vineri, martie 29, 2024

Hobby-ul lui Ceausescu si tragicomedia comunismului romanesc (Updated)

Nicolae Ceausescu nu a fost un tiran de tip obisnuit. Cu sprijinul aparatului de partid si de securitate, el a intemeiat un cult al personalitatii care nu se limita, precum in Albania, la persoana sa, ci se extindea la sotia sa, Elena Ceausescu, si la alti membri ai familiei. A fost o tentativa, in final esuata, de a experimenta scenariul comunismului dinastic. Se pregatea ungerea delfinului, Nicu Ceausescu, pe post de urmas. Soarta dictatorului era astfel inextricabil legata de aceea a sotiei sale, propulsata pe pozitia de numarul doi in partid si in stat. Sociologul Daniel Chirot distinge intre doua tipuri de tiranii moderne: cele ale coruptiei (Batista, Somoza, Marcos) si cele ale certitudinii, deci ideocratice, simbolizate de personaje precum Stalin, Mao, Pol Pot, Ceausescu, Castro, Mengistu.

Nicolae Ceausecu a fost un fanatic comunist, deci un true believer. Era convins ca promoveaza un nou model al socialismului. Cand a fost intrebat, in 1988, de un reporter occidental, care este hobby-ul sau, raspunsul a venit sec si fara drept de apel: „Construirea socialismului in Romania”. A crezut cu inversunare intr-o set de dogme rudimentare, insa in egala masura persistente si auto-suficiente. De la inceputul domniei sale, s-a delimitat de Dej prin accentul pus pe spectacol, pe propaganda personalizata, pe falsul, dar ubicuul scenariu al bailor de multimi. A continuat in fapt linia lui Dej si Maurer a stalinismului anti-sovietic, construind un miraj al reformelor, o fictiune a inovatiei permanente. Coregrafia si dramaturgia cultului personalitatii erau contrapartea simbolica a mentinerii controlului total al nomenklaturii asupra resurselor economice ale tarii.

Niciodata, sub nici o forma, Ceausescu nu a urmarit reducerea „rolului conducator al partidului”. Dimpotriva, a sustinut opusul, ideea ca acest rol trebuie sa creasca mereu ca rezultat al unei „legitati obiective”. Aceasta viziunea a fost baza a cea ce putem numi socialismul lui Ceausescu. Unitatea de monolit a partidului insemna supunerea neconditionata fata de deciziile liderului superem, proclamat fiinta providentiala.Un intreg aparat propagandistic a functionat vreme de decenii pentru a plasmui si a consolida pseudo-carisma lui Ceausescu.

Anul 1968 a fost crucial pentru tirania din Romania. In acel an s-a configurat auto-definirea dictatorului drept exponent al interesului national. Vizita in Cehoslovacia la inceputul lunii august, raspunsurile heterodoxe de la conferinta de presa, apoi condamnarea vehementa a invaziei trupelor Pactului de la Varsovia au devenit tot atatea argumente (alibiuri) pentru mentinerea controlului strict asupra vietii intelectuale din Romania. Liberalizarea de la Bucuresti, promisa in aprilie 1968, odata cu condamnarea selectiva a abuzurilor epocii Dej, s-a incheiat rapid in luna august. Orice ar spune in memoriile lor fostii potentati gen Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu ori Silviu Curticeanu, Ceausescu nu a urmarit niciodata un experiment de tipul „comunismului cu chip uman”. Loial doctrinei leniniste, pluralismul ii repugna si il inspaimanta.

Nicolae si Elena Ceausescu au fost singurii lideri comunisti executati in anul revolutionar 1989. Tot ei au fost singurii care, sustinuti de sicofantii din Comitetul Politic Executiv, au ordonat sa se traga in demonstrantii pasnici. Fuga lor din cladirea CC al PCR, tocmai in anul bicentenenarului Revolutiei Franceze, a amintit in chip straniu de evadarea lui Ludovic al XVI-lea si a Mariei Antoaneta. La proces, sotii Ceausescu s-au comportat demn, nu au implorat iertare, si-au sfidat acuzatorii. Probabil ca aceasta auto-incredere provenea din structura inflexibila a convingerilor lor marxiste, primitive, insa consecvente.

Omul care fusese aclamat drept „fiinta care nu se naste decat la 500 de ani”, „eroul intre eroi”, „arhitectul destinului national” era acum tratat drept un criminal genocidar. Pentru Ceausescu, procesul era o inscenare, o farsa pusa la cale de un grup de pucisti contra-revolutionari, aflati in slujba intereselor straine. Format in mitul stalinist al fortaretei asediate, Ceausescu se intalnea acum cu proba vie, din punctul sau de vedere, a adevarului spuselor si temerilor lui Iosif Djugasvili. De aici si cele doua elemente ale reactiei sale: dispretul si ura.

„Nu voi raspunde decat in fata Marii Adunari Nationale”, proclama inveteratul, impenitentul militant comunist. Isi amintea probabil toate momentele de glorie, toate clipe de extaz, ritualurile bizantine ale adoratiei in care se scaldase pana in urma cu cateva zile, intalnirile cu magnatii lumii. Isi amintea poate demonstratiile din tinerete,Doftana, divinizarea lui Stalin si a Uniunii Sovietice, internationalismul mistic. Astazi lucrul este confirmat: Nicolae Ceausescu a murit cantand, in fata plutonului de executie, „Internationala”. Cel care nu fusese nimic in lume a ajuns, timp de peste doua decenii, sa fie si sa se creada totul in Romania.

Daca Ceausescu ar fi ajuns sa vorbeasca in fata Marii Adunari Nationale probabil ca s-a fi dedat unei apologia pro vita sua, prelungind povestea marii amagiri nationale. Istoria dictatorului este astfel una a credintelor, a pasiunilor, a fanatismului, a crimelor, a auto-inselarii, a entuziasmelor de masa, a tradarilor si a infrangerii finale. Este istoria unei tragicomedii soldata cu atatea mii si mii de victime, cu destine sfaramate, cu proiecte delirante, cu mult sange si un ocean de amintiri amare.

De asemenea:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/deturnarea-revolutiei-romane-masti-noi-chipuri-vechi-1073701.html

Update: Cred ca Iulian Vlad, ultimul sef al Seuritatii lui Ceausescu, juca la (cel putin) doua capete. Nu era singurul. Cam pana la mijlocul lunii ianuarie 1990, lucrurile erau inca foarte fluide. Sa ne amintim de momentul cand Iliescu, Roman, Mazilu etc si-au ars carnetele de partid (ori au pretins ca si le-au ars). Anticomunismul si antisecurismul au fost elemente predominante in discursul public in acele cateva saptamani. Abia la sfarsitul lunii ianuarie schema de neutralizare (prin inflitrare si prin intoxicari propagandistice) a partidelor istorice a devenit clara. La fel, s-a vazut ca noii potentati detestau societatea civila. Ana Blandiana si Doina Cornea au anuntat foarte devreme ca se retrag din Consiliul FSN unde se trezisera cooptate fara a fi fost contactate, fara se li se fi cerut acordul. Fireste, Brucan incerca sa anexeze embrionica societate civila. Cand si-au dat sema ca nu vor reusi, fesenistii au pornit atacurile impotriva GDS, presei independente, liderilor PNT-CD, in primul rand impotriva lui Corneliu Coposu si Ion Ratiu. Televiziunea, zisa Libera, a fost complet controlata din primul moment. La fel si Radio-ul oficial. Fosta “Scanteie”, devenita pentru doua zile “Scanteia poporului”, s-a metamorfozat in “Adevarul”si a jucat rolul de megafon al campaniilor FSN. In anturajul imediat al lui Iliescu, fostul conferentiar de la „Stefan Gheorghiu”, fost ofiter de securitate, Virgil Magureanu, pregatea de-acum convertirea pseudo-disparutei Securitati in SRI. Lucra mana-n mana cu aventurierul ocultist Voican-Voiculescu, el insusi cu un trecut dubios. Se stie mai putin despre serviciile de informatii ale armatei. Ori, mai precis, eu nu stiu multe lucruri. Ceea ce vreau sa spun este ca intr-un interval de circa sase saptamani, cele trei structuri esentiale ale statului totalitar au renascut: partidul, politia secreta si propaganda. Evident, camuflate cu nume noi, utilizand toate manipularile si dezinformarile posibile.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. „Pentru Ceausescu, procesul era o inscenare, o farsa pusa la cale de un grup de pucisti contra-revolutionari, aflati in slujba intereselor straine.”

    Domnule profesor, ‘procesul’ ala chiar a fost o inscenare – incepand cu acuzatiile false (60.000 de morti) si terminand cu interzicerea oricarei aparari si cu impuscarea pe loc. Ala nu a fost proces, aia a fost crima cu premeditare transmisa in direct. Daca le trageau direct cate un glont in cap nu era nici o problema: se putea justifica asta prin avant revolutionar (desi cineva ar fi trebuit dup-aia sa-si asume raspunderea). Cam cum s-a intamplat cu Nicu Ceausescu cand a fost injunghiat. Cat a fost Ceausescu de dictator, condamnarile la moarte din vremea lui erau mai aproape de ideea unui proces decat ce-am vazut eu atunci la televizor.

    Iar ‘pucistii’ respectivi chiar asta au si fost: pucisti. Nu stiu daca erau in slujba intereselor straine, dar anii urmatori au aratat clar ca au fost in slujba intereselor proprii. In Romania am avut intr-adevar o revolutie, dar doar in strada; la nivel inalt a fost o lovitura de stat care s-a folosit cu cinism de elanul, disperarea, sacrificiul si chiar naivitatea celor din strada (de aici popularul termen de ‘lovilutie’ – care nu e popular chiar degeaba!). Iar acea mascarada pe care dv. o numiti ‘proces’ e doar unul din multele exemple de manipulare cinica (a emotiilor oamenilor) pe care le-am vazut in zilele alea. Mai sunt si altele, care au dus la moartea stupida a unor tineri la Otopeni, si altele, si altele, pentru care n-a raspuns nimeni nici in zilele noastre, desi exista indicii clare ca acea confuzie nenorocita nu a fost deloc intamplatoare.

    Marii ‘revolutionari’ de la Targoviste n-au avut curajul sa-si asume raspunderea si sa-i impuste pe Ceausesti in nume propriu, dar nici n-au avut curajul sa-i tina in vreo puscarie, ca poate se apuca mosul sa vorbeasca, Doamne fereste! Si ar fi fost mai complicat pentru ‘emanati ai revolutiei’ precum Iliescu sau (pe linie economica) Voiculescu sa se transforme dup-aia in ‘mari oameni de stat’, respectiv ‘mari oameni de afaceri’.

    Cat despre speculatiile dv. despre ce-ar fi spus Ceausescu in fata MAN, poate ca aveti dreptate, poate ca nu. Nu vom sti niciodata. Dar de unde stiti ca n-ar fi spus una-alta despre Iliescu, de exemplu? Ca doar il cunostea bine… Daca tot vrem sa speculam, de ce nu ne-am pune urmatoarea intrebare: „cui i-a folosit moartea rapida a lui Ceausescu?”

    • Era o aluzie la filmul lui Andrei Ujica „Autobiografia lui NC”. Da, se prea poate sa ne imaginam ca i-ar fi vestejit pe Iliescu, Martian, Stanculescu etc Da, moartea rapida a lui NC i-a folosit lui Iliescu. No doubt.

      • Este o certitudine ca Ceausescu a avut parte de un proces stalinist, dar nu este corect ca Iliescu pentru mortii din decembrie ’89 sau mineriade sa nu fie inchis, doar pentru ca a salvat si a adus la putere nomenklatura securisto-comunista.
        Sunt impotriva pedepsei cu moartea dar daca ar fi fost inchis Ceausescu nu ar fi suportat regimul de detentie si ar fi fost salvat ca Nastase de nomenklatura.
        In ceea ce privesta „dispretul si ura” romanii continua sa le suporte din partea Guvernului Romaniei, din partea Parlamentului Romaniei si din partea manjoritatii institutiilor Statului Roman.

    • 100% corect!
      Incepind cu finalul: „qui prodest?”: a fost asasinat dupa simulacrul de proces tocmia ca sa NU deschida gura! Ar fi spus despre Ilici, despre Varanul, si nu numai.
      Ar fi spus despre BANI!
      Ar fi spus despre complici, despre toti activistii care faceau raportari false si nu numia ca executau, dar amplificau ordinele sale.
      Daca era lasat sa vorbeasca, ar fi demontat mitul ca NUMAI Odi si Sini au fost de vina pentru tot ce era rau inainte de 1989!
      Si da, procesul a fost o inscenare, o FARSA.
      Probabil ca dictaorul merita pe deplin pedeapsa capitala, insa modul cum s-a desfasurat procesul, si cum a avut loc imediat executia, este exact ca in perioada stalinista!

      • Foarte bună constatarea din final. Însă nu credeți că exact asta merita Ceaușescu, un proces ca în perioada stalinistă? În general, așa merg lucrurile în viață, până la urmă primești exact ceea ce meriți :P

        Cât privește atitudinea la proces, aceea nu e demnitate. Aceea a fost doar o formă de aroganță prostească, o dovadă că amândoi erau complet rupți de realitate. Adică ei nu au înțeles până în ultimul moment că lucrurile sunt serioase și că sprijinul popular pentru ei era aproximativ zero de multă vreme. Aș vrea să invit pe oricine e tentat să le găsească circumstanțe atenuante, să explice mai întâi cum ar fi fost posibilă venirea altui lider la conducerea statului, respectând ordinea constituțională.

        La fel ca mulți alți dictatori și monarhi tentați de absolutism, Ceaușescu nu a înțeles niciodată că a crea un sistem prin care să rămână la conducerea statului până la moarte înseamnă a-și semna practic condamnarea la moarte. Pentru că un asemenea conducător nu poate fi înlăturat altfel, tocmai datorită sistemului pe care el însuși l-a creat. Iliescu a înțeles asta, iar astăzi e nu numai în viață, dar e chiar lider onorofic al unui partid și încă e ascultat când are de dat un interviu.

      • Eu sunt impotriva pedepsei cu moartea dar daca as fi fost atunci la Targoviste as fi tras fara indoiala.

        Povestea cu procesul este cu dus intors. Da, Ceausescu merita… dar nu ma intereseaza ce merita el. Problema este ca procesul este act fondator al statului nostru de drept. Si cum a fost procesul asa am avut si perioada post-comunista. Procestul ne’a facut rau noua nu lui Ceausescu.

        Ar fi fost tare frumos ca Ceausescu sa fi fost prins pe acoperisul CC-ului si aruncat de acolo de revolutionari. Ar fi fost cu totul altceva. Pana si azi 22 am fi celebrat altceva si am fi cu totul altcineva acum. Dar asta e counterfactual…

        Acum nu putem schimba istoria. Procesul exista. El trebuie analizat si interpretat, evident nu de gogorita aia de se numeste Institutul pentru Studierea Revolutiei cocolosita de Iliescu.

        • domnule Razvan,un comentariu pertinent;
          procesul a aratat inca de atunci ce stat de dreptzi urma sa devina romanica.
          imi aduc aminte ca voican voiculescu(sa fie ruda cu felix!?) umbla cu pistol la briu;organili erau multe inarmate

        • Atentie, va rog!
          Eu Nu sunt impotriva pedepsei cu moartea, in general, iar in particular in cazul acesta, probabil ca dictatorul merita pe deplin pedeapsa capitala.
          Dar Nu merita un asemea proces falsificat, extrem de sumar!
          Si mai ales, asa cum spuneti, farasa procesului ne descalifica pe noi, democratia instaurata dupa 1990.
          „cum a fost procesul asa am avut si perioada post-comunista” este din pacate un incontestabil adevar. Macar sub aspectul asta Ilici a dat dovada de sinceritate, a zis ca nu vrea intemeierea unie democratii de tip occidental, ci o „democratie ORIGINALA” – de asta avem parte!

  2. Imi pare rau dar nu puteti judeca corect procesul fara informatia aceasta (nepublicata niciodata in presa romana timp de 23 de ani).

    General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89 (Lucman 2012), pp. 10-12.

    In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare. La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte. Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete. Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

    “Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

    1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

    a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei. In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

    Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

    Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche). De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

    Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

    b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

    c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

    d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

    e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.). Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

    2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

    3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta. N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

    4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

    Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu. Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

    Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

    5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

    6) Straini:

    a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

    – arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

    – alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

    b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

    c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

    d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

    7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

  3. Fuga lor din cladirea CC al PCR, tocmai in anul bicentenenarului Revolutiei Franceze, a amintit in chip straniu de evadarea lui Ludovic al XVI-lea si a Mariei Antoaneta.

    Poate intre cele doua „fugi” sau incercari de evadare (cum suna Varennes si cum suna Targoviste? :-) ) exista similitudini… O diferenta esentiala o reprezinta popularitatea regelui Louis XVI-lea in randul publicului francez la acea vreme (fuga a fost mai degraba o surpriza in randul populatiei, o mutare slab executata, la intunericul noptii, pe fondul temerilor privitoare la cristalizarea si radicalizarea unor grupuri republicane) si ostilitatea generalizata a publicului romanesc fata de regimul Ceausescu la sfasitul anilor ’80.

  4. Intre ultimele 3 zile (captivitatea) ale lui Ceausescu si Mussolini , ca si intre „procesele” de la Targoviste si Mezzegra sint multe asemanari ,valabile si pentru executii .Singura deosebire e ca romanii nu au continuat cu profanarea cadavrelor , precum s-a intamplat la Milano. E curios cum in 23 de ani nu s-a gasit nimeni (intre istorici , analisti) sa faca un studiu serios ( o paralela ) intre evolutiile celor doi in timp, cu marirea si decaderea respectiva.

  5. Domnule Tismaneanu
    – In umila mea opinie , Ceausescu a fost un produs al comunismului romanesc importat pe tancurile sovietice in 1944 .(partid cu numar ridicol de membri in acele vremuri) Un lider numit de o nomenclatura in idea de a putea fi usor manipulat , un produs al luptelor interne din sferele inalte a partidului in care puterea si privilegile erau principala preocupare . Ideologia era doar paravanul . In care unii credeau orbeste iar altii vedeau in ea doar unealta bunastarii personale .
    Ca si alti conducatori de partide unice , Ceausescu va reusi sa inlature rivalii , cei cu opinii diverse si se va inconjura de o gasca de impostori , saraci cu duhul dar avizi de bunastarea acordata prin sustinerea liderului suprem . Se explica asa si moda diplomelor marete , a cultului personalitatii impus de niste lingai si acceptat de un om care ca cultura generala era catastrofal . La fel si sotia .
    – In alta ordine de idei , Dej a inlaturat principalul rival , pe Lucretiu Patrascanu, prin un proces farsa , cu complicitatea unor procurori si judecatori , sentinta fiind stabilita anticipat . Tovarasii Brucan si Iliescu , ca normale „produse” a aceluiasi partid cu aceleasi „principii” , au folosit exact metoda predecesorilor pentru eliminarea fizica a sotilor Ceausescu .
    Proces farsa , cu sentinta stabilita anticipat si complicitatea unui procuror si a unui complet de judecata . Suficient sa vedem cariera celor care au participat direct la inscenare , pensile marete obtinute si gradele de pe epoleti . Exact cum a fost facut cu intreaga masa de procurori , judecatori care au sustinut si semnat numeroase procese farsa prin care au fost eliminati prin impuscare , „dusmanii poporului” de dupa 1947 .
    – Nu am cunostinta sa fi fost scris undeva in justitia socialista ca presedintele republicii ( sau secretarul general al partidului ) puteau fi judecati doar de Marea Adunare Nationala . Din acest punct de vedere , e evident ca Ceausescu se credea etern , intocabil si mai presus de oricare lege , justitie .
    Practic traia in o lume paralela rupta de realitatea comunilor cetateni sau membri de partid fara functii si fotolii , bazata pe informatile obtinute de la masa de conducatori din anturaj dar fara coloana vertebrala . Toti gata sa aplaude oricare cuvintare fluviu si fara carisma a sefului suprem , oricare masura decisa si cu efecte catastrofale .
    Nici macar scuza cu miile de morti nu poate fi o justificare pentru condamnarea anticipata si premeditata a conducatorului si sotiei .
    E un principiu de baza a oricarui stat de drept si asta demonstreaza si mai clar (daca mai e nevoie ) de ce democratia romaneasca a fost denumita chiar de artizanul ei , „originala” si are atitea probleme inclusiv in ziua de azi .
    Evident ca nu avea habar tovarasul Ion Iliescu si nu are nici azi , de ce inseamna suprematia legii , statul de drept si valoarea vietii umane .
    Adica gindire tipica a unui nomenclaturist comunist , avid de a ocupa postul fostului sef si atit.Chiar pasind peste cadavre . De aici a aparut musamalizare perena , troc cu criminalii in schimbul sustinerii noii puteri , negarea permanenta de a pune la egal nazismul , fascismul cu Partidul Comunist Roman .
    43 de cadavre din Timisoara , transportate in secret si arse la Bucuresti , sint dovada suprema ca nu exista diferenta de principii , gindire si cultura intre partidul nazist german care prin avintul profesional a slugilor lor, ardeau cadavrele in lagarele de concentrare si comunistii , securistii sau generalii armatei romane care au contribuit direct sau indirect (complicitate) in a reedita si dupa 46 de ani aceleasi metode de ascundere a crimelor . Asa poate se intelege mai bine de ce Romania nu a avut , nu are si nu va avea egal in istoria comunismului european .

  6. Unchiul Nicu(de fapt, era unchiul tatalui meu, dar asa i-am spus eu intotdeauna) era cizmar. Un breslas autentic-a lucrat numai pentru nomenclatura comunista incepand din anii ’50. El ne povestea despre ucenicia sa din interbelic. Spunea ca ar fi fost coleg, la un mester bucurestean, cu Marin, fratele mai varstnic al lui Nicolae Ceausescu, cel care s-a spanzurat la Viena in timpul evenimentelor din ’89. Intr-o zi, acesta l-ar fi rugat pe patron sa-l primeasca drept ucenic si pe un frate de-al sau mai mic, de Nicolae era vorba, care era un fel de copil al strazii al Capitalei-Andruta, tatal, taran foarte sarac(fusese si porcar, daca nu ma insel), se pare ca-si risipea putinele resursele pe bautura si mai avea si o palma grea la betie. Adolescentul Nicolae a fost primit, dar ar fi adastat la atelier doar cateva saptamani. Citea „Scanteia” pe bancul de lucru, iar in rest era apatic, neinteresat sa invete meseria. La un moment dat, tot unchiul mi-a relatat, a disparut impreuna cu o rezerva de piele tabacita si dus a fost. Nu bag mana in foc pentru acuratetea informatiei, nu mai am cum cum s-o verifica-unchiul s-a prapadit demultisor. Dar stiu ca despre asa zisa cariera de cizmar a lui Nicolae Ceausescu n-am aflat niciodata amanunte-era mai mult o legenda tesuta in jurul unui ins, care „nu fusese nimic in lume”, cum ati punctat foarte bine in articol. Ca mai toti liderii comunisti, dealtfel. Oameni fara meserie, cum spunea tata.
    Procesul lui insa, a fost, impreuna cu mineriadele, cel mai odios moment din viata mea. Sunt liberal,- fara particula „N” ce mi se pare ca da nastere unui oximoron-, iar pentru mine individul e sacrosant. Nu masele. Daca nu respecti individul, cred ca nu respecti nimic, in fond. Iar Nicolae Ceausescu merita un proces adevarat, in care drepturile sale de acuzat sa-i fie respectate. Fara nicio nostalgie, dar cred ca a fost cel mai demn din toata butaforia aceea gratuita si barbara. Nu pot sa uit, mai ales, legaturile de la mainile Elenei Ceausescu-o sfoara grosolana ce forma o funda imensa. Scena de un grotesc superlativ, realmente, la vremea aceea m-a facut sa plang. Nu suport cruzimea sub nicio forma, nici fata de animale, nici fata de oameni, iar pedeapsa cu moartea mi se pare o abominabila mostenire neanderthaliana.
    Aceasta Republica a doua(vor urma si altele, nicio grija-cate constitutii pe picior s-au facut dupa ’89?) e o sandrama de paie construita de niste mestri neghiobi pe o crima rituala consumata intr-o zi cand taranii nu taie nici macar porcul din batatura. Pacat de copiii aceia nevinovati ce au murit degeaba si pe care ii mai celebram pompos si gol in zilele acestea oarbe de destin.

  7. Un articol elocvent pentru o anumita directie de influentare, dar avem nevoie atat de unitate, cat si de exponenti politici ai interesului national. Exclud, din capul locului, posibilitatea, asa cum adversarii ar putea crede sau v-ar putea reprosa, de a urmari demolarea acestor idei. Tonul echilibrat, nu bezmetic si aiuritor, asa cum sta bine unei comemorari nepolitizate, si pe care cred ca-l identific in acest articol, este un indicator de bunacredinta, care cinsteste memoria eroilor, dar si dreptul la un viitor suveran al urmasilor. Evident, daca veti admite ca decontarea cu trecutul s-a incheiat o data cu aruncarea lui in strafundurile iadului, de unde a si venit (asta pentru a fi in ton cu “Diavolul in istorie”!). Si, de asemenea, daca veti concede ca dupa un sfert de veac de dezbinare si pulverizare a interesului national a venit timpul pacificarii societatii romanesti, al inchiderii unui ciclu si deschiderii altuia, de aplecare mai accentuata asupra nevoilor de dezvoltare si ale cetateanului. Opinia electorala s-a mai imunizat, nu mai este atat de reactiva la stimuli emotionali, are pretentia ca ceea ce hotaraste in alegeri sa fie litera de lege pentru toti, si dinauntru, si dinafara. Nu as fi insa asa de categoric cu exclusivismul comunismului dinastic, in primul rand pentru ca ar arunca o umbra de ipocrizie, implicit de decredibilizare, daca avem in vedere ca si capitalismul, sau mai ales capitalismul, este supra-dinastic. Avem suficiente confirmari, daca ne uitam la monarhia britanica, de pilda, sau la succesiunile presedintilor americani, pe care studii de cea mai pura istorie le incadreaza in cel mult zece familii inrudite, dar si la increngaturile familiale (unii spun si rasiale!) din leadereshipul SUA. Nu ar fi insa un motiv de rusine, si in Romania, hohenzollernii si bratienistii au facut istorie, mai de neinteles ar fi acunderea a ceea ce nu se poate ascunde! Cred ca dupa moartea comunismului tipologia lui Daniel Chirot ar trebui extrapolata, totalmente, asupra capitalismului, acest pretins cap de linie al istoriei (Fukuyama), atat in privinta ideocratiei, o mostra a “exceptionalismului” am avut-o de curand, cat si, mai ales, a tiraniei coruptiei, ale carei revelari le avem zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa, pentru a trimite la un binecunoscut model de reproducere, care a culminat cu o criza de sistem fara egal, din care nu se va putea iesi atata timp cat va continua sa se autoalimenteze. Va multumesc pentru articol!

  8. Ceușescu- probabil că pe toată perioada lui 1989- a fost o marionetă jalnică în mâinile unor activiști de nivel 2- care aveau să obțină beneficiile loviturii de stat. Oricât de megaloman și de fantast devenise- ”nea Nicu” -așa cum îi spuneam cu toții- nu mai era ascultat nici măcar de oamenii care trebuiau să-l păzească- dovadă că pilotul Maluțan l-a lăsat în plin câmp. Ceaușescu în Decembrie 1989 avea 3 alegeri- mari și late: 1. să tragă din plin- ceea ce l-ar fi discreditat pe vecie, chiar dacă ar fi reușit să sperie suficient demonstranții- și probabil că ar fi condus la o intervenție mixtă URSS-Ungaria- state occidentale; 2. să nu tragă și să-și negocieze plecarea- cum a făcut-o Honecker (cel mai cunoscut) și într-o măsură similară cehul și fratele bulgar -aici probabil că ar fi fost o soluție relativ nesângeroasă și elegantă- dar Gorbaciov nu era chiar cel mai mare fan al lui Ceaușescu și mai mult- activiștii de linie secundă nu aveau o legitimitate prea mare- probabil că prin octombrie a fost întrebat oarecum politicos dacă n-ar vrea să renunțe, avea însă prostia cu ”cel mai iubit fiu al poporului” în cap- așa că îndărătnicia lui -împreună cu imaginea destul de jalnică a comunismului cu față umană din statele prietene- pentru cei care urmau să-i ia locul- au eliminat această variantă; 3- să fugă. Poate că istoria ne va spune într-o zi de ce a plecat în Iran- și de ce n-a rămas acolo. Cert e că artizanii lui decembrie 1989 au fost și artizanii mineriadelor din 1990 și nu le-a păsat absolut de loc de soarta României în Europa (să nu uităm că am fost oaia râioasă – schimbată peste noapte din little Mary s lamb- până în 2004- România fiind mereu ”pe alte liste”) ci doar de propria lor persoană. Iar Iliescu a fost tot un fel de fațadă comodă pentru activiștii de setrie 2 și misterioșii precum Voican-Voiculescu, Marțian, Iordache, Sârbu, etc.

  9. Un pic de istorie contrafactuală ne arată niște fapte extrem de ciudată- care deocamdată nu au nici un fel de înțeles::
    1. România- în 1989- era într-o stare de mizerie cruntă (am prins vremurile) totuși nu așa de cruntă să declanșeze o Revoluție atunci- din 1980 până în 1989 respectiva stare de mizerie a existat- – cu complementarul comerț negru (majoritatea produselor- de la 1 kg de cafea la 1 kg de carne de porc- luate la negru- erau 100 de lei).Dacă ”cunoștințele de la abator” ar fi fost reale- la fel ca și căpitanii de vas care traficau cafea vietnameză- la fel ca și administratorii de cofetării care vindeau făină de patiserie sub tejghea- atunci practic România devenise un imens ”stat la negru”. Se puneau bazele economiei post- decembriste ?
    2. Mișcarea de la Timișoara a fost declanșată de un fapt secundar, nesemnificativ și care în mod normal ar fi trebuit să se rezolve pe loc. Foarte puțini din morții Timișoarei (cei de credință reformată presupun) aveau vreo legătură cu pastorul Tokeș- și cu toată bunăvoința de care pot da dovadă este greu de crezut că cineva și-ar fi riscat și jertfit viața pentru ca pastorul să nu fie mutat din Timișoara. Mișcarea muncitorilor din Brașov- normală și justificată- contra înrăutățirii condițiilor de viață- n-a avut nici un efect în România.
    3. Ceaușescu n-a fost în realitate un tiran sanguinar care ar fi ordonat deschidea focului asupra concetățenilor săi. Cu excepția cazului notabil al inginerului Ursu represiunea a fost mai degrabă morală (dizidenților vestiți li s-a dat drumul să plece peste graniță) și nu fizică.
    4. Ar fi greu de crezut că Securitatea n-avea nici cea mai mică idee despre ce se întâmplă. Atât informatorii ascunși cât și gărzile mixte care patrulau cel puțin de 5 ani (am fost și eu în câteva astfel de patrule) controlau tot orașul. Faze din filmele comuniste- cu conspiratorii din casele conspirative- sunt exagerate, Și totuși ? Putem presupune că fie că Securitatea era deja deprofesionalizată de activiștii numiți la comandă sau că a informat conducerea de partid- dar Ceaușescu care se temea de exemplul Beria nu i-a luat în serios- sau conspirau și ei- ceea ce pentru securitatea națională- anti-sovietică era foarte greu de crezut- dacă nu imposibil. O fi jucat Securitatea cu alte servicii ? N-au existat învinuiri notabile că Securitatea condusă de generalul Vlad ar fi lucrat cu KGB-ul- deci simpli privitori sau participanți într-un joc ceva mai subtil ?
    5. Armata română- care ar fi trebuit să apere țara- a fost prinsă cu pantalonii jos în 1989. Ca om care a făcut armata 2 ani în Timișoara- pot să spun că tot ce s-a dat la TVR sunt doar filme proaste .Orice unitate trimisă să controleze un loc își face un perimetru de protecție în jurul locului respectiv- în care nu puteau să pătrundă nici teroriștii arabi și nici fanaticii securității. Luarea Palatului în custodie de către armată ar fi însemnat o verificare strictă a tuturor sălilor (tunelele subtrerane nu numai că erau cunoscute de armată dar erau luate și în calcul în schemele de război citadin) și interzicerea oricăei trageri făcute- să spunem – de vreun revoluționar exaltat. Armata RSR- orice ar crede cineva- n-a tras niciodată în aer- și nici de voie- consemnele despre ținte fiind una din cele mai severe comenzi. Distrugerea Muzeului de Artă a fost făcută intenționat- ca și cea a Bibiliotecii Universitare- de unde au dispărut anumite documente. Este inadmisibl ca într-un spațiu așa de restricționat- spațiu care ar fi trebuit controlat la mm de soldați- soldați dotați cu tehnică radio de cea mai bună performanță (cunosc respectivele stații portabile- când au apărut au mers direct la export- dotarea trupelor făcându-se după) să se producă astfel de incidente motivate pueril că ”a văzut Caramitru ceva”. Dl.Caramitru era un civil care n-avea nici un fel de drept să se afle acolo și mai grav să comande soldați.
    6.Armata română l-a trădat clar pe Comandantul Suprem încă din 17 decembrie. Dacă ar fi intervenit în masă- cu forța de luptă- Timișoara s-ar fi transformat într-un Vukovar. Nu existau rezistenți civili să se poată opune și n-au existat (din informațiile vremii) soldați care să dezerteze. Ordinul de foc ar fi fost executat imediat. Și totuși- nu s-a dat acel ordin de foc.
    7. Dacă Ceaușescu ar fi vrut să fugă- ar fi putut rămâne în Iran. Întoarcerea lui acasă e totalmente inexplicabilă- la fel ca și incidentele de la Timișoara- provocate în vederea a ceva. Dacă Ceaușescu i-ar fi dat ordine prefectului ca pe 17 să bage mâncare la Comtim în cantități suplimentare- dl.pastor Tokeș ieșea din istorie. Ce-a sperat Ceaușescu ? Să-și întărească puterea prin lichidarea unei mișcări iredentiste- ocazie cu care ar fi putut face semnul de rigoare și către Gorbaciov care le-ar fi dat nas ungurilor ?

    • Identitatea teroristilor a fost validata de Pacepa si Liviu Turcu in decembrie 1989, Iulian Vlad in ianuarie 1990 (intr-o declaratie niciodata publicate in presa romana, oare de ce?), Roland Vasilevici (securist la Timisoara), Marian Romanescu (fost USLAs) in 1991, si Dumitru Mazilu in 1991.

      http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

      In plus, dosarele revolutiei de la Timisoara, publicate pe internetul anul trecut, dovedesc clar ca oameni au fost impuscati cu gloantele explozive dupa 22 si inainte de 22…folosirea gloantelor explozive de securisti-teroristi a fost confirmata de Vasilevici, Romanescu, si un alt fost uslas.

      http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/16/dosarele-revolutiei-si-expertize-balistice-cine-a-tras-in-voi-cu-gloante-explozive/

      Multumesc dlui Tismaneanu pentru amabilitatea de a gazdui aceasta dezbatere-discutie.

      • Pai in documentul respectiv Iulian Vlad reia teoria oficiala cu securistii teroristi. Si nu da nicio informatie, face doar o lista cu persoane care ar fi putut sa traga. In mod inexplicabil ii uita tocmai pe aia din armata…

      • Această ”inutilitate” a teroriștilor este exasperantă. Dacă ne ținem după firul cărții ei ar fi trebuit :
        1. să încerce să-l salveze pe Ceaușescu- nu s-a înregistrat nici un fel de acțiune corelată în acest sens- de care să știm până la ora actuală- și mai rău decât atât- cu halul de armată scoasă pe străzi ar fi avut toate șansele. Deci nu.
        2. Să omoare pe post de sniperi personalități ale noii puteri. Nu.
        3. Să oprească deplasarea trupelor. Nu.
        4. Să distrugă clădiri importante- pentru cine erau importante BCU și Palatul Regal ? Și de ce teroriști când în mod sigur respectivele clădiri erau minate ?

        • Dle. asdf,

          1) Daca Gnl. Vlad a fost silit sa scrie versiunea „oficiala” de ce credeti ca documentul n-a fost publicat niciodata in presa romana timp de mai bine de 23 de ani? Nu credeti ca Brucan, Militaru si altii ar fi folosit-o din plin daca ar fi fost o facatura?

          2) De ce este important acest document (declaratia lui Iulian Vlad din 29 ianuarie 1990)? Fiindca un sef spune ca institutia lui era de vina. Sigur ca el a scris „putea a fi”: n-a vrut sa spuna ca el personal ar fi fost de vina. N-a spus nimic despre armata fiindca armata n-a fost de vina. Foarte important este faptul ca in timpul evenimentelor si mai tarziu, dupa avalansa revizionizmul securist in presa romana, el vorbeste ori despre unguri, ori despre turisti straini mai ales turisti rusi, ori despre civili ori despre soldati romani, dar niciodata despre securisti.

          http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/15/ill-take-the-field-or-how-securitate-general-vlads-disinformation-illuminates-the-truth-the-uses-of-hungarians-revolutionaries-with-criminal-records-and-foreign-agents/

        • Dle. Andrei Georges,

          Tot timpul veniti numai cu intrebarile, deloc cu datele. Problema este ca aici e vorba de un tentat, indelung-planaficat, de recuperare a puterii, de contra-revolutie, cu o mana de oameni, cateva sute pe plan national. Aveau fortele destule de a crea panica, de a pune militari si civili intr-o confuzie de nedescris (mai ales prin razboiul radio-electronic, care, atentie, n-a luat sfirsitul pana in mijlocul ianuarii http://romanianrevolutionofdecember1989.com/razboiul-radio-electronic-noiembrie-1989-ianuarie-1990/ ), dar n-aveau fortele destule de a cuceri si de a tine un loc strategic. Planul era bazat pe o interventie straina, care fara putini exceptii (o mana de oameni trimiti din Iran) n-a sosit. http://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/

          De ce n-au distrus televiziunea? Fiindca a functionat exact cum au vrut, oameni panicati/terorizati comunicau zvonurile telefonate de securisti de a spori panica, si daca ar fi cucerit cladirea, si ei ar avea nevoie de postul.

          De ce n-au tras in balconul sau in CC-ul? Atat timp cat Gnl. Vlad, seful lor, a fost acolo n-ar fi fost o idee potrivita.

          Astazi, toate lumea vorbeste in mod sigur ca un lucru e clar despre perioada dupa 22 decembrie: securitatea n-a tras nici un foc…in schimb „voi ati tras in voi ca prosti,” „armata a tras in armata,” teroristii au fost din unitatea DIA (tot armata), teroristii au fost civilii inarmati, teroristii au fost turisti straini, mai ales rusi dar si unguri. Dar nimeni aproape nimeni nu crede ca securistii au fost teroristii, ca securistii au tras dupa 22 decembrie. Asa a invins revizionizmul securist, deloc intimplator!

          • Cateva pilde lamuruitoare (cer scuze cititlorilor pentru starea jalnica cum scriu in limba romana): pe 26 decembrie 1989, armata ungara a spus ca ei au ajutat armatei romane sa inchida statiile de radio operative ale securiatii romane, si ca in timp de trei zile numarul operativ a scazut de 31 la 19 pana la 5. Acest lucru niciodata n-a fost publicat in Romania. Nu poate fi vorba de dezinformarea de catre armata romana a armatei ungare, fiindca a fost tocmai maghiari care au descoperit statiile active si au stiut diferenta intre ceea ce era o statie a armatei romane si ceea ce era o statie a securitatii romane.

            Colonel Gyorgy Keleti, head of the Hungarian People’s Army Press Department: “…I would like to say that a progressive weakening of the Securitate has been experienced. We ourselves can see this, because our radio searching and locating units which were in Hungary a few days ago were monitoring broadcasts from 31 Securitate radio centers–yesterday 19, and today only 5. We of course put this data at the disposal of the Romanian military leadership.”

            http://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2012/01/image06.jpg

            • Domnule har, știu și despre acel monument ridicat în partea cealaltă a frontierei pentru unitățile armate ungare care au sprijinit ”Revoluția” – dar haideți să recapitulăm un pic- și să vă spun din propria experiență că unitățile operative ale Securității erau mici copii pe lângă cele ale Armatei. Un pic de istorie nu strică- și istoria- cred că vă poate confirma și dl.prof. Tismăneanu- spune că după lichidarea lui Beria conducerile hrușcioviste ale PCUS și partidelor frățești- care întâmplător erau la putere în 1989- n-au mai avut nici un fel de încredere în trupele de Securitate pe care le-au umplut cu persoane afone dar credincioși membri de partid. Deci Securitatea- cu toate defectele ei- n-a avut decât în cel mai bun caz un rol marginal în 1989- pentru că nu avea cum să-l aibă- fizic vorbind. ”Teroriștii” n-au fost în stare să ocupe o intersecție- ca să nu mai vorbim de lichidarea unor lideri sau de eliberarea lui Ceaușescu. Ca într-un roman polițist- cei care aveau mijloacele- și motivele- erau cei din armată plus nomenclatura de gradul 2- care se bazau pe bau-bau-ul numit URSS. Realist vorbind- dacă URSS ar fi intervenit probabil că ar fi fost mult mai puțini morți iar Ceaușescu ar fi dispărut din 17- sau mai degrabă Ceaușescu ar fi dispărut într-un ”accident” și n-ar fi existat nici un fel de loviluție. Pe de altă parte onor gral. Topliceanu și compania n-ar mai fi avut de ce să facă pact cu dl. Ion Iliescu iar activiștii de gradul 2 n-ar mai fi avut din ce să-și facă averile. Dacă nu mă-nșel foarte mult dl.actual miliardar X este unul din ginerii dlui. Dincă (Teleagă) – imediat după loviluție proprietar al firmei Forte- cea care aducea singurele calculatoare cât de cât de calitate în România . Dna. Motoc- actuala judecătoare CEDO este nora dlui. Motoc (Dumnezeu să-l ierte)- neremarcabil decât prin faptul că era cumnatul fostului procuror general al României de pe vremea lui Ceașcă, etc. Istoria neromanțată a nomenclaturii de gradul II- după Revoluție- cred că e mai interesantă decât orice fel de roman – numai să aibă și cine s-o scrie.

            • Relatia dintre partid si securitate ar merita analizata separat. A fost, mai ales dupa 1956, una adeseori tensionata, dar Securitatea nu a avut niciodata acea autonomie pe care si-ar fi dorit-o. Ceea ce nu inseamna ca nu au fost momente cand securitatea actiona pe cont propriu (lichidarea, prezentata drept sinucidere, a doctorului Abraham Schaechter, medicul personal, vreme de decenii, al lui Nicolae si al Elenei Ceausescu). Nu insa in chestiunile esentiale unde linia de partid prima, neindoios. In 1989, ministru de interne era activistul PCR Tudor Postelnicu, iar ofiterul de securitate, generalul Iulian Vlad, era ministru secretar de stat. Toate actiunile importante ale securitatii erau raspunsuri la directivele venite dinspre aparat, respectiv de la cabinetele unu si doi (in anii 80). Sa adaugam aici si rivalitatea dintre armata si securitate, un fenomen important al finalului domniei lui NC. Armata era fortata sa participe la strangerea recoltei, nu si securitatea (trupele ei). Pentru oameni ca Ion Ionita, Ion Gheorghe, Vasile Milea, chiar Ion Coman, poate si Constantin Olteanu, aceasta era o umilire a armatei. In plan simbolic, se ne amintim de competitia acerba dintre echipele de fotbal Steaua si Dinamo :) Nu stiu destul despre serviciile de informatii ale armatei.

  10. Eu sunt observator actual. Am fost si un cotraitor al evenimentelor din 1989 la varsta adolescentei. Intelegerea lor contemporana a fost limitata prin prisma cunostintelor de atunci. Insa traseul ulterior cred ca mi-a oferit oportunitatea de intelege dincolo de ce se vede, ascensiunii si caderii regimului comunist.

    In primul rand dl Tismaneanu, cred ca suntem de acord ca vorbim de un regim cu o ideologie nationalist-comunista. Si corolar, Ceausescu era la varful acestui sistem, ca si antecedesorii, un simbol-marioneta perfect pentru oamenii din reteaua PCR. Contextul decaderii nu poate fi unul necorelat cu ceea ce se intampla in acel an in toate tarile foste partenere in Pactul de la Varsovia si nici nu poate fi negat rolul imens jucat de Gorbaciov in efectul de domino care a urmat si care a afectat toate regimele satelit ale Moscovei. Honecker, Kadar au fost de asemeni actori de prim-nume inlaturati de la putere. E adevarat, fara a pierde viata. Ceea ce s-a intamplat in Romania, sistemul si-a sacrificat varful ca sa supravietuiasca. Nu este nici o intamplare ca in politica romaneasca, exista familii extrem de active in politica , cu vechi antecedente in genealogie. Vass, Roman, Geoana, Nastase. Sau chiar Maior tata- Maior fiu, Basescu Tata, Basescu fiica..etc Blaga socru-Ginere etc.
    Eu cred personal, ca cel mai relevant studiu posibil despre nomenclatura comunista poate fi facut urmarind tranzactiile de la Regia Administratie Domeniilor Statului, pentru ca acolo vom observa istoric si intregistrat modul cum puterea a fost instaurata- confiscarea unor proprietati si modul cum puterea a fost prezervata- transmiterea proprietatilor din generatia precedenta in cea actuala. Primaverii pe langa descrierea relatiilor sociologice intre ocupantii cartierului poate fi redefinit pe baza relatiilor filiale. Deci, o anumita forma de putere se transmite filial la nivelul a ceea ce generic denumim Decidenti Statali. Nu e o singularitate particulara unei tari, dar …trebuie spusa ca fapt istoric . Chiar si dvoastra am inteles aveti un antecedent familial pe care il asumati. Apetitul pentru politica si administratie nu se naste in mod egal in toate familiile. Desigur fiecare trebuie evaluat in perspectiva istorica dupa faptele individuale si nu dupa blazon.

    In al doilea rand, dle TIsmaneanu, cred ca suntem de acord ca serviciile de informatii occidentale au avut un rol destul de consistent in schimbarile de regim. Doar privind evolutia angajarilor de personal de exemplu a serviciilor de inteligenta americane, vom observa ca din 1980 pana in 1990 s-a materializat in plus 60% pentru NSA de exemplu, sau un plus de 40 la suta CIA. Dupa 1990 -disparitia URSS-descresterea pentru aceste institutii a urmarit o panta descendenta egala. Concluzia, administratia americana a investit masiv in combatul contra adversarului ideologic-URSS, erau doua superputeri care se confruntau, iar pana la urma banii in salarii si resurse umane au stabilit castigatorul. Caderea lui Ceausescu si comunismului nu au fost intamplari in istorie, a fost rezultatul a ani de concurenta si confruntare ceea ce azi numim generic razboiul rece.

    In al treilea rand, dle TIsmaneanu cred ca suntem de acord ca intr-o societate unde binele comun ajunge sa fie definit cam tot timpul de aceiasi mica minoritate numerica sansele ca si competitia libera sa se produca la nivel politic scad. De acolo, confiscarea puterii si regimuri totalitare. Reimprospatarea democratica nu e posibila decat in conditii de acces minimal egalitar la piata ideilor si a deciziilor(ceva ce Rawls a teoretizat oarecum politic, insa nu exista sistem perfect, ci doar unele mai echilibrate si altele mai putin echilibrate, toate se transforma)
    Acest lucru nu se intampla cu adevarat in Romania.
    Evolutia politica a fiecarui politician roman nu e libera in opinia mea, e controlata de un aparat sofisticat social de ascensiune. De la coruptia locala , pana la ascensiunea la nivel national, unde mai multe filtre (printre care si cel religios institutional B.O.R actioneaza la nivel electoral pe langa altele)sistemul isi alege oamenii dependenti si obedienti. Cred ca nu e nici o supriza urmatoarea afirmatie, scoala de cadre Stefan Gheorghiu a PCR a fost inlocuit in noul regim cu SNPSA , Colegiul de Aparare Carol I si Spiru Haret. Tine de domeniul improbabilitatii matematice sansele ca angajatii guvernului si ministrii acestuia sa aiba toti pe CV aceleasi programe si specializari, in conditiile in care invatamantul si ocuparea unei functii si loc de munca sunt extrem de dificile in perspectiva intelectuala pura de invatare si cunoastere.

    Fapt interesant, insasi istoria personala a unui urmas direct a lui Ceausescu , Daniel Valentin sunt o poveste in care secretomania si retelele puterii sunt expuse. E o lume mai mica decat credem. Iar daca e sa ne referim la USL, un personaj central care nu se sfieste sa-si expuna puterea de influenta , e Codrin Stefanescu,

    Cat despre perspective, eu sunt sceptic. Cei cateva mii de protestatari prezentati ca noul val politic, la o vedere mai atenta sunt de fapt tot produsul unei mentalitati , fii si fice de profesori, invatatori care au investit in educatia lor mai mult decat alte clase sociale(taranimea) si pentru parintii carora abandonarea sistemului comunist a insemnat pe plan social umilinta, iar vremea platirii rafuielilor valorice prin odrasle a venit. Toti au devenit ecologisti cu constiinta civica.

    Antioccidentalismul infloreste*inamicii sunt acum Gold Corporation si Chevron, companii economice canadiene si americane. Nu ne fura tara anilor 90 s-a transformat subtil in Nu ne fura resursele. Stereotipuri sociale care se construiesc si propaga uimitor de convenabil, au priza la acest public. Fara a remarca ca oportunitatile economice reale sunt din ce in ce mai restranse.

    Desigur, randurile de mai sus sunt scrise cu o doza aferenta de subiectivitate, nu e un studiu de ordin stiintific.

  11. Romania n-a prea defilat prin istorie de capul ei. Mai mereu am fost trasi/impinsi in vartejul evenimentelor generat de altii , iar asta nu-i nici tragic, dar nici comic. Trecutul comunist ar trebui sa ne confere plusul de experienta(pe care „altii” n-o au) cu ajutorul careia sa putem descifra cu acuratete meandrele prezentului si de ce nu, sa ne ofere o viziune mai „obiectiva” asupra viitorului…

  12. Faptul ca aseară lumea a simțit nevoia sa strige ” jos Ceaușescu ! ” arată ce marcaj psihologic profund a crestat aceasta perioada in constiinta acestui popor. Aseară, dupa demonstratii, am avut sentimentul ca suntem cu toții internați intr- un ospiciu care se numește ” România” si tratati de niște ” dottore ” bine calificati in meseria lor.

    • Așa și este, România e un uriaș spital de nebuni. Cel mult 10-15% din populație gândește normal și este capabilă să deosebească adevărul de minciună. Restul sunt o mare masă de creiere spălate, cu adevăruri proprii neînțelese de nimeni din lumea civilizată și cu interpretări personale ale faptelor și evenimentelor.

      Antena 3 și Mircea Badea sau OTV și Dan Diaconescu nu au creat ei publicul căreia i se adresează. Acel public exista deja, având rădăcini nu doar în perioada comunistă, ci mult înaintea ei. A fost o vreme, până prin 1975, când Caragiale părea amuzant. Asta până când s-a dovedit că personajele lui sunt mereu întâlnite în realitatea din RO. iar asta chiar și acum, la peste 100 de ani de la vremurile când el își scria opera.

      • „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, asta e filmul care rulează acum in România pe viu si putem identifica cu usurinta toate personajele. Ma ingrozeste sfarsitul.

  13. Domnule profesor, recent a fost promulgată o nouă lege a avortului în Spania şi, deşi mie mi se pare unul restrictiv din punctul de vedere al respectării drepturilor omului (al femeii), îmi aminteşte de decretul notoriu din 1966. Aţi afirmat că Ceauşescu nu a fost un tiran obişnuit şi ar fi nemaipomenit dacă aţi dedica un articol decretului menţionat, cu urmările lui.

    Am observat că, în ziua de azi, sunt mulţi (nu multe) care doresc ca statul să interzică avortul, amintind de perioada de tristă amintire 1966-1990. Nu ştiu în ce măsură e vorba de un curent pro-life în ziua de azi sau doar de un reziduu al tradiţiei patriarhale referitoare la familie şi societate, combinată cu o mentalitate religioasă de factură creştin-ortodoxă. Oricum, avortul este o problemă foarte actuală, iar exemplul oferit de regimul Ceauşescu ne poate servi ca îndreptar pentru a o ameliora. Sărbători fericite!

    • Eu nu cred că e niciun curent pro-life. e doar o atitudine tipică pentru conservatorii de vârsta a treia, la fel cum se poate observa și în State. În urmă cu 20-25 de ani, cei din categoria asta nu aveau niciun cuvânt de spus, pentru că nu-i asculta nimeni, erau imaginea vie a eșecului, după ce construiseră o viață întreagă un comunism care se prăbușise jalnic, incapabil să asigure nu doar bunăstarea economică promisă, dar nici măcar cele necesare traiului zilnic.

      Așa s-a ajuns la liberalizarea avorturilor, măsură care era de altfel absolut necesară, social vorbind. Altfel ar fi urmat o generație de copii crescută ca în Somalia, la sărăcia din deceniul 1990-1999. Astăzi, restaurația e din ce în ce mai vizibilă în societatea românească, generația a treia visează din nou la comunismul cu față umană, la ”idealul pe care Ceaușescu l-a întinat”. Iar controlul statului asupra individului, deci inclusiv controlul statului asupra nașterilor, este parte integrantă dinn acest ”ideal”.

      Psihologic, cred că explicația e simplă: tinerii care pot avea copii oricând (ba chiar mai des decât își doresc :) ) preferă liberalizarea avorturilor. În timp ce bătrânii încearcă să interzică avorturile tocmai pentru că nu mai au parte de sex și-i urăsc pe tineri pentru că aceștia se pot bucura de așa ceva. E o atitudine tipică pentru Părintele Critic, aceea de a interzice bucuria.

  14. Domnule Profesor!
    In filmul care reda intamplarile din CC in noaptea de 22 decembrie, generalul Vlad, adresandu-se securistilor banuiti ca l-ar sprijini in continuare pe NC, il numeste pe acesta „tradator”.
    – Ce a vrut sa spuna gen. Vlad atunci? Nu cumva intelegea ca NC a fugit ca un las si i-a lasat de izbeliste?

      • As spune: exact.

        http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/04/declaratia-generalului-ion-hortopan-cum-a-vazut-armata-colaborarea-generalului-iulian-vlad/

        Declaratia generalului colonel I. Hortopan, 16.02.1990 (din cate cunosc, pana publicarea cartii lui Dan Ioan, timp de 22 de ani, aceasta declaratie n-a aparut in presa romana)

        “Actiunile teroristilor au crescut in intensitate in ziua de 23 decembrie si in seara zilei, la o analiza a Consilului Frontului Salvarii Nationale, Vlad a fost intrebat cine sunt cei care trag asupra Armatei si populatiei, la care acesta — in scopul de ne induce in eroare — a raspuns ca manifestantii patrunzand in anumite obiective importante, printre ei fiind si elemente rauvoitoare, fosti puscariasi de drept comun, au pus mana pe arme, s-au constituit in grupuri si trag asupra noastra. In timpul actiunii, trupele noastre au prins un numar de teroristi care faceau din unitatile de Securitate, au cerut cuvantul si au prezentat numarul unitatilor din care faceau parte (UM-0672F, UM-0639, UM-0106, UM-0620), la care Vlad, tot pentru inducere in eroare, a afirmat ca acestia s-ar putea sa fie fanatici, care, chipurile, ar actiona pe cont propriu.”

  15. Domnule Profesor,
    Informatiile din Update se potrivesc cu ce-mi spunea un coleg de camera in ianuarie ’90 despre securistii concediati in masa in ianuarie. Varul sau primar, ce locuia pe o strada paralela cu soseaua Kisseleff si lucra ca ofiter in Ministerul Comertului Exterior, i-a spus ca fusesera „prelucrati” ca vor fi concediati temporar numai pana in martie cand vor fi re-angajati la o alta unitate.
    In ceea ce priveste evenimentele din decembrie, eu nu cred ca in afara de Timisoara miscarile au fost spontane si ma refer la momentul declansarii lor si nu dupa aceea. Si eu am fost in strada, am purtat banderola de „revolutionar” si am „aparat” orasul de teroristi (nu detin si nu am cerut niciodata certificat de revolutionar din respect pentru cei morti sau mai bine zis asasinati din ordinul sau cu stirea lui Ion Iliesci); nimeni nu m-a manipulat sa ies in strada cum acelasi lucru s-a intamplat cu alti zeci de mii de tineri. Dar tot adevarat este ca muncitorii din intreprinderi au fost mobilizati de secretarii de partid, securistii intreprinderii sau sefii de asa-zise sindicate si incolonati au fost indrumati catre centrul orasului. Nu sunt sigur nici daca la Timisoara declansarea revoltei a fost una genuina insa trebuie sa fie cineva care sa reconstituie minut cu minut acele evenimente incepand cu arestarea lui Tokes.
    Inchei reiterand ca nu contest simtamintele si crezul genuin anticomunist si anticeausist al demonstrantilor si spiritul lor de sacrificiu (si al meu as adauga cu putina lipsa de modestie), insa am dubii privind momentul declansarii revoltei. Admitand ca la Timisoara revolta a fost genuina desi nu am citit nimic convingator si din surse credibile ca lucrurile au stat asa, pentru mine este clar ca in celelalte orase, inclusiv Bucurestiul, revoltele au fost declansate artificial in acord cu un plan dinainte stabilit. In acest sens va reamintesc numai un exemplu atat dvs. cat si cititorilor momentul de dezordine evident provocat in timpul ultimului discurs al lui Ceausescu.

  16. Fosta “Scanteie”, devenita pentru doua zile “Scanteia poporului”, s-a metamorfozat in “Adevarul”si a jucat rolul de megafon al campaniilor FSN.

    Merita amintim si cotidianul „Dimineata”, organul de presa al FSN, care infiera numar de numar activitatea partidelor istorice. Probabil, cele mai virulente articole pe teme poliice la acea vreme.

  17. Trebuie spus ca relatia institutionala intre securitatea si Nicolae Ceausescu inca nu este asa de clara; asta este adevarul. O sa va dau un exemplu, BAZAT nu pe speculatii (dle. Andrei George) dar in schimb pe documente din dosarele de la Timisoara:

    Ipoteza/intrebare: Acum, gratie Dosarelor Revolutiei de la Timisoara http://dosarelerevolutiei.ro/ e destul de clar ca ideea implicarii strainilor in evenimentele de la Timisoara era o “ipoteza” sau mai bine zis “inidicatie pretioasa” de pe malurile Dimbovitei–o ipoteza neconfirmata, nu numai de securisti din judetul Timis, dar chiar de ofiteri DSS trimisi de Generalul Iulian Vlad cu sarcina specifica de a depista asa zisa agentura straina.

    Ramane totusi o intrebare nerezolvata mi-se pare: ideea ca straini au stat la baza evenimentelor de la Timisoara a inceput cu Nicolae Ceauescu, sau a fost livrat de Iulian Vlad, care cunoaste foarte bine starea mentala a Conducatorului, si asa a alimentat paranoia lui Nicolae Ceausescu?

    http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/03/17/o-indicatie-pretioasa-de-pe-malurile-dimbovitei-implicarea-strainilor-in-evenimentele-de-la-timisoara-paranoia-lui-nicolae-ceausescu-sau-confirmarea-lui-iulian-vlad/

  18. @ Andrei George. Imi pare rau dar Beria nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intimplat in decembrie 1989 in Romania. Hai sa trecem la fapte, la documente…de exemplu, apropos de Ion Teleaga Dinca (de ce ocoliti cu desavarsire documente din dosarele revolutiei de la Timisoara, le-ati studiat…cred ca nu):

    La data de 28 sau 29 decembrie 1989, col. Lovescu [?] Virgil seful U.M. 0650 mi-a raportat ca…

    Col. Lovescu [?] Virgil avea un subordonat a carui sotie-medic a participat la acordarea ajutorului ranitilor in luptele de la Aeroport Otopeni si la transportarea cadavrelor la I.M.L. Acestea ii relatase sotului ca in buzunarul unui terorist ucis la Otopeni, care era imbracat in trei costume de haine, unul peste altul, s-au gasit cartile de vizita ale lui Emil Bobu si Ion Dinca.

    Col. L Virgil mi-a spus ca l-a frapat aceasta informatie si legat de faptul ca la postul de Radio Europa Libera se facuse afirmatie cu Pacepa ar fi precizat ca Ion Dinca se ocupase de pregatirea unor grupuri de teroristi. Alte date nu pot da intrucit informatia era in curs de clarificare ori la Col. Ratiu [DSS Dir I] ori la Col. Goran [SMB]…

    Cunosc [?] faptul ca col. Ardeleanu [sef USLA] era in relatii apropriate cu familia lui Ion Dinca…

    Din conducerea USLA atit col. Ardeleanu cit si col Blortz [Bleort] erau apropriatii lui T. Postelnicu.

    http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/28/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-vi/

    Ar merita sa invatati putin documentele aceste din dosarele revolutiei de la Timisoara…

    • Dle. Har, la momentul 1989 nu-l mai apăra nici dracu pe Ceaușescu. Poveștile cu fanaticii care erau pregătiți în orfelinate speciale sunt din fericire- doar povești. Comunismul românesc- indiferent cum s-a numit el- n-a reușit niciodată o fanatizare gen Coreea de Nord.
      Băieții din Direcția de Pază și Protecție- și din alte direcții- erau de mult în cealaltă tabără. Altfel, la ”performanțele” armatei române Ceaușescu ar fi și azi conducător iubit- din fericire n-a fost nici dracu de partea sa.
      Revenind însă la chestiune- nu trebuie să fi cine știe ce mare geniu ca să-ți dai seama că în 1989 cam tot activul de partid care conta din țările ”prietene” își făcuse deja valijoara către viitorul capitalist .Acolo unde s-a putut- despărțirea a fost preitenească- vezi cazul Ungariei. Unde nu- a fost o despărțire rece ca în RDG. Maskirovka a funcționat parțial în Cehoslovacia- cu acel anticomunist mort care era de fapt agent STB și foarte viu. Dar era prea puțin pentru un Occident care dorea să creadă în sinceritatea lui Gorbi și nu în lozinca ”comuniștii de azi- capitaliștii de mâine”. Așa că s-a făcut comedia din România. Tragică- dar comedie. Sunt de umor buf scenele în care Măgureanu ținea de șase la întâlnirile conspirative din Grădina Icoanei în timp ce un tovarăș în civil îl urmărea pe Măgureanu în timp ce un alt tovarăș just cu limba nativă rusa avea grijă ca cei din SDECE-ul francez să nu vadă că așa-zisele întâlniri conspirative s-ar fi putut desfășura în liniște și în fața CC-ului – așa erau de protejate.

  19. Asa ca informatie,in acel an 1989,eram intr-un orasel si am participat la asa zisa revolutie,care acolo s-a manifestat prin ocuparea primariei.Haios asa ca poveste au fost documentele gasite in primarie,dar este alta poveste,noi „revolutionarii”am asigurat linistea publica si am coordonat asa zicem activitatile sociale,dar pe 6 sau 7 ianuarie 1990 m-am intalnit cu unul din vechii secretari de partid de la primarie si normal ca m-am laudat cu „viitoarele realizari „ale revolutiei” iar el mi-a raspuns sa stau linistit ca „tot ei conduc si vor conduce caci detin TOATE parghiile actuale si viitoare ale puterii in stat.I-am dat dreptate m-am retras din activitatea „revolutionara”,iar urmatorii 24 de ani au confirmat spusele individului,care acum este om de afaceri de succes.Din pacate si in urmatorii ani tot indivizii acestia vor conduce,caci au la indemana cel mai puternic aparat propagandistic ,iar in fruntea lui individul cel mai abject din istorie.

  20. Nu cumva vedem doar ce vor alții să vadă ? Pentru amatorii de istorie recentă trebuie amintit momentul 1968- și speech-ul ”curajos” al lui Ceaușescu plus poveștile cu laserul românesc și tancul sovietic care făcea puf. ”Invadarea Cehoslovaciei” ? Stați un pic dar cei care trebuiau să se apere în primul pan- adică exact cehoslovacii- n-au tras nici măcar un foc împotriva invadatorilor ruși ! Armata cehă- era cel puțin la fel de bine dotată ca cea română- deși probabil mai mică . Cehoslovacia are o istorie destul de credibilă apropo de rezistență- spre deosebire de România- insurecțiile din Praga și cea slovacă fiind reale- și nu 23 August. Și-atunci- ne putem întreba- în afară de nefericita victimă care și-a dat foc- Palach parcă- să nu se fi găsit nici măcar un comandant naționalist și curajos care să dea ordinul de deschidere a focului împotriva trupelor ruse ? Și nici un soldat care să tragă ? Adică Ceaușescu ne-ar fi trimis la moarte pentru Cehoslovacia care i-a întâmpinat pe invadatorii ruși cu o mare indiferență ? Sau totul era o scenetă ”ad usum deplphini ”?

    • Cehii au fost cam întotdeauna de partea rușilor, așa cum polonezii au fost cam întotdeauna împotriva lor. Dubcek însuși spusese că trupele sovietice ”vor fi întâmpinate cu flori”, iar asta era în asentimentul general al populației. Naționaliștii cehi, atâți câți or fi fost, erau anti-germani, dar nu anti-sovietici.

  21. Se mai știe ceva de Unitatea 01010, unde ar fi existat dosarele tuturor spinilor sovietici din România, sau și astea sunt fabulații? Cred că arhivele miltare, la care din păcate nu vom avea prea curând acces-sau poate niciodată- e cheia integramei. Probabil!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro