joi, martie 28, 2024

Ideea republicană şi înnoirea dreptei româneşti

Personal, am întâlnit cu adevărat tradiția republicană nord-americană abia după exilul forțat din România. La începutul anilor 1980, anticomunismul era o filozofie adoptată de cele mai informate și mai influente cercuri ale Partidului Republican. Sǎ mentionez aici numele unor intelectuali precum William F. Buckley Jr, Richard Pipes, Norman Podhoretz, Irving Kristol, Jeane Kirkpatrick, Peter Berger, Paul Hollander, Michael Novak. Ronald Reagan făceau un titlu de glorie din ofensiva ideologică și militară la adresa colosului sovietic. Dacă politicieni precum Jimmy Carter, François Mitterrand sau Helmut Schmidt încercau calea de mijloc, un lider vizionar precum Reagan a crezut, și-a dorit și a văzut prăbușirea Uniunii Sovietice.

De ce s-a întâmplat așa? Pentru că republicanismul este, prin definiție, un manifest împotriva tiraniei. Pentru că republicanismul detestă absolutismul de orice fel – refuzînd orice ambalaj teologic ori secular. Republicanismul afirmă că puterea trebuie limitată constituțional și că oamenii puterii trebuie să răspundă cu regularitate în fața cetățenilor. Este ceea ce se cheama accountability. Republicanismul nord-american începe cu afirmarea lui We the People – „noi, poporul” (afirmaţie interpretată amplu de Cătălin Avramescu în traducerea-comentariu la Constituţia Statelor Unite ale Americii, colectia „Zeitgeist”, Humanitas, 2010). Statul, pentru republicani, este un instrument, iar nu un scop în sine. Statul serveşte interesele limitate ale cetăţeanului şi ale comunităţii – iar nu invers. Această idee profundă stă la baza prosperităţii economice şi culturale a Americii de astăzi.

În Europa, republicanismul este adesea confundat cu radicalismul iacobin din Hexagon. Se uită faptul că, în secolul XIX, tezele revoluţionarilor despre Republică au fost amendate sub o nouă paradigmă de gândire, plecând de la libertatea politică individuală şi de la imperativul descentralizării economice, dar şi al moderaţiei etice (a se vedea noua carte a lui Aurelian Craiutu aparuta la Princeton University Press). Republicanismul francez nu este doar progresist-utopic, ci are o componentă liberal-conservatoare în scrierile unor Benjamin Constant, François Guizot sau Alexis de Tocqueville – tradiţie continuată până astăzi de un gânditor remarcabil precum Pierre Manent.

La noi, ideea republicană a fost compromisă de accidentul istoric numit 1947. Falsul republicanism comunist era de fapt un anti-constituţionalism. În fapt, abdicarea forţată a ultimului monarh român – Regele Mihai – n-a însemnat decât instaurarea unei tiranii politice lipsite de orice respect pentru libertatea individuală sau proprietatea privată. Cum scria Hannah Arendt, statul totalitar urmareste distrugerea persoanei juridice si anihilarea persoanei morale. Au urmat decenii de batjocură la adresa statului de drept, dar şi de pervertire a ideii republicane prin instaurarea cultului personalităţii (nelipsit de reflexe voievodale) şi a tradiţiei dinastice (vezi serialul meu despre Nicu Ceauşescu). Spre a relua o expresie faimoasa a lui Boris Souvarine despre URSS, fiecare intiala din RSR indica o minciuna: nu era nici republica, nici socialista (in sensul afirmarii egalitatii reale) si nici romaneasca.

Ideea republicană trebuie aşadar resemnificată, plecînd de la alt filon intelectual. România are, de altfel, intelectuali cu sensibilităţi republicane manifeste. Ioan Stanomir a vorbit încă din 2007 despre importanţa modificării Legii Fundamentale: „Moderaţia şi viziunea de perspectivă sunt cărămizile pe care se poate ridica o Nouă Republică.” Eu însumi am participat la dezbateri pe tema unei noi Constituţii care să ne despartă de regimul politic (nelipsit de accente iacobine) instaurat de Ion Iliescu şi Antonie Iorgovan. Ce înţeleg eu printr-o nouă Republică? Echilibrul puterilor în stat, încurajarea cetăţeniei active, responsabilizarea functiei publice şi reaşezarea instituţiilor publice cu faţa către popor.

Din fericire, ideile exprimate uneori într-un cadru strict academic ajung să prindă contur în viaţa cetăţii. Mărturisesc că, în septembrie 2011, nu prea ştiam ce să înţeleg din iniţiativa lui Mihail Neamţu intitulată „Noua Republică”. Mai tânărul meu coleg plecase de la IICCMER pentru a se dedica unor proiecte de cercetare, dar a fost absorbit de elanul politic. Riscul e poate un ingredient necesar (şi salutar) al tinereţii. După cinci luni de muncă pe teren, platforma lansată de Mihail Neamţu într-un mediu virtual a prins contur. Peste 30 de organizaţii locale (inclusiv la Londra) activează şi se autosusţin. Există apoi documente programatice (pe Sănătate şi Fiscalitate) care cer transparenţa banului public.

Am descoperit şi un incitant „Manual de Identitate” (70 pagini), perfect conştient de rădăcinile intelectuale ale republicanismului european (cu referiri la experienţa florentinilor). „Noua Republică” îşi propune explicit „despărţirea de fesenism” şi de practicile corupte ale tranziţiei. Mesajele acestei grupări emană un suflu nou, emancipat de imbacsite formule ritualizate. Când se produc iniţiative democratice autentice, from below, care înseamnă coagularea cetăţenilor („dincolo de etnie şi confesiune”, cum spune şi Manualul) în jurul binelui comun, cred că societatea civilă se întăreşte. Mă bucură faptul că „Noua Republică” reia teme importante precum lustraţia, critica extremismului şi a negaţionismului de orice fel (cu referire la Holocaust, Gulag sau alte experienţe genocidare – cum ar fi masacrul populaţiei armeneşti). Mi se pare incitantă încercarea de-a gândi un Pact Fiscal (coordonator: Mihnea Vasilache) mai generos faţă de antreprenorii mici şi mijlocii.

Pe scurt: văd în „Noua Republică” o iniţiativă demnă de toată atenţia. Nu fac estimări electorale, ci mă rezum să observ consistenţa intelectuală a demersului. Relansarea ideii republicane este un semn de apartenenţă a României la cultura politică euro-atlantică.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Felicitari pentru articol. Am o nelamurire legata de „fiecare intiala din RSR indica o minciuna: nu era nici republica, nici socialista (in sensul afirmarii egalitatii reale) si nici romaneasca.”

    Nu prea inteleg: cum adica RSR nu era romaneasca – adica ce parte a statului, a teritoriului, a populatiei nu era Romania sau nu era romaneasca? Ma puteti ajuta va rog sa (va) inteleg mai bine?

    • In sensul despre care vorbea Paul Goma in 1977 cand scria: „Romani, eliberati-va de romani”. Regimul comunist a fost fundamental unul anti-patriotic, chiar si atunci cand mima un patriotism strident. Patrotismul veritabil, a spus-o limpede Corneliu Coposu, implica respect pentru drepturile omului si cetateanului. Intre 1945 si 1989, dictatura comunista nu a dovedit niciodata acest respect.

      • Va multumesc – acum am inteles. Adevarate vorbele d-lui Goma.

        Sper deosebire de dumneavoastra, am indoielile mele ca lipsa de respect pentru drepturile omului pe meleagurile mioritice s-a nascut odata cu regimul comunist, sau ca a disparut odata cu schimbarea din anii 90. Sau, mai pe scurt, nu cred ca respectul fata de drepturile omului depinde in cea mai mare parte de sistemul de guvernamant, fie el democratic sau nu.

      • Salut si eu acest articol. Noua Republica arata f. bine in documente. Insa ar fi bine sa se taie orice legaturi cu actuala guvernare care pe langa masuri necesare din pacate a tolerat suficienta coruptie statala. Noua republica trebuie sa fie cu adevarat noua petru a fi o adevarata republica.

    • Am auzit spunandu-se asta despre URSS, si acolo avea mai mult sens (nu era uniune, iar unitatile sale teritoriale nu erau republici, nu erau sovietice si nu erau socialiste).

      • Multumesc pentru comentariu. Este exact chestiunea pe care domnul Tismaneanu o amintea in textul principal al articolului „… spre a relua o expresie faimoasa a lui Boris Souvarine despre URSS …” si pe care dumneavoastra mi-ati explicat-o: inca o data multumesc.

    • Regimul comunist a fost instituit de o putere de ocupatie. Romania a fost ocupata de armata sovietica si pentru ca in tara nu exista o miscare de stanga solida, sovieticii au pus in majoritatea functiilor importante de conducere ne-romani. Prima grija a acestora a fost sa distruga elita romaneasca. Astfel politicieni importanti, cadre superioare ale armatei, din magistratura etc. au fost fie executati, fie inchisi, fie s-au exilat „de bunavoie”. Societatea romaneasca s-a gasit in scurt timp cu coloana vertebrala fracturata. De aici incolo mie mi-e foarte clar ca desi populatia si teritoriul au continuat sa fie romanesti (mai putin Basarabia si Bucovina care le-au luat sovieticii) conducerea tarii a fost anti-romaneasca. Daca vreti, putem sa vorbim si despre situatia de dupa 1958 dar eu cred ca cele intamplate pana atunci sunt suficient de concludente despre natura conducerii statului.

      • Va multumesc pentru comentarii – corecte observatiile dumneavoastra. Cred insa ca dupa ’58 si mai ales dupa ’63, lucrurile s-au mai schimbat. Iar dupa ce cizmarul carmaci si-a facut simtita prezenta, nu mai prea putem vorbi de o conducere anti-romaneasca. Desi eu eram prea mic sa-mi aduc aminte, din spusele multor oameni, nea Nicu chiar s-a bucurat de o reala popularitate (in primii ani de domnie, pana pe la jumatatea anilor ’70) si nu cred ca cineva l-ar putea acuza cum ca nu ar fi fost nationalist. Iar Basarabia si Bucovina nu au fost pierdute pe vremea comunistilor.

        Probabil ca veti spune ca sunt pro-comunist sau macar nostalgic. Nu sunt. Insa sunt satul sa tot aud doar lucruri rele despre comunisti, intocmai cum auzeam pe vremea lor ce rele faceau capitalistii. Imi doresc sa existe acea persoana publica care sa puncteze raspicat si sa extraga acele lucruri bune, facute de oamenii care ne-au condus – mai bine sau mai rau – insa indiferent de culoarea lor politica, lucruri care sa ne inspire, din care sa invatam.

        Evident, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne recunoastem erorile – de la atrocitatile comise, in interiorul si in afara tarii, fata de romani si fata de ceilalti.

      • Eu cred ca lucrurile sunt mai nuantate.

        >”Regimul comunist a fost instituit de o putere de ocupatie.”

        Mergand inapoi in istorie, pana la urma fiecare regim a fost instituit de o putere de ocupatie. De exemplu, regimul precedent a fost controlat de o putere straina (Imperiul Otoman) pana dupa jumatatea secolului 19. Ridicarea elitei locale si evolutia regimului spre unul pe care il putem considera autohton si legitim a fost treptata.
        Chiar daca la conducerea Romaniei comuniste au fost initial multi straini impusi din afara, treptat o elita locala s-a impus si a condus tara spre mai multa independenta. In fine, cred ca nimeni nu se indoieste ca Ceausescu chiar a crezut in patriotismul lui.

        >”Romania a fost ocupata de armata sovietica si pentru ca in tara nu exista o miscare de stanga solida”

        Poate ca in Romania nu a existat o miscare comunista inainde de WW2 si pentru ca Partidul Comunist era scos in afara legii si membrii acestuia erau persecutati. E clar totusi ca instalarea comunismului a fost apoi sustinuta de o buna parte din populatie. Milioane de romani s-au inscris in Partidul Muncitoresc Roman, au pus umarul la colectivizare si la celelalte schimbari prin care a trecut tara.

        In fine, cred ca ar trebui sa fim maturi si in loc sa dam vina pe altii, sa recunoastem ca, de la un punct, regimul comunist a fost al nostru, romanesc, in aceeasi masura cu dictatura antonesciana, monarhia consitutionala pre-1938 sau ce avem din ’89 pana acum.

  2. Nu prea cred ca „ultimul” presedinte Bush a pus statul in slujba cetateanului! Dupa cum nu cred ca criza financiara s-a declansat in folosul cetateanului! Cat despre apropierea URSS- RSR, ce sa mai vorbim. Politruc, adica om care uzeaza de mai multe trucuri!(Sa nu-mi spui ca vine din limba rusa, pentru ca stiu tov. rukovoditeli).

  3. M-am uitat acum ceva vreme pe site-ul Noua Republica.
    Si ca orice partid nou si „revoltionar” (am facut parte din URR) uita o chestie de baza.
    Sa-si faca un program politic. Cu ce o sa faca ei cand vin la putere.
    Din punctul meu de vedere drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Sa te duci acuma sa le spui celor de dreapta (care probabil sunt majoritatea care ar vota NR) ca vrei separarea fata de religie, inseamna sinucidere politica. Singuri care te vor vota vor fi cei de stanga.
    Imi dau seama ca comentariul meu nu prea e cu cap si coada.
    Dar senzatia mea despre politica actuala din Romania e ca partidele actuale reprezinta destul de bine optiunile politice ale populatiei.

    De asemenea nu trebuie uitat ca miscarea hippie desi nu a cuprins multi oamenii, a schimbat pentru totdeauna politica in USA.

  4. „Echilibrul puterilor în stat, încurajarea cetăţeniei active, responsabilizarea functiei publice şi reaşezarea instituţiilor publice cu faţa către popor.” Suna foarte frumos dar din pacate am impresia ca e un fel de utopic ca si „democratia populara”. O „noua republica” nu poate fi infaptuita in Romania decat cu romani si am impresia ca de indata ce incepi sa cauti oameni care sa umple formele „puterilor din stat”, „cetateniei active”, „institutii si functii publice” etc. se ajunge foarte repede la limita faimosilor „15 mii de specialisti” :( Am impresia ca pentru instaurarea unei republici viabile este necesara o anumita maturitate a cetatenilor care o constitue. Altfel se ajunge destul de rapid si usor la o „republica” de tip Iliescu-Iorgovan. Repubicanismul de tip „We the People …” a fost instituit de o populatie majoritar protestanta (sau neo-protestanta) care a reusit nu doar sa inlature functia de monarh ci si pe cea de „presedinte”. Foarte multa lume ignora faptul ca in America poporul alege „seful executivului”, adica prim-ministrul (in sens european). Foarte multa lume ignora faptul ca unul din motivele pentru care au fost construite calculatoarele a fost corectitudinea recensamantului si in acest fel a alegerilor. Pana la acest nivel de maturitate poporul roman mai are de strabatut un drum destul de lung si anevoios. Mi-e teama ca suntem inca la nivelul de la 1859 cand marile puteri de recomandau un domn strain.

    • Ati pus punctul pe „i” – felicitari pentru acest comentariu. Nu ma pricep la politica, insa cred ca miscarea Noua Republica va avea rezultate mai bune afirmandu-se in imediat urmatoarea perioada prin actiuni si prin fapte care sa fie in concordanta cu ideile absolut remarcabile si necesare enuntate pana in prezent – eu unul m-am cam saturat de vorbe. Vreau fapte. Si teama mi-e ca daca se vor transforma in partid acum, si daca vor mai si candida, nu vor avea suficient suflu, resurse, coerenta si coeziune pentru a rezista. Insa s-ar putea sa ma insel, deoarece politica e un lucru la care chiar nu ma pricep, desi uneori imi dau cu parerea, ca oricare alt diletant.

  5. Observ ca mi-ati sters comentariul despre „exilul fortat din Romania”, nu pentru cuvinte, ci pentru idei, ceea mi se pare ca ridica niste probleme de principiu pentru ceea ce ati numi o dezbatere „pactada” sau o masa „rotunda”… Regret sincer ca nu remarcati sinonimia dintre compromis si viata si antonimia dintre compromis si fanatism (Amos Oz). Despre „Noua Republica” si innoirea dreptei, numai de bine!

    • Nu fi trist,Alfred,si mie mi s-acenzurat comentariul despre acelasi „exil fortat’ ,desi veneamcu detalii f.precise. Precum vezi,sintem doi,plus cei multi care nu s-au mai obosit sa atace subiectul,desi aveau ce spune..Deh,istoria o scriu invingatorii (plus cei de la cenzura !)

  6. Aflu acum, ca in sfirsit, in Romania a aparut Constitutia SUA. Sper sa nu fie si comentata in stilul dimbovitean, ci mai degraba „comentata” cu hotariri ale Curtii Supreme privind citeva spete.
    Si de asemenea, sa aiba incluse toate amendamentele, cu datele lor.
    De asemenea, am vazut/primit tot soiul de comentarii comparatii intre SUA si Romania (absurde comparatiile, dar propagate pe net destul de intens).
    Ca persoana ce traiti in SUA, cred ca ar fi mai util sa scrieti o serie de articole aici pe contributors despre:
    1. Organizarea teritoriala a SUA (palierele de decizie), cu obligatii si libertati…
    2. Partidele politice si cum sunt organizate (daca au sedii, daca percep cotizatii, cum string bani, cum sunt desemnati candidatii)
    3. Alegeri locale, statale, nationale (date, tip de alegeri, mod de votare0.
    4. Cum functioneaza un birou de congresman si cum functioneaza congresul american (sesiuni, prezenta, vacanta, salarii, vot etc)
    5. Despre dreptul de vot, liste electorale si obligatii cetatenesti cind esti pe listele electorale (obligatia de a te prezenta pentru a face parte din jurii la procese)
    6. Despre Congresul american si parlamentele statelor, constitutia americana si cea a statelor.
    7. Despre lobby si puterea acestuia. (Obama si Hilary Clinton de ex.)
    Lista este mare si cred ca ar iesi chiar o carte si cred ca ar fi si mai multe subiecte.
    In plus, mi-as dori sa vad astfel de articole si despre alte state, scrise de cei ce locuiesc acolo. (Anglia, Franta, Germania, Spania, Italia, Israel…)
    Am mai multa incredere in ceva scris de cineva care traieste acolo si se integreaza in societate, decit in orice analist politic roman ajuns cu o bursa sau un schimb de experienta undeva.

    Personal cred ca asa ceva ar fi mai util azi.
    Ramin la parerea ca daca in Ro partidele vor fi de tip PCR (cu sefi si sefuti numiti, fara nici un merit, cu congrese arajate ca si cele ale PCR, cu sedii locale, judetene si centrale ce inghit sume mari de bani) viitorul politic va fi sumbru.

  7. Domnule Tismaneanu,

    Ma bucur ca o personalitate de calibrul dumneavoastra a identificat si incurajeaza initiativa intemeietorului miscarii Noua Republica.

    Impartasesc pe deplin parerile dvs. si sper ca aceasta miscare sa transforme regulile pe baza carora se aleg liderii politici ai Romaniei in sensul ca valoarea individului, a ideilor si standardelor lui morale, ca si a grupului de indivizi, sa fie criteriul determinant.

    Am convingerea ferma ca Romania are potentialul uman necesar pentru alinierea ei la standardele democratiei autentice. Asa cum esenta ingrasamantului organic aplicat chiar cu picatura din loc in loc pe intinsul fermei, odata cazuta pe pamant, desi in cantitate minuscula comparativ cu vastitatea fermei, dezlantuie procese formidabile cu un rol esential pentru dezvoltarea armonioasa si fericita a plantelor, asa si influenta exercitata de un spirit bun cu dragoste pentru tara si semenii sai va cauza rezultate neasteptate la nivelul intregii obsti.

  8. Adanc grait-a scriitorul Paul Goma, in 1977 (ca orice scriitor national, de altfel): Romanii trebuie sa se elibereze de „romani”! Magnific!

  9. Ar fi binevenita o miscare care si-ar propune despartirea de practicile corupte ale tranzitiei, cum spuneti dumneavoastra. Din pacate, chiar astazi am citit un articol al d-lui Neamtu in care se declara revoltat ca un act de coruptie din 2008 (pe care il intelege si il descrie ca atare) nu s-a repetat si in 2012 in favoarea partidului domniei sale, pe care il prezinta drept „o simpla asociatie cu statut de ONG”. Este de asteptat din partea unei persoane care citeste o opera lirica in cheie epica (vezi articolul d-lui Neamtu despre Miorita) si care sustine ca este mai usor pentru o adolescenta sa faca un avort decat sa-si cumpere un pachet de tigari (vezi articolul d-lui Neamtu despre pozitia PDL fata de legalitatea avortului, articol care ilustreaza dealtfel si dispretul d-lui Neamtu pentru acordul dintre subiect si predicat) este de asteptat, zic, ca o asemenea persoana sa nu inteleaga exact diferenta dintre un partid si un ONG sau sa echivaleze refuzul de a inchiria o sala a unei institutii publice unui partid politic cu o incalcare a dreptului la asociere. Insa ar fi grav din partea cetatenilor cu drept de vot care gandesc limpede sa-si puna sperante in partidul intemeiat de aceasta persoana.

  10. Domnule Tismaneanu,
    Apropo de valorile americane si de o noua Constitutie in Romania – cum vedeti Dvs. posibilitatea de a echilibra puterile in stat, in RO, prin alegerea directa a reprezentantilor lor (presedintele -sef al executivului, membrii parlamentului, respectiv presedintele ICCJ si Procurorul general)? Credeti ca este viabila o astfel de solutie pentru sistemul romanesc? Multumesc.

  11. Domnule Tismaneanu,
    vă rugam lăsați-ne în pace cu comentarille dumnevoastră. Suntem oameni maturi, chiar dacă trăim în România. Nu mai cumpărăm modele sociale exportate de alte țări care s/au dezvoltat pe datorii. Modelele economico/ sociale provenite din societăți îndatorare până la pragul falimentului / acesta se va vedea la pierderea unui prim război, nu sunt credibile, incl. așa zisa democrație și așa zisele drepturi ale omului.
    Adieu peste ocean.

  12. Domnule Tismaneanu,

    Cum se impaca republicanismul pe care il doriti resemnificat in Romania cu semnificarea actuala a republicanismului in SUA?
    Sa intelegem ca ati fost un suporter al ultimului Presedinte Bush? Sau poate al Doamnei Sara Palin?
    Nu este o intrebare ironic-provocatoare, ci una cu scop lamuritor.
    Multumesc.
    A Bodea

    • Din cate tin minte, candidatul republican la ultimele alegeri prezidential s-a numit John McCain, nu Sara Palin. Am sustinul eliberarea Irakului de sub dictatura lui Saddam Hussein. Da, am sustinut si sustin razboiul impotriva terorismului. Da, am sustinut si sustin scutul anti-racheta. Da, raman convins ca la 11 septembrie 2001 a avut loc un atac odios impotriva valorilor democratic-pluraliste ale Occidentului democratic. Da, raman convins ca sperietoarea neo-liberala, de fapt o caricatura a unor politici complexe, diferite de la tara la tara, este utilizata in scopuri propagandistice de oameni care stiu prea putin despre economie. Apoi, cred ca stiti ca doua lucruri nu se intreaba aici, in Statele Unite, si poate ca ar fi bine sa invatam din aceasta pozitie decenta: „Ce salariu ai?” si „Cu cine ai votat la ultimele alegeri?” Fac distinctia dintre privat si public. Nu indemn pe nimeni cum si cu cine sa sa voteze, sunt un politolog care constata anumite regrupari ideologice, le comentez. Nimeni nu este constrans ma citeasca, sa ma citeze ori sa impartaseasca reflectiile mele. Dar am dreptul la propriile opinii pe care le public pe blogul meu si acolo unde sunt invitat sa colaborez, in Statele Unite, Romania, Marea Britanie etc.

      • Totusi, intrebarea era daca ati fost suporter al lui Bush jr. sau al lui Palin. Nu trebuie sa fi republican pt. a sustine razboiul impotriva islamismului si a autoritarismului.
        Dumneavoastra va plac candidatii la presedintie cu care se prezinta GOP ? Va place Santorum?

        Mie mi se pare ca ar fi mai indicat ca republicanii sa-si schimbe numele in Partidul Corporatist-Evanghelic pentru ca fundamentalismul religios, mesianismul retardat si jingoismul de cea mai joasa speta i-a desfigurat in ultimele decenii.

        • Santorum este o combinatie perfect a ceea ce e mai rau in partidul republican….prostie, intoleranta sociala, fundamentalismul religios si nu in cele din urma o ipocrizie nesimtita. Dupa epiosoadele cu Kennedy, cu higher education, Intrebarea pe care o am este how Is It that Romney hasn’t crushed this guy already? Raspunsul este simplu in ultimi ani partidul republican a fost hijacked the Tea Party si a devenit asa de right wing incat fosti republicani ca Lincoln, Eisenhower, Reagan nici nu ar fi acceptati in partid.

          • Daca ati fi urmarit cu atentie politica lui Reagan pe de o parte, si declaratiile (intentiile) lui Santorum pe de alta parte ati fi vazut multe similitudini. Politica lui Santorum este cea mai apropiata de cea ce s-a numit reaganism. Dar asa este cand oamenii se informeaza doar de pe site-uri stangiste (progresiste) si se uita la televiziuni gen CNN. Nu intamplator Santorum este votat de majoritatea simpatizantilor Tea Party.
            Apropo’ daca nu stiati (si se pare ca nu, avand in vedere comentariul d-voastra) Santorum este catolic!
            Nu stiu de ce ( de fapt stiu), dar imi pareti un simpatizant Occupy Wall Street! Va compatimesc!

        • Pt. Logos – si altora ca el – ascuns in spatele unei adrese IP poti spune orice??? oricum??? despre oricine??? Ai auzit de autocenzura bunului simt, al celor 7 ani de acasa, nonviolentei scrise, sti ceva despre principiile de baza ale dialogului, a dezbaterilor, a discursului etc….???

  13. Atentie totusi la liberalismul lui Mihail Neamtu. Viziunea lui liberala e mai curand libertariana sau neoliberala. Asta nu e liberalismul liberalilor clasici sau al republicanismului veritabil pe care il invocati. Vedeti interventiile lui publice. :)

    • Pur şi simplu nu puteţi să vă abţineţi, nu-i aşa?
      De la afişarea unor aere de superioritate mult, mult prea timpurii – mai ales în raport cu realizările, minunate, dar care, deocamdată… – până la intoleranţa asta de tip cine nu-i cu noi este beep-beep-beep, noi şi numai noi ştim totul, suntem frumoşi-deştepţi-ceimaivitejişimaidrepţidintreromâni etc. Decât sa daţi lecţii înalte din vârful limbii sau al peniţei, mai bine-aţi face naibii ceva cu site-ul ăla, că e cel mai încâlcit, ilogic şi neprietenos din toate ale unor partide, asociaţii, ONG-uri pe care le-am văzut.
      Altfel, am citit cu plăcere unele intervenţii ale unor membri NR (Vasilache, Bogdan Popa şi mai sunt vreo doi), iar pe alţi câţiva îi cunosc personal şi am tot respectul pentru ei, atât ca profesionişti, cât şi ca posesori de caracter.
      Însă mă obligaţi sa constat că mulţi, mult prea mulţi membri NR, în frunte cu fondatorul (apropos, de când a devenit dl. Neamţu fondatorUL Noii Republici??? La început parca fusesera trei… ce s-a întâmplat cu ceilalţi doi???), suferiţi de un serios complex narcisistico-mesianic, vă consideraţi cumva cetăţeni de rangul I, iar ăilalţi, care au îndoieli sau pur şi simplu nu vor să se implice direct, sunt castele inferioare.
      Ar trebui să vă reamintească cineva, d-le Baciu, dvs. şi celorlalţi neo-republicani la fel de oţărâţi şi de convinşi de propria importanţă – sau să vă spună pur şi simplu, că poate n-aţi ştiut-o niciodată – că motivul pentru care intraţi, sau mai exact încercaţi sa intraţi în politică, nu este ca să puneţi primele cărămizi la temelia propriilor statui. Sau nu ar trebui să fie acesta.
      Este ca să ajutaţi, să vă serviţi comunitatea şi concetăţenii, pe maria_k, pe d-nii Bălăşoiu şi Bengescu şi Dima şi chiar prostimea asta din care fac parte şi eu şi alţii care comentează mărunt şi acru în loc să bage la cap, să înveţe pe de rost Manualul de Luptă (ce denumire stupidă, parcă am fi într-un joc pe calculator, sau în „Ţară, ţară, vrem ostaşi…”) şi să se înroleze sub flamura NR.
      Iar daca o fi scris să deveniţi partid politic şi eventual să câştigaţi poziţii publice, atunci veţi fi devenit servitorul meu, d-le Baciu, plătit din taxele mele (înţelegeţi sper că nu e vb de dvs. şi de mine ca indivizi, e o afirmaţie generică), nicidecum pe dos. Sau măcar asta spun doctrinele alea pe care le repetă neobosit dl. Neamţu şi alţi neo-republicani şi care îl extaziază atât de mult pe dl. Tismăneanu.
      Eu, neavând privilegiul domniei sale de a admira naşterea unui adevărat partid de dreapta din confortul unei distanţe de 5-6000 de kilometri, mă văd obligat să mă uit nu doar la frumuseţea abstractă a doctrinei, ci şi la detalii mai pământeşti, cum ar fi calitatea oamenilor, atitudinile lor, sau distanţa dintre vorbe şi fapte. Că altfel, pe hârtie, şi comunismul arăta ex-cep-ţi-o-nal.
      Or, dată fiind relaţia dintre viitorul om politic şi alegător, s-ar cuveni să arătaţi anticipat măcar puţin respect, că umilinţă e un termen prea dur, celor care poate vă vor vota şi plăti. Inclusiv celor enervant de mulţi care nu vor să se alăture Mişcării şi care comentează acru şi mărunt.
      Deocamdată ceea ce văd în rândurile NR sunt prea multe atitudini de ciocoi noi, degrabă doritori să-i înlocuiască, sau măcar să li se alăture celor vechi.

      • Poate dl. Baciu e frustrat ca prea multi isi dau cu parerea, insa prea putini actioneaza. Poate si dumneavoastra aveti dreptate – cert este ca eu am rezonat cu majoritatea lucrurilor pe care le-ati afirmat. Un lucru e de netagaduit: avem nevoie reimprospatarea politicienilor – in interiorul partidelor existente sau prin formarea altora noi – urmate obligatoriu de actiuni concrete ale acestora care sa (ii) credibilizeze. In acelasi timp – poate paradoxal – avem nevoie sa le recunoastem oamenilor politici, indiferent cine ar fi acestia, meritele pentru lucrurile bune facute.

      • Felicitari pentru comentariu. Ati atins exact punctele sensibile. Personal, m-am bucurat ca a aparut o miscare care afirma public anumite idei cu care rezonam. Dar, oricand se aduna la un loc un numar mai mare de indivizi, se vor gasi unii sa profite si sa iasa neaparat in fata, altii care sa promoveze idei radicale, etc. Urmaresc si eu cu interes ceea ce se intampla cu NR si sper ca se vor gasi si destui oameni care sa reuseasca sa directioneze NR inspre obiectivul major: reforma statului (pornind de la Constitutie si legislatie si terminand cu convingerea cetateanului ca implicarea sa in stabilirea/implementarea politicilor publice e necesara si are efect).
        Din pacate, pe parcurs am observat inerente derapaje precum „Manualul de Lupta”, tendinte habotnice, numai noi suntem cei mai si cei mai…, etc.
        Ca in bancul cu Ivan si samovarul, acesti monstri trebuie starpiti de mici…
        Si inca ceva, s-ar putea ca dl. Neamtu sa fie bine intentionat, insa lipsa de experienta politica (necesara intr-o organizatie mare) si o anumita deformare educationala/profesionala sa-l inece inainte de termen.

      • Savuros furorul domniei voastre.

        Dacă aș fi compatriotul Baciu, v-aș răspunde cam așa:

        i. Aveți, poate, dreptate. Uneori riscăm, unii dintre NR-iști, un portret criant și vanitos. Mea culpa! Însă ați putea fi și dumneavoastră mai îngăduitor cu noi, ținând cont de contextul, de episodul în care trudim. Suntem fragezi, dar hotărâți. Suntem gata să slujim, să depanăm patria, să amenajăm un plai respirabil. Or, acest elan include – volens nolens – și oarecari încruntături virile, postúri combative, scurte rafale de enervare (legitimă). Nu putem defila doar cu acordeoniști, elfi și reclame la budincă…

        ii. Unde domnia voastră vedeți înfumurare elitistă și țanțoșie soteriologică e, în realitate, un genuin clocot romantic. Nu suntem utopici, nu visăm la o Arcadie românească. Un proiect de tipul NR are nevoie, în tandem cu luciditatea, maturitatea și geometria discursului oferit, de combustibilul unui optimism robust, de sevele bucuriei angajante.

        iii. Mihail Neamțu fondator? De ce nu? Fondator nu e echivalent cu satrap, tânărul teolog nu are ferulă și nu plescăie satisfăcut sub baldachinurile NR. Insul are o biografie curată și meritorie, e un orator excelent, nu are șobolani sub preș, posedă indeniabile atribute de corifeu. Muncește pe rupte: scrie, colaborează stenic, traduce, dă interviuri, e atent la nuanțe și la veac, citește, predă. E o prezență cordială, tenace, lămuritoare. Nu un guru, nu o flașnetă incantatorie, ci un ardelean doct, decent, dinamic, decis…

        iv. Ader fără rezerve sensului pe care îl dați demnității publice: salahorie dezinteresată, travaliu kenotic, sudoare în beneficiul obștii.

        v. Puteți nominaliza sincer, aduce la rampa discuțiilor de forum ciocoismele identificate în rândurile NR?

        Gânduri bune.

      • @Secara, Bursucu Filozof. Multumesc. De mult n-am mai primit niste replici atat de elegante la un mesaj poate exagerat de agresiv. Oricum, vreau sa precizez inca o data si pt. dl. Baciu – mesajul meu era general, dansul doar s-a nimerit in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, si-n plus cu chibritul aprins in mana :-)
        Altfel, nu stiu cat de frustrat e dansul, dar eu sunt cu siguranta extrem de frustrat. Mi-am petrecut toata viata de adult in perioada de degringolada a comunismului si in… in … in chestia asta greu de calificat care se intampla de 20+ de ani incoace.
        Car in spinare un sac urias, plin cu dezamagiri si frustrari. Zi de zi si an de an se adauga altele; sacul e tot mai greu, iar eu sunt tot mai imbatranit, mai slabit si mai garbov. Nu-i de mirare ca-l scap tot mai des; el cade, se desface, iar frustrarile mele se raspandesc in jur, ma otravesc si pe mine si poate-i otravesc si pe altii.
        Cu NR, ce sa zic… am mai repetat experienta asta cam de doua ori si jumatate (jumatatea fiind URR), asa incat am o foarte pregnanta senzatie de deja vu. Cred c-as putea scrie un articol despre ce urmeaza sa se intample cu Miscarea, dar n-ar fi unul vesel si angajant, asa ca nu l-ar publica nimeni.
        Cu siguranta ca sunt prea aspru in raport cu ce s-a intamplat pana acum; sunt insa asa pentru ca imi pare rau, cu anticipatie, pentru aceia care, cred eu, vor iesi ciufuliti si dezamagiti din toata povestea. Si-mi plang si mie insumi de mila, daca intelegeti ce vreau sa spun.

        @Vali. Toate cele de mai sus, si in special multumirile, sunt valabile si pt. dvs. Presupun ca sunteti traitor in Franta; marturisesc ca daca pana la „furor’ si „criant” si „genuin” am mai intuit cate ceva, de la „soteriologic” incolo m-ati bagat in ceata complet.
        La i) si ii) nu am nimic de comentat. Sper, sincer, sa aveti dvs. drreptate si sa ma insel eu. La iv), ma bucur.
        La iii) lucrurile stau putin altfel. In ceea ce priveste calitatea de fondator a d-lui Neamtu, o sa va spun o gluma, ca sa mai descretim fruntile.
        Zice ca in perioada colectivizarii in Suraia (un sat de razesi din Vrancea, pe care nu l-am ales intamplator, alegerea are un talc, pe ala vi-l spun altadata) venea mereu un tanar politruco-securist sa-i prelucreze pe tarani sa intre in CAP. Si, cum vorbea el mai avantat, orator excelent, vb dvs., se ridica badea Gheorghe si intreaba – Bine, bine, da’ unde-s pamanturile noastre???
        Ala tace malc, inghite in sec, se ridica si pleaca.
        Saptamana urmatoare povestea se repeta. Si iar se ridica badea Gheorghe si intreaba – Bine, bine, da’ unde-s boii nostri, si unde-s caii nostri???
        Treaba mai merge o vreme, cu badea Gheorghe intreband si de pluguri, si de iazuri, si de paduri si de tot ce mai facuse candva parte din viata razesului roman. Asa, buna-rea cum era ea, dar stabila si independenta.
        Apoi vine iar activistul de partid si iar le povesteste razesilor cate-n luna si-n stele… si la o vreme se ridica badea Vasile si-ntreaba – Bine, bine, da’… unde-i badea Gheorghe???
        Cam asa si cu dl. Neamtu. Bine, bine, e fondator… da’ unde-s ailalti doi fondatori??? Mai ales ca gurile rele spun ca, de fapt, ideea NR nu-i apartine d-lui Neamtu…
        In ceea ce priveste calitatile domniei sale, in mare parte ma abtin. Nu va contrazic, pentru ca nu-l cunosc, nu l-am vazut/auzit niciodata pe viu, la TV nu ma prea uit – cu siguranta nu la postul de inalta respiratie democratica si cultura politica de dreapta al d-lui Bondrea, aka Univ Spiru Haret, pana de curand gratulat ca dinozaur comunist – si deocamdata n-am motive sa doresc sa-l cunosc.
        Il stiu doar din ce scrie (scripta manent, parca, nu?). Dl. Neamtu scrie mult, ametitor, si, pe fond, prost. Incearca sa manipuleze si minte mult. N-am dubii asupra talentelor domniei-sale, inteligentei, talentului sciitorices, sarmului si culturii. Doar asupra caracterului si intentiilor.
        In opinia mea a devenit in timp record cel mai mare bolovan legat de picioarele Noii Republici – mai sunt niste pietre si pietricele, dar mai mici. Tineti-l pe dl. Neamtu in fruntea bucatelor si veti avea succesuri multe.
        v) Da, pot. Insa nu acesta este forumul unde putem discuta astfel de lucruri – nu e potrivit nici macar dpdv tehnic – iar pe forumurile NR sunt indezirabil, ca orice alta persoana insuficient de entuziasmata de maretia Miscarii si a Conducatorului.
        Solicitati-le celor de la Contributors adresa mea de e-mail si vedem unde si cum putem discuta.
        Ganduri bune si dvs… d-le Bucur?

        • Vă mulțumesc pentru replică.

          Câteva, ultime, mâzgălituri:

          1. Evident, nu sunt nici Baciu, nici Bucur, nici Gerula, nici descălecătorul Dragoș… Prin urmare, asum rândurile de mai sus ca pe un exercițiu de ficțiune conversativă.

          2. Mă încântă lăbărțat bucuria domniei voastre în marginea alineatului iv.

          3. Chestiunea cu ciocoii depistați de dumneavoastră în NR rămâne nebifată. Nu sunt membru în această organizație civică (viitor partid), așadar nu mă pot pronunța competent cu privire la resursa umană de acolo.

          4. Pot, totuși, să mă înscriu în fals față de portretul pe care i-l faceți lui Neamțu. Mie, de pildă, îmi place și cum scrie, și cum prestează la tribună. Mais il est vain de discuter des goûts… Dincolo de această simpatie, îl cunosc personal pe MN. Nu știu pe ce anume vă bazați când îl suspectați de grimase lăuntrice și de motivații impure. Bineînțeles, nici amplasamentul meu în raport cu el nu e un argument. Tot ce pot spune aici – cu titlu de convingere personală, deci failibilă – e că Neamțu nu e genul de om care să facă matrapazlâcuri de culise și să alerge, cupid, după hatâruri. De anticiparea orgolioasă a unei efigii nici nu mai vorbesc… Din contră, în elanul lui civic și în dorința lui de a regândi și repara migălos ambianța politică românească, transpar, uneori, optimismul torid ,naivitatea benignă, quijotismul.

          5. Îmi cer scuze pentru butaforia de.. ceață. Sotériologie… Quel mot de drôle!

          Numai bine.

          Vali

          • Aveti dreptate, v-am si confundat si, mi-am dat pe urma seama, oricum remarca era complet nelalocul ei. Scuze.
            Stilul e inconfundabil, iar soteriologicul dvs. a facut deja un adevarat furor (!) pe Contributors.ro, cum probabil o sa faca si aia cu incantarea labartata.
            In rest, cu dl. Neamtu si Noua Republica, om vedea. Timpul le lamureste pe toate, iar in cazul de fata e vorba de doar un an, poate chiar mai putin.

      • @ George Baciu

        Am urmat sfatul dumneavoastra si am citit materialul. Opiniile mele au ramas aceleasi.

        As dori sa imi explicati (la pagina 26, in partea de jos) cum vedeti dumneavoastra aplicarea in practica a afirmatiei: A venit poate vremea sa iasa „pe sticla” si cetatenii normali ai Noii Republici

        Si pentru a va simplifica argumentatia, haideti deocamdata sa uitam de acel „poate”, precum si de acel aspect, cu mult mai grav, cum ca nu toti cetatenii ar fi normali.

  14. Excelent articol, desi nu cred ca ideea republicana, in stil nord-american, pur reagan-esc, este aplicabila in Romania. Cultural si traditional, monarhia constitutionala ar fi mai potrivita drept forma de guvernamant. Romania s-a nascut Regat, toate idealurile generatiei pasoptiste (o Constitutie liberala, un Domn de orgine straina) au devenit realitate odata cu venirea lui Carol I. Monarhia ne-a dat o identitate europeana veritabila, a inceput munca titanica a modernizarii tarii si abandonarea „metehnelor” de vylaiet otoman.
    In ce priveste Alexis de Tocqueville, chiar acum lecturez lucrarea sa „The Old Regime and the Revolution”. Am ramas surprins in vreo doua randuri de cuvintele de admiratie ale autorului la cateva aspecte referitoare la sistemul monarhic francez pre-1789 comparativ cu criticile aduse unor aspecte legate de ideologia revolutionarilor republicani francezi (vezi dorinta de a crea o societate cu o singura clasa sociala).
    Multa stima!

  15. Cred ca indemnul, catre cei care scandeaza pe strazile Romaniei de luni de zile, de a trece in repertoriul lor de revendicari si dreptul si mijloacele legale pentru a controla si amenda prestatia alesilor sau numitilor in functii pentru servirea comunitatii , alesi locali, judecatori, politisti,parlamentari, este conditia obligatorie si suficienta pentru inceputul reformei statului. Cu reforme facute de reformatori de profesie, de vreo doua sute de ani, Romania este tot la coada Europei. Circul ultimului reformator este dovada la indemana ca reformatorul isi face reforma folositoare lui.Fie el,cel mai sarac si cel mai cinstit. Sau cel mai jucator.Sau cel mai intelectual.

  16. Imi pare rau dar imi scapa legatura intre scoala aroniana a carui reprezentant este intre altii si Pierre Manent si ideile promovate de noua republica sau de nucleul dur al GOP in state. In Franta laicitatea si protectia sociala fac obiectul unui consens, era cazul la Aron si este cazul la majoritatea filozofilor afiliati institutului care ii poarta numele.

  17. Republica romana s-a nascut dintr-un viol. Prin ceea ce faceti d-le Tismaneanu, va situati in aceeasi barca cu Ion Iliescu. Samanta din care vreti sa rasara noua d-tra republica, e la fel de gaunoasa ca o nuca stricata, iar pamantul din jurul ei e impanzit de noi securisti.

    • @ Florin Vlad

      Nu sunt un monarhist, insa il respect pe regele Mihai, asa ca nu o sa va raspund folosind analogia dumneavoastra, despre cam cum isi joaca rolul regele acum.

      Recititi fara patima articolul si comentariile – din ele vor razbate ,printre altele, si un adevar dureros. Ca nu la cei care ne-au guvernat, care ne guverneaza sau care ne vor guverna e marea problema, ci la noi.

      Personal, domnul Tismaneanu si alti autori de pe acest website ma stimuleaza sa ma gandesc la ce variante avem pentru a avea o viata mai buna. Am incercat sa invat ceva din comentariul dumneavoastra, si – cu parere de rau – nu am avut ce invata.

  18. Dragilor, absolut toate problemele serioase de discutat trebuie lasate, momentan, pe planul doi. Tot ceeace ne dorim toti sa realizam NU VA PUTEA FI REALIZAT pe un teren contaminat DEOSEBIT DE PUTERNIC DE INFRACTIONALITATE LA TOATE NIVELURILE, DE CRIME DE TOATE CATEGORIILE !!! Orice demers implica costuri materiale care, in lipsa unei asanari radicale la toate nivelurile societatii , va fi TOTAL INUTIL SI SCUMP.. Nu putem construi nimic trainic pe un teren mlastinos si infect. Banii necesari se vor scurge intr-o gaura fara fund. Sa incepem cu pregatirea bazei. Inchisori, trupe de elita triate la sange de legaturi dubioase, magistrati BINE curati si puternic determinati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro