si despre partenerii sai de coalitie. Nu le-am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva. Tin sa precizez ca am fost „eliberat” de dl Ponta dintr-o functie neremunerata. In acest caz, economia de resurse financiare este nula. S-a gandit macar o secunda premierul la ce vor spune membrii Consiliului Stiintific? Este vorba asadar de un semnal cu valoare simbolica. Din ratiuni pe care le voi lamuri cu alt prilej, nu am demisionat cand mi-as fi dorit. Nu era nicio bucurie sa am de-a face, chiar daca minim si indirect, cu un guvern cu stiutele probleme in numirea ministrilor educatiei, cu accentele putinofile din declaratiile ministrului de externe, spre a nu insista asupra atator socante vulnerabilitati profesionale si etice, indeosebi pe linia justitiei. Restauratia autoritara este in plina desfasurare, prinde fiinta pontocratia, voi avea ocazia sa scriu pe larg despre ea. Pontocratia este o versiune nu tocmai originala, dar teribil de nociva, a democratiei totalitare despre care scria candva Jacob Talmon. Nu intentionez catusi de putin sa ma auto-victimizez. Nu este cazul si, oricum, este o postura care nu ma amuza.

Pe Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Felix etc ii consider arhitectii si beneficiarii unei uzurpari a statului. Pe Victor Ponta si pe Crin Antonescu ii consider marionete ale celor numiti mai sus. Romania se intalneste acum cu momentul pontocratic, o tragicomedie in curs de desfasurare. Aventura pontocratiei va insa extrem de costisitoare pentru tara (economic, social, moral si din perspectiva perceptiilor internationale). Cat il priveste pe bietul filosof pragmatico- marcusian de la Externe, cred ca nici el insusi nu stie ce cauta acolo. Ratacit pe coridoarele fostului CC al PMR din Aleea Alexandru, Andrei Marga se sprijina deloc sinecuristul fiu al doamnei Zoe Petre, politolog de renume mondial. Mai sunt cativa ministri pe care ii cunosc. Unul chiar mi-a fost student intr-o scoala de vara la Timisoara. A fost taranist (aripa Dudu Ionescu), apoi conservator felixiot (langa Dudu), azi este penelist activ, mana dreapta a lui El Crin.

In plus, nu cred ca nu ma calific stiintific (oricum, nu dl Ponta este in masura sa evalueze activitatea mea de politolog si de istoric al comunismului, romanesc si international) pentru o pozitie in care fusesem numit pentru sase ani. Ii invit asadar pe cititori sa deduca ratiunile acestei decizii. Ma intreb daca uslasii vor avea curajul sa incerce anularea declaratiei prezidentiale de condamnare a comunismului din 18 decembrie 2006. Lupta pentru decomunizare, in toate planurile, este departe de a se fi incheiat. Eu unul raman optimist si nu cred ca stanga va reusi sa anuleze ceea ce s-a facut in acesti ani. Nu cred ca Ion Iliescu, idolul (pe langa „Che” Guevara) si patronul din umbra al actualului premier, va ajunge sa-si impuna viziunea sa despre „idealurile pure” ale comunismului. Va incerca pe toate caile, dar nu va reusi decat daca ne decidem cu totii sa tacem si sa capitulam. Marturisesc ca, in ce ma priveste, nu am nici cea mai mica intentie sa spun altceva decat ceea ce gandesc. Nu practic si nu predic resemnarea.

Locuiesc la Washington, locul meu de munca este la Universitatea Maryland, Department of Government and Politics. Tot ce am facut in cadrul IICCMER a fost activitate pro bono. A fost o bucurie si o onoare sa lucrez cu cercetatori de excelenta calitate. Vor gasi in mine, intotdeauna, un partener de dialog si de proiecte stiintifice. IICCMER este astazi o entitate intelectuala respectata in tara si in strainatate, cu un plan de cercetare solid, cu publicatii exceptionale, cu actiuni educationale remarcabile in planul recuperarii si cultivarii memoriei trecutului totalitar. Dl Andrei Muraru, pana acum expert (cercetator) la IICCMER, nu mi-a luat locul. A fost numit de premierul Ponta in locul domnului profesor Ioan Stanomir, ca presedinte executiv. A fost un privilegiu pentru mine sa lucrez in acesti ani cu profesorul Ioan Stanomir, cu ceilalti membri ai conducerii IICCMER. Ii asigur ca vom mentine colaborarea si ca demersul analitic asupra comunismului si post-comunismului romanesc va continua neabatut.

Restauratia nu este catusi de putin o poveste propagandistica de genul „dictaturii lui Basescu”. Lovitura parlamentara din 27 aprilie a inaugurat un ciclu politic intemeiat pe revansa agresiva, clientelism desantat si mexicanizare in ritm stahanovist. Felix si echipa sa lucreaza zi si noapte la pregatirea suspendarii presedintelui. Romania are acum un ministru de externe pentru care Putin este un model de competenta. Ma intreb ce crede el despre protestatarii din Rusia? Ca sufera de halucinatii? Imi scrie un prieten: „Nici nu vreau să-mi închipui ce plantatori de amnezii îşi freacă palmele în culise, aşteptând să fie asmuţiţi. România 2012: plutim în derivă cu mintea goală, ca nişte muşte toropite într-o băltoacă, în aşteptarea unui nou „delir providenţial”.”

Despre Victor Ponta scriam in octombrie 2010:

Asemeni lui Ion Iliescu si Petre Roman la inceputul anilor 90, Victor Ponta crede in primatul maselor manipulate (cea ce in engleza numim the mob). Il acuza pe Traian Basescu de ispita dictatoriala tocmai pentru ca traieste el insusi cu pasiune aceasta atractie spre ceea ce un mare ganditor politic numea democratia totalitara. Invoca regulile jocului parlamentar, dar instiga la actiuni menite sa genereze haos. Sa-l glorifici pe Adrian Paunescu, sa te identifici cu sicofantul suprem al regimului Ceausescu si sa te pretinzi in acelasi timp “social-democrat” de tip european este o contradictie in termeni. Revolutia lui Victor Ponta este una strict negativa: nu are nici program concret, nici o ideologie coerenta. Este de fapt o pseudo-revolutie nascuta din furie, orgoliu si sete de putere.

Reiau finalul unui articol aparut aici, pe „Contributors” in noiembrie 2011. Gandindu-ma la aceste marionete ale lui Iliescu, numite Ponta, Felix, Crin sau Mircea (Geoana), mi-a revenit in memorie un cantec al lui Christophe din junetea mea:

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Mai ieri, Victor Ponta era dat ca exemplu de lider care sa ne reprezinte prin Europa. Cu alte citeva zile in urma, V. Ponta era laudat pentru „abilitatea” politica pe care noi, cei de pe holuri, nu prea o sesizam.
    Respectuos, ii rog pe d-nii Cristian Socol si Miron Damian sa prezinte o pozitie publica fata de actiunea premierului de a inlocui conducerea IICMER.

  2. Mulţumin pentru doza de optimism transmisă printre rândurile acestui post.
    Sper şi eu ca stânga să nu anihileze lucrurile bune care s-au făcut în ultimii ani.
    Şi mă întreb, foarte des, dacă schimbările care s-au făcut sunt ireversibile.

  3. D-le Tismaneanu, toata stima dar ati gresit amarnic. Eu, unul, mi-as fi dat demisia in secunda 2 dupa numirea lui Victor Ponta ca prim-ministru. Asa i-ati oferit prilejul sa „se dea mare” daca ma pot exprima asa si e pacat!

    • Au existat ratiuni pentru aceasta decizie. Ea era insa inevitabila. Cum am scris, va sosi momentul sa le explic. Cat priveste faptul ca VP „se da mare”, je m’em fiche pas mal :) Azi se da mare, maine se da mic… „Ce e val, ca valul trece”.

      • dle profesor, il laudati pe Ponta considerandu-l Caudillo (Franco nu a avut inclinatii comunistoide). Mai curand Peron, desi n-o vad pe Evita pe acolo. Sau si mai aproape Chavez.

    • Cimentând astfel percepția de „intelectual al lui Băsescu”. Funcția respectivă era una tehnică ce putea fi îndeplinită în orice regim, și nici calificarea nu lipsește – sau în orice caz nu e stabilită de Ponta. Așteptarea inevitabilei demiteri, chiar dacă mai puțin spectaculoasă decât o demisie, este atitudinea corectă care îi permite lui Ponta să se producă, să-și arate limpede planul pe care îl are pentru țară.

  4. Va suntem mai aproape decat si-ar dori unii domnule Tismaneanu, chiar daca ne desparte un ocean. Am dat tot ce aveam mai bun in mine pentru aceasta tara, timp de peste 25 de ani, neglijandu-mi de multe ori familia. Astept cu nerabdare reactia cetatenilor romani la toate aceste derapaje din ultimele doua saptamani. Reactia de la urne. Daca insa optiunea electoratului roman va fi absenteismul sau una de stanga, prorusa, o voi respecta dar ma vad obligat sa-mi reconsider pozitia. Sper sa nu ajung la concluzia lui Petre Tutea, aceea ca poporul roman nu este un popor pentru care merita sa mori. Sper ca am reprodus corect.

    • Citez din scrierea ta: „Am dat tot ce aveam mai bun in mine pentru aceasta tara, timp de peste 25 de ani, neglijandu-mi de multe ori familia. ”
      Pacat ca nu ai dat si locul tau de munca ! Dar nu este greu de ghicit !!!!! Si pe ce salariu!!!! Oricum nu de 15 milioane cat are un profesor care a ajuns de rasul elevilor…..

  5. Va rugam in continuare sa va spuneti punctul de vedere vizavi de ce se intampla in Romania si de istoria recenta, in editoriale si online. Avem nevoie de vocea D-voastra asa cum zilnic trebuie sa ni se reaminteasca modul rapid in care se poate alunca spre dictatura, folosind un sistem legislativ confuz si contradictoriu si politicieni corupti. Oameni ca D-voastra inca ne mentin coloana verticala. Trebuie sa ne pastram tari pentru copiii nostri!

  6. Nu am reusit sa citesc decat jumatate din primul paragraf. Apoi am trecut la comentarii. Nu pot trece peste fractura logica :)

    Daca sunteti atat de usurat ca ati fost eliberat din aceasta functie neremunerata, trebuie sa explicati acum ce v-a impiedicat sa demisionati in momentul in care Ponta a devenit premier si nu „cand va veni momentul”. Pana vine acel moment, articolul dvs. nu are niciun sens pentru mine.

      • Cu putin efort, imi imaginez ca au existat ratiuni INALTE pentru care nu v-ati dat demisia.Nu inteleg insa de ce un intelectual de marca, ca Dumneavoastra, isi pierde simtul ridicolului crezand ca ar putea ramane in vreo functie dupa atatea critici aduse lui Ponta si Antonescu , critici care le-ati facut de departe de tara. Chiar nu stiati de bataia de joc a PDL in parlament asupra opozitiei?? Chiar nu stiati ca opozitia nu putea avea nici un cuvant , nu a putut face NICIUN AMENDAMENT la toate legile propuse de PDL si care in marea lor majoritate au fost impuse de PDL prin asumarea raspunderii??? Chiar nu stiati ca Parlamentul Romaniei a fost anihilat timp de 2 ani?? Din aceste motive ratiunile Dvs de a ramane in functie devin OBSCURE, Domnule Tismaneanu !!! Pacat ! Imaginea Dvs in ochii nostri s-a c-am ciobit !!!

  7. Dle Tismaneanu suntem alaturi de Dvs sperand ca veti fi si pe viitor, ca si pana in prezent tot la fel de combativ impotriva noii ciume rosii.

  8. Este interesant jocul verbal axat pe nuante foarte fine … adica despre ce restauratie si despre ce ireversibilitate este vorba ?

    Dl. Constantinescu s-a plins ca la invins sistemul, Dl Basescu a promis in 2004 sa invinga sistemul ticalosit, in 2009 (noroc cu Vintu si Geoana la sauna) a recunoscut ca nu l-a invins, dar ca de data asta va reusi.

    Stau si ma intreb de cite ori este cazul sa constati ca ceva nu merge si sa tot crezi ca intr-o zi va functiona , ma refer la dimensiunea binara a lucrurilor, adica ori merg ori nu merg deloc.

    Cunoastem modelul gindit in alte laboratoare cu multi ani inainte, si implementat atit de riguros in Romania. Da , functioneaza si va functiona acest „ciclu politic intemeiat pe revansa agresiva, clientelism desantat si mexicanizare in ritm stahanovist” corect … asta e ceea ce mai poate functiona, si ceea ce a functionat vreodata.

    Restul sunt dorinte, iluzii, un fel de metehne caracteristice noua celor care inca mai speram si care am incercat sa invingem ceea ce nu este de invins.

    Interesant cum trebuie sa fii un fel de Ponta, Antonescu si multi altii ca sa intelegi, si cum daca nu esti (nu poti si nu vrei) ca ei, nu mai intelegi nimic, decit ca trebuie sa ne mai intrebam din cind in cind daca e sau nu ireversibil … ce anume ????

  9. Respect, domnule Tismaneanu!

    Consider ca ati facut foarte bine ca nu v-ati dat demisia, ci i-ati oferit lui Victor Ponta prilejul sa-si arate adevarata fata. Miscarea, previzibila dealtfel, a lui Ponta va avea un impact mult mai mare asupra opiniei publice decat demisia dumneavoastra ar fi avut-o.

  10. Dl Tismaneanu cunoaste nu numai ceausismul, ci si, foarte din interior, dejismul. Raportul privind condamnarea comunismului ii poarta numele. In plus, avea capacitatea de a integra cercetarea româneasca a bolsevismului in cercetarea mondiala. Premierul Ponta l-a demis chiar de ziua dlui Liiceanu fara a se gândi ca grabeste in an electoral o unificare a opozitiei intelectuale sau macar o consolidare a ei. Che Guevara ar fi dat macar o explicatie, adversarilor si chiar poporului.

  11. Imi repugna mârlănia ţanţoşă cu care acesti politruci işi reocupa spatiul institutional. Imi repugna mai ales acest sistem imbecil care schimba tot atunci cand se schimba guvernarea. Nu ma refer la institute ci si la instituţii administrative.

    Imi aduc aminte cuvintele lui Margaret Tatcher care scria in memoriile ei: „But the sheer professionalism of the British civil service, which allows governments to come and go with a minimum of dislocation and a maximum of efficiency, is something other countries with different systems have every cause to envy.” (Margaret Thatcher, The Downing Street years). Ce departe suntem de o astfel de situatie!

    Ideea ca vin altii la putere si in consecinta trebuie sa iti scrii demisia… este oribila. Ea suspenda
    orice profesionalism, si trecut si viitor. Este acceptarea tacita ca totul este cumetrie, totul este nepotism, totul este relatie si spaga. Respectul nu exista. Injuriile, invectivele si insolentele au populat spatiul public de ceva vreme. Pardon, nu respectul ci politetea. Ma simt neputincios in fata unor atatea eforturi de maculare a celuilalt. De aici numai violenta pura mai poate urma.

    Ne intrebam uneori cum de a murit La Belle Époque? Exact asa. Cu deosebirea ca inca nu a fost nimic „belle” aici. De ce acea lume, care azi ni se pare asa de frumoasa si creativă, nu a aparat regimul democratic? De ce liberalismul a intrat in criza? De ce societatea s’a radicalizat ? Pentru ca toti au gasit de cuviinta ca nu mai e nimic de aparat. Pentru ca toti s’au intreptat spre extreme, si daca nu spre extremele politice cel putin spre extremele practicii politice, spre extremele discursului public. De 22 de ani romanii nu voteaza intre un program poltic si un alt program politic ci intre bine si rau, intre binele absolut si raul absolut. Fiecare candidat este Mesia menit sa aduca linistea si-sau mantuirea oamenilor. Oamenii lui Basescu sunt acum raul absolut care trebuie inalturati. Mai devreme au fost oamenii lui Iliescu. Apoi oamenii lui Tariceanu. Apoi oamenii lui Geoana. Si vor mai fi presupun… valuri si valuri.

    Din punctul de vedere al Institutului crimelor comunismului este o pierdere mare.Ii va scadea mult din autoritatea academica si va castiga eventual ceva public dornic de stiri de senzatie. Vor pune ei sub acuzatie comunisti pentru crimele savarsite? Ma indoiesc. O vor cauta poate pe Elodia spre deliciul publicului atras de astfel de drame.

    Dincolo de toate acestea inca eu imi mentin parerea ca cercetarea acestor institute ar trebui mutata in Universitati, dincolo (pe cat posibil evident pentru ca nu universitatile sunt cele mai tihnite locuri din punct de vedere politic) de valurile politice. Daca privim toate aceste institute de istorii mai mult sau mai putin recente nu vedem decat un palimpsest de proiecte, politice in natura lor, care incep cu mult tam-tam si se fasaie dupa ce gruparea politica sustinatoare pierde puterea. Nu ma refer la persoane ci la institutii. La institutii care au aparut si care acum populeaza spatiul public cam cum circula satelitii dezafectati pe orbita pamantului. Institute ale totalitarismului, ale revolutie, ale… &c. Este dezolant si complet contraproductiv. Din cand in cand ii vezi pe bietii oameni parca adusi la viata de o sedinta de spiritism, moment cand aflii cu stupoare ca acele institutii mai exista. Nu mai vorbest de alte institutii cu stampila academica. Este si asta o mostenire a comunismului de a separa cercetarea de universitate. Dupa parerea mea un institut are sens intr’o universitate. Stiu ca bugetul primului ministru e mai atractiv dar pe termen lung este un castig. Dar universitatile isi asteapta si ele reforma lor… care dupa cate se pare va intarzia si ea.

    Defapt, revolutia romana nu s’a terminat inca. Mai este mult pana cand batalia ideologica pentru ligitimarea cartofului ţepuit din Piaţa Revolutiei se va termina.

    In ceea ce priveste demisia nu mi s’ar fi părut potrivită. A fi eliberat din functie nu este dezonorant. Şi Husserl a fost eliberat din functie, de pilda. Este treaba regimului, este mandria sau rusinea lui. Cum ziceam, nu vad de ce daca se schimbă guvernul trebuie musai să îţi scrii demisia. E ceva rusinos? Ah… esti fiul lui cutare si ai ajuns consilier… mda, aici demisia se impune. Si slava domnului ca sunt destui. Dar altfel nu.

    • Va multumesc mult. Comparatia cu demiterea lui Husserl ma copleseste, mai ales stiind in ce conditii si de ce a avut loc acea demitere. Sa te elibereze dintr-o functie stiintifica protectorul plagiatorilor si analfabetilor este o onoare. De acor cu ideea mutarii spre universitati, desi stiti bine ca si acolo sunt posibile intemperii si imposturi. Ganduri bune.

  12. Felicitari pentru munca depusa, pentru incapatanare si pentru bunul simt de care ati dat si dati dovada.
    Consider in continuare ca ati facut foarte bine ca nu ati demisionat, pentru mine este edificator gestul premierului, un adevarat tanc al politicii :)

  13. Eu, din pacate, nu sunt optimist si desi sunt tanar, stiind totusi in pic de istorie, si facand unele legaturi cu momentum-ul global care pare ca ascunde miscari ascunse ale „Marelui Urs” din Est, pe care putini le deduc, anticipez nori negri pe cerul Europei; iar Romania , in trecut,din conflicte regionale sau mondiale a suferit mult.
    mai ales varfurile sau cei care au avunt ghinionul sa pice intr-o alta pozitie decat cea „oficiala”
    sincer, desi nu sunt in locul presedintelui, simt totusi,chiar din afara problemei, senzatia rece de zid in spate.
    iar, tot din istorie, la situatii de criza/razboi/etc, romanii au luat cele mai neinspirate decizii.. . si pe liderii puternici i-au tradat/vandut.
    iar decizia inlocuirii Dvs, -ca simbol – imi produce o senzatie acuta de teama in ceea ce priveste viitorul in Romania pt cei care nu sunt de acord ca 2+2=5……

  14. Domnule Tismaneanu activitatea dumneavoastra a fost atat de „pro bono” incat l-a costat pe contribuabilul roman doar intre 2006 si 2009 suma „modesta” de 114 770 lei noi conform comunicatului oficial dat de administratia prezidentiala (http://grupul.ro/wp-content/uploads/2010/12/Raspuns_Administratia_prezidentiala_Vladimir_Tismaneanu.pdf)

    Dupa cum marturisiti chiar in acest articol: „Locuiesc la Washington, locul meu de munca este la Universitatea Maryland” deci, sunt curios, in perioada 2006-2009, cate zile ati stat efectiv in tara pentru a justifica cheltuirea unei asemenea sume.

    Din punctul meu de vedere nu sunteti decat o capusa bugetara asa ca „eliberarea” dumneavoatra din functie nu e decat o masura de austeritate bugetara, nimic ideologic, economie pura.

    • Cred ca (a) nu intelegeti ca vorbim despre IICCMER unde am fost numit ca presedinte al Consiliului Stiintific in februarie 2010 (functie neremunerata, conform HG) si (2) suma la care va referiti reprezinta strict decontul pentru banii avansati de mine spre a putea veni in tara, pe timpul meu, cu eforturile mele, spre a a coordona activitatile unei comisii prezidentiale (2006) si ale unei comisii prezidentiale consultative (2007-2009). Sumele (pentru bilete de avion si cazare in timpul sederii) au fost platite din bugetul Administratiei Prezidentiale. Niciun leu nu a intrat in buzunarul meu, va asigur. O echipa de cercetare nu lucreaza fara un coordonator, mi-am asumat aceasta pozitie in care m-a numit seful statului roman, am fost in Romania de cinci ori in 2006. Oricine a calatorit transoceanic stie ca nu este o mare placere sa faci acest voiaj de atatea ori. Nu am primit niciun fel de salariu ori alta compensatie pentru munca mea. Unii contribuabili romani chiar au dorit condamnarea dictaturii comuniste pe baza unui document stiinfic persuasiv si cat se poate de riguros documentat. Deci, va place sa nu, pro bono, fara salariu, fara locuinta de serviciu etc

    • 2 probleme:
      1. Documentul respectiv e prezentat de mugur ciuvica – unul din latraii de casa ai antenelor. Nu ar fi prima data cand respectivul scoate din burta „documente oficiale” (cazul diplomei de Bac a fostului ministru Daniel Funeriu iti spune ceva?). Cand m.c. iese la rampa cu un document, ma intreb de 3 ori cat de real este. Istoria nu foarte indepartata ma indreptateste sa fac asta.
      2. In document scrie ca a decontat in calitate de presedinte al respectivelor comisii. Asta nu inseamna ca banii respectivi au fost decontati in scop personal.
      Nu incerc sa-i caut scuze d-lui Tismaneanu, nici nu ma erijez in avocat (cred ca poate sa-si sustina singur „apararea”), dar inainte de a arunca repede cu noroi, hai sa incercam sa intelegem semnificatia informatiilor primite (cu atat mai mult cu cat sursa informatiilor e una indoielnica – vezi pct.1).
      Cred ca aici dl Tismaneanu poate aduce mai multa lumina, desi mereu se va gasi un Gica Contra care stie mai bine, pt ca are informatii „pe surse”

    • @Mihai: Cred ca iti dai si tu seama cat de ridicol suna ceea ce spui tu.

      Ai cumva idee de cata munca e nevoie pt a intocmi rapoarte si documente de amploare? Ce inseamna cercetarea in arhive, coordonarea a x oameni, punerea documentelor impreuna, analiza la nivel serios, nu de piciorul broastei, ca la noi?! Coordonare de documente, institutii, oameni, idei, hartii, intre zboruri peste Atlantic?!
      Si mai mult, ai idee cati oameni ar face asa ceva PE GRATIS?!?!?!?! Nimeni fara sa aiba motive personale serioase pt asta!

      Asta ma dezamageste cel mai mult: oameni care habar nu au ce inseamna cercetare, munca de arhive, de coordonare, intr-un cuvant, munca de cercetare serioasa, isi dau cu parerea si se plang de bani. Asta sa fie „paguba” Romaniei: banii investiti in cercetare academica de nivel mondial. Wow….in ce hal am ajuns. Nu e de mirare ca nu sta nimeni de calitate nici picurat cu ceara prin institutiile noastre. Dupa ce li se cere sa faca munca voluntara, sunt pusi la zid ca nu platesc din bani lor tot ce inseamna efortul depus pt a indeplini activitatea voluntara….Are you real!?!?

      Dar e adevarat, bine ca am scapat de o „capusa” in plina expansiune, ce bine ca Nastase si ai lui scapa nevinovati si nu va plati un leu din toata furaciunea. Lucky us!

  15. Domnule Tismaneanu, Va citesc de multa vreme si va respect enorm activitatea academica. M-am bucurat atat de mult cand ati ales sa faceti voluntariat pt IICCMER, pentru ca sunt atat de putin oameni de calitate si atat de putine centre de cercetare serioasa la noi.
    Demiterea dvs., dupa „razboiul plagiatelor” e ca o palma data nu numai memoriei celor care au murit luptand impotriva comunismului, dar si intregii lumi academice romanesti. Ne pierdem credibilitatea, ne pierdem mandria, coloana vertebrala si mai ales memoria.

    Ma simt ingrozitor de neputicioasa in fata acestei restaurartii de facto a comunismului de formatiune noua la noi. Cred ca asa s-au simtit si bunicii mei in ’45 -50. Toata pleava iese la lumina si se da bob intreg…asa spunea bunica. Ca intelectual, ma simt lezata in mandria mea de „om cu carte” de toata propaganda asta ieftina, de paradoxul proclamarii ca dictator a unui om care in acelasi timp era tarat in noroi pe toate canalele, la toate orele, fara sa se tina seama ca este presedintele ales, si ca inainte de a se reprezenta pe sine, ne reprezinta pe noi. Nu e vorba de politica aici, e vorba de respect. Masele l-au respectat si pe Iliescu, desi ne-a ingropat idealurile Revolutiei atat de adanc incat imi e teama ca nu o sa le mai recuperam niciodata.

    Imi e rusine ca noi, ca popor, putem accepta inca o data, in fruntea tarii, o adunatura de scandalagii ieftini, fara capatai, pusi doar pe furtisag si tradare. Cum se poate?! Cum putem privi cu atata nepasare la asa ceva?! Pt asta au murit atatia tinerii in ’89? Stiu ca multi ar prefera sa uite, sa nu se mai stie nimic de ei, de ce a fost comunismul romanesc cu adevarat, cine si ce au facut reprezentantii ‘de baza’ si cat de jos am ajuns, colectiv, ca popor, in vremurile alea. Intr-adevar, memoria nu este atuul romanesc. Ne place sa uitam si sa „iertam” ca doar sunt si ei oameni, nu?

    Nu stiu domnule Tismaneanu incotro. Simt ca ne scufundam din nou intr-un abis al istoriei, din nou intr-un moment cheie, din punct de vedere international, si din nou ne plasam de baricada gresita, dupa ce reusim sa ii eliminam sau alungam pe cei care cat de cat puteau mentine balanta…

    Nu stiu ce sa mai cred. Din ultimele 2 saptamani am inteles atat: oamenii de valoare, cu referinte academice solide, cu cv fara greseli si cu coloana vertebrala nu au ce cauta in Romania noastra, cea de toata zilele. Suntem inapoi la momentul promovarii plevei si a „originilor sanatoase.” De partid. Oribil.

    • Mesajul Dvs m-a miscat profund. Nu stiu ce-as putea sa va spun, de-aici, din departare. Ma intreb adeseori ce simt unii fosti prieteni, oameni candva respctabili, sustinand ceea ce se petrece, o restauratie fara urma de jena, frontala si brutala. Va promit ca nu voi adopta politica tacerii. In tara, dar si in Vest, voi spune ce cred despre erodarea democratiei in Romania, despre cine sunt responsabilii, despre revenirea fantomelor comuniste. Nu este vorba de vreo frustrare personala. Sunt prieten bun cu MRU,premierul unui guvern extrem de promitator, lichidata in fasa, pretuiesc ceea ce facut guvernul Boc, sunt adversar de idei al lui Victor Ponta si ma opun eforturilor sale de a institui un regim autoritar in descendenta sistemului Iliescu. Sustin proiectul Basescu de recladire institutionala, de lupta anti-coruptie, de aparare a statului de drept si de decomunizare. Vreau sa precizez un lucru, cat pot de clar: nu a existat absolut niciun fel de politizare a IICCMER in perioada cand Ioan Stanomir si cu mine am coordonat Institutul. Cred ca acest lucru poate fi confirmat de oricare dintre cercetatori. Epurarea actuala nu are nimic de-a face cu ce s-a facut–si s-a facut enorm–la IICCMER. Este vorba de pedepsirea delictului de opinie. Este vremea revansei, a ranchiunii si a urii.

      http://www.crimelecomunismului.ro

      • domnule profesor ne puteti ajuta! si mult! faceti cunoscute articolele Dvs si opiniei publice americane si poate obtineti o conversatie cu amb. Gittenstein. Numai E.S. ambasadorul ne mai poate salva de „Red Dawn” (film horror despre invazia bolsevica a USA).

    • Doamna Mara, cred ca greseala tuturor se afla tocmai in faptul ca toti am incercat „mentinerea” acelui echilibru, in loc sa plecam din start cu ideea eliminarii oricarui compromis. Punctul 8 de la Timisoara isi cere astazi drepturile mai mult ca oricand.

  16. Pe mine nu ma surprinde decizia premierului Ponta. IICMER functioneaza ca institutie guvernamentala iar pastrarea dvs. in fruntea sa ar fi insemnat un exemplu de bipartizanat politic iesit din comun, bizar chiar din partea celor doua caractere rupte din Caragiale.

    Prin criticile pe care le-ati adresat cetatenilor Ponta si Antonescu v-ati plasat intotdeauna in contradictie cu punctul dumnealor de vedere. V-au „impachetat” in tinta ce au construit-o in jurul presedintelui Basescu. Sunteti un fel de victima coletarala :-) in lungul razboi pe care cei doi il poarta cu Palatul Cotroceni.

    Nu, nu vor avea tupeul sa anuleze declaratia prezidentiala si raportul comisiei. Din nou va spun, eu cred ca este o flexare de muschi. Ambii „baieti” sufera de ambitia sefiei. Nu se simt impliniti daca nu sunt sau vor fi sefi. Un „issue” mai degraba de natura medicala. Va veni vremea cand vor parasi actualele pozitii cu cozile intre picioare…nu ii cred in stare sa construiasca nimic temeinic. Cu bine si mult succes!

  17. Eu nu va regret deloc, domnule Tismaneanu, dimpotriva. Rar am vazut lipsa de coloana vertebrala mai acuta. De la un Iliescu descris encomiastic, la diabolizarea oricarei reveniri traditiile neamului acesta, toata osatura dvs. intelectuala sta pe abstractiuni: individ, valori neoliberale, constitutionale etc. Sunteti unul dintre pilonii globalismului in Romania. Adio!

  18. D-le Tismaneanu va multumesc pentru ce ati facut pentru romani si pentru Romania.
    Si maine va fi o zi, inca nu a reusit nimeni sa impiedice sa rasara din nou Soarele.
    Va urez mult succes si multa, multa sanatate!

  19. Tot respectul domnule Tismaneanu! Ati pus punctul pe „i” si ati procedat corect privind demisia. Se vede in toata uraciunea ei restauratia autoritara. Odata cu ea se instaleaza pe tacute dictatura. A intrat in functiune intreaga rezerva de cadre care cu tupeu pregateste terenul. Se clameaza cinstea, dreptatea, respectul fata de om si lege. In realitate sunt mintiti si amagiti oamenii cu promisiuni in timp ce se fac rapid schimbari institutionale si legislative care sa le favorizeze accesul la toate parghiile de putere. Ma intreb cati dintre noi am inteles democratia, cati am uitat dictatura si cati suntem naivi. Tare imi este tema ca vine ziua cand vom fi mult mai saraci si nu vom mai putea sa ne spunem parerea deschis.

  20. Domnule Tismaneanu, observ o problema in argumentele dvs. Criticati guvernul Ponta pentru ca nu e sensibil la suferintele „fratilor de la Rasarit”, dar pe tinerii nostri i-ati participanti la proteste i-ati tratat destul de dur si fara empatie in textele dvs. Comentati zambind teza asa-zis absurda a „dictaturii basesciene”, dar ignorati ca unui student bruscat de jandarmi era sa-i fie amputat piciorul. Sau un baiat a fost calcat in picioare de brute sub ochii tatalui sau, ziarist la Jurnalul (stiu, e trustul intact). Nu comentez decizia lui Ponta, nu sunt nici eu in masura sa apreciez activitatea dvs in conducerea Institutului. Dar e regretabil ca o astfel de decizie, brusca dar previzibila, a putut provoca reactiile delirante pe care le-am vazut intr-una din gazetele online care demonstreaza de ce avem nevoie de CNA si in presa scrisa.

  21. Citeam deunazi despre degradarea discursului public in Romania, tema recurenta si ascendenta ca amploare, mentionata intotdeauna alaturi de sintagma „niciodata nu a fost asa rau”. Citindu-va acest post, trag concluzia ca e generalizata, cu precadere in cercurile inalte, olimpice, ale excelentei profesionale.

    Nu stiu unde s-a pierdut justa masura a satirei, a ridiculizarii caragialesti. Luptele si confruntarile publice, fie ele politice, sociale ori profesionale, se poarta pe terenul mlastinos al atacului la baioneta, prin exprimari demne de transeele imunde ale mahalelor. Nu mai e suficient sa expui pretinsa suficienta a adversarului, e nevoie sa-l distrugi complet, sa-l desfiintezi. Fireste, asta nu se intampla aproape niciodata. E o lupta marsava fara invingatori, nu inteleg cine ar avea un interes in a o purta. Cu atat mai putin dvs., nefiind in Romania, nefiind membru activ al spatiului public romanesc (fireste, nu ma refer la cel online), spatiu caracterizat in buna masura de circ si scandal. Daca ati fi fost un om politic sau o figura publica marcanta, care nu ar fi dorit totusi titulatura de intelectual, as fi inteles: trebuia sa pastrati vie atentia electoratului, cetatenii trebuiau sa priceapa cat de tare luptati pentru ei.

    Ma asteptam sa gasesc exprimari de tipul „uslasi” la postaci si portavoci. Am fost neplacut surprins. Batalia ideilor este batalie la persoana. Ati fost chiar dvs. victima acestui discurs, probabil de aceea ati simtit nevoia sa nu ramaneti dator. Cu toate astea, tonul mesajului dvs. nu e detasat, relaxat, in buna traditie a lui „haz de necaz”. Nu e tonul cuiva care vrea sa vada „the big picture”, ci strigatul de lupta corp la corp.

    Temele de care amintiti sunt apuse, din punctul meu de vedere. Asta nu le face neimportante, nu deocamdata. E bine, cred eu, ca regimul totalitar a fost condamnat. E bine ca, macar formal si public, reprezentantii sai de seama au fost trecuti pe linie moarta. Da, ne vom putea uita in urma, undeva in 2030, spunand ca raul a fost indreptat. Dar toata povestea va figura in cartile de istorie. „comunist” va suna in 2030 la fel cum suna „fascist” acum: „stiu, stiu, oameni rai, lasa-ma cu astia”.

    Concret, regimul a plecat, dar spiritul a ramas. Nu stiu de cate rapoarte e nevoie pentru ca mentalitatea sa se schimbe. E clar ca toate cele de pana acum nu au fost suficiente. Pentru generatia dvs., condamnarea oficiala poate fi o realizare, permite-mi sa nu fiu atat de placut impresionat in ceea ce priveste generatia celor care n-au purtat niciodata cravata de pioner.

    Sunt dezamagit de permanenta contemplarilor trecutului, de privirile mereu aruncate peste umar, de mitul eternei reintoarceri. Si nu sunt singurul. Pot sa inteleg prezumtiva lor codificare culturala in spatiul romanesc, generata de teama Big Brother sau a Securitatii. Sunt constient ca o tara fara trecut nu are un viitor, ca toti cei care nu cunosc istoria sunt condamnati sa o repete. Dar deja mi se pare ca traiesc intr-o bucla temporala. De cand am facut ochi politici, discutia se poate rezuma foarte simplu si simplist la o lupta intre comunisti si democrati, asezonata, dupa gust, cu picanterii despre agenturisti, capitalisti, oligarhi, moguli.

    Polarizarea, sociala sau politica, e arareori favorabila democratiei. Data fiind adolescenta societatii democratice romanesti, putin anacronica si inca intr-o stare febrila, hormonala, n-ar trebui sa fie neasteptata.

    Problema fundamentala este (re)constructia Romaniei prin spiritele neintinate. Stiu ca suna cumva demagogic, dar nu va fi problema dvs. N-am ales intamplator anul 2030. El va reprezenta maturizarea post-revolutionarilor, punctul lor de inflexiune in exercitarea puterii politice, sociale si economice. Atunci decomunizarea va fi completa. Si va fi naturala, biologica, deci reala.

    Pana atunci e util doar sa avem rapoarte sau mai avem nevoie si de altceva? Cine sa dea tonul unor noi maniere de dezbatere, cine sa realizeze un cod (cat se poate de) etic al luptei politice? Reprezentantii generatiei Ponta sunt prea ocupati sa polemizeze in aceeasi termeni, in acelasi cadru. Nu-i condamn, ii compatimesc – e mostenirea lor.

    Dar nu cumva istoria se va repeta si in cazul generatiei mele? Am observat ca exprimarile dvs. variaza, in functie de tema. Cata vreme politica e in discutie, ele sunt predominant acide, dure, aspre, ascutite. Altfel, sunt calde, apropiate, umane. Nu as vrea ca non-pionierii sa sufere de aceeasi schizofrenie verbala.

    Deci va intreb: cum se vede din SUA evolutia discursului public in politica romaneasca?

    • Fiecare cu slabiciunile sale. Nobody is perfect, ca sa reiau finalul unui film faimos. Cand am lansat formula USLasi, in clipa marii logodne contra naturii dintre PSD-PNL, nu credeam ca va avea parte de o asemenea cariera. Acum propun, intr-o nota mai accentuat conceptuala, o fenomenologie a pontocratiei :)

      Degradarea discursului public, mai ales in anii electorali, nu este o surpriza. Eu nu am dorit sa ofer un diagnostic acid, ci doar unul corect. Daca suna acid, sarcastic, usturator, poate ca realitatea este responsabila, nu analistul ei :)

    • […] 2030 […] Atunci decomunizarea va fi completa. Si va fi naturala, biologica, deci reala.

      Decomunizarea reală e completă de mult. Nomenclaturiștii s-au transformat rapid în prosperi oameni de afaceri, toți au îmbrățișat pe deplin beneficiile economiei de piață din simplul motiv că ei erau la momentul zero cel mai bine plasați pentru a le fructifica.

      În realitate nu vorbim de o luptă comunism vs. liberalism, vorbim de o luptă între clasa cleptocrată, cu origini în vechea nomenclatură, și poporul român. Nomenclaturiștii s-au împărțit în găști cu diverse denumiri, PNL, PSD, PDL, etc. și au atras tineri dornici de afirmare personală, tot așa cum o grămadă de bălegar proaspăt atrage muște de felurite culori: verzi, negre, cu picățele roșii, ba chiar și câte o albină harnică curioasă sa vadă ce-i toată agitația. Între timp vechii nomenclaturiști au fost deja exilați, în mare parte, de lupii tineri dornici de putere, așa ca „punctul 8” nu ar schimba mare lucru în practică.

      Singurul argument care le dictează acestor oameni culoarea politică a zilei este capacitatea de a obține voturi. Traian Băsescu a sesizat în 2000 o nișă de piață neacoperită în urma eșecului CDR, și a tras puternic de volan spre dreapta. Transformarea doctrinară a individului Traian Băsescu nu poate fi negată și e cu siguranță un studiu de caz în științele cognitive, dar până la urmă nici nu contează dacă el chiar crede în valorile pe care le promovează, câtă vreme chiar le promovează activ.

      Fundamental rămâne însă e ca balastul politic din linia a doua și a treia a partidelor, cei care implementează democrația la comune și sate, în instituții și comisii nu au doctrina politica. Cu rare excepții, ei sunt carieriști venali dispuși să încerce orice culoare de pălărie care le poate aduce mult visatul scaun, important nu în sine, ci prin abilitatea de a deturna fonduri. Așa se explica și viteza năprasnică de epurare a administrației USL, comparabilă poate doar cu „revoluția portocalie”: e o chestiune de supraviețuire a partidului care altfel ar exploda sub presiunile interne acumulate după lungi ani de opoziție.

      Acest sistem profund viciat nu are cum să genereze altceva decât ce vedem cu ochiul liber: mizerie, ranchiună, jaf, impunitate. Nici acum, nici în 2030. Presiunea democratică e încă prea slabă pentru a forța auto-reformarea acestor găști politice, pentru a aduce la vârf acei oameni de calitate ce există în toate.

      • @punk

        Nomenclaturistii s-au transformat in prosperi oameni de afaceri, deci decomunizarea e completa. De mult.
        Demult nomenclaturisti, acum afaceristi. Haine noi, adaptare, reprofilare. In fapt, deloc decomunizare.

        Concluzia apriorica urmeaza ternele linii de argumentare facila „toti sunt la fel” si „poporul roman vs dusmanii sai comunisti”. Batranii sunt vulpi comuniste, tinerii lupi insetati de putere. Discursul e apocaliptic: „viteza năprasnică de epurare”, „ar exploda sub presiunile interne”, „sistem profund viciat”, „mizerie, ranchiună, jaf, impunitate”. Suna cumva prezidential. Si obositor.

        Presupunand ca descrierea ar fi corecta, ne ramane sa sarbatorim Sfantu-Asteapta, in fiecare zi, chiar si dupa 2030. Asteptam auto-reformarea, punem la foc mic societatea romaneasca, in oala sa democratica.

        Cum e normal intr-o democratie, reprezentantii cetatenilor, fie ei la sate si comune sau in orase, ii reprezinta si le seamana. Nu mi se pare neobisnuit ca ei sa nu aiba doctrina politica, atata vreme cat cetatenii nu au educatie politica – deci nu voteaza conform doctrinei. Multi dintre cetateni vad insa ce ii afecteaza – drumuri noi, canalizare, electrificare. Si ele se pot face si fara doctrina, pana la urma, dar nu se pot face fara bunavointa si competenta.

        „Epurarile administrative” ale USL sunt indreptate tocmai impotriva rea-vointei si incompetentei. Ce partid (sau uniune) se poate astepta ca toti colaboratorii (ca sa nu mai vorbesc de clientela) adversarilor politici sa lucreze cu sarg in guvernarea sa? Teoria genocidului e infirmata in majoritatea ministerelor, unde doar secretarii de stat si consilierii au fost schimbati, incepand cu Ministerul Dezvoltarii si terminand cu cel al Administratiei Publice. Repet, in contextul luptei politice, fireasca in orice democratie, lucrul acesta mi se pare la randul sau firesc.

        Sistemul nu este viciat, ci doar imperfect, la fel ca oamenii. Democratia e, cum spunea Churchill, cel mai putin rau sistem politic din toate cate au fost incercate. Presiunea democratica nu poate fi altceva decat presiunea cetatenilor. Dar ei asteapta mereu de la altii sa spuna, sa faca, sa-i impinga, pastrand mentalitatea comunistoida.

        Asadar, avem conducatori pe care ii meritam sau nu stim sa aratam ce fel de conducatori meritam. Oameni de valoare exista in toate partidele, la fel si colaboratori, de la dl. Vladimir Tismaneanu la dl. Marius Oprea. Poate ar fi cazul sa fie mai multi, dar dezinteresul generalizat fata de politica, pentru ca „toti sunt la fel”, nu motiveaza si nici nu recompenseaza.

        • Ideea principală pe care poate nu am reușit sa o exprim în comentariul meu nu era tonul apocaliptic, ci faptul ca pista lustrației e una falsă. Pe eșafodajul moștenit de la PCR s-au cocoțat maimuțe noi. Și eșafodajul e de așa natură construit încât numai maimuțe cu anumite abilități îl pot pot escalada. Dacă dobori câte o gorilă bătrână, asta nu schimba cu nimic esența clasei conducătoare.

          Să ne așteptăm la convergența spre democrație permutând periodic maimuțele din vârf una cu cealaltă ? E naiv, și în orice caz lent. Să așteptăm trezirea poftei de cultură politica a maselor de pensionari și oameni ai muncii ? Riscant, experiența comunistă tocmai asta demonstrează, ca evoluția intelectuală a vulgului nu e monoton crescătoare, ca exista sisteme sociale imbecilizante. Suntem de fapt în plin proces de imbecilizare, butada „toți politicienii sunt la fel” e o lovitură de geniu a maimuțelor.

          Soluția, pentru ca m-ai provocat, e o lustrație profundă, voluntară: partide noi, construite pe principii doctrinare, care să excludă prin statut atât membrii fostei nomenclaturii, cât și membri partidelor parlamentare de după `89. Există vaste resurse de competență și integritate în România, ele trebuie doar puse în valoare. Nu datorăm nimic actualei clase politice și nu avem nevoie de ei. Uneltele lor tradiționale de manipulare încep sa-și piardă din eficacitate în era digitală.

          • @punk, îmi place expunerea ta !

            Aș avea o observație:
            Nu faci nimic cu partide noi, chiar de-ar străluci de personalități una și una, cu CV-uri validate de cele mai renumite Universități occidentale.

            Baza este economia, producția de bunuri (și servicii).
            Pentru a produce, în afară de tehnologie, ai nevoie de personal cu diverse calificări.
            Menținerea în populație a emulației profesionale are loc numai în condițiile unui ambient social în care fiecare individ să aibă încredere că poate să-și planifice viitorul.
            Pentru a produce ai nevoie de Capital și de Management.
            Pentru a produce pe termen mai lung ai nevoie de un mediu fiscal previzibil.
            În fine, pentru a produce ai nevoie de resurse.

            Toate celelalte sunt ceva în jurul Fabricii Care Produce. Inclusiv Statul !

            Statul este cel de care trebuie să avem grijă pentru ca Fabrica să nu se oprească.
            Pentru asta, noi, producătorii, am delegat o mână de indivizi pe post de Cenușărese cu misiunea de a menține ordinea și curățenia în casa numită Stat.

            Dacă Fabrica se oprește atunci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să concediem Cenușăresele. Cât mai repede.

        • Și încă ceva: să consider normală epurarea (indiferent cât de profundă, în realitate e abia la început) pe criterii de „rea voință și incompetență” a unor oameni din simplul motiv că au fost numiți de vechea administrație arată cât de bine te-ai integrat, ca tânăr politician, în sistemul clădit de maimuțe.

          Da, e absolut firesc să consideri că funcționarii existenți vor pune umărul cu sârg la noua guvernare. Nu sunt capabili ? Punctual acolo unde e cazul, îi înlocuiești pe criterii de performanță sau după examinare. Mi-e greu să cred că toți prefecții României erau niște incapabili. Demonstrează rea voință ? Posibil, dar e nevoie de timp pentru a justifica o asemenea acuzație. Mi-e greu să văd ce fel de rea voință manifestă un inspector școlar. Dă note funcție de afilierea sindicală ? Haida de.

          Chiar și pentru funcțiile pur politice o minimă decență este oferirea unui post de consilier vechiului ministru/secretar de stat. Dacă refuză e dreptul lui, și cei mai mulți o vor face, dar dacă acceptă apare o minimă posibilitate de continuitate a proiectelor și reformelor începute pe bani grei: cineva știe de ele.

          • @punk

            Cu parere de rau, greaua mostenire pe care o vad evidenta in comentariile dvs. e limbajul. „Clasa conducatoare” nu mai e deasupra tuturor, nu e nomenclatura comunismului si nici nobilimea Evului Mediu. Chiar clasele au disparut, oricat de greu pare de crezut. Diferentele sociale si economice exista si se vor pastra, asa e peste tot in lume, dar nu mai exista interese de clasa ca atare, motivatii ale indivizilor de a se organiza in grupuri omogene de actiune sociala. Pentru edificare, observati actiunile sindicatelor in ultimii 5 ani sau protestele din PU, care au reunit cel mai eclectic amestec cu putinta. Cel mai mare miting sindical a strans 30000 de oameni, jumatate din numarul maxim de spectatori al National Arena !

            A vorbi despre „clasa politica” are tot atat sens ca si a vorbi despre clasa corporativa sau educationala. In democratie nu e important unde esti, ci unde vrei sa ajungi.

            Cea mai profunda schimbare in societatea romaneasca nu e politica sau economica, este culturala. Democratia a fost adoptata ca valoare fundamentala de toate partidele de pe scena politica. Acceptarea democratiei la nivel politic s-a facut mai repede decat la nivel social: am intalnit (prea) multi oameni care inca regreta comunismul, oameni care nu inteleg democratia, oportunitatile (dar si dificultatile) pe care ea le presupune. Cei mai multi dintre ei sunt in varsta. In contraparte, intr-un studiu pe care nu reusesc sa-l mai gasesc, 80% dintre tinerii cu varste intre 16 si 18 ani spuneau ca vor sa-si deschida o afacere dupa terminarea studiilor. Potential exista, 2030 va fi un an bun, sa-l asteptam :)

            In continuare, e absurd sa asteptam totul de la domeniul politic. Poate ca nu exista multe elite politice, dar nu avem in contraparte nici elite sociale. In mod normal, tocmai competitia lor ar produce calitatea, evolutia, educatia. Exista sisteme politice imbecilizante, dar cred ca, deocamdata, mai numerosi si mai periculosi sunt imbecilii.

            Sa ne amintim cine a consacrat sintagma „toti politicienii sunt la fel”, cine o folosea pentru a categorisi „clasa politica” de care se delimita, pe baza prerogativelor sale constitutionale, cine facea si desfacea guverne, nominalizand acelasi prim-ministru. Hotul striga hotii.

            Butada respectiva se fundamenteaza pe o grava eroare de logica, nucleul sau fiind ca politica in sine e un joc cooperativ. Gresit. Politica e o lupta perpetua, atat intre partide, cat si intre membri lor. E nevoie de cooperare, nu poti reusi de unul singur, dar nu cooperarea e regula jocului. Acelasi lucru e valabil si pe piata libera, al carei principiu calauzitor e competitia.

            Daca exista vaste resurse de competenta si integritate, sa se puna singure in valoare. De ce asteapta sa fie remarcate, sa fie puse la treaba, de ce urmeaza logica „Dom’ne, da’ astia ce ne da?”?

            Lustratie profunda si voluntara? Vad din nou asteptarea: sa-i lasam pe oamenii politici sa se dea la o parte, sa-i asteptam sa plece. Naiv, totusi. Cine ar trebui sa fie, dar nu „sunt lasati” sa devina, oamenii politici de maine?

            Acum, despre cuvintele cu care ati binevoiti sa ma maguliti. Tocmai pentru ca politica e o lupta, sunt foarte importante increderea si loialitatea, alaturi de competenta. Am cautat lista secretarilor de stat ai guvernarii PDL-Ungureanu. Doar un exemplu, mai jos.

            http://www.infoo.ro/Alexandru-Ion-Coita-%7C–noul-secretar-de-stat-la-Ministerul-Transporturilor–VJ565832OQ.html
            http://www.mediafax.ro/politic/ion-coita-fost-consilier-pe-probleme-externe-al-robertei-anastase-secretar-de-stat-la-transporturi-9419574

            Permiteti-mi sa cred ca un om care vine pe un traseu de tipul asta nu poate sa fie prea sarguincios in guvernarea adversarilor politici. Sunt de acord cu fostul ministru pastrat intr-o functie de consilier, e o propunere fertila. Nu mi s-ar parea insa o chestiune care afirma decenta, cat continuitatea unei viziuni. Solutia ar fi utila doar in cazul in care viziunea vechiului ministru ar fi comuna cu a noii guvernari.

            Pentru problema partidelor noi, va puteti uita mai la sud, in Bulgaria. Acolo fiecare alegeri reprezinta un prilej de infiintare a unor partide noi, concomitent cu desfiintarea celor vechi. Membrii se reprofileaza, optiunile politice se recoaguleaza. Mie-mi suna ca vechea expresia „aceeasi Marie, alta palarie”. A interzice prezenta tuturor oamenilor politici in noile partide e nu numai anti-democratic, ci si profund daunator. Continuitatea de mai sus e infirmata. Daca o Revolutie nu a reusit asta mi-e greu sa cred ca o initiativa civica va avea mai mult succes.

            @ Mihu

            Ca liberal, sunt de acord cu punctul dvs. de vedere. As merge putin mai departe in afirma ca statul trebuie sa asigure dezvoltarea si aplicarea unui cadru legal coerent pentru actiunile economice ale privatilor, urmand sa protejeze domeniile strategice, integritatea teritoriala si suveranitatea.

            Oprirea Fabricii de care vorbiti nu prea are legatura cu statul. Sunt foarte curios sa aflu care sunt domeniile in care Romania produce la modul serios. Un grafic din 2011 arata ca economia Romaniei este impartita intre servicii (60%), industrie (30%) si agricultura (10%). Procentele reprezinta contributiile la buget, nu productivitatea ca atare.

  22. Domnule Vladimir Tismaneanu va doresc viata lunga si putere de munca. Iar personajele politice infantile nu va pot „elibera” niciodata din reputatia si expertiza dumneavoastra. Rusinea e de partea lor.

    Ma tem ca, desi nu va afecteaza pe plan profesional, gestul „eliberarii” unui expert recunoscut al istoriei comuniste, are o valoare ce depaseste vorbele. Ma tem ca urmeaza o perioada de apropiere „subterana” de mafia moscovita, si indepartarea lenta a Romaniei de aliatii NATO si UE. Banii mafiei rusesti exercita probabil o atractie irezistibila fata de multi politicieni ai USL-ului.

  23. Domnule Tismăneanu,

    Sunteți un om de o certă valoare intelectuală și vă felicit pentru asta.

    În schimb, mi se pare o ipocrizie acest text al dumneavoastră ținând cont că, până la urmă, tot în urma unei decizii politice (via PDL) ați ajuns în funcția de la IICCMER.

    Așa cum Marius Oprea și oamenii din echipa sa au fost îndepărtați de la conducerea institutului la acel moment pentru a vă face loc dumneavoastră, trebuia să vă așteptați ca același lucru să vi se întâmple la un moment dat. Soarta v-a plătit cumva cu aceeași monedă.

    Și nu spun asta cu satisfacție, ci mai degrabă cu amărăciune.

    Mi-a displăcut profund la acel moment cum a fost tratat Marius Oprea, un om cu merite de necontestat în stabilirea adevărului despre perioada comunistă (și inclusiv în înființarea institutului).

    Dacă atunci ați fi trecut peste apartenența politică a lui Marius Oprea și ați fi reușit să-l păstrați într-o funcție de conducere la IICCMER, poate că așa ați fi reușit să dați mai multă credibilitate instituției și ați fi contribuit cumva la scoaterea ei de sub toate valurile acestea de schimbări pe criterii politice.

    Dar…

    Toate cele bune și succes!

    • Istoria este prea lunga spre a fi reluata aici si acum. O voi povesti, poate, in curand. Marius Oprea a condus IICCR in 2009, cand premierul Romaniei se numea Emil Boc. Am avut si eu un rol pentra a-l mentine acolo, ori, mai precis, pentru a nu fi indepartat, fie ca el o stie sau, fie ca el o recunoaste sau nu. Director general era Stejarel Olaru, iar Lucia Hossu Longin era secretar general. Dar, cum se zice, let bygones be bygones. Nu i-am luat locul, au avut lor reorganizari, a aparut o noua structura. El avea salariu, eu nu. Marius Oprea era direct implicat in activitatile curente, eu nu. El avea drept de semnatura (cred ca si Stejarel), eu nu. Sper ca vedeti diferentele. Rolul meu a fost sa coordonez stiintific IICCMER, sa orientez institutul spre o reala si durabila vizibilitate interna si internationala, in timpul meu „liber”, dincolo de obligatiile mele la University of Maryland, fara niciun fel de remuneratie. Cred ca mi-am facut datoria, alaturi de colegii mei, carora le multumesc si pe aceasta cale (Ioan Stanomir, Cristian Vasile, Bogdan Cristian Iacob, Mihail Neamtu, Damiana Otoiu, Adrian Cioflanca, Raluca Grosescu, Angelo Mitchievici, Marius Stan). Fara ei, n-as fi putut realiza nimic. La fel, le multumesc expertilor din IICCMER care, cu timpul, au ajuns sa aprecieze, sper, angajamentul stiintific si obiectivitatea pe care am incercat sa le sustinem. Au facut si fac lucruri minunate, ii asigur de sprijinul meu in continuare, ca parteneri intr-o veritabila comunitate epistemica. Ganduri bune.

  24. Domnule Tismaneanu,

    Tot respectul pentru munca dv. Nici nu ma asteptam la orice alta reactie din partea lui Victor Ponta, rafuiala cu „intelectualii lui Basescu” a fost si este prioritatea lui numarul unu, ca bineinteles suspendarea „diktatorului” e prioritatea zero.

    In ce priveste degradarea discursului public, nu vi se pare ca ea nu e numai in Romania, ci se petrece si pe meleaguri mai civilizate. Ma gindesc de pilda la campania electorala din Franta, la modul in care se desfasoara primarele din USA la republicani, la cum vorbesc talk-show hosts de ambele parti: de exemplu Bill Maher on the left si Rush Limbaugh on the right.

    Degradarea e un simptom al unei capieri mondiale a politicienilor si alegatorilor. Sub presiunea crizei economice, a rasturnarilor de valori Est-Vest (gindindu-ma la blocul BRIC vs. Occident) plus presiunea acestui discurs radicalizat al comentatorilor din mass-media , alegatori si politicieni deopotriva se isterizeaza progresiv pina la pierderea ratiunii. Fenomenele de violenta in masa se inmultesc, extremisti de stinga si dreapta devin tot mai populari si lucrurile incep sa scape de sub control. Daca bagam capul in nisip ca strutul, ne putem preface ca nu e asa, dar o minte lucida vede trendul.

    Parerea mea este ca vom asista in decursul vietii noastre la multiple conflicte majore, care vor antrena o majoritate a tarilor si populatiei mondiale, cu efecte devastatoare asupra lumii si a nivelului de trai in general. Cu alte cuvinte ne vom intoarce in Evul Mediu de unde am iesit un pic sa mai respiram in ultima suta de ani, si respiratia aia cam intretaiata de doua razboaie mondiale si unul rece.

    Daca am retinut ceva despre istorie este ca „istoria ne invata ca nimeni nu invata nimic din istorie” – asa ca puneti-va la adapost prin vreun paradis tropical uitat de lume. Vin vremuri grele… sau ca sa inchei intr-o nota mai vesela, dupa cum spunea un banc de pe vremea lui nea Nicu:

    Dialog intre prieteni:
    ” Ba, ti-ai facut rost de hirtie igienica destula?”
    ” Nu ma, de ce?”
    „Pai am auzit ca vin vremuri cacacioase”…

  25. Chiar si de departe, este dureros sa vezi cum dupa atata amar de vreme in care am sperat cu totii in noile generatii de politicieni ne trezim cu actualul prim-ministru. Poate ca intr-adevar avem o problema ca popor, poate ar trebui sa ne uitam putin in oglinda inainte sa dam vina pe orice altceva. Din pacate in Romania inca nu exista masa aceea critica de normalitate care sa te faca sa te simti in siguranta la fiecare schimbare de stafeta politica, dar lucrurile s-au imbunatatit fara indoiala in ultimii 20 ani. Si ati avut si dumneavoasta o contributie aici, pentru care as dori sa va multumesc. Am speranta ca veti continua.

    • Va multumesc din inima. Va incredintez ca n-am nici cea mai vaga intentie sa ma opresc. Nici eu, nici prietenii mei de idei si de valori. Cand am scris „Stalinism pentrun eternitate” nu coordonam stiintific un institut din Romania. Functiile ma lasa rece. In plus, sa nu uitam, exista inca in fruntea statului roman un om care a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala. Timp in care Felix radea sardonic, iar El Ponta tropaia prin colturi, alaturi de Vadim si ai lui. Ganduri bune.

  26. Domnule Tismaneanu,parerea mea ca ati facut bine ca nu ati demisionat si ati fost demis de acel ins cu pretentii mai mari decat capacitatea lui de percepere.Este un bun prilej de a se demonstra adevarata fata a USL-istilor si a celor care ii papusaresc din umbra.Faptul ca se incearca o restauratie grosolana,nu este nici o noutate,ne asteptam la asta din 90 ,intrucat azimutul acestor nemernici era dictat inca din 25 dec.89.Pasii cu care si-au inceput mandatul vremelnic arata clar ca vor sa dirijeze Romania inapoi in epoca de piatra si pe romani in gulagul comunist din care deabia s-au desprins.Ma doare si ingrijoreaza faptul ca romanii sant asa de pasivi la soarta care li se pregateste.Vai de biata tara!

  27. Ferocitatea restauratiei ma surprinde neplacut si pe mine. E o efervescenta de restauratie incredibila , vizibila cel mai usor in orasele medii, mici unde cat de cat lumea se cunoaste. Se demit intr-o mare efervescenta directori de deconcentrate, inspectori scolari, directori de scoli, directori de firme de stat, reprezentati ai statului in AGA-uri, directori din prefecturi, sefi de tribunale, procurori sefi etc. Politruci usl de toate felurile, someri si fara capatai luna trecuta, acuma sunt pe cai mari si isi angajeaza neamurile pe post de secretare si soferi la noua sinecura unde sunt tartori. Din pacate si in mediul privat in care lucrez deja se simt unele presiuni de la noii sefi flamanzi. Sunt extrem de pesimist , asta venind de la un roman repatriat acum 10 ani, asa de pesimist incat am reinceput sa ma gandesc la reemigrare atunci cand ma voi trezi cu politrucii cerand taxa de protectie.

  28. Din pacate, „lovitura parlamentara” nu a fost decit rezultatul unui principiu foarte clar (in fizica), dar care se aplica perfect si in stintele social-politice: principiul ACTIUNII SI REACTIUNII. Deci, daca PDL a intins prea tare coarda, aceasta l-a lovit peste nas. Acelasi lucru se intimpla mereu: daca nu te porti civilizat cu lumea, nici lumea nu se poarta civilizat cu tine. Si tot asa … Acelasi principiu va faca sa cada si USL. Din pacate, perdantii vor fi mereu cei aflati la mijloc, daca nu intervin.

  29. Domnule Tismaneanu, va respect profund si, ca si dumneavoastra, il dispretuiesc din tot sufletul pe Ponta. De asemenea, il apreciez mult pe Basescu, care, desi foarte departe de perfectiune, macar pare ca vrea binele tarii si ma regasesc in majoritatea luarilor lui de pozitie (intuiesc ca si dumneavoastra). Cu toate astea, sunt surprins ca v-a afectat asa de tare aceasta aceasta eliberare din functie. Am observat si in alte dati ca sunteti foarte patimas din fire.
    Vreau sa va comunic doua idei: (1) fiti mai putin patimas si violent in articolele politice, pentru ca altfel va veti atrage o ura profunda din partea unora (daca nu e deja prea tarziu) si va veti pierde credibilitatea–chiar si in fata unor cititori mai moderati. (Veti spune poate ca, condamnarea comunismului ar fi fost de ajuns sa duca la eliberarea din functia neremunerata, chiar in absenta multelor dumneavoastra articole critice … nu sunt sigur.)
    (2) Am avut deosebita placere sa va cunosc acum cativa ani, si am observat ca erati foarte implicat in viata din Romania desi aveti o viata foarte de succes in SUA (si eu traiesc in SUA). Un prieten de-al meu imi sugera ca aceasta se datoareaza mirajului puterii, faptului ca sunteti un om mai influent in Romania relativ decat in SUA. Aceasta e singura explicatie pe care am gasit-o supararii pentru eliberarea din functia neremunerata. Daca descoperiti intradevar ca aceasta este cauza, atunci poate va veti implica mai direct si mai mult, poare chiar pentru un loc de senator din partea diasporei (unde sunteti apreciat)–poate in timpul unu sabbatical, poate la pensie :)

    • A propos de sfaturile date dlui Tismaneanu de a fi mai putin patimas, ma gandesc la sfaturile pe care le dau unii din Rep. Moldova celor „rai” : ii sfatuiesc sa nu puna la suflet prea mult, pentru ca daca se implica cu prea multa patima, atunci o sa-i doara capul, o sa se imbolnaveasca si chiar o sa se sinucida (sic !). De altfel, iata citatul:

      (e vorba de cei care sunt „rai”)
      «nu au altă ocupaţie în viaţă decât să intre în scandaluri şi să facă multă gălăgie deşartă. Numai că ăştia, sărmanii, nu rezolvă nimic prin ceartă, ci dimpotrivă se fac mai haini, îşi distrug nervii, au migrene şi insomnii, bagă pastile în ei şi îşi strică stomacul şi în cele din urmă, încet-încet, se sinucid. Trebuie să ne bucurăm că, din câte se pare, în ultimul timp avem tot mai puţini din ăştia…»
      citat din Timpul.md (articol aparut zilele trecute)

  30. D-le Tismaneanu,

    Asa cum o vad eu, tocmai ce ati primit o noua sarcina de la Premier, si anume, investigarea crimelor ”socialismului”. Acesti oameni sunt extensia acelora pe care i-ati investigat, sper sa nu va opriti.

    Cu multa neputinta va rog din suflet, faceti ceva!

    • Mi-e teama ca lovitura a avut deja loc. Cu scenariul traditional (a se vedea 1989) de tradatori, dezinformare si minciuna, eliminarea rapida a celor ce ar putea deranja, urmeaza o serie de provocari si inflamari pentru a justifica luarea unor masuri exceptionale. Deja „minerii” ponta si antonescu se razboiesc cu intelectualii ce incearca sa gandeasca ne-inregimentat. Deja Vu.

  31. Profesore,
    Toata simpatia pentru activitatea dvs.
    Va asigur ca impartasesc in totalitate aprecierile despre politica romaneasca a momentului, inca sper sa fie doar un foc de paie desi proverbul romanesc despre descendenta pisicii ne lasa putine sanse sa fie asa…

    Cu simpatie, profesorul din Belgia

  32. Domnule Profesor,
    Ca un colaborator cu totul ocazional al institutiei pe care ati patronat-o, pastrez o excelenta amintire administratiei echipei dumneavoastra. Imi pare rau evident rau ca dvs. si dl. Stanomir ati fost indepartat de la directia IICMER.
    Pe de alta, nimeni nu poate contesta ca in acest moment, dumneavoastra, fie si de la Washington, ati devenit o institutie. Si aceasta nu pentru ca ati ocupat citiva ani o pozitie institutionala anume.
    Poate ca ar trebui sa imaginati in aceasta calitate o institutie alternativa. Stiu ca este dificil, dar cred ca sinteti una dintre putinele persoane care ar putea avea succes in aceasta directie. Sper de aceea ca decizia dlui Ponta sa fie pretextul pentru un inceput si nu un capat de drum!

    • Va multumesc cordial pentru mesaj. Pastrez, la randul meu, frumoase amintiri de la intalnirile noastre. Va asigur ca nu voi renunta la ceea ce mi se pare esential: profesionalismul si competitivitatea, validata international, a analizei, cat mai complexa si comparativa, a comunismului din Romania. Cum stiti, exista doua excelente reviste publicate sub egida IICCMER. Eu sper sincer ca noua conducere sa le sustina si sa le promoveze. La fel, in curand apare in romaneste traducerea cartii lui Timothy Snyder, Bloodlands, la editura Humanitas, in colectia „Istorie contemporana” coordonata de Cristian Vasile si de mine. Andrei Muraru a recenzat in termeni elogiosi aceasta carte in „Observator Cultural”. Recenzia a fost reluata pe site-ul IICCMER.

  33. Domnule Vladimir Tismaneanu, empatizez cu protestul d-stra, v-am scris in acest sens si ieri un mesaj, in care va indemnam sa nu luati episodul demiterii de la sefia IICCMER ca pe ceva personal, pentru ca de „vina” este democratia, dar probabil ca l-ati decodificat gresit si l-ati sters, motiv pentru care imi cer, sincer, scuze, daca involuntar am apasat pe rani nestiute. Nu spun nimic nou, s-ar putea sa sune chiar banal pentru un politolog de anvergura, dar dupa un anumit numar de ani pozitiile publice trebuie predate in alte maini, bune sau rele este o alta discutie, care tine de interese si de partizanatul politic (absolut firesti, pentru ca subiectivitatea este inerenta naturii umane), dar, si aceasta idee vreau sa o reactualizez, orice monopol, mai ales cel al puterii, este odios in democratie. Imi exprim speranta ca nu veti cadea in capcana resentimentului si ca veti continua sa ramaneti loial pozitiilor stiintifice, obiective si echilibrate, asa cum ne-ati obisnuit. Numai bine.

  34. Victor ponta are un destin mic chiar minuscul (micul Titulesc, micul Chavez, micul Che Guevara, mic mic). Din nefericire acest destin funest interfereaza si intuneca destinele tarii, prin atacul indreptat impotriva competentei si al valorilor. Este revelatoare numirea unor incompetenti anonimi (chiar plagiatori de duzina, cocotati cu obraznicie in functii pentru care nu au calificari si competente) tocmai la educatie. Frustrarea celui mic in cultura, competenta si realizari se indreapta evident catre cei ce au opera, competenta si recunoastere. Cred ca este demn ca domnul Tsimaneanu sa nu se angreneze in polemici cu astfel de indivizi. Pe de alta parte e la fel de important ca aceste voci (Tismaneanu, Plesu, Liiceanu, Patapievici si am uitat inca multi intelectuali autentici) sa nu taca. Cred ca succesul tranzitiei in Polonia si Cehia a fost tocmai prezenta intelectualilor in viata publica, lucru pe care bolsevismul Romanesc a facut tot posibilul sa-l inabuse. Noi muncim nu gandim. In orice tara elitele sunt minoritare dare ascultate. Ori la noi s-a dorit ca ele sa nu fie si directiile sa fie date de manipolatori de duzina, inculti, agramati si lipsiti de patriotism (citez la viteza Ilici Iliescu, Antonescu, Voiculescu, SRS, CTP). Nu criza EURO este pericolul pentru Romania ci ofensiva incompetentei agresive, obraznice. Majoritatea nu se va trezi decat atunci cand va fi prea tarziu si vina va fi tot a elitelor (a se vedea Grecia). De aceea e nevoie, domnilor intelectuali, sa nu cedati marlaniei si nesimtirii. Patriotismul va cere sa nu cedati si vocea sa nu taca. Sunteti scarbiti de prezent dar sunteti singura speranta ca viitorul sa fie diferit. Noi cei ce muncim dar mai si gandim ne punem speranta (poate unica) in voi. Avem incredere.

  35. Unii dintre noi inca nu ne vom fi dezmeticit, iar altii abia vom incepe sa ne minunam de lucrurile care ni se par in neregula, cand mlastina rosie ne va fi inghitit, pe noi dimpreuna cu ceilalti care nici macar nu se vor fi trezit.
    Daca nimic din ce s-a intamplat in ultimele zile nu vi se pare inca prea grav, ganditi-va ca nimic nu ii va impiedica sa puna bete in roate celor din diaspora la exercitarea dreptului de vot, nimic nu ii va impiedica sa sufoce vocea ONG-urilor, stati cateva clipe si aduceti-va in fata ochilor cele mai negre temeri ale voastre privitoare la soarta democratiei si libertatii de exprimare si repetati cu voce tare ca ele deja devin realitate.
    Noi ne manifestam inca pe forumuri leganandu-ne cu iluzia ca unele libertati, odata castigate, nu mai pot fi luate inapoi. Ca unele trepte, odata urcate, nu mai pot fi coborate. Ne inselam cu totii, oricat de lucizi am fi, chiar si cei care am mai trecut prin asta. Ei in acest moment talharesc casa noastra si democratia, in timp ce noi inca incercam sa ne comportam elegant si sa ii avertizam ca vom suna la politie. Care Politie ?
    Europa, curtea in care traim, are problemele ei si nu mai e atenta la noi sa ne traga de plete cand ne vom fi scapat in butoiul cu pacura (singuri sau impinsi de vecina dinspre rasarit). Nici un MCV si nici un alt gard oricat de bine gandit nu ne va opri sa ne inecam cu voluptate intr-o alta perioada de intuneric.
    Mi-e teama ca este deja prea tarziu si in acelasi timp nu ma pot resemna. Bunicul meu a murit acum treizecideani, cu speranta pierduta, si inca nu ma pot intoarce la mormantul lui sa ii spun ca se face lumina.

  36. Domnule Tismaneanu personal va multumesc pentru efortul dvs. pentru cel depus deja si deopotriva pentru cel ce va urma.
    Banuiesc ca la o asemenea profunzime de intelegere a lucrurilor nu veti asista pasiv la deriva unei societati de care va pasa.

    Stiu, este un proces. Este nevoie de timp si implicare responsabila, perseverenta si profesionista in tot acest timp.
    Iar rabdarea multora dintre noi nu este nici pe departe suficient de mare sa acopere perioada transformarii.
    Sentimentul ca pentru multi dintre noi, o schimbare suficient de consistenta se va face probabil simtita prea tarziu sa o mai putem percepe, este frustrant.
    In contextul asta sprijinul dvs. conteaza si dpdv psihologic, dincolo de profesionalismul pe care-l implica activitatea dvs.
    Multumim si pentru acesta.

  37. Domnule profesor,
    Sper ca ati retinut aprecierile mele exprimate cu alte ocazii privind cartile si articolele de politologie pe care le-ati scris (cel putin cele pe care le-am citit),despre nivelul academic al acestora care nu poate fi pus la indoiala. Articolul de fata precum si altele referitoare la evenimente la zi ale politicii romanesti le consider sub nivelul care v-a consacrat si care se gaseste in cartile dumneavoastra. Eu cred ca nu trebuia sa faceti nicio referire la inlocuirea din functia de la IICCMER. Trebuie sa fiti deasupra unor astfel de fapte care va privesc personal. De asemeni referirea la „publicatii exceptionale ale IICCMER…” ar trebui sa o lasati la aprecierea cititorilor si a specialistilor in domeniu, singurii care pot exprima o opinie obiectiva. Nu cred ca este un vocabular academic atunci cand folositi expresii ca El Crin, Che Ponta, Felix etc. Schimbarea unor politruci incompetenti, din institutiile statului, plantati acolo de PDL este benefica, dar inlocuirea lor, contrar afirmatiilor anterioare, cu alti politruci incompetenti, dar ai USL este condamnabila. Boala noastra ca tot ce s-a facut inainte este prost si s-a facut de oameni fara valoare isi arata roadele si asta se intampla de zeci de ani ca sa nu spun secole. Adoptarea unor reglementari, legi, HGR, chiar si constitutia, in interes imediat de partid, fara a se realiza anterior o dezbatere si un anumit consens (celebrele asumari de raspundere pe legi de interes national si cu efecte pe o lunga durata) duce la schimbari repetate de acte normative cu consecinte negative, iar de multe ori nici nu se mai aplica intrucat se asteapta modificarea lor de alta majoritate. Intocandu-ma la schimbarea de la IICCMER eu cred ca nu afost inlocuit omul de stiinta, politologul sau cel care a coordonat raportul de condamnare a comunismului ci omul Vladimir Tismaneanu care are anumite simpatii politice si o anumita apreciere pentru un presedinte care este vazut de USL ca fiind cel care mai mult a stricat in politica romaneasca decat a construit. Pe Ponta l-ati criticat inainte de a ajunge prim ministru, desi ceea ce promitea era in cea mai mare parte in regula si nu seamana cu ce face acum. Eu asta cred ca s-a intamplat.

  38. Domnule Tismaneanu, leprele astea nu o sa stea mareu la putere. Astazi am luat si eu atitudine impotriva ticalosiilor marca PSD intr-un articol pe site:

    http://360romania.eu/bloguri/razvan-mihaiu/psd-impinge-evul-mediu-838/

    Acolo am mentionat si de demiterea dumnevoastra, dar, din pacate, ce s-a intamplat cu dumneavoastra nu este decat varful iceberg-ului. Daca romanii nu inteleg la timp ca PSD nu inseamna decat coruptie si mizerie morala, vom plati cu totii.

  39. Sunt alaturi de tot ce spuneti si sper sa ramineti pe baricade. Dar de ce supararea va umbreste uneori exprimarea ?
    Fraza numarul 4 din articol „Dar eu traiesc in Statele Unite,recomunizarea…se petrece in Romania” nu trebuia sa fie acolo, dupa parerea mea.
    Numai bine.

  40. eliberarea d-voastră din fucție, nu reprezintă altceva decât începutul unei „mici-cenzuri” instaurată de guvernul neo-iliescian…frustrările lui Crin Antonescu sau Victor Ponta pot duce România pe culmile neputinței și asta într-o perioadă în care orice politică economică poate fi o sabie cu două tăișuri….decizia lui Ponta privind noua conducere IICCMER este una absurdă și de neînțeles atâta vreme cât acest lucru nu avantajează cu nimic economia țării (marele „tabu” al vremurilor actuale)…USL disprețuiește orice inițiativă intelectuală, iar măruntul Crin Antonescu evidențiază asta, prin intervențiile sale la emisiuni de 2 lei din cadrul posturilor voiculesciene, comentând posteriorul unui politician..îmi pare rău că am aflat acest lucru…consider că menținerea d-voastră în funcția de președinte al Consiliului Științific era măcar un respect adus acestei instituții și a demersurilor sale…trăim vremuri demne de „neo-mineriade”, vremuri în care intelectualii sunt hăituiți și prigoniți continuu…
    aveți tot respectul meu și vă urez succes în proiectele de viitor!

  41. unul dintre cele mai nefericite si ingrijoratoare aspecte ale restauratiei nastasiene mi se pare ca va fi asurzitoarea tacere a televiziunilor…

  42. Domnule Profesor,

    Lucrez ca cercetator intr-o universitate de top si cunosc standardele occidentale. Citind textele d-voastra va admir mereu pentru felul devotat cu care luptati impotriva balaurului comunist cu toate ca ati putea sa nu va pese. Tinind cont ca primul lucru pe care comunistii il fac mereu atunci cand isi instaleaza puterea e sa inlature patura intelectuala (motivul e cat se poate de clar) ma asteptam ca Iliescu sa faca aceste mutari. E foarte trist ce se intampla si s-a comentat foarte bine mai sus, nu stiu ce as mai putea adauga. Pe de alta parte insa ma bucur. Inseamna ca le este foarte frica de d-voastra si ca forta pe care o aveti le ameninta continuu planurile. Acum, avem din nou mare nevoie de d-voastra si va rugam sa fiti alaturi de poporul roman.

  43. Domnule Tismaneanu,

    Va scriu pentru prima si cred ultima data. Imi pare rau ca actualul premier nu a avut inteligenta de a va pastra in functie. In acelasi timp ma tem ca si domnia voastra ati ignorat modul ignobil in care Marius Oprea si echipa lui au fost inlaturati de la conducerea institutului de catre guvernul Emil Boc.

    Nu spun ca trebuia sa refuzati oferta guvernului Boc dar cred ca actuala guvernare ca si predecesoarea ei nu face altceva decat sa perpetueze un ciclu de politizare a atribuirii functiilor publice (asemanator cu spoils system practicat in SUA secolului XIX).

    In ceea ce-l priveste pe dl Basescu, este adevarat nu este neaparat un dictator. Cred ca e un fel de Carol al II-lea care dispretuieste partidele politice existente (cu argumente probabil valabile) si care a incercat sa le distruga (tentativa de absorbtie a PNL, de distrugere a PSD, de decredibilizare a UDMR) fara a reusi. In acelasi timp dl Basescu a prezentat un proiect vag de modernizare din care singurul lucru concret pe care-l retin a fost desfiintarea judetelor dupa modelele Carol al II-lea – Gheorghiu Dej si insultarea bugetarilor (printre care din pacate ma numar).

    Nu am niciun fel de entuziasm fata de actualii lideri USL dar ii prefer unei „fuite en avant” cu dnii Basescu, Boc sau Ungureanu.

    • Multumesc pentru mesaj. Sa ne intelegem asupra unor fapte: ca Presedinte (neremunerat) al Consiliului Stiintific, eu faceam un serviciu statului roman, nu invers. Eu mi-am pus la dispozitie intreaga expertiza si contactele create vreme de decenii in lumea academica internationala. Marius Oprea a fost mentinut in functia sa de presedinte al IICCR in tot anul 2009 (alaturi de colegii sai Stejarel Olaru si Lucia Hossu Longin) cand premier era dl Emil Boc, iar dl Oprea publica articol dupa articol impotriva sefului statului. S-au facut eforturi in acea perioada pentru unificarea Comisiei Prezidentiale Consultative cu IICCR (a scris despre aceste lucruri dl Cristian Preda, pe atunci consilier prezidential). Domnii Oprea si Olaru au ales sa tergiverseze, in asteptarea unui, pe atunci probabil rezultat convenabil PNL la alegeri. In noimebrie 2009, guvernul Boc, referindu-se la reuceri de agentii guvernamentale, a unificat IICCR cu INMER. A rezultat o structura hibrida, nu foarte functionala, cu o conducere bicefala (domnii Marius Oprea si Dinu Zamfirescu). N-am fost sub nicio forma implicat in acea decizie.

      In februarie 2010, s-a decis restructurarea IICCMER pe baza unei HG. Acesta a fost momentul in care am devenit presedintele Consiliului Stiintific, organism care nu existase anterior, deci nu se poate spune ca l-am inlocuit pe dl Oprea. Ar mai fi multe de spus, nu este nici locul, nici momentul. La vremea aceea, dl Oprea a spus ca nu putea sa accepte sa lucreze, ca presedinte executiv, sub conducerea mea (desi nici nu se punea problema ca eu sa ma amestec in administratia curenta a institutului, cum n-am facut-o nici in perioada 2010-2012). Ii doresc succes acum, cand va lucra sub conducerea domnilor Muraru si Zamfirescu. Cred ca intre Marius Oprea si mine existau si exista divergente absolut normale si legitime legate de prioritatile metodologice ale analizei comunismului. Nu exista insa nicio divergenta privind necesitatea condamnarii regimului criminal si ilegitim. Cat despre politizare, nici eu, nici domnii Ioan Stanomir si Cristian Vasile, nu facem parte din vreun partid politic. Nu acelasi lucru se poate spune, de pilda, despre dl Dinu Zamfirescu. Afilierea PNL a domnilor Oprea si Olaru, ca si a doamnei Hossu Longin este bine cunoscuta.

      Nu neg si nu regret catusi de putin ca am scris critic despre domnii Iliescu, Voiculescu, Antonescu si Ponta. Am criticat si PDL, de pilda in momentul excluderii lui Cristian Preda. Nu neg ca apreciez ceea ce eu numesc proiectul Basescu. Sunt politolog si intelectual public, este dreptul meu sa-mi exprim opiniile. Cred ca lupta impotriva coruptiei, intarirea statului de drept, decomunizarea, cresterea economica, prezenta activa in NATO si UE, responzabilizarea functiilor publice, trebuie sa raman liniile de forta ale politicii unei tari care nu vrea sa se izoleze ori sa revina la deplorabile experiente autoritariste din trecut. Dar n-am exprimat aceste opinii in numele IICCMER ori pe site-ul IICCMER (cu exceptia scrierilor despre comunism si decomunizare). Ganduri bune.

  44. Marioneta de Victor Ponta a actionat relativ rapid, in trei saptamani de la numirea pe post de prim ministru, pentru a schimba conducerea IICCMER, care detine o functie apolitica, legata doar de memoria trecutului, de fostul regim comunist. Sforile sunt trase pe la spate de fostul presedinte Ion Iliescu, care s-a grabit in decembrie 1989 sa-l execute pe fostul leader comunist Ceausescu, la numai doua zile de la capturare, pentru a-l face sa taca din gura cat mai rapid si sa nu dezvaluie faptele trecutului, care puteau sa-l implice. Singura teama si ac de cojocul fostilor nomenclaturisti, era si este acest institut. In logica lucrurilor, era usor de banuit ca noua administratie a PSD, va actiona pentru a-l impiedica pe dl. Tismaneanu sa mearga mai departe in demersul lui de a spune adevarul despre ce a avut loc in anii negri ai trecutului. Cineva trebuia sa-l aduca la tacere intrucat nomencalturistilor inca in viata le era frica sa nu le vina randul si lor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro