Home » Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Eroi morali în vremuri întunecate

Vladimir Tismaneanu octombrie 16, 2019 Politica & Doctrine, Sinteze
6 comentarii 1,680 Vizualizari

In memoria lui Václav Havel (1936–2011), pentru Adam Michnik care implineşte 73 de ani pe 17 octombrie 2019. Nu există două persoane mai calificate moral şi politic să exploreze împreună, în dialoguri şi scrisori, dilemele demoralizante ale lumii postcomuniste precum cei doi minunați protagonişti ai cărții îngrijite de profesoara de studii liberale şi sociologie de la New School, Elzbieta Matynia, editoarea, traducătoarea şi prefațatoarea captivantului volum “An Uncanny Era. Conversations between Václav Havel& Adam Michnik”, apărut în 2014 la Yale University Press. Atât Václav Havel, cât şi Adam Michnik, au fost activi în contra-cultura disidentă a Europei Centrale şi ambii au împărtăşit perspectiva filosofică a liberalismului civic. Imediat după prăbuşirea vechiului sistem, ambii au observat ascensiunea amenințătoare a noilor fundamentalisme, radicalisme şi demagogii iliberale. Principalele teme ale acestei serii de conversații sunt legate de moştenirile comunismului, apariția diferitelor mişcări iliberale şi provocările administrării trecutului. Încercările prin care trece lumea post-comunistă, arată autorii, nu sunt doar politice şi juridice, ci mai ales morale.

Nu mai puțin important, istoricul şi jurnalistul polonez, pe de-o parte, şi dramaturgul, filosoful şi politicianul ceh, de cealaltă, examinează natura politicii după dispariția leninismului, înfățişările multiple pe care le ia naționalismul şi metamorfoza vechilor elite comuniste în noii deținători ai puterii economice.
Pentru Michnik, decomunizarea se justifica moral doar atât timp cât nu sfârşea prin a fi lucrul de care se teama cel mai tare (şi încă se teme), adică tentația de angajare în vânători de vrăjitoare. Vreme de mulți ani, ca editor al celui mai influent cotidian polonez, “Gazeta Wyborcza”, Adam Michnik s-a opus decomunizării radicale. Acest punct de vedere, fundamentat moralmente, a antagonizat pe mulți din foştii săi prieteni din cadrul federației sindicale independente şi autoguvernate Solidarność. Şi cu cât se afla mai mult sub rafala atacurilor critice, cu atât protesta Michnik mai tare la adresa logicii vendetelor. Dialogurile cu Havel incluse în acest extrem de actual volum i-au permis lui Michnik să clarifice temerile sale legate de capcanele unei fixații obsesive pe îndreptarea greşelilor trecutului. În opinia mea, problema poziției sale este aceea că tinde să extrapoleze această perspectivă conciliatorie dincolo de granițele Poloniei, să o prezinte ca metodă validă pentru toate statele postcomuniste. Dar chiar şi în Polonia, sau printre comunitățile de intelectuali polonezi aflați în afara hotarelor acestei țări, există rezerve privind ceea ce mulți receptează a fi atitudinea mult prea indulgentă a lui Adam Michnik față de foştii „tovarăşi”. Sunt un prieten apropiat al lui Michnik şi împărtăşesc multe din viziunile sale, dar poziționarea lui pe acest subiect nu se aplică în niciun fel situației din România.

Ca apărător pasionat al memoriei, Michnik a rostit adesea îndoielile sale cu privire la lustrație. Havel a fost mai puțin inflexibil pe aceste chestiuni. În vreme ce împărtăşea în bună măsură multe din îngrijorările lui Michnik, Havel a rămas convins că originile Răului totalitar se aflau în ideologia comunistă însăşi. Alături de Joachim Gauck, Vytautas Landsbergis şi alți proeminenți foşti disidenți, el a fost unul din inițiatorii Declarației de la Praga din 2009 prin care se făcea apel la contopirea memoriei europene, bazat pe recunoaşterea criminalității comune a comunismului şi fascismului. A fost o poziție pe care Michnik nu a putut să o aprobe şi, de fapt, el nici nu a semnat Declarația.

Pe de altă parte, în calitatea lui de preşedinte, Havel a criticat public Legea lustrației pentru unele din prevederile ei cel mai excesive, inclusiv introducerea în textul legii a unor entități irelevante precum milițiile populare ca făcând parte din principalele organizații comuniste şi ale căror membri ar fi trebuit investigați şi lustrați. Toate temele respective sunt prezente substanțial şi vizibil în acest volum. Editorul, Elzbieta Matynia, precum şi Yale University Press, merită toate aplauzele pentru compilarea acestui volum edificator.

Introducerea detaliată semnată de profesoara Matynia accentuează un aspect foarte important: istoria colaborării dintre grupările disidente din cele două țări. De altfel, cel mai influent eseu politic al lui Václav Havel, “Puterea celor fără de putere” (The Power of the Powerless), a fost solicitat de Michnik în urma uneia din întâlnirile dintre membri ai Cartei 77 şi ai KOR (Comitetul Muncitoresc Polonez de Autoapărare), în Munții Tatra. Înainte de a fi publicat de samizdatul cehoslovac, eseul a apărut în cel polonez. Împreună cu eseul lui Michnik intitulat “Noul evoluționism” (The New Evolutionism), textul lui Havel avea să devină unul din cele mai influente moral şi strategic documente generate vreodată de disidența est şi central-europeană.

În mod cu totul de înțeles, memoria reprezintă principala temă a acestei cărți. Michnik şi Havel invocă deopotrivă memoria pentru a argumenta împotriva oricărei forme de extremism, de absolutism moral. În cuvintele lui Michnik: „Nu putem finaliza revoluția pentru că atunci am înceta să mai fim oameni ai libertății şi am deveni iacobini şi bolşevici. În acel caz, am elimina libertatea şi am spune: ‚Această putere este bună’. Însă nu spunem: ‚Trebuie să alegi. Dacă alegi greşit, vei avea un guvernământ rău, dar alegerea este a ta’”. Şi apoi continuă, întrebându-l pe Havel: „Nu crezi că apelul la finalizarea revoluției este în esență antidemocratic?” (pp. 82-83) Răspunsul lui Havel se sprijină pe viziunea sa asupra relației dintre politică şi moralitate. El refuză să vadă o prăpastie între cei aleşi şi cei care i-au ales, între guvernământ şi guvernați. Cei doi foşti disidenți sunt de acord asupra principiilor fundamentale şi totuşi văd realitățile politice în mod diferit: unul, ca intelectual public, jurnalist şi istoric, celălalt, ca intelectual public, dramaturg şi gânditor politic devenit om de stat.

Michnik şi Havel au fost prieteni apropiați, iar această carte este una şi despre prietenie. Într-un fel, este şi un tribut adus idealului socratic al lui Havel de a trăi întru adevăr ca singura cale de protejare a demnității umane. Volumul se încheie cu un superb eseu al lui Michnik, scris la a şaptezeci şi cincea aniversare a lui Havel şi intitulat “Când Socrate devine Pericle” (When Socrates Becomes Pericles). Fragmentul culminează cu aceste extrem de tulburătoare cuvinte despre viața lui Havel în politică: „Cine a fost el, la urma urmelor, în politică? El a fost – voi repeta chiar metafora lui Havel însuşi – precum albatrosul lui Baudelaire, planând mereu puțin deasupra pământului din pricina unor fenomenale aripi ce nu-l lăsau să meargă pur şi simplu. Acest albatros al politicii cehe s-a luptat obstinat cu o întrebare cât se poate de nepolitică – întrebarea care vizează sensul vieții. Pentru el, a fost interogația similară celei religioase asupra ‚orizontului absolut’”. (p. 212)

Ca tiranie fundamentată ideologic, comunismul a pretins un atac continuu şi sistematic la adresa individului, o permanentă tentativă de a distruge subiectivitatea şi înregimenta indivizii, de a-i transforma în obediente „rotițe ale mecanismului”. Pentru Havel, răspunsul la această intolerabilă umilință a fost căutarea demnității în viața cotidiană, redescoperirea libertății prin micile gesturi ale nesupunerii civice, afirmarea, prin astfel de demersuri, a puterii celor fără de putere. Acesta a fost şi încă este înțelesul antipoliticii: refuzul schemelor utopice de ameliorare pe cale revoluționară a societății, respingerea oricărei inginerii sociale.

(Textul de mai sus a apărut in engleză in „Journal of Cold War Studies” şi a fost tradus, pentru aceasta versiune actualizată, de Marius Stan).

Photo: Adam Michnik and Václav Havel, May 2003, by Vladislav Galgonek

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , ,



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. delia f spune:

    Am iesit din comunismul Est -European ca sa ajungem in marxismul Occidental contemporan.
    Distrugerea societatii si culturii celei mai bune si tolerante din istorie – occidentala si inlocuirea cu dictatura minoritatilor anti-democratice, lupta de clasa/sector intre “opresori” si “victime”, polarizarea unei societati in esenta corecte, egalitare, inlocuirea discursului bazat pe adevar, ratiune si toleranta cu irationalul utopic, neadevarul si ura de clasa/sector marxista.
    Cum spune superb Douglas Murray, confundarea REZULTATELOR societatii deschise ( drepturile omului, toleranta, egalitate in fata legii) cu CAUZELE societatii deschisa ( civilizatia si cultura occidentala). Cand cineva critica occidental, intrebati-l , “in comparative cu ce, cu cine, cu unde? Raspunsul este ori o utopie ori exemplul unei tari nedemocratice.
    https://www.youtube.com/watch?v=5BhhKxXBP84
    https://www.youtube.com/watch?v=eQXHc-tJMXM

    • delia f spune:

      ” critica occidentul”

    • delia f spune:

      “in comparatie”
      ahh, corectura functioneaza a posteriori…

    • Alin spune:

      Delia f. – comentariu judicios, aș spune: perfect. Ar trebui să faceți un dvs. articol ca să dezvoltați ideea. Așa este: opoziția asta liberal / iliberal e prea simplistă și ea ascunde printre altele faptul că neomarxismul și ingineria lui culturală este noul comunism travestit in „liberalism social” si cei carese opun noii utopii culturale (de data aceasta) sunt la grămadă vitriolați ca iliberali. Vai ce iliberal ești să nu lași un queer in grădiniță să iti sexualizeze copiii! ditamai fascistul. Lasă că facem noi democrație liberală cu legi autoritariste politic corecte de nu vă vedeți!

      • delia f spune:

        Pe mine nu ma intereseaza culoarea, religia, sexul, contul din banca sau orientarea sexuala a omului din fata mea. Ma intereseaza ce calitati are sau nu are. Asa stateau lucrurile in Occident pana, “ieri”. “Astazi”, aceasta cultura, singura din lume care a acordat libertate si drepturile omului este atacata de cruciada minoritatilor care cer fiecare recunoastere speciala, stimulate de politica marxista de “diversitate, inclusivitate si echitate”. Totul este transformat intr-o lupta de clasa impotriva “opresorului” occidental. Sunt si rafuieli istorice, desi imperiul nu mai exista de mult, studentii cer sa fie daramate statui ale unor personalitati istorice semnificative din istoria Angliei, ca statuia lui Rhodes de la Oxford, de pilda.
        In Romania sunt multe prejudecati – inteleg reticentele- fiecare are dreptate- oamenii nu trebuie obligati sa accepte lucruri pe care nu vor sa le accepte in casa lor dar pe de alta parte homosexualii sunt oameni ca toti oamenii, unii buni, unii rai, unii au calitati exceptionale – scriitori, artisti-nu trebuie discriminati sau batjocoriti. Linkurile pe care le-am postat mai sus, sunt dezbateri cu scriitorul/ziaristul Douglas Murray, un tip grozav de simpatic, care este gay si care incearca cu inteligenta, sensibiltate, umor, exasperare si temere sa inteleaga ce se intampla, de unde vine nebunia zilelor noastre.
        .

  2. Dan Nicolescu spune:

    Superb articol Dle profesor, scris dela inaltimea pozitiei Dvs. si, dece sa n-o spun, si a virstei la care ati ajuns si care va permite o vizune cit mai complexa asupra oamenilor .a ideilor si faptelor lor.
    Am totusi o mica nedumerire. dece folositi termenul de ” CONTRA-CULTURA DISIDENTA A EUROPEI CENTRALE ” ? . In mod uzual, se fooseste acest termen de <> , atunci cind este vorba despre cu total altfel de lucruri, de exemplu despre ” cultura manelelor ” in Romania.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)