vineri, martie 29, 2024

Emzece. De fapt, despre România

”Pentru că vreau o pespectivă pentru România și după alegerile prezidențiale din noiembrie”, așa i-am răspuns Monicăi Macovei prin luna august 2014, cred, când am fost invitat la o discuție și fusesem întrebat de ce vreau să o ajut în campanie. Luna noiembrie a trecut, românii și-au ales președintele, dar rămâne în continuare, cel puțin pentru mine, întrebarea ”România, încotro?”. Cum n-am reușit să răspund invitației la lansarea noului partid, o să scriu aici câteva gânduri despre perspectivă și despre ce poate însemna M10 în următorii ani.

Mai întâi vreau să fac o mărturisire. Am decis să nu mă mai implic în politica partizană, pentru că am înțeles, de când sunt un observator activ al vieții politice, că nu prea contează cine vine la putere, ci mai degrabă cum se poate exercita puterea în folosul oamenilor. Îmi pasă mai puțin de actori și mai mult de teme. Mă interesează mai puțin evoluția unui partid sau candidat, dar mă preocupă mai mult cum poate acel partid sau candidat să promoveze o viziune și o agendă pe termen lung.

Pentru că am lămurit asta, o să încep să-mi înșirui gândurile într-o oarecare ordine.

  1. Mi-aș dori ca partidele să nu se mai lase antrenate de agenda făcută de televiziuni și să fie mai atente la temele care preocupă cu adevărat societatea și care, chiar dacă nu se văd „pe sticlă”, există și sunt dezbătute. În vreme ce pe la televizor tema favorită a perioadei o reprezintă cătușele și corupția din mediul politic, în mediul online au fost dezbătute aprins două alte teme importante: religia în școli și vaccinurile la copii. Sunt teme cu o componentă politică majoră, pentru că vorbim despre libertatea de alegere, iar partidele politice au tăcut. Așa cum în noiembrie 2014 libertatea de alegere a răsturnat spectaculos favoritul sondajelor, estimez că va rămâne o temă cu un potențial electoral uriaș și în viitor. Românii vor ca cineva să le apere drepturile și libertățile . Un partid nou ar trebui să se elibereze de complexele și tabuurile partidelor vechi și să abordeze curajos orice temă care are legătură cu libertatea, pentru că despre asta vorbesc românii, nu despre vaccinuri și religie.
  2. Pericolul major pentru anul electoral 2016 este populismul. Criza francului elvețian, dar și propunerea fantasmagorică de modificare a Codului Fiscal ne arată spre ce ne îndreptăm. Am mai spus și repet, populismul este mai periculos decât corupția pentru că generează spirale din care cu greu se mai poate ieși. Populismul se bazează pe lipsa de informare și expertiză a cetățenilor și întreține false așteptări. E suficient ca un partid să lanseze o himeră arătoasă și toate celelalte se vor repezi să o susțină sau chiar să o înfrumusețeze. Populismul afectează serios libertatea și democrația. Oamenii devin captivi ai bulelor populiste și sunt forțați să intre într-o curbă ”așteptări-dezamăgiri” din care nu mai pot evada decât prin mijloace nedemocratice. Un partid nou ar trebui să fie o redută împotriva amăgirilor, un gardian al responsabilității.
  3. Mediul online, în special prin rețelele de socializare, a devenit o pârghie importantă de mobilizare electorală. E un canal de comunicare ce poate face diferența și care a învins mijloacele convenționale în ultimele campanii electorale. El ar trebui folosit în egală măsură pentru creșterea participării la decizie în interiorul partidelor. Politica nu mai stârnește entuziasm nici măcar în rândul membrilor și susținătorilor activi, tocmai pentru că mulți dintre aceștia nu se simt parte la deciziile majore. Mecanisme oculte distorsionează grav democrația internă a partidelor ceea ce conduce inevitabil la coruperea voturilor și la opțiuni bazate pe stimulente imediate. Un partid nou poate să se organizeze de la zero integrând noile tehnologii în mecanismele de comunicare și decizie, fără a se lupta cu inerțiile unor forme vechi.
  4. Coerența ideologică lipsește partidelor din România. Discursurile și poziționările alunecă adeseori spre pragmatismul culegerii de voturi ușoare și se abat semnificativ de la setul de valori fundamentale proclamate în manifestele politice. Dacă libertatea este valoarea fundamentală care trebuie apărată, nu poți să o pui în balanță cu securitatea colectivă, așa cum se întâmplă adeseori în retorica despre legile Big Brother. Ceea ce trebuie cerut este un garant al libertății, judecătorul, și nu o concesie făcută în favoarea altor rațiuni superioare. Dacă libertatea este valoare fundamentală care trebuie apărată, atunci nu poți să pui mai presus conservarea unei tradiții. Tradițiile se apără singure, prin însuși modul de codificare culturală, iar atunci când degenerează mor singure. Libertatea este permanent în pericol de a fi pierdută. Un partid nou trebuie să redescopere consistența valorică a discursului politic.
  5. Votul prin corespondență este șansa unui partid nou care vrea să se distingă de celelalte partide. Votul prin corespondență ar readuce teoretic 3 milioane de alegători în corpul electoral. E vorba de alegători care nu sunt prizonierii mitei electorale, manipulărilor și propagandei televizuale, care au rupt de mult hățurile sclaviei și trăiesc în societăți deschise. Ei au dovedit în repetate rânduri că le pasă de țara lor de origine. Ei pot fi convinși cu forța argumentelor, ei au depășit tabuurile și constrângerile mentale ale arhaismului politic de la noi. Actuala majoritate parlamentară, indiferent cum se reconfigurează, nu este dispusă să pună în practică acest instrument, care redă efectiv dreptul de vot românilor din diaspora. Un partid nou trebuie să facă alianțe pragmatice cu acei actori politici favorabili votului prin corespondență și să participe la acțiuni comune de mobilizare a românilor, inclusiv prin proteste de stradă, care să asigure presiunea publică necesară adoptării acestui proiect. Votul prin corespondență poate transforma un partid nou într-un partid semnificativ pe scena politică, dar poate și mobiliza energia necesară modernizării României.
  6. Viața politică românească pare a fi depășit etapa liderilor charismatici, salvatori. Realitatea imediată ne arată că alegătorii sunt mai ușor mobilizați de teme, decât de lideri. Victoria unui candidat lipsit de charismă în alegerile prezidențiale, prin mobilizarea în jurul unei teme majore vizând libertatea de a alege, este proba cea mai elocventă. În continuare cred că șansa partidelor nu mai stă într-un lider proeminent, ci într-o echipă capabilă să genereze teme relevante pentru societate. Un partid nou ar trebui deci să-și construiască un mecanism eficient de identificare, consultare și comunicare pe subiectele importante. Charisma nu mai este apanajul unui om, ci a unui personaj colectiv cu valoare de simbol. Comunicarea din mai multe centre de influență poate avea impact mai mare în rețea decât un emitent izolat. Să o spun mai răspicat: nicio figură de pe actuala scenă politică, nici măcar Iohannis, azi noul star al sondajelor, nu mai poate asigura un succes cert în alegeri.
  7. Partidele noi lansate până acum au oscilat între două extreme: fie au făcut compromisuri majore în selecția membrilor și conducerii, fie s-au transformat în secte. Pe de o parte, din lipsa finanțărilor sau din graba de a se împlini organizațional, primesc figuri depășite de vremuri sau afectate de scandaluri de corupție. Pe de altă parte, din nevoia de a fi altceva, impun criterii draconice de intrare și sfârșesc într-un sectarism lamentabil, în cluburi închise de elită. În cazul unui partid nou, cred că o judecată mai ponderată a grilei de selecție a membrilor e necesară, fără a face însă concesii compromițătoare. Un partid nu trebuie să fie doar curat, ci și deschis către societate.
  8. Consensul aparent al partidelor tradiționale asupra unei măsuri care ar putea să spargă monopolurile politice, mai ales la nivel local, trebuie privit cu circumspecție. E vorba de înființarea unui partid politic cu trei membri. Măsura inițiată de PSD face parte dintr-o tactică de fărâmițare a voturilor în zona electoratului activ, pentru că e mai puțin accesibil social-democraților și pentru că de aici e mai probabil să apară inițiative politice noi. În felul acesta PSD își poate păstra primul loc la nivel local în toate orașele mari, având în vedere că primarii se vor alege tot într-un singur tur. Rămâne de văzut dacă prevederea va trece și de plenul parlamentului. Dar înființarea unui nou partid nu s-a împiedicat nici până acum în strângerea numărului mare de semnături, ci în trucurile avocățești folosite în instanță de cei interesați să amâne cât mai mult apariția unui alt competitor.
  9. Am auzit de la liderii politici în ultimii ani multe teme. Unele false, unele foarte aplicate, altele foarte generoase și multe derizorii. Ceea ce nu am auzit de la niciun lider politic, dar chiar de la niciunul!, este cum vede el România peste 10 ani, peste 20 de ani, peste 30 de ani. Adică: o viziune. Cuvinte precum ”viziune” sau ”proiect de țară” sunt de-a dreptul inflaționiste în retorica politicienilor noștri. Ele apar în contexte demagogice alături de verbe precum ”avem nevoie”, ”ne trebuie”, ”nu avem”. Dar n-am auzit din gura niciunuia sau măcar pe jumătate de pagină care e acel proiect de țară, care e acea viziune. Ni se dau programe de guvernare, care se respectă în foarte mică măsură, ni se dau măsuri imediate care sting câte un incendiu sau rezolvă o criză, dar niciunele nu pleacă de la o viziune, un vis, un ideal. Că singurul vis pe care îl au liderii români este ”cum să luăm puterea” e de înțeles. Și de asta am ajuns aici, la criza actuala a sistemului politic. Dar tot mai aștept ca liderii politici să aibă și visul inspirațional ”ce facem cu puterea când ajungem la putere”. Poate de la un nou partid, cine știe…
  10. M10” sună bine. Nu e nici L, nici D, nici S, nici N, nici P. Se distinge de celelalte. Nu e nici național, nici liberal, nici social, nici democrat, nici popular. Poate că e mai  bine așa. Poate că am avut prea mult național, prea mult liberal, prea mult democrat, prea mult popular și prea mult social în lunga noastră tranziție sau poate că, de fapt, nu am avut de nici unele. Dar „M” și „10” trebuie umplute cu conținut, ceea ce nu e deloc simplu, pentru că acum ele nu înseamnă mai mult decât L,S,D,N ș.a.m.d. Și dacă M va însemna doar Macovei, e puțin. Iar dacă „10” înseamnă doar un decalog și nu bătălia pentru valori fundamentale, atunci 10 e nimic.

.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Cred ca partidele noi au o sansa buna, la alegerile din 2016. Cu o conditie: sa fie infiintate si reprezentate de oameni care nu pot fi ascociati cu naravurile politicienilor post-decembristi. Modul si criteriile de selectie a membrilor vor putea face diferenta. Posibilitatea infiintarii unui partid cu, de exemplu, doar 1000 de oameni (3 mi se pare ridicol), da posibilitatea acelui partid sa-si aleaga membrii. Cu adevarat, sa si-i aleaga.

    De acord, ideea de M10 doar pentru Monica Macovei e putin. Dar, la inceput, orice partid nou, neparlamentar, trebuie sa se bazeze pe o personalitate care a avut rezultate cuantificabile, care are expunere media (pentru a face cunoscut partidul si programul sau) si care poate inspira incredere. La incredere se rezuma totul, cred eu. Cata vreme vad rezultate si am incredere in DNA si in SRI, nu simt nevoia, ca cetatean, sa-i controlez. Fiindca n-am incredere in parlament, as dori sa pot sti cum voteaza un parlamentar pe care l-am ales, asa ca as elimina votul secret din parlament. Tot fiindca simt ca parlamentul nu ma reprezinta, as vrea sa-mi fie respectata optiunea de a avea doar 300 de parlamentari. Fiindca nimeni nu da semne ca-i pasa de rezultatele „referendumului celor 300”, nu am incredere in clasa noastra politica. Asa ca sunt foarte selectiv cu tot ceea ce vine din clasa politica. Inclusiv cu noi partide.

    Cred, cu tarie, ca doar un partid nou poate aduce normalul si competenta in viata politica romaneasca. Un partid cu adevarat nou, care sa fie strain de toate tarele politicii romanesti. Un partid atent la procesul de selectie si la evolutia membrilor sai. Un partid coerent, consecvent si responsabil. Pentru prima data in viata mea, ma gandesc sa ma inscriu intr-un partid care sa ma reprezinte. Dar nu simt ca acel partid a aparut, inca.

    Pentru mine, un partid (cu adevarat) nou ar fi si acela care spune „eu fac” si chiar face. Un partid cu adevarat nou ar fi si acela care, la lansarea sa, spune „acestia suntem noi si asta vrem sa facem” si se abtine sa atace sau sa critice persoane „in absentia”. Un partid nou ar trebui sa dea dovada de moralitate si integritate inca de la lansare.

    Cred ca, pentru partidele noi, viitorul suna bine. Sa vedem cate apar si sa vedem cate dintre ele inteleg ca trebuie sa fie noi cu adevarat.

    M10 are sanse sa arate alegatorilor ca e mai nou decat „noul PNL” si sa castige simpatizanti de dreapta. Dar, la fel de bine, se poate naste mort.

    Oricum ar fi, cred ca avem nevoie de partide noi. De preferat, cu cat mai multi oameni noi.

    • „”10.„M10” sună bine. Nu e nici L, nici D, nici S, nici N, nici P. Se distinge de celelalte. Nu e nici național, nici liberal, nici social, nici democrat, nici popular.””

      Da poate fi considerata o noutate (nu neaparat cautata) din sigla noului partid a acelor litere care au devenit chiar antipatice vazand cum sunt manevrate, de catre unii (Tariceanu).
      Dar conteaza foarte putin aceste noutati in comparatie cu altele. Noutatile absolute constau ca acest partid se recomanda in primul rand prin componenta lui, prin calitatea membrilor lui si nu in ultimul rand prin cea care a reusit sa eleboreze un concept nou de politica de facut in Romania. In cuvinte putine ar suna „Totul pentru popor”. Pana acum in politica romana se puneau in fata, in vitrina, alesii, fetele conducatorilor de partide nu a celor care ii vor vota pe alesi. Si nici unul dintre partide nu a avut pana acum in programele lor nici macar din complezenta atatea proiecte precise, punctuale si vezi aproape toate indreptate spre majoritate, spre alegatori (toti alegatorii).
      Dar hai sa vorbim si de riscuri. Sunt doua aceste „riscuri” : unul este ca am fost dusi cu presul si la urma sa nu fie diferenta intre ce a fost pana acum si al doilea „risc” este sa se indeplineasca programul M10 si sa se produca acea transformare pe care o asteptam. Cred ca al doilea „risc” este cel mai mare si cel mai probabil. De aceea si entuziasmul (nu am vazut asa ceva la celelte partide) in a porni, a pleca la drum direct cu a „cincea”. Oricum drumul va fi lung si greu dar duce acolo unde trebuie. Cu cat mai multe persoane de bine se asociaza la indeplinirea proiectelor M10 , cu atat va fi si mai aproape capatul „tunelului.

    • „un partid (cu adevarat) nou ar fi si acela care spune “eu fac” si chiar face.” (Deebal) Chiar mai important mi se pare un partid (NOU) care spune: „NOI IMPREUNA FACEM”, sau chiar ‘VA AJUTAM SA FACETI”
      In interviul lui, Scriblea (B1) insista sa afle de la Monica ce promisiuni va „da” M10. Cind ea a spus ca „nu vom promite nimic”, s-a aratat dezamagit (sau a mimat?): „Pai, eu vreau sa mi se promita o viata mai buna.” Eu stiu un lucru: nu am nevoie s aimi promita nimeni nimic. Sa creea doar un cadru (legislativ, social, economic) in care EU imi pot face fericirea, asa cum pot si mi-o doresc. De aceea prerer un partid care va spune adevarul („nu p[romitem nimic”) decit partidele existente care ne promit de ani de zile. De fiecare data trebuie sa stau sa vad daca se vor tine de cuvint? Si, daca nu, sa votez altii care, pina acum, au promis – dar nu au FACUT? (nici8 chiar cind au fost la putere)

  2. Sincer, acu’ ca se revine la votul pe liste, mie mi-e frica ca ne vom duce in jos, indiferent de ce partid se face nou. Votul pe liste arunca praf in ochi alegatorilor – dintre care amjoritatea in mod dovedit si ras-dovedit sunt cam tembeli – cu cateva persoane OK puse pe pozitii neeligibile, ca sa-i bage in parlament pe cei de la varful listei, care-s de obicei politicieni vechi si corupti. Nu cred ca sistemul asta de vot poate duce la vreo curatare a parlamentului. Singurul sistem care dupa parerea mea ar duce la curatarea parlamentului e votul uninominal pur.

  3. Noua mesteri mari, calfe si zidari,
    Si Monica – zece, care-i si intrece..

    Cred ca de aici vine acel M10. Astept sa vad si ceilalti 9 mesteri mari.

    • Eronat, nu ne trebuie inca noua mesteri „mari”, e nevoie de inca 100.000 de mesteri mai mici.
      Intradevar Dna. Monica Macovei este un un lider care are vizibilitate, credibilitate si tractiune politica dar exact cum spune Dl. Lazaroiu in articol: vremea liderilor charismatici a trecut.
      PMP-ul a incercat sa reprezinte ceva dar a esuat exact fiindca a cautat pentru rezultate imediate pe ceilalti 9 pitici din care a a rezultat ca 3 erau spargatori de banci(cu mijloace actuale) si restul politruci reciclati.

  4. Doresc success noului partid, insa nu cred ca o sa-l votez degraba, deoarece cu politicieni conservatori de teapa domnului Papahagi nu vreau sa am de a face.

    Nici doamna Macovei nu ma convinge.

    Am crezut ca a invatat ceva in campania electorala trecuta.

    In schimb o tine snur cu acelasi discurs justitiar taliban ca si in campania electorala si un astfel de partid nu are practic priza la electorat, nu conteaza cate M-uri se adauga la nume si pagini Facebook isi creaza.

    • Discursul justitiar „taliban” nu are priză la electorat ? Dar de țepele pe stadioane ale lui Vadim ce spuneți ? De ciocoii lui Dan Diaconescu ? Sunt forme rudimentare, cu mare priză la public, de formulare a unui mesaj justițiar: puterea în România e acaprată de grupuri politico-economice care ne fură viitorul. Nu e vorba că n-ar avea priză, ci că cei care l-au practicat s-au decredibilizat ca populiști siniștri pe care nu-i mai crede nimeni.

      Față de acești talibani propriu-ziși, Monica Macovei e un lider credibil, cu o contribuție substanțială la transformarea justiției la ordin, de tip Năstase-Stănoiu, excelent ilustrată în filmul recent „De ce eu?”, într-o putere independentă și adevărată, capabilă să ancheteze miniștri și deputați. Și pentru care a fost martirizată în presa partizană și abandonată de toți vechii aliații politici.

      În ce privește conservatorismul, a se vedea poziția MM pe subiectul predării religiei în școli și avorturilor – partidul îi poartă totuși numele.

      • Domnule Stelian,

        Discursul justitiar e spectaculos, insa nu castiga alrgeri.

        Ce rezultate mari in alegeri au obtinut Vadim si DD Diaconescu. Unul nu nai a intrat in parlament demult si al doilea nu va mai intra in parlament.

        Cel mai mare pericol pentru M10 este sa alunece spre extrema dreapta, daca mai adopta si o platforma conservatoare ortodoxa.

        • Personajele menționate au ajuns, pe vărful popularității lor, la nivele de ordinul a 20% intenție de vot. Că au risipit această încredere populară pe extremism, oportunism și incompetență, e vina lor, nu a mesajului. Acesta e foarte percutant și mai ales, extrem de greu de practicat de partidele de guvernare, măcinate de propriile scandaluri de corupție. În rest, sunt de acord cu dvs., pericolul e real și există încă confuzie ideologica – la evenimentul fondator o vorbitoare s-a declarat „libertarian pro-vita”. Sper ca apele să se limpezească în direcția unui partid frecventabil și european.

  5. Sesizez o semnificativa crestere de anvergura in gandirea politica a dlui Lazaroiu,pe care(mea culpa) multa vreme l-am considerat un „destept” pe probleme mai degraba minore.Pe fondul si al altor discutii inteligente despre statusul actual al republicii mioritice(vezi de ex.Andronic -Dancu)mi se pare ca incep sa se desprinda niste contururi distincte in ceata(si apatia) in care traim.1.Este nevoie de un partid politic care sa prezinte un proiect de tara mai degraba decat unul fiscal,pentruca daca nu se intampla macar o incercare de reforma semnificativa in educatie si sanatate ne scufundam ca tara,ca popor,ca relevanta istorica si regionala.Acest partid va fi el unul nou sau nascut din conglomeratele unor fragmente a ceeace pare nou si hopeful in politica romaneasca(PMP,PNTCD,M10,bucati din vechiul PDL)agregate in jurul unui politician cu viziune,carisma,instinct politic,leadership?La momentul actual nu vad existenta unui politician de acest fel cu exceptia lui Traian Basescu,desi inconjurat de aura unei austeritati necesare dar asumate (si etichetata simplist drept taieri de pensii si salarii),de efectul Udrea,de ani de demonizare mediatica obsesiva pana la fanatism, la care s-au adaugat inexplicabil
    in ultimii ani si cativa ziaristi cu clasa(si chiar unii intelectuali de marca)care ar trebui sa stie mai bine deosebirea intre bine si rau la nivel de tara,intre caracter si lipsa lui,intre viziune si populism,intre taria de a-si urma proiectul si rezistenta pe care o intampina,intre rezistenta la umilinta si capitulare,intre naturalete si personaj creat,intre”hahait”sincer
    si ras afectat.
    2.Este nevoie de o reintrare si de participare agresiva a elitelor,atatea cate mai avem(si avem inca,slava domnului)la viata cetatii,politica mai ales.Sa incercam sa facem ca „think tank romanesc” sa nu mai fie un oximoron.Basescu a creat comisii prezidentiale de specialitate al caror munca a fost aruncata la cos de Abramburica&co..Urgenta unui proiect de tara pentru educatie nu cred ca poate fi negata de nimeni care are curajul sa priveasca in abisul pe marginea caruia ne aflam.Un cuvant al lui Liiceanu valoreaza cat o suta de nerozii ale lui Ponta.Un cuvant al lui Plesu valoreaza cat un an de stupiditati ale clasei politice,s.a.m.d.Si sunt o multime cei care asculta,inteleg si se formeaza de aceste cuvinte.Au fost perioade cand scrisori deschise ale elitelor au influentat evenimentele.Au disparut. Apatia sau indiferenta nu ajuta.Nu au facut-o niciodata.Acelas indemn si pentru oamenii,subevaluati in toate statiticile,care deosebesc binele de rau,sinuciderea de efortul de supravietuire.Puterea noastra s-a vazut acum 2 luni.Sa nu o aruncam la cos retragandu-ne in familii,intre prieteni,cu hobbyuri sau in spatele unei disperari metafizice.Important este ca parem a ajunge la un punct de rascruce in care optiunea ce mai proasta e sa nu facem nimic.
    PS:intrucat este evidenta optiunea mea politica comentariile referitor la ea nu sunt nici productive(nu se va schimba) si nici nu au legatura cu continutul postarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro