Era intr-o vara calduroasa, ca mai toate verile toscane, si ma aflam in primul rind, cu nelipsitul aparat foto in mina, in fata scenei la festivalul Pistoia Blues. Era prin 2005 sau 2006 (probabil ca o privire in cutiile de diapozitive din vremea aceea ar putea arunca lumina asupra datei exacte), oricum inainte ca Beppe Grillo sa fi infiintat MoVimento 5 Stelle (Miscarea 5 Stele).
Intr-una din pauzele dupa-amiezii stateam cu spatele la scena si ma intretineam cu vecinii cind deodata am simtit un freamat in jur. Lumea incepuse sa rida, sa se agite si sa comenteze. Curios de aceasta vioiciune nascuta din senin m-am intors sa vad ce se petrece pe scena.
De fapt pe scena nu se intimplase nimic, in schimb in spatiul dintre scena si barierele care blocau accesul publicului isi facuse aparitia un personaj mai curind bondoc, cu un par bogat si inspicat si cu o barba pe masura. Insotit de bodyguarzii festivalului, tineri culturisti in tricouri negre, tatuati si rasi in cap, si de o liota de fotografi si ziaristi, Beppe Grillo, caci el era personajul, se opri linga mine, moment in care atit fotografii cit si publicul incepura sa-l fotografieze. Am ramas surprins de cit de popular era, eu care il stiam mai mult din auzite, de la colegi si prieteni, decit de la televiziune sau din ziare. Concertul a continuat dupa putin timp si pina a doua zi n-am mai dat importanta evenimentului.
De dimineata insa, la hotelul din Montecatini Terme, coborind la micul dejun, iau ziarul local si pe cine vad pe prima pagina: Beppe Grillo alaturi de mine (sau poate mai curind, schimbind un pic punctul de referinta si respectind ordinea importantei: Eu alaturi de Beppe Grillo)! Asa am aflat de popularitatea celui care, din comic, in 2013 devenea marele invingator al alegerilor din Italia.
Cine este insa Beppe Grillo, ce inseamna partidul lui si de ce e important pentru Europa si pentru noi?
Contabil de profesie, dar cu o cariera extrem de scurta in biroul familiei, Giuseppe Piero Grillo a devenit comediant in urma improvizarii unui monolog la o auditie. Promovat de faimosul prezentator Pippo Baudo, Beppe Grillo a urcat treptele succesului cu emisiuni comice relativ inofensive de tipul „Fantastico”, „Te lo do io, America”, „Te lo do io, Brasile” ori „Grillometro”. Punctul de inflexiune l-a constituit editia a 7a a showului „Fantastico”, cind Beppe Grillo l-a atacat pe Bettino Craxi, pe atunci prim-ministru si proaspat intors din China, cu gluma urmatoare: Un membru al Partidului Socialist Italian il intreaba pe Craxi in China: „Auzi, aici sint un miliard si toti sint socialisti, nu? la care Craxi raspunde: „Da.” „Pai daca sint toti socialisti, de la cine fura?” [1] Chiar daca rezultatul imediat a fost disparitia sa de pe ecranele televiziunilor publice, in scurt timp Craxi fu condamnat in urma scandalului „Tangentopoli” si se exila in Tunisia, unde de altfel si muri, fara a se mai intoarce vreodata in Italia.
In mare parte absent in anii ’90 Grillo se intoarce in forta in 2005, an in care revista „Time” il alege ca pe unul dintre „Eroii europeni ai anului 2005”. In 2007 organizeaza „Ziua V” (cu V de la „vaffanculo”), zi in care cei care doresc o schimbare a sistemului politic sint invitati sa semneze o petitie continind trei cereri: un sistem electoral bazat pe vot direct (fata de cel actual bazat pe liste de partid); un parlament curat (obtinut prin eliminarea politicienilor cu condamnari penale); limitarea carierelor politice la doua legislatii.
Aceste cereri sint si astazi printre punctele programului Miscarii 5 Stele, partid fondat de el in 2009 [2].
Alte puncte importante sint:
– abolirea privilegiilor pentru reprezentantii publici (pensie dupa doi ani),
– interzicerea practicarii unei alte profesii in paralel cu activitatea de parlamentar,
– alinierea salariilor parlamentarilor la salariul mediu.
Italia nu a dus niciodata lipsa de terte partide, fragmentarea politica fiindu-i de fapt specifica. Pe de alta parte, in ultimii 20 ani a fost evidenta tendinta de coagulare a fortelor de stinga/dreapta in doi poli iar emergenta miscarii protestatare a lui Beppe Grillo e poate chiar mai spectaculoasa decit aparitia partidului lui Berlusconi, Forza Italia, in 1993-1994.
Aparitii tot atit de spectaculoase (cu un procentaj mai scazut dar in medii politice mai putin tumultuoase decit cel italian) au fost, citind spontan din memorie, Jean-Marie Le Pen cu al sau Front National, Mogens Glistrup cu al sau Fremskridtspartiet, Pim Fortuyn cu Lista Pim Fortuyn ori Jörg Haider. Si mai spectaculos a fost succesului partidului Syriza in Grecia, insa partidul lui Alexis Tzipras e un partid tipic de extrema stinga si nu unul aparut spontan si lipsit de o ideologie dominanta.
Daca politica romaneasca e pe undeva asemanatoare celei italiene, cel putin din punct de vedere al aparitiei marcante a unui partid populist, PP-DD al lui Dan Diaconescu, supriza ultimelor alegeri, a luat-o inaintea Miscarii 5 Stele a lui Grillo. Chiar daca ambele partide au populismul ca trasatura comuna, e greu de gasit alte puncte coincidente.
DD si-a creat platforma prin propriul canal de televiziune in timp ce BG, inainte de a-si disemina ideile prin intermediul extrem de popularului sau blog [6], a batut Italia in lung si-n lat pentru a-si face cunoscute opiniile, incercind adesea sa-i ajute prin vocea sa pe cei supusi injustitiei. BG s-a afirmat de aproape 20 ani ca un dusman neimpacat al coruptiei si printre sustinatori e subliniat faptul ca BG era deja un om bogat la intrarea in politica si ca de fapt finanteaza partidul fara a avea vreun profit personal.
DD e un ultra-populist lipsit de carisma, cu un program vag si cu o ascensiune datorata exclusiv saraciei si lipsei de educatie a unui segment important al electoratului romanesc ; BG e un vorbitor carismatic, cu un program destul de bine pus la punct si cu interventii competente in probleme concrete ale societatii italiene. Astfel BG a criticat situatia financiala instabila a societatii Parmalat cu doi ani inainte ca aceasta sa sa prabuseasca, luind prin suprindere intregul establishment politic si economic italian.
Si mai important, electoratul lui DD are in majoritate studii primare, cu o substantiala proportie de etnie rroma [3], in timp ce cel al lui Grillo este mai curind clasa medie, educata (88% absolventi de studii universitare !), cu o mare proportie a femeilor (38% dintre parlamentarii alesi!) [4], [5], [6].
Nu sint un adept al populismului (si BG are destule teme populiste, tratate in mod confuz in programul electoral al miscarii sale [2]) dar daca saturatia electoratului fata de partidele traditionale e sortita sa dea nastere unui partid protestatar care sa revolutioneze viata politica, as prefera unul care are ca motor principal lupta contra coruptiei.
Luind in considerare polarizarea constanta dar evolutiva a societatii romanesti e regretabil ca un partid destinat unei rapide destramari (ori fagocitarii de catre un alt partid mai puternic) precum PP-DD a luat locul unui adevarat partid protestatar modern destinat sa atraga un nucleu de alegatori satui de promisiunile electorale neimplinite, de coruptia generalizata si de forma fara fond a institutiilor statului.
Victoria partidului lui Beppe Grillo a facut destule valuri in politica europeana si e posibil ca in vremurile acestea extrem de tulburi oriunde ne-am uita pe glob, exemplul sau sa fie urmat si in alte tari. Din pacate, in Romania aparitia unei noi forte politice avind ca scop limitarea coruptiei, exercitarea controlului asupra exceselor anti-democratice ale politicienilor precum si, general vorbind, promovarea intereselor nationale in dauna clientelei politice, devine si mai putin probabila dupa aparitia PP-DD.
Succesul partidului lui Beppe Grillo a facut sa se cutremure bursele si sa stirneasca un sentiment de nesiguranta in intreaga Europa. Posibilitatea, sugerata de Grillo, ca Italia sa paraseasca zona euro, precum si linia sa anti-austeritate, pot crea instabilitate pentru o perioada, insa daca macar citeva din initiativele sale de anti-coruptie vor fi adoptate de establishmentul italian, tot va fi un pas inainte.
Ce va fi in viitor ?
In interventia de pe blogul personal de pe data de 2 martie 2013, BG afirma ca „Parlamentarii Miscarii 5 Stele nu vor forma asociatii cu alte partide ori coalitii sau grupuri decit pentru a vota asupra punctelor cu care sint de acord”. E deci greu de prevazut o alianta electorala care sa asigure o majoritate stabila si probabil solutia va fi un guvern de centru-stinga cu sustinere M5S, o mare coalitie intre centru-stinga si centru-dreapta fiind improbabila. Alta solutie, mai putin democratica, ar putea fi lasarea pe tusa a ‘’invingatorului perdant’’ si numirea unui guvern tehnocratic.
Se va schimba ceva ori establishmentul italian va fi atit de puternic incit cuvintele lui Lampedusa din ‘’Ghepardul’’ vor ramine in continuare valabile : ‘’Se vogliamo che tutto rimanga come è, bisogna che tutto cambi’’. (Daca dorim ca totul sa ramina asa cum e, trebuie ca totul sa se schimbe) ?
Cine stie oare ? Vom trai si vom vedea …
[1] http://www.youtube.com/watch?v=pUOpZM2RCfE
[2] http://www.beppegrillo.it/iniziative/movimentocinquestelle/Programma-Movimento-5-Stelle.pdf
[5] http://www.tmnews.it/web/sezioni/economia/PN_20130228_00060.shtml
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„alinierea salariilor parlamentarilor la salariul mediu.”
Deci tot socialisti? Eu nu inteleg masura asta. Cum sa-ti imaginezi ca cele mai importante functii in stat trebuie remunerate cu salariul mediu? Nu are nici un sens! Parlamentul si guvernul ar trebui sa aiba un fond de salarii cel putin la nivelul managerilor de banci. Au pe mana soarta unei tari, nu? Cum sa atragi elitele in politica daca tu spui din start ca acolo e locul mediocritatii? Ce om cinstit, cu o cariera de succes, cu un bagaj solid de cunostinte economice, culturale, juridice, ar accepta astazi sa se intoarca la salariul de tanar absolvent de facultate pe care i-l ofera un loc in parlamentul Romaniei? Si ne mai miram ca nu avem pe cine sa votam..
Eu cred ca trebuie sa priviti motivul pentru care a fost facuta propunerea:
http://italychronicles.com/record-breaking-pay-italys-politicians/
Cind un parlamentar italian cistiga de peste doua ori decit un parlamentar german, la un nivel de trai inferior celui german cred ca orice propunere de adaptare a salariului politicienilor la nivelul de trai al tarii e morala si binevenita. Nu zic ca ar trebui adus la nivelul salariului mediu.
De altfel onestitatea nu cred ca depinde de nivelul salariului. Multa lume traieste cu impresia gresita ca cei saraci ar fi automat mai lacomi si mai imorali decit cei bogati. Incercati exercitiul de gindire prin care primii trei oameni in stat ar fi Gigi Becali, SOV si D. Patriciu …
Solutia singaporeza nu e nici ea rea (se refera la salarii, nu la venituri):
http://www.globalpost.com/dispatch/news/regions/asia-pacific/120105/singapore-politicians-pay-millionaires-best-wages-world
se poate face politica „efactiva”, adica membru in legislativ fara pragmatism? se poate intoarce fara dureri MARI Italia la lira? are Italia bani ca sa rascumpere obligatiile, fara a provoca o groaznica inflatie si poate ceva falimente? poti influenta politica economica a Italiei, votand NU la orice? poti face parlamentari din filantropi (adica pe salariu mititel) si pt. cat timp? Vorba strungarului: teoria ca teroria, practica ne omoara… Asemenea pozitii il decredibilizeaza pe Grillo in ochii clasei medii.
Interesant punct de vedere. Deci trecem cu vederea complet faptul ca in astfel de pozitii vrem sa-i avem pe cei mai buni dintre cei mai buni?
Ca sa ajung in parlament trebuie ‘sa faci politica’. Ca ‘sa faci politica’ trebuie sa-ti dedici efectiv tot timpul, cel putin cativa ani inainte de a ajunge suficient de cunoscut si apreciat incat sa fii votat… dupa cum au aflat vitejii de la NR. Chiar daca reusesti in timp record sa ajungi in aceasta pozitie, timp de cel putin 4 ani vei alerga intre biroul din teritoriu, parlament, partid, televiziuni si in acelasi timp, daca esti pus pe treaba, vei fi la curent cu tot ce se intampla in domeniul in care esti calificat, vei scrie legi sau vei scrie planuri de aplicare a legilor.. Asta nu e un job pentru oricine. Stresul si presiunea asupra familiei vor cantari foarte mult.
De ce credeti oare ca din atatia profesionisti din mediul privat, directori de multinationale, avocati milionari, expati cu rang de cavaler.. nici unul nu vine sa candideze?
Da. Salariile lor ar trebui sa fie mult peste nivelul mediu. Daca ar fi 50.000 de euro pe luna in Romania (la 600 de parlamentari inseamna 360milioane) si tot ar fi o picatura infima pe langa costul de oportunitate ratat… zeci de miliarde imprumutati desi aveam fonduri gratuite la dispozitie.. generatii care emigreaza.. paduri defrisate si o delta fara peste.. un drum fara intoarcere.
E o discutie interesanta cea referitoare la remunerarea politicienilor.
Salariul mediu al unui membru al Senatului sau Congresului american e 174.000 dolari, ceea ce nu mi se pare mult peste nivelul unui bun inginer in SUA (am prieteni care cistiga mai mult de 200.000). Ca presedinte salariul e doar de 325.000 dolari si totusi politicienii se lupta pe viata si pe moarte (metaforic vorbind!) sa ajunga in postul de presedinte SUA desi mai toti candidatii sint deja milionari.
Nu sint convins nici de faptul ca cei mai bine platiti manageri sint cu adevarati competenti. Jürgen Schrempp a cistigat zeci de milioane desi s-a plimbat din esec in esec.
E posibil si ca un foarte bun manager sa nu fie un bun politician fiindca politica e o arta a comprimisului si a crearii aliantelor, altfel decit decurg lucrurile intr-o firma privata.
Si mai important e faptul ca cei care intra in politica ar trebui sa fie oameni onesti. Lacomia e din pacate tot atit de intilnita (si mai putin scuzabila) la cei cu bani ca si la cei fara.
Exixta vreo reteta de alegere a unor candidati care sa puna pe primul plan binele tarii inainte de profitul personal? In general CVul lor, mult mai mult decit promisiunile lor electorale, spune multe … (desi si de la aceasta recomandare ar fi destule exceptii – vezi Marga …)
1. De acord, banul nu trebuie sa fie principala motivatie, dar momentan suntem in extrema opusa. Am ‘aruncat’ 50k doar ca sa fie cat mai clar motivul, dar poate fi si mai putin. Sau mai mult. Cand pui un salariu de 1000 de euro pe luna pentru un parlamentar roman, stii din start ca
2. SUA este un exemplu tipic de democratie esuata. Tocmai de aceea singuri candidati eligibili sunt milionari sau sustinuti de milionari. Cred ca nu mai are nimeni dubii ca in SUA banii aduc mai multe voturi decat orice alt argument aruncat in cursa electorala.
3. Sansele unui candidat ‘onest’ care a fost inainte marinar, sofer de camion, cantaret sau bufon de a face o treaba buna ca parlamentar sunt cu siguranta mai mici decat ale unuia care deja a avut succes in cariera intr-un domeniu economic sau juridic. Sunt si exemple negative? Desigur. Dar e democratie… votam, nu ii punem in functie de ultimul salariu.
4. Revin la ideea din comentariul anterior – in politica nu poti pur si simplu sa te arunci cu o luna inainte de alegeri. Exceptand cateva marionete de partid, care vor fi votate doar pentru ca asa a zis primarul, restul trebuie mai intai sa-si castige locul pe listele electorale. Asta inseamna sa treaca deja destul negocierilor, aliantelor, poate chiar al compromisurilor.
Asa ca eu vad doua solutii la problema bufonilor din politica:
1. Ca orice alt job, candidatii trebuie sa demonstreze mai intai ca sunt capabili sa ‘livreze’. Conform cu fisa postului. As merge la extrem – un test complex de cunostinte/ psihologic controlat de Academia Romana
2. Sa acceptam ca o persoana aduce sau ar trebui sa aduca un serviciu public inca din momentul in care isi anunta intentia de a face politica si acest serviciu public trebuie remunerat pe masura. Asta poate insemna, de exemplu, obligatia ca partidul sa plateasca un ‘salariu’ viitorilor candidat, balansat cu un prag maxim rezonabil de donatii private direct proportional cu numarul membrilor ca sa nu-si cumpere orice miliardar partid si candidati. Plus recompensarea mandatului politic pe masura responsabilitatii.
EU și auto-imolații din Bulgaria. Cum vi se pare subiectul ?
Nu vad vreo legatura intre EU si auto-imolatii din Bulgaria.
In principiu cred ca sinuciderea ca arma politica nu duce niciunde. regimul cehoslovac nu s-a prabusit din cauza lui Jan Palach si a celorlalti martiri cehi, tibetanii nu sint mai liberi dupa valul de aoto-imolari din China si tare mi-e ca nici in Bulgaria n-o sa se schimbe nimic in ciuda mortii lui Plamen Goranov.
Nu poti schimba mentalitatea unei intregi tari prin sacrificiul unei persoane …
L-ați uitat pe Liviu Babeș.
Multumesc. Ca sa vedeti ce repede se asterne uitarea …
Domnule Cazacu, este adevarat ca discursul electoral a domnului BG este populist cu o mixiune de revendicari de stanga, libertariene, anti capitalist, federalist, neoliberal si chiar reactionare, ca platforma anti-coruptie si anti-euro nu este suficinta sa defineasca pozitia miscarii M5S deoarece este neclara pozitia lui BG pro…, ca domnul urmareste dezintegrarea zonei euro pintr-o strategie politica neclara : referendum italian de parasire a zonei euro sau suspendarea platilor datoriei publice cese ridica la peste 2 trilioanede euro. Toate acestea sunt adevarate dar, cetatenii italieni l-au votat deoarece BG pledeaza pentru o solutie de iesire a Italiei din clestele camatarilor speculanti care au adus populatia Italiei la sapade lemn. Din 1980 pana acum , cheltuielile statului au fost cu 484 de miliarde mai mici decat venitul rezultat din taxe. Deci nu cheltuielile au stat la baza deficitului si cresterii datoriei, ci , dobanzile exorbitante pe care le-au incasat creditorii datoriei publice a Italiei. De exemplu, in 2011 Italia a inregistrat un surplus in economie de 16 miliarde de euro dar, in acelasi timp dobanda la datorie a fost de 72 de miliarde rezultand un deficit bugetar de 62 de miliarde. Cresterea economica modesta se datoreaza deflatiei si austeritatii avand ca rezultat scaderea standardului de viata a populatiei, cresterea datoriei ( a dobanzilor) si intrarea tarii intr-un cerc vicios, o spirala a stagnarii si saraciei. In timp ce politicienii corupti si inepti o tin a proasta ca solutie nu exista, BG afirma ca solutia trebuie cautata in ridicarea jugului euro de pe contribuabilii italieni si asumarea de pierderi de catre creditori , cu riscul iesirii Italiei din zona euro.
In concluzie, comparatia dvs. cu situatia din Romania nu cred ca are sens, la noi economistii o tin ca proasta cu deficitul, guvernul continua austeritatea si executa diktatele FMI, datoria publica creste , iar Presedintele se lauda cu aberatia austeritatii extreme , saracia este endemica, partidele noi aparute nu au nici o viziune politica , nici macar nu inteleg gravitatea pericolului pe care o reprezinta suprastatul bankerilor si corporatiilor , UE, care a instituit dictatura cu mijloace financiare!!!
Dle Muncaciu,
Articulul nu incearca vreo comparatie a situatiei economice din cele doua tari ci se refera strict la ascensiunea a doua partide populiste si mai ales la diferentele dinrte ele.
Sint perfect de acord ca economia Romaniei are o cu totul alta structura decit cea italiana (sau decit cea a Europei de Vest).
Grillo are in multe puncte o platforma de stinga dar alegatorii sai sint mai curind de dreapta (vezi linkul privitor la Friuli-Venezia Giulia).
http://www.ilgiornaledelfriuli.net/politics/friuli/sorpresa-il-piu-grande-tributario-di-voti-a-beppe-grillo-e-in-friuli-venezia-giulia-lelettorato-di-centrodestra/
Din interventia dv inteleg ca statul ar fi nevinovat si ca de fapt cauza raului o constituie „camatarii speculanti”.
Chiar credeti ca cei care contracta imprumuturi nu sint deloc responsabili? Chiar credeti ca electoratul nu are nici o vina pentru faptul ca politicienii fac aceste imprumuturi pentru a-i satisface pe alegatorii care-si doresc un stat cit mai social?
Domnule Cazacu, eu nu am comparat economiile celor doua tari, eu am comentat lipsa de orizont politic , lipsa de intelegere a pericolului pe care il reprezinta suprastatul corporatist UE, lipsa de intelegere care se constata la toate nivelele politicii romanest, inclusiv noile partidei. Spre deosebire , viziunea lui BG este ancorata in realitate si isi propune un obiectiv clar.
In cea ce priveste rolul statului, va reamintesc ca prin tratatul de la Maastrich si apoi Lisabona articolul123 prevede interdictia totala pentru BCE sa fie sursa de capital pentru statele zonei euro. Prin acest articol bancherii tin statele prizoniere deoarece , guvernele acestor state nu mai pot ” produce ” credit, singurele surse de credit fiind bancile comerciale, FMI, BM si piata bondurilor . Toate aceste surse , de fapt, sunt sub controlul bancherilor. Astfel, 40% din datoria publica a statului italian o detin bancile franceze si germane, cu alte cuvinte dobanzile, ratele de interes de pe piata bondurilor reprezinta o renta in perpetuitate catre ” investitorii” francezi si germani, pe care poporul italian le plateste cu austeritate, somaj, reducerea niveluluide trai.
Inainte de intrarea in zona euro, toata infrastructura si sistemele de comunicare, energetic, sosele, porturi etc. au fost construite cu capital de stat fara dobanda, acum toate investitiile statului italian si a domeniului privat se fac numai cu creditul bancilor comerciale cu dobanda sau datorie esalonata pe piata bondurilor. Aceiasi situatie se regaseste si in Romania datorita tratatului de aderare la UE. Ce rol sa mai aiba statul cand a pierdut suveranitatea politicii monetare in favoarea bancherilor care controleaza BCE ?? De la inceputul crizei datoriilor statelor suverane, BCE, Troica cu FMI si BM nu au luat nici o masura financiara care sa favorizeze popoarele tarilor in criza, toate deciziile au fost numai in favoarea bancherilor, investitorilor institutionali, cu alte cuvinte numai in favoarea oligarhilor!!
In ultima fraza dumneavoastra insinuati ca politicienii, pentru castig politic, fac imprumuturi care mituiesc electoratul un welfare state, un stat social ca rezultat direct al democratiei reprezentative occidentale. Asigurarile sociale , safety social, the new deal din America dumneavoastra le considerati mita electorala! Nimic mai departe de realitate, sunteti sub influenta propagandei neoliberale prevalenta in mass media occidentala!!
Welfare si pomeni electorale este specialitatea oligarhilor care prin puterea banilor fac lobby pentru interesele lor, intotdeauna pe spatele cetatenilor de rand. Welfare este scutirea de taxe, loop poll , externalitati ale companiilor pe care le platesc natiunile, monopoluri si aranjamente de preturi pe piata , banci comerciale care impun rate de interes variabile si jecmanirea organizata a clientilor este welfare. Exploatarea materiilor prime, subsolului, resurselor de apa de catre corporatii internationale fara compensarea natiunilor este welfare! Privatizarea profitului si ” socializarea ” pierderilor de catre institutiile financiare este welfare! Contracte aranjate in favoarea bogatasilor , paguboase pentru state, pentru bugetele nationale, este welfare. Masurile protectioniste, subventiile, toate interesele private favorizate de parlamentari in dauna publicului platitor de taxe este welfare !!! Sifonarea banilor obtinuti prin taxare catre oligarhi prin intermediul contractelor de achizitie ale statelor este welfare ! Dobanzile la datoria natiunilor suverane platite de cetateni oligarhiilor bancare si corporatiste este welfare !!!
Daca veti pune in balanta sumele pe care natiunile le platesc elitelor fata de costul programelor sociale atunci veti avea o imagine reala a gradului de ” welfare” prin care elitele paraziteaza societatea !!!
PS. Un trilion de euro dat bancilor de catre BCE cu 1% dobanda este welfare, acumularea de actiuni derivative toxice in postura de colateral la imprumuturi catre bancile comerciale occidentale acordate de BCE, este welfare pentru oligarhi. Asumarea pierderilor bancilor austriece de catre statul roman si „socializarea ” acestora prin asumarea de imprumuturi de la FMI in contul acestor pierderi , este welfare !! Lipsa taxarii profiturilor obtinute de bancile straine pe piata romaneasca este welfare etc.etc.etc. !!
Domnule Muncaciu,
Sint departe de a fi un neoliberal (dupa cum departe sint de a fi un socialist). Cred in calea de mijloc si mi-as dori sa fie mai multi care sa nu cada in capcana etichetelor stinga-dreapta.
Sint de acord cu dv in multe privinte, in special penultimul paragraf din penultima dv interventie.
Ma intreb insa unde considerati dv ca se afla principalul vinovat in cazul situatiei Greciei. Eu vad vinovatul in special in politica Greciei (fara vreo diferenta intre stinga-dreapta) si in lipsa de moralitate a cetatenilor, de la micii intreprinzatori care declara un venit mult mai mic decit cel real pina la armatorii care nu platesc taxe datorita lobbyului facut.
Si eu sint dezgustat de faptul ca marile companii isi pot permite sa evite taxele (vezi ultimele exemple/scandaluri din Marea Britanie) si mi-as dori o ingradire a puterii lobbyurilor insa vedeti si dv cum stau treburile in SUA cu „gun lobby”, de ex.
Domnule Cazacu, structura datoriei nationale a Greciei este complexa. Pe de o parte , atunci cand PM turc a propus, in Parlamentul Greciei, reducerea cheltuielilor militare de ambele parti cu 25% , guvernul grec, sub presiunea lobby a producatorilor germani si francezi de armament , a refuzat oferta Turciei. Pe de alta parte s-a raportat ca in Elvetia se gasesc 45 de miliarde de euro apartinand cetatenilor bogati greci, sume care au fost sustrase de la taxe. Bineinteles ca , cetatenii de rand au luat imprumuturi in euro deoarece creditul bancilor straine a fost facil de obtinut. Pe de alta parte, inainte de criza, bancile occidentale au tratat bondurile guvernului grec si german la fel , ca si cand ar fi fost doua marci diferite de biscuiti. Dupa declansarea crizei , ratele de interes ale bondurilor guvernului grec au devenit intolerabile, condamnand viitorul financiar al Greciei. Situatia s-a calmat in sept 2012 cand, BCE a anuntat ca va fi cumparatorul bondurilor statelor europene si ca va considera bondurile grecesti ale bancilor colateral la imprumuturi ” the lander of last resort” , incalcand flagrant articolul 123 al tratatului de la Lisabona. Actiune care, insa, a salvat temporar zona euro.
Pe de alta parte, conditiile politice impuse de Troica , Greciei asa numitul MOU, memorandum of understanding este o mostra de „cucerire fara razboi” a domeniului public al unui stat suveran . In acest memorandum se afla toate „doleantele” companiilor occidentale de a intra in stapanirea unei parti a domeniului public grecesc. Este o rusine a civilizatiei occidentale sa favorizeze sfisierea Greciei de catre oligarhiile bancar corporatiste, ca urmare a razboiului financiar impotriva acestei tari !!! Tehnocratii europeni , the task group, reprezinta tehnocrati in slujba marii finante europene cu sarcina de a scoate din Grecia cat mai mult profit , in total dezacord cu interesele poporului grec.
Dle Muncaciu,
Nu cred c-o sa cadem vreodata de acord atit timp cit dv nu vreti sa vedeti si raspunderea personala a grecilor.
http://www.bbc.co.uk/news/business-13798000
http://www.bbc.co.uk/news/business-17110355
Domnule Cazacu, asi dori sa fiti mai specific cand spuneti : ” raspunderea personala a grecilor „.
Din articolele pe care le mentionati rezulta responsabilitatea politicienilor greci . Daca, prin extrapolare, vina politicienilor greci se transmite poporului grec care i-au votat, atunci, inseamna deasemeni ca poporul roman este vinovat pentru ticalosiile clasei politice romanesti pentru faptul ca au votat-o la putere. Mai ramane sa explicati vina celor care nu auvotat deloc.
Daca insa va referiti la bazaconiile din propaganda mass mediei controlate de oligarhi fie din Germania, Franta, Olanda sau Marea Britanie conform careia poporul greceste lenes si inclinat mai mult spre petreceri decat spre munca atunci, va rog sa cititi raportul OECD care arata ca , avand in vedere numarul de ore lucrate in 2011, grecii sunt pe locul doi dupa extrem de muncitorii coreeni, pe cand olandezii sunt pe ultimul loc ca numar de ore lucrate. Va rog sa luati ca argumentatare articolul de mai jos.
http://www.counterpunch.org/2013/02/04/the-new-specter-haunting-europe/
Dle Muncaciu,
E oare un secret faptul ca grecii nu-si platesc taxele? Ca isi lasa ultimul etaj neterminat pentru a evita taxele pe imobile? Ca toti cei care au un business declara o suma total neconforma cu realitatea? Ca armatorii au reusit sa impuna ca ei sa nu plateasca deloc taxe? Etc. etc.
Cititi si dv asta (desi ma indoiesc ca nu stiti, doar nu eliminati ce nu va convine):
http://www.newyorker.com/talk/financial/2011/07/11/110711ta_talk_surowiecki
Despre numarul de ore nu stiu ce sa spun … degeaba stai in birou daca nu faci nimic …
Si mai e o chestie deranjanta: Vii sa cersesti bani cind in trezorerie ai inca rezerve substantiale de aur:
http://www.time.com/time/world/article/0,8599,2080813,00.html
Domnule Cazacu, rezervele de aur chiar ca nu conteaza , ce inginerie fac grecii sa vanda aurul pentru 5,9 miliarde de euro cand ei datoreaza sute de miliarde, la fel si portughezii !! Din punct de vedere al politicii interne vinderea tezaurului ar fi o catastrofa mediatica pentru guvern. Problema datoriilor de pe piata bondurilor este cruciala pentru cresterea exponentiale a datoriei Greciei. In mod normal , bondurle germane cu o „face value ” de 1000 de euro peste zece ani se vand cu 820 de euro la rata 2%. bondurile grecesti cu aceiasi face value la rata de 5% se vand cu 614 euro. Deci pentru un milion de euro acum , peste 10 ani Germania plateste 1.220.000 euro iar Grecia va plati 1 628 895 de euro. In realitate ratele la bondurile grecesti au fost cu 20% mai mult decat cele germane in 2010-2011 !! Datoria Greciei a crescut exponential, in ciuda austeritatii raportul datorie/PIB a crescut prin scaderea drastica a PIB.
„Sint departe de a fi un neoliberal (dupa cum departe sint de a fi un socialist). Cred in calea de mijloc si mi-as dori sa fie mai multi care sa nu cada in capcana etichetelor stinga-dreapta.”
Am sa incerc sa fac niste comentarii scurte.
Pentru o mai buna definire a stingii si dreptei politice propun urmatoarele:
Referitor la pasajul de mai sus al domnului Cazacu, liberalismul este originar anti-conservator.
La inceputurile lui, In a doua jumatate a sec. XIX, partidul liberal era denumit partidul „rosu” si a avut menirea de o generaliza la nivel european, prin legislatii nationale, asa numitele „valori” obtinute de revolutia franceza, asa cum o spune celebrul dicton revolutionar, in formula lui completa, „Libertate, Egalitate, Fraternitate sau moarte”.
Doctrina liberala a fost definita de trei trasaturi, progresismul, secularismul si caracterul de „clasa”.
Pe plan international aceasta creatie politica este pusa in opera de aceeasi mina care a finantat revolutia bolsevica prin finantarile unor bancheri americani si europeni acordate unora ca Trotsky si Lenin.
Nu pot sa nu observ insa ca doua dintre cele trei trasaturi ale liberalismului sint comune cu cele ale doctrinei bolsevic-comuniste – in privinta progresismului sint sigur ca orice doctrina politica il poate afirma si propune, au facut-o inclusiv comunistii.
Opinia mea e ca romanii au avut parte, in mod exceptional, de o elita liberala dedicata unor idealuri nationale, in esenta patriotice.
In Romania anilor 1880, liberalii, o formatiune politica menita sa avanseze o agenda „internationalista”, au avut mai degraba „slabiciuni” nationaliste, traditionaliste, pamintene, poate si pentru ca era intr-un proces de definire a statului national.
Dealtfel nici comunismul de import nu a reusit prea bine la noi. Inca de la inceputul anilor 1960 aripa nationalista a preluat friiele conducerii in partid sin in stat Romania devenind, alaturi de China si Iugoslavia, o mare problema in politica comunista de la Moscova pentru ca nega principiile trans-nationale ale ideologiei „rosii”.
Si acum in chestiunea greceasca, am un citat din 1974 care vorbeste de la sine, apartinind lui Henry Kissinger. Pentru cine nu e familiar cu cariera acestuia in diferite administratii americane poate gasi usor referinte.
„The Greek people are anarchic and difficult to tame. For this reason we must strike deep into their cultural roots: Perhaps then we can force them to conform. I mean, of course, to strike at their language, their religion, their cultural and historical reserves, so that we can neutralize their ability to develop, to distinguish themselves, or to prevail; thereby removing them as an obstacle to our strategically vital plans in the Balkans, the Mediterranean, and the Middle East.”
(sursa: publicatia Oikonomikos Tachydromos on 14 Aug. 1997, http://www.savarian.com/2010/03/kissinger-on-greece.html)
Cu consideratie
Romania nu putea produce un partid „a la” Beppe Grillo, fiindca nu are clasa mijlocie.Romania nu are protestatari de clasa culturala medie si universitara, fiindca acele 3-4 milioane care o constituie, se afla de mult emigrata economic in UE.
Singurii protestatari sint oamenii simpli, cu putina carte, pensionarii la fel de „culti” si in general saracimea(extrema),aflata in proportie de 10-12 la suta din populatie, care asteapta un „mintuitor” economic, descoperit in PP-DD!
Restul populatiei,adica 50 la suta, de regula nu voteaza, deoarece nimeni nu propune ceva din ce are ca obiective, Beppe G.
Asa ca identitatea dintre viziunile si obiectivele PP-DD sint total diferite de ale partidului italian de „5 stele”.
Nemultumirile clasei mijlocii dintr-o tara de „5 stele” si ale saracimii celei mai inapoiate tari din UE, nu pot crea nici intimplator, aspiratii si obiective identice.
In momentul aceste Beppe Grillo (despre care a sustine ca ar avea „destule teme populiste” este cel putin un eufemism) blocheaza nu numai formare unui guvern in Italia, ci si posibilitatea negocierilor intre leader-ii politici pe aceasta tema. De la anuntarea rezultatatelor electorale, „Movimento 5 stelle” nu a facut altceva decat sa sustina ca nu va vota pentru investirea niciunui guvern, ci va evalua „fiecare lege in parte”; s-a trecut ulterior la deviza „celelalte partide, daca vor sa guverneze, ar trebui sa voteze un guvern Grillo” si mai apoi la propunerea facuta Partidului Democrat (in jurul caruia s-a format de fapt alianta pre-electorala care a obtinut cel mai inalt procentaj de voturi) de a renunta la finanarea publica a cheltuielilor electorale.
Deocamdata ziare serioase (Corriere della Sera) propun ca Parlamentul sa il aleaga pe actualul presedinte pentru un al doilea mandat (lucru care nu este imposibil din punct de vedere constitutional, dar care prin traditie nu s-a intamplat niciodata) pentru a garanta ceva stabilitate politica, secretarul Partidului Democrat sustine ca nimeni nu poate forma singur guvernul (oferind noi posibilitati de negociere celor care au afirmat foarte clar ca nu doresc nici o negociere), iar Berlusconi si partidul sau sunt implicati intr-o comedie ridicola (si trista in acelasi timp) cu magistratura.
In aceste conditii, Beppe Grillo si „partidul” sau nu reprezinta cu siguranta singura problema politica a Italiei, dar sunt simptomul unei situatii de confuzie si nesiguranta in care demagogia pare sa aiba efecte care depasesc asteptarile.