vineri, martie 29, 2024

Fantoma lui Iliescu

Macar in aceasta privinta, Karl Marx nu s-a inselat: povara generatiilor trecute apasa ca un blestem asupra celor prezente. Fantoma lui Gheorghiu-Dej a bantuit epoca lui Nicolae Ceausescu. Fantoma lui Ceausescu a bantuit Romania lui Ion Iliescu. Fantoma lui Ion Iliescu, anacronica si vindicativa, bantuie inca, perseverenta si persistenta, in pofida timpurilor schimbate si a proclamatiilor democratice. Angoasele nomenclaturii nu s-au evaporat. Urmasii ei continua sa sfideze, sa saboteze si sa submineze statul de drept. În ultima faza a dictaturii, Ion Iliescu l-a urât pe Nicolae Ceauşescu. Nu pentru că era un comunist fanatic, ci pentru că, prin acţiunile sale aventuriste şi prin cultul demenţial al personalităţii, „a întinat nobilele idealuri”.

Ion Iliescu a susţinut necondiţionat linia lui Ceauşescu până în clipa în care dictatorul a devenit absolut imprevizibil. Ca prim-secretar al CC al UTC si ministru al tienretului, Iliescu a aplicat toate directivele dictate de Ceausescu si a prigonit orice manifestare de spirit independent. Ca sef al aparatului deologic in perioada 1969-1971, a servit cu ardoare scopurile partocratiei (Noel Bernard vorbea despre profitocratie si nu se insela). Ca secretar si ca prim-secretar judetean, n-a miscat sub nicio forma in front. Venirea la conducerea PCUS a lui Mihail Gorbaciov în martie 1985 le-a oferit lui Iliescu şi amicilor săi politici un extraordinar stimulent. A fi pro-sovietic nu mai însemna, ca în timpul lui Brejnev, a fi stalinist. Obedientul si hiper-prudentul Iliescu se pregatea pentru clipa succesiunii. Avea in spate un grup, o camarila in curs de coagulare. Fiecare gest demential al lui Ceausescu (si erau destule!), devenea un argument pentru Iliescu drept candidat al nomenclaturii perestroikiste.

Revolta spontană de la Timişoara din 16 decembrie 1989, urmată de acţiuni similare la Bucureşti, Cluj, Sibiu, a demonstrat că sistemul era practic în curs de iminentă, inevitabilă dezintegrare. În aceste condiţii a avut loc o reală, incontestabilă revoluţie anti-totalitară. Ion Iliescu şi echipa sa (pregătită din vreme, trebuie spus) au utilizat deruta din acele zile şi au acaparat puterea.

Iliescu nu a participat la revoluţie decât din momentul în care a putut să-i pună căpăstru. În fapt, FSN-ul a fost marea frână a revoluţiei române. Devenit partid, graţie strategiei imaginate de vechiul bolşevic Silviu Brucan, FSN-ul a utilizat toate pârghiile vechii puteri pentru a-şi consfinţi hegemonia.

Un important istoric, un marxist inteligent, Eric Hobsbawm, îmi spunea în 2005 (ne-am întâlnit la o conferinţă organizată de regretatul Tony Judt la Potsdam) că vede în Iliescu un un veteran al unei stângi pe cale de extincţie, dar veritabile ca univers valoric. M-aş delimita de această viziune fie şi numai pentru faptul că Iliescu a patronat geneza unui capitalism de cumetrie corupt şi corupător, pervers şi pervertitor. A ştiut exact ce încurajează, ce indivizi păstoreşte. L-am văzut odată conversând cu George Copos. Era din nou ştabul de la UTC, ministrul tineretului, discutând cu subordonatul său de la BTT (Biroul de Turism pentru Tineret unde a lucrat dl Copos în anii comunismului).

Ion Iliescu nu suportă libertăţile democratice, le tolerează à contrecoeur, deci stânga cu care se identifică el este una autoritaristă, reducţionistă, sectară, apodictică. Spaţiul social trebuie controlat, dominat, supravegheat, forţele centrifuge trebuie amuţite, neutralizate, emasculate. În acest sens, putem spune că mentalul iliescian este unul de tip totalitar. Niciodată n-ar putea ajunge să scrie, precum un Aleksandr Iakovlev, ideologul perestroikăi care avea să rupă categoric cu bolşevismul, că stalinismul a fost de fapt un fascism roşu. Nu va scrie asemnea lucruri pentru că nu le gândeşte.

Iliescu nu are vocaţie de eretic. El crede în virtuţile „mântuitoare” ale violenţei sociale, crede în mitul luptei de clasa, în conflictul global dintre bogaţi şi săraci, în Forumul de la Sao Paulo şi alte asemenea expresii ale radicalismului de stânga. Socialismul democratic, evoluţionist, respectul pentru statul de drept, nu sunt ceea ce numim his cup of tea. Nu cred că a înţeles vreodată semnificaţia profundă a criticii revoluţiei bolşevice de către Rosa Luxemburg şi mai cu seamă a ideii că “libertatea este întodeauna libertatea pentru cel care gândeşte altfel”.

Ion Iliescu aşteaptă că toţi să gândim că el. O stângă reală în România are nevoie să exorcizeze aceste reflexe pihologice, ideologice şi politice de sorginte iacobin-bolşevică. Este limpede că Victor Ponta, admiratorul lui “Che” Guevara, nu poate fi cel care va împinge lucrurile în această vitală direcţie.

Pentru a deveni într-adevăr social-democrat, PSD-ul are nevoie să se debaraseze de fantoma lui Iliescu. Doar atunci va putea ieşi la suprafaţă adevărul despre revoluţia din decembrie 1989. Un adevăr nefardat, netrucat, nedesfigurat. Un adevăr pe care îl datorăm celor peste o mie de morţi din acel decembrie însângerat şi eroic.

Versiune largita si actualizata a articolului aparut in „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1073776.html#ixzz2oJ0n4g00

Recomandare:

http://www.lapunkt.ro/2013/12/23/lumini-si-umbre-in-decembrie-despre-televiziunea-publica-si-nostalgia-comunismului/

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Excelent articol! Felicitari !
    Imi amintesc perfect de Ion Iliescu,de cind era prim secretar al UTC si ministrul tineretului, pus in functie de Geniul Carpatilor ! Domnul profesor Tismaneanu reuseste un portret perfect al acestui personaj sinistru, pentru care Holocaustul n-ar fi existat in Romania si care nu s-a dezbarat niciodata de comunism.

  2. Cred ca seria continua asa : Fantoma lui Gheorghiu-Dej a bantuit epoca lui Nicolae Ceausescu. Fantoma lui Ceausescu a bantuit Romania lui Ion Iliescu. Fantoma lui Ion Iliescu bantuie epoca lui Traian Basescu pentru ca de fapt aceasta este realitatea. Sunt unii care cred ca tot ce este rau in societatea romaneasca este din cauza lui Ion Iliescu care a acaparat si deturnat sensul evenimentelor din decembrie 1989, iar altii care cred ca tot ce este rau astazi este din cauza lui Traian Basescu.

    • Traian Basescu a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala (18 decembrie 2006). S-a produs, in fine, acea ruptura simbolica de care era nevoie pe drumul catre statul de drept. La ora actuala, USL-ul, din care face parte PSD, avandu-l pe Ion Iliescu drept presedinte de onoare, ataca persistent si perseverent statul de drept. Nu Traian Basescu, ci USL-ul a introdus pachetul de legi din Martea Neagra. Reamintesc ca la guvernare se afla USL si ca primul ministru in acest moment se numeste Victor Ponta. Tema articolului este Ion Iliescu si mostenirile nomenclaturii perestroikiste. Propun se nu o parasim :)

      • si totusi…..domnule profesor, asa cum ii spune Marian Munteanu lui Petre Tutea in acel minunat interviu ……si totusi sunt foarte multi oameni care sustin frontul si il sustin pe iliescu……..la care Petre Tutea spune…nu , nu sunt foarte multi….numai in moldova…pentru ca moldovenii au degenerat……..si apoi spune…in cazul in care il sustin pe iliescu ..sunt o natie de imbecili…si da exemplu..ungurii sunt ocupati militar de rusi si striga jos comunismul si guverneaza conservatorii…la noi nu e nici un rus si putim a cacat…un popor nul….
        ce parere aveti…poate fi neaparat vina lui iliescu, ponta, fsn, psd, usl, voiculescu, etc ca romanii ii voteaza in continuare….nu gasiti oare ca e o problema cu poporul..sa votezi 20 de ani aceeasi oameni…putem gasi oare resorturile care guverneaza deciziile acestui popor?

        • „Capul plecat, sabia nu-l taie” și ”Doamne, ferește de mai rău”, cam în termenii ăștia gândește românul obișnuit. Rezultatul fiind o mentalitate de slugă hoață, care se conformează cerințelor stăpânului oricât ar fi acestea de incorecte, cu convingerea că se va ”descurca” și el, când stăpânul privește în altă parte.

          Chestiile astea nu trec, erau la fel și în urmă cu 300 de ani, din câte relatau călătorii străini. Se transmit de la o generație la alta prin educația din familie, iar cei care înțeleg cum stau lucrurile emigrează. Ceea ce face ca societatea românească să nu evolueze. Majoritar astăzi în România e tot orășeanul cu părinți la țară, exact cum era și în 1970-1975. În România găsești rar o familie care să fi ajuns la a treia generație născută într-un oraș mare. Pentru că a doua generație a plecat deja definitiv din țară, de-obicei.

  3. Tovarășul Iliescu a fost un ersatz din lunga serie de conducători de care nu ne mai amintim nici numele – care au fost programați să vină la putere în 1989. Dacă Gorbaciov și-a închipuit că înlocuindu-l pe dl.Honecker cu Gysi RDG va rămâne un stat comunist ”cu față umană” -înseamnă că-l suspectăm de prostie cruntă pentru un lider comunist- incluzându-l aici și pe Postelnicu ”am fost un bou”. Realitatea tristă e că probabil prin 1987- 1988 undeva în sediile KGB s-a ținut o conferință în care tovarășii cu ochi albaștri au confirmat că sistemul comunist devenise nesustenabil în forma sa de atunci și s-au relevat cele 2 alternative- represiune stalinistă sau schimbare de sistem. Cum represiunea nu mai era o soluție din 1982- când liderii Solidarității n-au dispărut ci au avut un arest destul de confortabil- soluția aleasă a fost o schimbare cosmetică plus viitorul luminos al capitalismului – dar nu pentru căței. Ceaușescu n-a înțeles și n-a vrut să plece. A fost lăsat în prostia lui de toți țuțerii care l-au înnebunit de cât de mult îl iubește poporul.Interesant este că dl.Iliescu a fost cel mai longeviv și durabil ersatz- cu 2.5 mandate complet desfășurate- un vis irealizabil pentru Horn, Gysi și compania.

    • Regret ca, din ratiuni de timp, nu pot intra in detalli. As reaminti ca Gorbaciov l-a avut in vedere, mai intai, pe Hans Modrow ca nou lider al PSUG (Egon Krenz nu avea cum sa reziste). Modrow fusese liderul organizatiei regionale de partid din Saxonia (Dresda). La Dresda era un punct central al activitatilor KGB. Lucra acolo un tanar ofiter cu numele… Vladimir Vladimirovici Putin. Coincidente?

  4. D-le Tismaneanu,
    Daca as citi undeva, oriunde, ca fantoma d-voastra bantuie ceva -orice- as fi profund contrariat cata vreme stiu ca obstescul sfarsit, slava Domnului, nu v-a transfigurat.
    Pe de alta parte, iluziile incarnate tind sa ocupe irational spatiul public agregat doar ca materie pulsatila, vibrand doar in orizontul prezentului. Probabil ca spiritul cartezian, ce croieste scheletul viitorului, inca nu are suficienta carne si sange pentru a constitui un organism viabil si asta ne infurie si ne intristeaza. Caci spectacolul puterii care ranjeste, fara a putea rade sanatos, arunca in derizoriu idea de spectator angajat. Stiti d-voastra mai bine.
    Iar daca este sa vorbim de confruntari, logica lor ar trebui sa dea invingator pe cel care se arata mai bun/puternic nu intrucat expune bubele advesarului ci doar ca rezultat al exhibarii propriilor calitati.

    • Va asigur ca s-au scris texte in care eram descris drept „o fantoma”. Apoi, nu este neaparat ceva pejorativ. Jacques Derrida a scris despre „spectrele lui Marx”. In cazul de fata, desi Ion Iliescu apare, in ochii multora, drept sucombat politic, mie mi se pare ca este vorba de o falsa disparitie. Spectrul este aici, pulseaza, il bouge encore. In rest, cat priveste spiritul cartezian care „croieste viitorul”, mi-e teama ca nu va pot impartasi rationalismul optimist. Sarbatori Fericite!

    • Spectrul nu e musai o stihie postumă, o energie capricioasă ce hărțuiește – de dincolo de mormînt – obștea. E mai degrabă concentratul de volubilitate al unei non-prezențe, stăruință revendicativă a cutărei absențe. Iliescu e, prin urmare, un spectru emblematic. Aparent disparent, rămas în zona de penumbră a manejului politic, el insistă (simbolic și prin transfer pedagogic) în fitece cotlon și fibră ale administrației actuale…

  5. Nici Ceausescu, nici Iliescu, n-au fost marxisti, comunisti,etc. Unul a fost un taran autoritar ,viclean, incapatanat iar Iliescu un lumpen cu versatilitati de mahala. Ce stanga, ce ideologie!? Sa coboram cu picioarele pe pamant! De aici trebuie inceputa discutia!

  6. Corect ! Grea lovitura a primit dictatura ca urmare a condamnarii sale de catre actualul presedinte. Cum va explicati ca desi ne indepartam de anul 1989 si incet, incet dispar cei care au trait cea mai mare a vietii lor in perioada comunista, sondajele arata o crestere a procentului celor care considera ca „inainte era mai bine” ? Si asta mai accentuat in ultimii 9 ani sau mai corect in cei 7 ani de la condamanare. Ponta a fost de doua ori numit in functia actuala. Oare de ce ?

  7. Domnul Ion Iliescu a fost un bun executant, a turnat tot ce a putut, atit in tara cit si peste hotare vezi articol din Romania Libera din 1991.
    El a fost ales la conducere tocmai pentru calitatea de a fi slugarnic asa cum a fost cu rusi a fost si cu altii si daca miine rusi vin inapoi ii va primi cu sare si pita.
    Bravo lui !
    A cistigat !
    Inca mai influienteaza politica interna mai mult decit oricine.
    SIgur ca nu este moral ceea ce s-a intimplat in Romania si ca securitatea a luat puterea si are controlul total al tarii.
    Dar cui ii pare de popor si de cresterea nemultumirii generale ?
    Nimanui.
    Sa speram ca vor veni si alti Iliesti sa ne invatam minte.

  8. Personajul in discutie, este mai mult decit o fantoma, el este un paradox negativ al esuatei noastre istorii si economii postdecembriste.
    In 1991, premierul Poloniei, Balcerovicz invita ,,expertul economic”, care a scos din starea de incapacitate de plata Argentina in anii 80, sa construiasca programul (economic) de tranzitie al tarii la capitalism.
    Dezastrul economic reparat de expertul respectiv, se datora conducerii lui Peron in Argentina: un fel de socialism cu intreprinderi de stat si democratie muncitoreasca, sindicalism pro-dictatorial, aplaudativ, pentru el si Evita Peron.
    Paradoxul consta in faptul ca, in timp ce Polonia pleca in 1991 la drum sub ,,expertiza economica”,a celui care ,,repara” ceeace distrusese socialismul muncitoresc peronist, acesta a pornit pe ,,invers”, creind pentru Romania, tocmai acel proiect peronist (esuant), prin ,,Programul economic al FDSN” din 27-28 iunie 1992.
    Acest program postcomunist a spus NU ! terapiei de soc a privatizarii, care putea salva mare parte din industria grea energofaga si cea mai mare parte din industria usoara.
    Programul postcomunist a interzis ,,intoarcerea la trecut, oricare ar fi acela”, croind o societate postcomunista, cu ,,democratie muncitoreasca”, baza economica fiind intreprinderile de stat, iar acest ansamblu societal (de tip PERONIST), a fost aparat de ,,detasamentele minerilor”, contra dreptei politice reformatoare.
    S-a blocat privatizarea economiei, la fel si liberalizarea economica, politicile publice au evoluat in directia capusarii si devalizarii bancilor si intreprinderilor de stat, actiune imbratisata cu frenezie de activul de partid si clientela politica.
    Acest parcurs postcomunist a fost imbratisat apoi de intreaga clasa politica, incit stinga sau dreapta politica, au devenit notiuni strict teoretice.
    Iata de ce, avem in fata mai mult decit o fantoma, un adevarat demiurg al esecului national,..

  9. E limpede ca natiunea nu poate atinge masa critica pentru a se desparti de trecut, indiferent in ce fel de forma, culoare si marime trecutul inca mai bantuie actualitatea romaneasca (fantoma lui Iliescu, nostalgia Epocii de Aur, plimbarile pe biciclete Pegas, gustul si aroma eugeniilor, excavatoarele Promex, productiile cinematografice romanesti cu tarani prosti, etc.). Ne ridicam pe jumatate de la pamant pentru a ne prabusi din nou si complace in sub-mediocritate si falsitatea omniprezenta. Oricum, cea mai mare parte din romani a avut si are parte de conducatorii pe care ii merita.

    http://www.youtube.com/watch?v=_b9BoXmr3J4

  10. Domnule Profesor,
    Domnilor,
    L-am (re)vazut pe aparatcikul Iliescu, si tanar si fara varsta totodata (ati observat la el aceasta insusire, mai degraba extrem-orientala?), in linkul de pe YouTube. Am avut o revelatie in urma careia chiar m-am simtit fericit, dovada ca unui om nu-i trebuie mult pentru o atare stare: mi-am dat seama ca, luat cu una, cu alta, ca oamenii, uitasem cum suna limba de lemn sanatos, de esenta tare :) ; si inca agraita de un adevarat profesionist… Cat rumegus, ce morman de talaj, sumedenie de surcele si cate aschii in numai trei minute si ceva!
    Doamne, ce bine e sa mai uiti! Nu mereu, fireste…
    Sarbatori fericite, Domnule Tismaneanu, Dvs si familiei!
    Sarbatori linistite tuturor Contributorilor!

  11. Ion Iliescu a fost de departe cel mai bun presedinte de dupa restauratia din ’89. Evident ca nea Ion n-avea de gand sa reinstaureze capitalismul, dar n-a avut incotro. Capitalismul democratic e la fel nociv ca si comunismul democratic pentru ca ambele mimeaza democratia, doar ca capitalistii o fac cu mai mult talent…

  12. Stimate,
    ,,Lupul Monarhist”!

    Asa cum un ,,proiect postcomunist” (peronist) a creat dupa 1990 Romania esuata de azi, un PROIECT de schimbare, va crea Romania prospera de maine!
    Schimbarile politice se nasc, se maturizeaza si expodeaza de ,,jos in sus”. pe cind reformele economice si poltice majore, pozitive, se construiesc si promoveaza, de ,,sus in jos”, de intelighentia romaneasca.
    Pentru ca acest lucru sa se intimple, ,,masa critica” care sa ,,desparta” programatic Romania de trecutul – prezent, croind drum spre alt viitor, trebuie asigurata de elita intelectuala a tarii.
    Cu alte cuvinte, pentru ,,tranzitia” de la constatari analitice si reprosuri perpetue facute intregii clase politice, trebuie viziune si un PROIECT DE SCHIMBARE care sa fie ,,depus” pe ,,domul libertatii’, care este Piata Unversitatii.
    Avind un ,,proiect national”, multimea contestatara a prezentului, poate OPUNE regimului postcomunist(de stinga sau de dreapta), altceva decit ,,PDL – USL, aceeasi mizerie!”
    Abia dupa ce proiectul este asumat si propus tarii de elita intelectuala, se va evidentia adevarata culoare politica a partidelor politice.
    Abia atunci, se va inregistra numarul de un milion de manifestanti, pentru schimbare!
    Situatia este optimista, deoarece proiectul exista, intebarea fiind daca si in ce masura va fi inteles, asumat si promvat de intelighentia contestatara, formata din vesnicii ,,rebeli fara cauza”…

  13. buna ziua,

    va spuneam daunazi ca la zece ani distanta citesc marele soc. cu fiecare pagina pe care o parcurg mi se intareste si mai tare concluzia ca ati fost extrem de curtenitor cu ion iliescu. si ca i-ati aprobat aproape toate raspunsurile. rar am gasit vreo urma de…hai sa-i zicem rezistenta din partea dumneavoastra. sunt curios cum va explicati astea in anul de gratie 2013 :D. putea sa iasa o carte pe care sa o citeasca generatii intregi. din pacate ati ratat ocazia…

    sarbatori fericite!

  14. Interesant al doilea video incorporat in articol ; „Interviu cu Ion Iliescu”. Avea in fata un text scris dinainte si ii umbla ochii spre dreapta (stanga pe ecran) ca la borfasii din Gara de Nord. Numa’ ca sa dea impresia ca vorbeste liber . Ba chiar la momentul 2:05 intinde gatul in fata, probabil ca cineva tocmai misca pe acolo… Probabil ca Bocanet era ocupat cu „Varietati in alb si negru” , altfel ar fi iesit ceva mai de calitate.

    Totusi ceva nu imi place la abordarea folosita de autor : acu un an pe vremea asta , dl. Tismaneanu era revoltat ca OC scoate de la naftalina texte preistorice pt. a denigra prezentul.
    Era pe vremuri un proverb : ce tie nu-ti place , altuia nu face :lol:

    • Nu am scos nimic de la naftalina. Acel film circula pe net, e transmis pe varii retele de socializare. Asa a ajuns la mine. Ion Iliescu nu s-a dezis niciodata explicit de acel trecut, ramane si azi un nostalgic al santierelor de la Agnita-Botorca si Salva-Viseu, idealizeaza perioada cand era prim-secretar al CC al UTC. Daca Ion Iliescu ar fi rupt cu acel trecut de o maniera transanta, clara si ireversibila, evident ca acele speech-uri n-ar mai juca acelasi rol in descrierea personajului. Regretata Ana Sincai, membra fondatoare a GDS, a povesit despre prigonirea studentilor care au participat la manifestatia de Craciun in decembrie 1968. Pe 26 decembrie 1968, Iliescu a prezentat in Biroul CC al UTC pozitia oficiala legata de acele evenimente. Departe de a fi solidar cu studentii care cereau libertate, Iliescu a sustinut si aplicat linia stalinista a PCR. Peste putin timp era promovat secretar al CC al PCR.

      http://www.revista22.ro/articol-3330.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro