vineri, martie 29, 2024

Ideologii lovite cu toporul

De ceva vreme am intrat şi noi în faza de contestare a ideologiilor.

Să nu vă speriaţi, nu am ajuns la vreo fază de mare fineţe în care să dezbatem diferenţe între ideologii sau posibilitatea sintezei lor. Nici măcar nu avem bătălia dintre stânga şi dreapta sau discuţia despre alte forme de agregare. Dacă ar fi aşa, înseamnă că am fi ajuns la vreo fază de normalitate.

Nu, la noi este vorba de lovirea ideologiilor în cap cu toporul. Aşa cum s-a făcut adesea cu fenomenele de spiritualitate în vremurile de dinainte: metafizica, sociologia sau estetica, cibernetica sau meditaţia trancedentală. Adică, vin nişte tipi într-o zi şi anunţă în piaţa publică: dacă teoria nu se potriveste cu practica – asta e!, cu atât mai rău pentru ea! Mai sar şi alţii pe la televiziuni sau radiouri şi aprobă prostiile acestea ca şi cum ar fi nişte mari şi revoluţionare imperative ale momentului. Aşa am ajuns acum la relativizarea stângii sau a dreptei, la eliminarea şi aneantizarea lor. Pentru o guvernare care trebuie dată jos, se spune că nu mai contează aceste fineţuri, trebuie o coaliție indiferent cine se aliază cu cine, trebuie să fie aduşi trădători, racolaţi, mercenari. Nici migraţia politică nu mai este un păcat! Imperativul pragmatic al momentului conţine o moralitate intrinsecă.

Nu discut asupra guvernării, ar merita dată jos pentru foarte multe motive care ţin de eficienţă, comunicare şi măsurare a performanţelor, nu mai vorbim de comunicarea execrabilă, asimilabilă unei adevărate sfidări publice.

Dar modalitatea prin care se renunţă chiar şi la discuția despre respectul ideologiilor este periculoasă. Politica este lăsată fără repere şi fără urmă de criterii sau moralitate. Chiar să nu conteze nimic altceva, doar preluarea puterii să se poată justifica în sine?

E adevărat că nu noi am inventat sfârşitul ideologiilor, iar politicienii noştri, cu câteva excepţii care sunt neglijabile cantitativ, nu i-au citit, cu siguranţă, pe Fukuyama, pe Daniel Bell, Raymond Aron, Paul Ricoeur. Mulţi teoreticieni au încercat să contrapună ideologia ştiinţei şi să arate cât rău au făcut ideologiile în istorie, dar discuţia filosofică nu are mari şanse să ajungă în zona polemicilor politice. În ultimele decenii succesul cel mai mare l-a avut Francis Fukuyama care a prevăzut sfârşitul istoriei ca finalul evoluţiei ideologice a umanităţii şi universalizarea democraţiei liberale ca formă finală de guvernare. El vede liberalismul modern ca fiind ideologia de la sfârşitul istoriei, prevestind de fapt triumful unei ideologii parţiale. În ultimii ani şi el a început să se îndoiască şi să aducă unele corecţii profeţiilor din 1989, dar a rămas încă pe piedestalul unei iluzii aşa cum odată făcuseră şi Hegel sau Marx.

Cea mai justă poziție o are, în viziunea mea, Paul Ricoeur care demonstrează că ideologiile nu pot să dispară pentru că grupurile sociale au nevoie “de a-și da o imagine de sine, de a se reprezenta, în sensul teatral al cuvântului, de a juca și a se pune în scenă”, ele fiind variate forme ale motivaţiei sociale, ce fac posibile teorii și reprezentări globale ale istoriei şi integrarea unor grupuri în istoria totalizatoare.
Pe urmele unor teorii mai mult sau mai puţin savante, putem observa că într-o lume a crizelor si schimbărilor rapide, într-o perioadă de bombardament informațional, oamenii au nevoie de interpretări coerente şi mai ales de sisteme articulate de informaţii, valori, imagini. Ideologiile oferă repere simple, au făcut parte din educaţia de la nivelul şcolii şi familiei, le avem în subconștientul cultural identitar, chiar dacă nu ne dăm seama
Ideologiile concentrează un conţinut mitologic, aspiraţii şi idealuri, bazate pe nevoi, oferă interpretări şi orientează spre anumite tipuri de acţiuni. Doar marxismul a putut crede în utopia că stiinţa și refexia ei în constiinţa publică, vor putea înlocui celelalte ideologii sau sisteme de credinţe.

Discuţia privind ideologiile revine în comunicarea publică despre necesitatea unei alianţe unite a opoziţiei. În discuţia despre posibilitatea unei alianțe dintre PSD, PNL şi PC apar zilnic profeţi la televizor care spun că nici nu trebuie să ne gândim la diferențe ideologice, că este urgent să se facă o alianţă. Distinşi intelectuali au spus în direct, la ore de maximă audienţă, că nu este nevoie nici măcar de un program de guvernare, că trebuie oprită guvernarea Băsescu, iar restul se va rezolva de la sine. Înțeleg necesitatea alianței şi imperativul pragmatic al schimbării, nu înţeleg de ce schimbarea nu poate fi făcută cu conștiinţa că trebuie să respectăm anumite diferențe ideologice pentru a le lua în calcul şi a încerca să le rezolvăm prin negocieri sau programe.
Ideologiile nu sunt moarte așa cum, din nefericire, cred foarte mulţi. Ideologiile setează o serie de incompatibilităţi care dinamitează alianţe când nu te aştepţi. Ideologiile sunt sisteme de valori, în funcţie de ele oamenii se adună în jurul partidelor, în funcţie de ele şi românii îşi setează tot felul de aspiraţii. Politicienii cred că ei sunt cauza pentru care oamenii votează un partid, că nu contează nimic altceva, dar se înşeală. Ei sunt consideraţi de către oameni exponenţi-tipici pentru anumite valori, chiar dacă ei nici măcar nu s-au gândit la ele. Uneori, liderii resping ideologiile din gelozie, vor să fie doar ei cei iubiţi. Ideologiile sunt adevărate proiecte în sine, iar interesele liderilor se pot ciocni, câteodată, de interesele pe care le conţin ideologiile. Uciderea ideii de puritate ideologică sau nevoia de proiect ideologic se poate face uneori exclusiv în beneficiul momentan al unor lideri politici. Unii lideri constienţi că au o slabă legitimitate internă sau externă încep să se auto-proclame singuri stăpânitori peste partide, dincolo de valori, considerându-se aspiratoare de voturi.
Revenind la alianţă, se poate ajunge la o alianţă PSD-ACD, PSD şi Ponta nu prea au de ales cel puţin aşa crede toată lumea. Deja PSD este de 6 ani departe de putere şi, recent, odată cu proiectul candidaturii lui Geoană, a renunţat la vrabia din mână pentru cioara de pe gard. E adevarat că există și o presiune externă, din societatea civilă, să accepte o alianţă cu PNL. Poate mai sunt variante, dar nu mai are nimeni timp să stea şi să cugete. Nu va fi însă foarte uşor de făcut. De semnat este simplu, dar nu este vorba doar de posibilitatea de a gasi un limbaj comun între Crin Antonescu și Victor Ponta. Dacă se va face un proiect de societate sau un program de dezvoltare, ar putea să dureze această alianţă. Ar trebui să se facă mai mult pornind de jos, nu doar prin decret. Trebuie să fie luate serios în calcul elementele de ideologie care separă, de 20 de ani, stânga de dreapta. Oamenii vor cere o explicaţie legată de asta. Și cei care se cred de stânga şi cei se autoidentifică de dreapta nu sunt idioți, pot înţelege că este nevoie de o lucrare comună. Dar să fie amestecaţi prin decret, pe ideea că nu contează ideologiile, că este o prostie să ţinem la identitatea ideologică, după ce 20 de ani i-am pus să se urască unii pe alții tocmai datorită acestei diferențe, ar fi prea mult. Pot accepta pe moment, dar nu va rezista mult această iluzie. A trata oamenii cu respect în politică înseamnă şi căutarea de a le cere permisiunea, chiar dacă acest lucru este doar consultativ. Nu este mare lucru, singura exigenţă este legată de faptul că nu trebuie să le spui că tot ce știu ei despre politică, adică ce tu le-ai spus timp de doua decenii, nu mai este valabil începând de mâine. Dacă încerci o șmecherie de sofistică sau o argumentare persuasivă oamenii s-ar putea să accepte spunând „uite ce frumos a vorbit domnul politician!”. Dar să nu argumentezi şi să te faci că nu există nimic în capul oameniilor în materie de vise, iluzii, fantasme este o violenţă gratuită care nu poate avea succes pe termen lung.

În Europa idealurilor ideologice moştenite din trecut până şi porcul este asomnat cu grijă, însă, în România, ideologiile sunt lovite cu toporul şi căsăpite în stradă de măcelari care nu ştiu ce fac. Sunt tranșate ca focile din filmele ecologiştilor ce folosesc zapada albă a Nordului ca fundal, diferența e că în cazul nostru nimeni nu leşină în faţa televizorului.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Ideologiile n-au murit… Cel putin n-au murit de unele singure. Au fost ajutate sa moara de niste elite (vulpi or lei) carora nu le pasa de asa ceva, ci doar de puterea la care vor sa acceada, pentru a pune mana pe privilegiile politico-economico-reputationale ce tin de detinerea acestei puteri… Cu alianta contra naturii, stanga-dreapta, PNL-PSD-PC acest lucru este mai mult decat evident in spatiul politic romanesc…

    Din nefericire, aceasta alianta anaturala are acces la o puternica infrastructura massmedia prin care (crede ca) poate dirija/controla gustul electoral. Problema cea mare, si pe care alianta anaturala nu o vede, este ca massmedia centrala si-a pierdut din forta ce o avea acum un deceniu. Aceasta medie este acum contrabalansata de retelele de socializare, blogurile, twitter-ul si alte asemenea medii, pe care media centrala nu le poate controla prea bine (nu inca). Calculul PNL de a se alia cu PC (care n-are decat antene) este complet eronat tocmai din aceasta cauza: blogurile etc. influenteaza din ce in cel mai mult preferintele electorale (vezi si cum WikiLeaks a inceput déjà sa darame guverne)…

  2. Pe de alta parte… Se poate observa cum teoria lui Deleuze (si Guattari) referitoare la aparitia „societatii controlului” este cat se poate de reala… Ma refer la faptul ca ideologia (crezul ideea intr-un fel de lume, sistemul de valori) a devenit nimic altceva decat un instrument utilizat in controlarea ad absurdum a maselor… Politicienii pot oferi orice fel de ideologie maselor, atat timp cat se mentin la butoanele de comanda ale societatii… cam trist, nu?

  3. Buna seara:

    Foarte interesant articol. Este probabil ca ideologiile „tari” trec printr-o criza greu de negat, ca universalismul mesianic al utopiilor revolutionare si-a epuizat (nu stim pentru cata vreme) potentialul magnetizant. Dar nu se poate vorbi de decesul proiectelor ideologice, de moartea utopiilor etc As aminti aici cartea lui B.-H. Levy, „Cadavrul rasturnat” despre situatia ideologica a stangii in Franta (trad. rom. de Ioana Ilie, colectia „Constelatii”, Ed. Curtea Veche).

    In Romania trebuie testat cat de „de stanga” este stanga, cat de „de dreapta” sunt partidele ce se revendica din traditia dreptei democratice etc Cristalizarile ideologice reale intarrzie inca. Dar pactizarile transideologice subite, salturile mortale de la un pol la altul, fara explicatii, fara dezbateri serioase, nu pot decat pune sub semnul intrebarii loialitatile principiale ale diversilor actori poliitici. Tocmai de aceea mi se par salutare eforturile de a construi o comunitate reflexiva crestin-democrata. La fel, actualele acrobatii ale conducerii PNL ar trebui sa ne faca sensibili la ce intelegem prin valori liberale, ce inseamna sinteza liberal-conservatoare, cum se pot articula discursuri in care traditiile doctrinare sa nu fie concesionate unor interese conjuncturale. O tematica importanta nu doar pentru PSD ori PNL, ci la fel de urgenta pentru PD-L. Cum spunea un autor clasic francez: „Ce qui se pense clairement, s’enonce clairement”.

    Cu bune ganduri,

    Vladimir Tismaneanu

    • Buna seara,

      totalmente de acord cu comentariul. Incerc si eu sa măsor cristalizarile si autopozitionarile de stanga si dreapta, Confuzia este totala, avem mai mult niste propensiuni emotionale spre anumite grupuri politice concrete. Dar dincolo de consistenta doctrinara aceste tipare subiective sunt un fel de profetii care se autorealizeaza. Este greu de gasit principii unificatoare si datorita modului in care structurile sociale sunt neasezate, autopozitionarea iluzorie pe scara venitului si lipsa unei clase de mijloc fac posibile polarizari în functie de discursuri sau etichetele pe care si le pun liderii. Cu toate acestea, in ultima vreme apare un clivaj mai clar pe o linie ideologica.
      O sa scriu despre asta fiindcă am realizat recent mai multe studii empirice despre relevanta demarcatiei stanga – dreapta.

      Multumesc pentru comentariu si multe salutari Domnule Tismaneanu

      cu respect,

      Vasile Dancu

      • Buna seara:

        In consens cu abordarea Dvs, semnalez aici excelenta carte a profesorului Stephen Hanson de la University of Washington (Seattle), „Post-Imperial Democracies: Ideology and Party Formationin Third Republic France, Weimar Germany, and Post-Soviet Russia” (Cambridge University Press, 2010). Adoptand o perspectiva weberiana asupra rolului constelatiilor ideatice in dinamica sociala, teza lui Hanson este: „ideology is a necessary condition for political party formation in situations of intense social uncertainty”. O carte care ar merita cunoscuta si, eventual, tradusa.

        Cu bune ganduri,

        VT

  4. Mie mi se pare putin cam fortata plasarea, in aceeasi propozitie, a PSD si a conceptului de „societate civila”, si cu o legatura intre ele, in sensul ca cea de-a doua exercita presiuni asupra primilor. Sa mai adaugam si propozitia precendenta, cea cu PSD, cel aflat de 6 ani departe de putere, pentru ca a renuntat la „vrabia din mana”. Sa nu ma intelegeti gresit, domnule Dancu, oricat de mult as intelege pragmatismul politic, sunt unele figuri din cale afara de pestilentiale ca sa nu imi ridic serioase semne de intrabare.

  5. nea Vasile, cred ca e prea simplist, in lumea complexa de azi, sa vorbesti de ideologiile traditionale stg.-dr. As zice mai degraba ca partidele au niscaiva repere, care nu trebe sa intre neaparat in schema ideologica clasica. Ma uit la politica germana, sunt 5 partide, e greu de spus, cu exceptia Linkului, ce orientari au celelalte, au inclinatii, ca sa spun asa, e un amestec de stg.-dr cu numitor comun pragmatismu.
    Ca anumiti analisti, profesori incearca sa bage cu forcepsu diferite partide in niste casute de ei inventate, e adevarat.
    Asta nu-nseamna ca mi se pare buna „coalitia” PSD-PNL, din contra asta duce la pierderea reperelor. Din (ne)fericire electoratu nu prea urmareste aceste fineturi, 90% e concentrat sa-si cistige existenta, a renuntat de mult la studiu partidelor, iar restu… ce sa faci cu 10%?

  6. „A trata oamenii cu respect în politică înseamnă şi căutarea de a le cere permisiunea, chiar dacă acest lucru este doar consultativ. ”
    Cum sa faca PSD si PNL sa consulte oamenii ce ii sustin si sa le ceara permisiunea?
    Daca va referiti la congrese , stii cu siguranta mult mai bine decat mine ce fel de democratie functioneaza in partide, iar daca este vorba de mai multe explicatii dupa care sa intervina masuratori sociologie, atunci imi permit sa intreb:
    Cum si ce ar putea explica PNL si Antonescu care au tratat-o cu excluderea pe MOna Musca ca e necesar si sa-si renege toate imperativele categorice de dragul ajungerii la putere cat mai urgent?
    Mai bine ca explica doar ca Basescu trebuie alungat imperativ si cine crede bine cine nu ….Dumnezeu cu mila!

  7. Da, e grav ca nu se discuta despre ideologii. despre clarificarea pozitiilor. Interesant insa ca nici Dincu nici Tismaneanu nu aduce vorba de migrarea lui Basescu si Boc dinspre stanga inspre dreapta. Asta cum se explica?

    • la un congres oarecare s-au prezenta motiuni ideologic divergente. Congresul a votat. Unii au plecat (Sassu, Dragnea etc) altii au ramas. E ceva imoral in asta? La Bad-Godesberg -retine anul 1949- social-democratia germana a facut o schimbare majora. A devenit prin asta Helmuth Schmidt o persoana care trebuie blamata? sau Willy Brandt? putem compara ideologic stanga italiana cu cea a lui Berlinguer? sau socialistii francezi de azi cu cei ai lui Guy Mollet? pana si comunistii chinezi vireaza incet-incet

      • Alianta D.A. s-a constituit in vremea cand PD-L (pe atunci PD) era un partid de stanga, inregimentat in Internationala Socialista, cu exponenti (inclusiv actualul premier „de dreapta”, Boc) care clamau „viziunea de stanga” a partidului. Asadar, am avut de a face cu o combinatie (PNL – PD) si mai „discutabila” din punct de vedere ideologic decat cea de astazi, dintre PNL si PC, si la fel de „discutabila” ca posibila viitoare alianta cu PSD.
        PRAGMATIC, o opozitie unita nu este deloc un lucru rau (mai ales in actiuala conjunctura), iar oficializarea la tribunal a acestei unitati transmite un mesaj catre electorat, dar inchide si portita unui eventual viitor refuz al lui Basescu de a recunoaste o majoritate „care nu este inregistrata la tribunal” (Basescu a rercurs, deja, la un asemena pretext mizer in 2009).
        De aceea, IDEOLOGIC, sustinatorii si propagandistii PD-L nu ar trebui sa se lanseze in „critici dure pe motiv de incompatibilitate ideologica” la adresa opozitiei. Dar, la fel ca minciuna, pentru propagandistii de partid, „memoria are picioare scurte”

        • ”Ori suntem… ori nu mai suntem…” zicea baiatul ultramediatizat pe Youtube la ”Perversa de pe Tg-ocna”.Asta este problema generala a romanilor.
          Dar de la ”analisti” ne asteptam la (cat de cat consecventa), nu de altceva dar sa-si procure niscaiva credibilitate in analizele lor chiar daca sunt ”pro domo”-vezi raspunsul lui Tismaneanu
          ”Tocmai de aceea mi se par salutare eforturile de a construi o comunitate reflexiva crestin-democrata”.
          De aceea gasesc foarte logice argumentele tale, la care ar trebui invitati sa raspunda toti ”contributorsii” sau sa recunoasca ca sunt un ”Think-Thank” oranj.

      • Inca ceva: a face o alianta – chiar si cu un partid situat, ideologic, la antipozi – nu este acelasi lucru cu „a vira” (incet sau brusc) ideologic catre „antipozi”. O alianta nu implica „viraje ideologice”.

  8. Foarte bine este pusă problema. Într-adevăr, politicienii sunt dominaţi de mentalitatea de galerie sportivă, convinsă că victoria echipei favorite se poate cataliza cu petarde, ouă clocite şi brichete aruncate în teren, cu tobe, vuvuzele, imprecaţii şi body-painting. Se vede asta după frecvenţa contestării la CCR a multor acte normative, (nu din punct de vedere ideologic-doctrinar, ci mai ales procedural) după chiul, tărăgănare şi boicot în Parlament. Cu alte cuvinte, de 6 ani încoace, galeria condusă de alde Sergiu Andon & Co poluează întregul proces democratic, căutînd în mod egoist ţinte care să satisfacă propriul ei pragmatism. Pragmatismul nu e o valoare. Poate fi cel mult o virtute, dacă nu un defect. Însă chiar de-ar fi o virtute, el e grefat doar pe valoarea banului şi nu poate acoperi flagranta micime de caracter a oligarhiei.

  9. Felicitari domnule Dancu pentru articol, si va multumesc ca va exprimati public opinia disonanta cu linia impusa „de la centru”.

    E reconfortant sa vezi ca mai exista si in PSD politicieni liber cugetatori, si nu doar yes-meni avizi de putere.

  10. In Romania ,corespondenta intre titulatura unui partid si ideologia pe care o presupune acea titulatura este inexistenta, pentru simplul motiv ca partidele nu sunt create in mod real pe baze doctrinare . Create la inceputul anilor ’90 ,partidele politice din acea perioada au avut rolul de a da iluzia romanilor ca au parte de o societate pluralista ,in care se regasesc toate curentele politice importante din europa , in fapt organizatorii evenimentelor din decembrie au controlat aceste partide pentru a nu permite devierea Romaniei de pe traseul ce-i fusese stabilit ,respectiv in zona de influenta a Rusiei.Ulterior grupuri de politicieni cu convingeri pro europene s-au desprins din acel „conglomerat monolitic” si au format partidele din jurul actualei puteri. Partidele din Romania nu au viziuni doctrinare , ele au tinte puntuale : ancorarea ,respectiv , eliberarea, Romaniei din „zona de protectie ” a Rusiei .Iata de ce o alianta intre sociali democrati , liberali ,conservatori si nationalisti, nu este disfunctionala . Politicienii care in opinia publica sunt asociati cu partidele din opozitie ,nu sunt decat o ” interfata ” a unor personaje potente financiar ,cu capacitate de manipulare prin intermediul posesiunilor lor din media romaneasca, personaje care la randul lor ,raspund unor comandamente straine.Peste aceasta structura se suprapune jocul intereselor clientelare , de grup sau private , adeseori transpartinice. Acest tip de politicieni ,a devenit un balast pentru Romania , aflata pe drumul construirii unui stat modern europen ,capabil sa asigure in mod real sanse egale pentru fiecare cetatean al ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro