joi, martie 28, 2024

Epitaf pentru un preşedinte- Emil Constantinescu

În urmă cu aproape două decenii, România încredinţa , prin voturile ei ,un mandat de speranţă în libertate, democratizare şi decomunizare lui Emil Constantinescu. Trecerea de la un regim autoritar şi cleptocratic la o democraţie, se realiza, în fine, graţie alternanţei la putere. Un punct de inflexiune, care semnifica, înainte de toate, respingerea fără echivoc a fesenismului şi ideologiei sale.

În 2014, Emil Constantinescu se alătură, prin ditirambica sa epistolă adresată lui Victor Ponta, unei alianţe ce reuneşte, prin toxicitate şi grotesc, vocile demagogiei xenofobe şi populiste. Prin omagiul pe care îl realizează, într-o proză înnaripată care ar fi putut fi înscrisă în antologiile de omagii ceauşiste, Emil Constantinescu se află, acum, în vecinătatea lui Corneliu Vadim Tudor şi a lui Dan Diaconescu. Gestul său este unul de capitulare fără onoare. Emil Constantinescu cauţionează, prin sprijinul său, pe succesorii fesenismului însuşi.Cercul se închide, maculând un întreg mandat prezidenţial.

Emil Constantinescu anexează, fără ezitare şi scrupule morale, un patrimoniu de suferinţe şi de idealuri la propaganda prezidenţială a lui Victor Ponta. Preşedintele care uneşte devine demnul continuator al luptei anti-comuniste şi întruchiparea speranţelor Pieţei Universităţii din 1990. Istoria este rescrisă spre a acorda lui Victor Ponta aura de mesianism democratic la care acesta aspiră. Un Victor Ponta continuator al lui Corneliu Coposu şi al lui Constantin Ticu Dumitrescu-iată un portret cât se poate de măgulitor. Victimelor le este răpită, postum, demnitatea.

Atunci când se va scrie o istorie a complicităţilor şi cedărilor morale, scrisoarea lui Emil Constantinescu din noiembrie 2014 va fi una dintre piesele esenţiale ale acestui dosar. Ea este epitaful pe care un fost preşedinte şi–l aşterne, la căpătul carierei sale publice. Dincolo de acestea, se află un nivel al demnităţii la care nu putem renunţa. Sacrificiul unor Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Ion Mihalache nu poate fi soclul pe care să se urce statuia de mucava a imposturii. Piaţa Universităţii nu poate fi redusă la un decor de campanie. Amintirea mineriadelor şi a prigoanei instigate de Ion Iliescu nu poate fi ştearsă, spre a lăsa loc uitării. Lupta împotriva fesenismului înseamnă regăsirea acestui drum al memoriei şi libertăţii.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. O intrebare pt.d-l Emil C-tinescu: ,,Credeti ca cei pe care spuneti ca-i reprezentati sau in numele carora vorbiti ar semna alaturi de dvs. elogiul adus lui VV Ponta?”

  2. Da, mai lipsea sa-i scrie ca apreciaza lupta sa pentru eliberarea detinutilor politici, Nastase, Fenechiu, Voicu, Nicolescu si, in curind lista se va largi, poate, desi, de la alegeri incoace, se poate lesne vedea o calmare a actiunilor DNA.

    Ce n-a inteles Umil, e ca romanii care l-au votat atunci nu vor uita, iar statuia lui nu e nici macar in faza de alegere a marmurii. Cu ficare gest de sarutat mina puterii rosii pe care il face, se indeparteaza tot mai mult de pantenonul national, o istorie care il va consemna, fiindca asa merg lucrurile, dar care nu va ingadui peste 100 de ani, sa se vorbeasca despre el, ca despre Bratieni, despre Regii Romaniei, despre martirii nostri.

  3. WhEeLL, partidele istorice au fost distruse din interior dupa cum si miscarea/ conventia/ alianta aceea ca re l-a ajutat sa devina presedinte. De altfel haita de partid si de stat i-a lasat chipurile sa ia puterea (ei congelandu-se putin, dupa ce i-au virusat corespunzator), ca sa dea bine la Occident – sa PARA ca ar fi democratie, alegeri libere, alternanta la guvernare, marog, in statul succesor al RPR&RSR?! in care fostii legionari au devenit cei mai infocati comunisti si cei mai mari comunisti capitalisti, iubitori de NATO si de Occident, tzaranisti &liberali! dupa ce ei, sau parintii lor buni, v-au cooperativizat fortat si reprimat, distrus partide si bagat in puscarii pe burghezo-moshieri si initial l-au respins pe REGELE MIHAI ca mai apoi sa-l i-a in brate si Regele sa-i decoreze.

  4. Emil Constantinescu si Radu Beligan au si ei DREPTUL LA OPINIE. Intradevar ei se afla acum in aceeasi tabara cu Corneli Vadim Tudor si Dan Diaconescu, tot asa cum Monica Macovei, Mircea Cartarescu sau Gabriel Liiceanu se afla in aceeasi tabara cu jumatate dintre autorii loviturii de stat din 2012 si cu Elena Udrea.

    • Nimeni nu-i contesta lui Constantinescu dreptul la opinie. Asa cum nimeni nu ne opreste pe noi sa fim scarbiti. Constantinescu si Ciorbea sunt cazuri care ar face oricand subiectul unui film de Oscar. Din simboluri ale luptei impotriva comunismului in aparatori ai noilor comunisti.

      Iar alaturarea lui Beligan de Constantinescu e facuta pentru a crea confuzie. Sau sa para ca sunt mai multi? Mi-a placut discursul actritei Florina Cercel, mare aparatoare a lui Beligan. Declara de curand, la una din televiziunile de partid, ca Ponta emana energie pozitiva si ca a facut-o sa se simta bine. Penibil

  5. Sunteti profesor de drept. Constitutional. Unde este, concret, sustinerea presedintelui Constantinescu pentru CANDIDATUL x sau y? Da, este sustinerea d. Constantinescu pentru o masura a guvernului Romaniei. Pe scurt, apreciati ca ati stiut citi „printre randuri”. Asa, printre randuri, oricine v-ar putea acuza ca v-a deranjat, in realitate, aversiunea fata de (in)actiunile presedintelui Basescu, care ar putea fi „dedusa” din epistola incriminata. Lupta impotriva fesenismului??! Cu procese de intentie?

    Asta nu inseamna ca cetateanul z nu poate vota pe cine doreste, inclusiv un plagiator. N-am vazut asumari publice cum ca un candidat sau altul este agent al unei guvern strain, asta e ceea ce (ma) intereseaza, in realitate.

    • Cam confuz comentraiul domnule Adrian. Care este treaba cu guvernele straine? Spuneti-ne si noua, dumneavoastra care sunteti un bun roman ortodox.

  6. Cu tot respectul, îmi permit o modestă corecție: numele care îl definește pe ex-președintele României din 1996-2000 este UMIL constantinescu (scris cu literă mică, exact ca în cazul lui ceaușescu)! ”Prietenii” lui știu de ce! :)

  7. Optiunea noastra la vot continua sa fie intre 2 rele din care unul este foarte mare.
    A ne face ca nu observam acum care este raul foarte mare, a veni cu argumente ca „Monica Macovei, Mircea Cartarescu sau Gabriel Liiceanu se afla in aceeasi tabara cu jumatate dintre autorii loviturii de stat din 2012 si cu Elena Udrea” este ipocrizie sau prostie..

  8. Dupa ce a fost invins de sistem si rasplatit de acesta cu toate beneficiile unui fost presedinte, de exemplu limuzina si paza, este de inteles ca trebuie si el sa ofere ceva. Poate totusi acum a facut exces de zel, motivat de exemplul ex colegului Ciorbea care a prins un post tare caldut.

  9. Nu știu despre la care epistolă a domnului Constantinescu se referă domnul Stanomir. Bănuiesc că la asta: http://www.cotidianul.ro/scrisoare-a-lui-emil-constantinescu-catre-premierul-victor-ponta-250736/
    (dacă greșesc, rog să fiu corectat)
    În scrisoare nu se face alăturare la alianța care-l susține pe Ponta ca președinte, nu se îndeamnă nimeni să voteze Victor Ponta, ci doar se afirmă susținerea față de proiectul de lege de dublare a indemnizațiilor foștilor deținuți politici, proiect susținut de guvernul Victor Ponta.
    Nu știu cine este proprietarul patrimoniului de suferințe și idealuri al deținuților politici, dar trebuie remarcat că de mai bine de o lună președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, domnul Octav Bjoza, este subsecretar de stat al guvernului Ponta: http://wp.me/pjejF-4pn
    N-am auzit deținuți politici protestînd față de înregimentarea politică a șefului lor.
    (spre contrast, cînd dintre revoluționarii din 1989 se găseau unii care în schimbul unor funcții politice se înregimentau în FSN, existau și destule glasuri de protest tot din rîndul revoluționarilor)
    Mă întreb de ce glasurile civice indignate de scrisoarea domnului Emil Constantinescu nu s-au indignat și în momentul înregimentării domnului Octav Bjoza, președinte AFDPR, în guvernul Ponta.
    Totul se petrece în spiritul unui articol scris de mine în 2008:
    „Politicieni, facem licitaţie: Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste mai multor persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!” http://wp.me/pjejF-eH
    Mai remarc în scrisoarea domnului Emil Constantinescu o referire la „represiunea criminală din 1989”. Domnul Constantinescu e acum justițiar, dar în 2000 l-a grațiat pe Ion Coman, comandantul represiunii de la Timișoara din decembrie 1989 (primise 15 ani închisoare și a fost grațiat după ispășirea a 3 ani și cîteva luni; la momentul acelei grațieri n-am observat nici un glas civic vorbind de macularea mandatului prezidențial, așa ceva numai lăudarea lui Ponta o poate produce). De crimele comunismului se vorbește deseori nu ca să fie pedepsiți criminalii, ci ca să se stoarcă niște bani de la stat. Și, de fapt, nu foștii deținuți politici (majoritatea morți sau foarte bătrîni) sînt cei interesați de bani, ci nepoții lor.

  10. Domnului Constantinescu Emil

    Am fost, pina ieri, singurul dintre cei pe care I cunosc care a v a tinut partea in orice situatie sau discutie. Prieteni, rude sau cunostinte intamplatoare au primit din partea mea replici usturatoare ori de cate ori va criticau; le am spus ca sunteti facut din alt aluat, ca dv operati cu valori superioare si ca sunteti deasupra mizeriilor clasei politice romanesti.
    Prin sustinerea publica pe care o acordati dlui Ponta cautionati o campanie electorala mai mizerabila chiar decat cele orchestrate de fsn/pdsr impotriva dumneavoastra in anii 90. Dl Ponta, catindatul dv a suspendat prin ordonanta de urgenta o lege, pentru a si asigura alegerea; si a asmutit ciracii sa inventeze si sa aduca in spatiul public cele mai ticaloase acuzatii impotriva adversarului sau politic. (Mi am amintit fara sa vreau de fratele dumnevoastra “nebun” adus in spatiul public de actualii dumneavoastra amici politici.) Dl Ponta insusi, public, apasat si la ora de varf a afirmat despre oponentul sau ca nu este o fiinta, ci un lucru, procedeu uzitat doar in cazul genocidului din Rwanda si absolut de neacceptat in orice colectivitate umana, nu doar in democratiile actuale.
    Pentru a putea sustine o campanie media absolut abjecta dl ponta si a numit in fruntea CNA consilierul personal, o persoana de cea mai proasta factura, a carei singura calitate ce o recomanda este aceea de “prieten de familie”.
    Universitatea din Bucuresti, pe care (credeam eu) cu onoare ati condus-o, a stabilit fara nici un dubiu: teza de doctorat a dlui Ponta, catindatul dumneavoastra, este plagiat. http://www.unibuc.ro/n/organizare/docs/2012/iul/20_12_13_40Procedee_si_tipuri_de_plagiere_in_teza_lui_Victor_Ponta.pdf
    Chiar si acest singur fapt ar fi trebuit sa va impuna o atitudine de rezerva. Dar se pare ca cer prea mult, pina la urma si dv sunteti un simplu om, un roman autentic cum doar Ponta si ai lui sunteti.
    In seara de duminica 2 noiembrie la antena 3 domnul Ponta, pina a apuca sa fie tras de maneca de consilierii de imagine, a exprimat ceea ce crede de fapt despre romanii care s-au chinuit sa voteze la sectiile din diaspora: instigati si agitatori – un fel de golani aflati in exil.
    Invocati tineretea revolutionara a domnului Victor Ponta. L-ati intrebat cumva ce scanda in Piata Universitatii? “Iliescu pentru noi este Ceausescu doi” sau “nu mai vrem niciun pic presedinte bolsevic”?
    Inteleg ca Dl Ion Iliescu i-a acuzat pe cei din actual conducere a psd ca au creat un monstru, un posibil pericol real pentru democratia romaneasca.
    Aceeasi este si parerea mea.
    Constat, dupa 25 de ani, ca Dl Iliescu este lucid, critic si ingrijorat pentru viitorul democratiei romanesti . Ion Iliescu chiar si-a insusit valorile politice autentice si are asemenea convingeri, in timp ce dumneavoastra ati coborit de pe soclul pe care va asezasem la statutul meschin de microbist politic.
    In 2004 dl Adrian Nastase, prim ministru in functie, si-a depus demisia pentru a candida in campania prezidentiala. Domnia sa nu a dorit sa obtina un mandat prezidential cu legitimitate umbrita, inclusiv in plan international, de posibile interpretari de utilizare a resurselor statului in beneficiul propriei candidaturi. A dorit, domnul Nastase, sa acorde un statut egal tuturor concetatenilor sai intru democratie aflati in competitia electorala; s a creat in felul acesta un precedent rezonabil, corect si profund democratic.
    Candidatura dlui Ponta, prim ministru in functie, genereaza pe termen lung efecte politice imprevizibile: pe viitor cel mai bun candidat la fotoliul presidential va fi primul ministru in functie: acesta va putea sa uziteze resursele publice pentru a-si face campanile electorala si va avea posibilitatea, prin ordonante de urgenta, sa-si creeze conditii “legale” favorabile propriei candidaturi. Asemenea, presedintele in functie daca va dori sa candideze pentru un al doilea mandat, va tine seama si de posibilele aspiratii prezidentiale ale celui pe care-l va nominaliza ca si candidat de prim ministru.
    Democratiile autentice s-au consolidat si functioneaza nu doar prin constitutii si legi dar si, mai ales, prin statuarea ca obligatorii a unor precedente rezonabile (rezonabil in sensul a ceea ce evita un posibil abuz de putere din partea celui care vremelnic o detine): acestea, adunate in timp, chiar daca nu sunt stipulate in niciun text, constituie un set de bune practici pe care niciunui politician responsabil nu i-ar trece prin minte sa le incalce.
    Dar probabil ca aceste considerente va scapa sau nu va intereseaza, domnule fost presedinte.
    Iata ca Ion Iliescu si Adrian Nastase demonstreaza, in fapt, corecta intelegere, atasamentul real pentru un sistem politic democratic real, nu doar enuntat, si infinit mai multa responsabilitate pentru viitorul politic al Romaniei decat dumneavoastra, domnule.
    Intrucat argumentele pe care le invocati in sustinerea dlui Ponta sunt, in mod absolut evident, nesustenabile daca nu rizibile, stiut fiind ca dl Ponta este foarte generos atata timp cat nu da de la dumnealui ci de la noi, va intreb: cu ce v au naimit?
    Singur v-ati incolonat intr un carusel in care, daca as fi rautacios, as spune ca cel mai onorabil este maiestatea sa regele Cioaba. Nu o sa fiu rautacios si-o sa spun doar atat: v-ati inhamat la aceeasi caruta de strans voturi cu “futu-te-n cur pe mata, domnu procuror”.
    In sfarsit Vadim Tudor va recunoaste ca sunteti un mare patriot, domnule Constantinescu si atat. Astept cu nerabdare festivitatea publica prezidata de dl Ponta (musai cu fanfara) in care Tribunul va va retrage, in mod solemn, titlurile de “tap”, “bozgor” , “tradator de tara” si “vanzator de Ardeal”.
    In “Jurnalul fericirii” Steinhardt citeaza un nobil englez care, pe patul de moarte, il sfatuieste pe fiul sau ceva in genul: traieste cum vrei, dar sa mori ca un domn!
    Domnule constantinescu emil, ati fost, pina ieri, presedintele din sufletul meu. Nu mai am presedinte. Asta e: exista si lucruri mai grave pe lumea aceasta, nu?
    Din nefericire pentru memoria politica romaneasca ati pupat Piata Independentei mult prea tarziu pentru a mai avea timp sa va reparati cumva onorabilitatea.
    Domnule Constantinescu, ca ultim semn al consideratiei ce v am purtat, ma abtin sa spun cat de urat muriti.
    PS: nu astept si nici nu mi doresc vreun raspuns de la dumneata, domnule fost.
    PS2: apropos, nea emile: de abia acum ai fost invins.

  11. Cea mai mare dezamagire a ultimelor evenimente. Am citi azi scrisoarea domnului Constantinescu si nu mi-a venit sa cred. Am mai citit o data si ma uitam perplexa la numele ce aparea ca fiind sustinut de dansul. Victor Ponta. Incredibil. Ma intreb, oare i s-a facut si dansului vreo promisiune de ceva post caldut si bine platit? Sincer, e singura explicatie plauzibila pe care pot sa o gasesc. Altminteri cum poate un Emil Constantinescu sa sustina un Victor Ponta? O seara trista. O imagine spulberata. Pacat.

  12. Reiau un comentariu pr care l-am facut ceva mai devreme pe FB dupa ce am aflat despre un nou gest penibil al fostului presedinte (sa nu uitam declratiile facute in vara anului 2012!):

    E trist cit de mult, cit de urit, au putut sa decada oameni ca Emil Constantinescu sau Victor Ciorbea. Emil Constantinescu, nu doar fost presedinte ci fost rector al Universitatii Bucuresti, care ne vorbea cu emfaza despre „prietenul” Vaclav Havel (cu care se si compara), despre rolul intelectualilor in politica, iar acum apara de o maniera degradanta pentru el un plagiator certificat 100% chiar de Universitatea pe care a condus-o. Un plagiator in apararea caruia s-a pus in miscare un adevarat angrenaj institutional sub bagheta Ecaterinei Andronescu si a lui Liviu Pop (pe atunci ministrul Invatamintului). Nu ar fi rau sa se intrebe ce parare ar avea despre asta regretatul Vaclav Havel sau Adam Michnik, ca sa mentionez doar doua dintre numele la care Emil Constinescu obisnuia sa faca trimitere. Cautionindu-l pe Ponta profesorul universitar Emil Constantinescu sta acum umar la umar cu Vadim Tudor, cel care i-a montat scandalul Rona Hartner si l-a gratulat public cu „ziceri” greu de reprodus. Jalnice personaje.

  13. un detaliu aparent nesemnificativ din cv-ul domniei sale care nu a fost niciodata evidentiat: prorector 90-92 si rector 92-96. orice student care a incercat cu disperare „sa faca rost” de o camera in camin a avut intotdeauna un semn de intrebare, chiar daca l-a votat.

  14. Presedintele constantinescu a incercat sa fie un adevarat om de stat, cu toate lacunele unui profesor universitar aterizat in lumea lupilor din politica mare. in mare parte, i-a reusit.

    Nu cred ca i-a fost usor sa-l sustina pe ponta

    Dar daca un profesor, cu experienta administratiei la cel mai inlat nivel, poate sa treaca peste un plagiat, nu cred ca e cazul sa ne mai inflamam pe problema asta.

    Si, dragi asistenti universitari, profesori etc, nu va prefaceti ca nu stiti cum „e mersul” in facultate. Nu va mai ultragiati pretios, majoritatea studentilor, da, si de la FSPA, o fac.

    Poate din cauza asta nu a sarit mai nimeni in sus. Nu doar pt ca romanul nu intelege ca plagiatul e tot un fel de furt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro