Home » Interviu »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »social-democratie » Citesti:

Interviu cu Valeriu Stoica. ”Sper că nu se vor ostiliza atât de tare relațiile între USR-PLUS și PNL astfel încât să nu fie posibilă colaborarea la locale.”

Idei principale:

  • Despre relația cetățean-stat. Statul arată după cum arată cetățenii săi. ”Dacă noi vrem din partea statului miracole, înseamnă că nu suntem cetățeni. Suntem eventual credincioși. Cetățeanul, ca termen al relației stat-cetățean, este un participant. Statul arată cum arată cetățeanul.”
  • Toate instituțiile și autoritățile statului trebuie să aibă imaginea clară a intereselor indivizilor reali și să se ocupe de interesele și siguranța lor.
  • E nevoie ca să reconstruim clasa politică. Și nu vom reforma clasa politică dacă nu vom avea o cultură politică la nivelul cetățeanului și la nivelul societății civile.
  • S-a născut o nouă cultură civică în societatea românească ”În urmă cu doi, trei ani s-a întâmplat ceva care e cu totul remarcabil și care poate să fie în viitor acest mit fondator, de care avem nevoie. În ianuarie 2017, cetățenii României au ieșit în stradă pentru idei. Nici pentru pâine, nici pentru lapte, ci pentru idei.”
  • Nu putem reseta statul apăsând pe un buton. Resetarea statului însemnă mai întâi o reconstrucție a clasei politice.
  • Ce se întâmplă dacă candidatul PSD la prezidentiale nu intră in primul tur? Apare un mare risc ca Iohannis să facă o apropiere de PSD.
  • O ostilizare a relațiilor dintre PNL și USR-PLUS la prezidețiale ar putea însemna un dezastru la alegerile locale.
  • PNL ar putea să rămână partidul de dreapta iar USR, după ce PSD ajunge la nivel de partid minor, ar putea să ocupe partea stângă.

*

Există în societate un sentiment destul de comun că ”revoluția” din 1989 nu s-a terminat, nu e deplină. Aveți aceeași senzație?

Da, doar că nu mi se pare nimic ciudat. Nici o revoluție nu e completă. Dacă ne gândim la revoluție ca fiind un proiect, gândit de la început și care trebuie finalizat, atunci nici o revoluție nu e terminată. Nici o revoluție nu își îndeplinește toate obiectivele. Și nu vorbesc doar de revoluția de la 1989 – accept termenul dumneavoastră de revoluție, chiar dacă e discutabil. Nu s-a împlinit nici revoluția de la 1848.

Cred că întrebarea aceasta trebuie privită din perspectiva relației cetățean-stat. Apoi, trebuie să adăugăm și grila din care privim relația cetățean-stat. Eu am și scris împreună cu Dragoș Aligică despre aceste lucru – poate aș revizui un pic ceea ce am scris atunci. Este o relație cu doi termeni și nu cred că e bine să ne referim doar la un singur termen al relației. De obicei lumea se referă la stat. Vorbim de statul eșuat, de statul care nu ne reprezintă. Dar nu e bine să vorbim și de celălalt termen al relației? Despre cetățean. Parafrazând, aș spune că avem statul pe care îl merităm.

Dacă noi vrem din partea statului miracole, înseamnă că nu suntem cetățeni. Suntem eventual credincioși. Cetățeanul, ca termen al relației stat-cetățean, este un participant. Statul arată cum arată cetățeanul.

În cartea pe care am scris-o cu Dragoș Aligică, Reconstrucția Dreptei, am vorbit de patru rupturi între cetățean și stat. Acum aș reformula, nu este vorba de patru rupturi, ci de patru neîmpliniri ale unui proiect politic. Mă refer la proiectul democrației constituționale.

Dacă ne raportăm la capătul drumului, acest proiect este doar ipotetic, ideal. Nimeni nu a ajuns la capătul drumului. Democrația constituțională este un proces. Ca urmare, relația dintre cetățean și stat se construiește și se reconstruiește în cadrul acestui proces, la nesfârșit. Fukuyama s-a înșelat când a spus ca istoria are un sfârșit. Istoria nu are un sfârșit. Ar putea să aibă sfârșit democrația constituțională, ca sistem politic. Ar fi dezastruos să se întâmple asta. Există multiple amenințări ale ei.

Revin la cele două perspective din care putem privi această relație stat-cetățean. Trebuie să avem mereu în vedere că sunt doi termeni ai relației. Statul este imaginea cetățeanului și cum este cetățeanul este și statul. Pentru un alt tip de stat, trebuie să avem și un alt tip de cetățean. Pentru că până la urmă democrația constituțională presupune reprezentare. Democrația constituțională este reprezentativă. Nu știu dacă ați citit cartea excepțională a lui Alin Fumurescu despre compromis, care este o carte de fapt despre reprezentare. Dacă ne referim la termenii folosiți de el în carte, la noi, din păcate, în acest proiect de construcție a democrației constituționale încă n-am ajuns la etapa în care să avem reprezentare ascendentă. Nu avem nici măcar reprezentare descendentă, pentru că este uneori hazliu să spui ca statul român reprezintă poporul ca entitate abstractă sau reprezintă o realitate transcendentă. E mult prea subtil pentru cei care lucrează pentru statul român să gândească în acești termeni. Cum noi, în România, pe vremea când apărea toată literatura politică din Europa continentală și din Anglia ce genera aceste idei de reprezentare ascendentă și de reprezentare descendentă, abia începeam să scriem cronici, e greu să pretinzi să avem rapid o democrație ideală în care reprezentarea ascendentă să fie asigurată. Ce înseamnă asta?

Înseamnă ca toate instituțiile și autoritățile statului să nu facă altceva decât să aibă imaginea clară a intereselor indivizilor reali. Cei din autoritățile publice nu se reprezintă nici pe ei înșiși, nu reprezintă nici un dumnezeu, nici poporul român ca entitate abstractă. Ei ar trebui să îi reprezinte pe indivizii reali. Cu problemele lor, cu interesele lor, cu temerile lor, cu speranțele lor.

Între indivizi și stat există ceea ce s-ar numi societate pur și simplu. Și la fel, poate exista, apoi, un alt strat, al societății civile…

Din momentul în care sistemul democrației constituționale generează o clasă politică profesionistă este obligatoriu să avem și un pandant al clasei politice. Adică societate civilă. Când am spus că avem statul pe care îl merităm m-am gândit că, pe de o parte, cetățenii trebuie să fie atenți la acest raport de reprezentare și să vadă dacă sunt cu adevărat reprezentanți și ce sancțiuni ar aplica când nu sunt reprezentați. Pe de altă parte, pentru ca cenzura cetățenilor să fie eficientă, e nevoie de instituții ale societății civile. Există un dublu proces de construcție instituțională. Pe de o parte este construcția societății politice și pe de alta construcția societății civile. Nicăieri nu există această construcție perfectă, ideală.

Ceea ce este important este să vedem; oare chiar am eșuat cu totul? Termenii aceștia dramatici pe care îi folosim, deziluziile imense pe care le avem sunt toate justificate? Eu cred că nu.

Revenind la ceea ce spuneam mai devreme, nu mai cred că termenul de rupturi între cetățean și stat este cel potrivit. În momentul conceperii statului român modern, el a fost o democrație bazată pe vot cenzitar. Deci, o bună parte din cetățeni erau excluși de la vot și, prin urmare, nici nu aveau rangul de cetățean. Ulterior, s-a făcut pasul spre votul universal, dar și acesta era un vot doar pentru bărbați, nu și pentru femei. Dar și atunci statul ce s-a creat nu i-a reprezentat nici măcar pe cei ce votau. A fost cea de-a doua neîmplinire a democrației constituționale. A treia neîmplinire a fost o ruptură propriu-zisă, o ruptură deplină, cea produsă în vremea comunismului, între cetățeni și stat. A patra neîmplinire e reprezentată de perioada de după 1989. Este limpede că clasa politică formată mai ales în perioada pe care o numesc Iliescu nu a avut deloc această motivație – esențială – a reprezentării cetățenilor. Și nu a avut motivația de a răspunde intereselor acestor cetățeni. Din păcate, clasa politică creată în epoca Iliescu, formată până la intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, a fost o clasă politică a cărei prioritate a fost controlul resurselor în folos propriu. După intrarea în NATO și în UE acest mod de a fi al clasei politice nu mai putea să fie validat.

Dar a supraviețuit.

Nu a mai fost validat din exterior. Și a început ciocnirea între modul de a face politică specific tranziției și modul de a face politică specific organizațiilor care ne-au acceptat ca membri: NATO și Uniunea Europeană. Iar acum asistăm la această fierbere a clasei politice care este supusă unei transformări. O transformare care nu a început din lăuntrul clasei politice, ci din afara ei. Pe de o parte dinspre Uniunea Europeană și NATO, iar pe de altă parte dinspre justiție către puterea legislativă și executivă. E nevoie ca să reconstruim clasa politică. Nu vom avea alt fel de stat și nu vom împlini proiectul democrației constituționale în care autoritățile să reprezinte efectiv cetățenii, dacă nu vom reforma și clasa politică. Și nu vom reforma clasa politică dacă nu vom avea o cultură politică la nivelul cetățeanului și la nivelul societății civile. Acestea sunt lucruri aproape la fel de clare ca niște axiome matematice. Faptul că nu sunt văzute este dovada unei orbiri.

Dar clasa politică arată astăzi mult mai rău decât clasa politică de pe vremea lui Iliescu. Nu e așa?

Aceasta este o iluzie.

Oamenii care populează Parlamentul, majoritatea lor, sunt mult mai slabi decât cei dinainte. Este o părere generală. E de ajuns să vedem cum se comportă.

Da, dacă ne raportăm la persoanele publice care ies în față, prin comparație, perioada aceea câștigă. În toate partidele politice, liderii de acum au un calibru inferior aceluia pe care îl aveau liderii din perioada 1990 – 2000. Dar asta nu înseamnă că era mai bună clasa politică din acea perioadă. Mai întâi, pentru că mai bine de jumătate dintre oamenii politici, partea care a fost de stânga, de nuanță post-comunistă, și care a fost condusă de Ion Iliescu, a amânat demararea proceselor economice, democratice și de reorientare internațională a României timp de 10 ani. Deci, prin prisma rezultatelor, acea clasă politică nu a fost prea bună. E adevărat că până la urmă s-a făcut un compromis, iar compromisul a fost acela de a se accepta formal criteriile NATO și UE, dar cu o întârziere de 10 ani. Faptul că au înțeles pe ce drum trebuie să mergem, chiar cu o mare întârziere, este singurul lucru bun și adevărat pentru acea clasă politică, de la acel moment. Dar s-a crezut că putem merge pe drumul acesta cu vechile obiceiuri. Iar acest lucru e impardonabil. Nu se poate. Sper că acum, clasa politică în formare nu va mai avea același obiceiuri.

Îmi amintesc de o relatare a pictorului C.D. Rosenthal, din preajma anului 1848, care, fiind chemat sa facă portretul unui boier român din București, ajunge în casa acestuia cu oră mai devreme. Și găsește o ceată de boieri stând pe perne și trăgând la narghilea, în halate turcești. Când ieșeau în lume, boierii își schimbau felul cum arătau, erau tunși și cu barba tăiată, purtau costume franțuzești, dar în intimitate păstrau obiceiurile turcești…

Da, e o imagine tipică pentru România.

Totuși parcă înainte nu existau atâtea scandaluri cu politicieni,,,

Da, multă vreme, din cauza unei ”monstruoase coaliții” între presă, oameni politici și oameni de afaceri, dedesubturile modului în care funcționa clasa politică până în 2007 nu erau prea vizibile. Asta dădea impresia că lucrurile sunt acceptabile. Ei bine, după 2007, toate acele lucruri care erau în subteran au început să iasă la iveală. Spuneți că acum lucrurile sunt mult mai rele ca înainte. Nu sunt de acord. Ceea ce avem acum este un produs al cauzelor de atunci.

Aș reveni un pic la prima întrebare, ca să înțeleg bine. Revoluția Franceză este un mit fondator al Franței, revoluția din 1989 nu prea e…

Este adevărat, Revoluția Franceză a fost generată de o mișcare intelectuală care a durat peste un secol sau mai mult. Este greu să găsești un mit fondator al democrației constituționale în Romania. Singurul care poate fi avut în vedere este Revoluția de la 1848. Acela este singurul mit fondator al democrației constituționale din România. De acolo încoace, am avut perioade de construcție lentă a instituțiilor democrației constituționale, urmate de perioade cu mari reculuri. După 1990 am avut șansa, și încă o avem, să ne construim propriul mit fondator. Am și spus că avem nevoie de un nou pașoptism. El nu s-a născut până acum câțiva ani.

În urmă cu doi, trei ani s-a întâmplat ceva care e cu totul remarcabil și care poate să fie în viitor acest mit fondator, de care avem nevoie. În ianuarie 2017, cetățenii României au ieșit în stradă pentru idei. Nici pentru pâine, nici pentru lapte, ci pentru idei. Dreptate, adevăr. În august, anul trecut, români din toată lumea au venit în România, nu pentru chestiuni materiale, ci pentru niște idei. Rezultatele la alegerile europene demonstrează că nu a fost întâmplător ce s-a întâmplat atunci.

Se naște o adevărată cultură civică. Iar dacă statul arată cum arată cetățenii, atunci acest tip nou de cetățeni care se naște acum va determina și un nou tip de stat. Aștept cu mult interes alegerile ce vor urma. Cu multă curiozitate și cu o oarecare teamă.

Președintele Iohannis, după ședința CSAT, spunea ca e nevoie de o ”resetare” a statului. Ce ar putea însemna o resetare a statului?

O resetare a statului ar fi determinată mai întâi de o resetare a clasei politice. Resetarea statului nu înseamnă o apăsare pe un buton. Dacă vedem resetarea astfel înseamnă că nu știm ce înseamnă construcție instituțională. Iar construcția instituțională trebuie să aibă un punct de pornire – alegerile. Iar alegeri înseamnă să avem reprezentanți care gândesc altfel decât au gândit reprezentanții de până acum. Cum ar putea să apară reprezentanți noi? Cei reprezentați, alegătorii, să impună un nou mod de gândire. Eu sunt optimist. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi, trei ani mă face să cred că acest tip nou de cetățean s-a născut. Și e un cetățean tânăr, educat, dinamic. Este partea cea mai bună a României.

Am vorbit cu mulți români plecați mai demult din țară și îmi spuneau că acum nu mai pleacă oamenii din România pentru bani, ci pentru că se simt umiliți în propria țară de instituțiile românești.

Doar o nouă clasă politică poate schimba această atitudine a oamenilor care populează autoritățile publice.

Circulă pe Facebook ideea unei complete resetări, a desființării instituțiilor esențiale și a reînființării lor ulterioare.

Construcția instituțională este grea. Când mi se va prezenta proiectul unei reconstrucții o să fiu mai optimist. Dar ideea ca astăzi să dăm afară toți funcționarii și a doua zi angajăm alții, mie mi se pare utopică. Experiența mea îmi spune că nici un proces nu poate fi instantaneu. Sigur, poate fi o durată mai scurtă sau mai lungă. Din păcate la noi a fost cam prea lungă. De la 1848 până astăzi nu am ajuns să avem un stat funcțional. Dar asta nu înseamnă că nu avem deloc.

Vreau să atrag aici atenția asupra unui lucru extrem de important. Așa cum este el, acest stat nefuncțional, cu toate neîmplinirile lui în ceea ce privește criteriile democrației constituționale, este statul care a asigurat continuitatea națiunii române. Fără acest stat națiunea română nu exista. Așa cum este el, cu tot ce a produs negativ în istorie, fără acest stat națiunea română nu exista. A vedea doar partea rea mi se pare o judecată nedreaptă. Așa cum am fost noi, cetățeni slab educați sub aspectul culturii politice, am putut să formăm acest stat. Acest stat a asigurat o brumă de democrație, o brumă de modernizare. Ar fi o eroare catastrofală să demontăm statul peste noapte. Ne trebuie un proiect de reconstrucție instituțională. Aș vrea să văd ce partid are un asemenea proiect?

A fost CDR-ul la putere, PSD-ul a obținut apoi un scor foarte mare. A fost apoi Partidul Liberal cu PD-ul la putere, PSD-ul a triumfat din nou, a fost Guvernul Cioloș, iar PSD-ul a obținut un scor enorm după aceea. Am vorbit despre ceea ce ar trebui să se întâmple, poate ar trebui să vorbim despre ceea ce există și se întâmplă. Există fără îndoială pericolul ca formarea unei noi clase politice să nu fie chiar așa de lină…

Acest comentariu al dumneavoastră îmi trezește o amintire și totodată mă trimite la ceea ce se întâmplă astăzi. In anul 1996, când Convenția Democratică ajunsese la putere eu am spus într-o întâlnire a Partidului Național Liberal că PSD și-a încheiat misiunea și că viitorul sistem politic în România se va dezvolta din partidele care formau Convenția Democratică. Am fost așa de naiv, atunci, în decembrie 1996, ca să nu spun chiar visător… Am pus semnul egalității între visul meu și o realitate care era cu totul diferită. PSD s-a dovedit în decursul acestei istorii post-decembriste un balaur cu șapte capete. Mai mult, îi tăiai un cap și apăreau alte șapte. Până la alegerile europene de anul acesta PSD a fost întotdeauna partidul cel mai puternic. Ca să învingi PSD trebuia să ai o coaliție. Numai coalițiile au învins PSD. Acum abia putem spune că s-a sfârșit perioada Iliescu. Ne putem pune acum întrebarea dacă baza electorală a PSD s-a subțiat atât de mult, astfel încât PSD nu ar mai putea juca în viitor un rol important în politica României. Nu răspund categoric la această întrebare pentru că nu vreau sa mă păcălesc ca în 1996. Nu știu dacă nu-i cresc alte capete. Asta depinde de ceea ce vor face PNL, Președintele, USR-PLUS și celelalte partide.

Dar cum vedeți PNL-ul de astăzi? Cum l-ați descrie?

Rămân atașat afectiv de PNL, așa că urmăresc ce se întâmplă acolo. Sunt un spectator angajat, nu un comentator politic. Nu îmi e indiferent ce se întâmplă în PNL. Până la urmă ce se poate întâmpla mai departe? Sunt mai multe variante. Ele se vor contura la alegerile prezidențiale. E limpede că vom avea nu doar un candidat pe o parte și altul pe cealaltă parte. Nu cred că USR-PLUS va renunța la candidatul său. PNL are candidatul care ocupă fotoliul prezidențial la acest moment. Vom vedea dacă PSD rămâne cu actualul candidat. Vom vedea dacă PMP are un candidat și dacă Ponta va candida. Cine va intra în al doilea tur? Sunt două variante mari.

În prima variantă, candidatul PSD va intra în al doilea tur. În această variantă, în mod firesc, electoratul PNL și USR-PLUS va susține pe acel candidat al lor care a trecut de primul tur.

În a doua variantă, candidatul PSD nu va intra în al doilea tur. În această a doua variantă, traiectoria descendentă a PSD va continua. Vom avea prin urmare un candidat USR-PLUS și Iohannis. Ei bine, în acel moment vom vedea ce va face Klaus Iohannis. Pentru că din acel moment există riscul să se facă din nou o apropiere de PSD. Și în loc ca PSD să fie lăsat să meargă pe curba descendentă, va fi sprijinit. Ce ar putea să ofere Iohannis PSD-ului? Există riscul să îi ofere postul de premier. Foarte mare risc. Ce ar putea să ofere altceva la schimb?

Dacă această ostilizare dintre PNL și USR – PLUS va fi foarte mare, va fi foarte grea apropierea la locale. La alegerile locale este foarte important să mergi împreună. Mai ales în localități unde PSD domnește. În materie de structuri locale PSD e puternic, chiar și în localitățile unde nu deține funcția de primar.

Bucureștiul este la PSD. In București fără o alianță PNL cu USR nu se va câștiga primăria. Să nu uităm că avem acest sistem nenorocit cu primarul ales din primul tur. Dacă la prezidențiale se ostilizează foarte mult relațiile dintre USR și PNL e posibil să nu fie posibile alianțe la locale. Iar dacă structurile locale rămân la PSD, ce resetare a statului să mai faci? Pentru că dacă vorbim de degradarea instituțiilor în ultimii doi, trebuie văzut că această degradare pornește de la structurile locale. PSD este în continuare un partid al structurilor locale. Iar structurile locale fac liderii. Liderii PSD din ultimul timp au fost generați de structurile locale.

Eu rămân la ideea mea că o alianță între USR-PLUS pe de o parte și PNL pe de altă parte ar fi fost ideală pentru alegerile prezidențiale. Din păcate, această alianță nu mai e posibilă. Cred ca USR-PLUS s-au grăbit, numai din dorința de a-și crește cota electorală. Dacă vorbim de acea resetare a Statului Român, era nevoie ca USR-PLUS și PNL să colaboreze. Dacă intră în conflict PNL și USR-PLUS mi-e teamă că această resetare va fi amânată din nou. O tot amânăm din 1990.

În campania electorală pentru europarlamentare principalul inamic al PNL a părut să fie USR, nu PSD.

Da. dar să vedem și sloganul USR, care are o anume credibilitate electorală. Pentru că ei spun: vrem o nouă clasă politică, noi suntem noua clasă politică, PNL și PSD sunt același lucru. Ei, nu sunt chiar același lucru. Au lucruri comune. Sunt obiceiuri comune. Totuși, nu putem pune semnul egalității între PSD și PNL pentru simplul motiv că PNL are o istorie, și, orice s-ar spune, persistă încă o tradiție. Până la urmă PNL este singurul experiment reușit din Europa de Est când un partid vechi a renăscut, a dat un președinte și un premier, iar la ultimele alegeri a câștigat cel mai mare număr de voturi.

Cum ar putea să evolueze relația între PNL și USR-PLUS?

Dacă ar exista luciditate, lucrurile ar trebui să evolueze așa, PNL să rămână partidul de dreapta, USR, după ce PSD ajunge la nivel de partid minor, să ocupe partea stângă. Pentru că USR are mai multe elemente de stânga – o stângă modernă. Multe dintre proiectele lui nu sunt de dreapta, dar sunt proiecte normale într-o democrație constituțională. Avem nevoie de o stângă modernă. Dacă îmi permiteți să visez un pic, așa aș vedea o resetare a clasei politice din România, un partid de dreapta – care trebuie să se modernizeze și el, pentru că are legături și obiceiuri ale clasei politice de după 1990 – și un partid modern de stânga. Acest lucru e posibil doar dacă PSD ajunge un partid minor.

Să nu uităm ce s-a întâmplat după guvernarea Cioloș. Balaurului, care părea să fie la pământ, i-au crescut 1000 de capete.

În timpul mandatului președintelui Iohannis, funcția de președinte și-a pierdut unele prerogative. Ce mai reprezintă astăzi această funcție?

Sunt două lucruri aici. S-au pierdut prerogative pentru ca nu le-a exercitat sau pentru că i-au fost luate? În prima parte a mandatului nu le-a exercitat, în a doua i-au fost luate. Dar nu toate i-au fost luate. S-a văzut că acele atribuții care nu i-au fost luate pot fi folosite. Faptul că poate să declanșeze un referendum este o atribuție importantă, și s-a văzut cât de importantă a fost. Trebuie să spunem că această emasculare a funcției prezidențiale nu e totală. Nu s-a modificat constituția, ci legile care într-un fel sau altul dau substanță atribuțiilor prezidențiale, prevăzute în legea fundamentală.

În ultimii doi ani s-au acutizat conflictele în interiorul partidelor între grupări interne care vor să acceadă la conducere.

Nu acest lucru e îngrijorător, ci absența regulilor în interiorul partidelor. Până la urmă nu există partide mari care să fie monolitice, e normal să existe curente în interiorul partidelor și facțiuni. Acum, în partidele noastre nu există reguli pentru desfășurarea conflictelor interne. Uitați-vă la toate partidele mari, stabile din SUA – în Europa nu prea mai găsim astfel de partide acum, poate în Germania. Partidul Democrat și Partidul Republican nu sunt deloc monolitice, există bătălii pentru desemnarea candidaților. Ce luptă este în interiorul partidului pentru desemnarea celui ce va candida la președinție! Dar sunt reguli clare, se vede cine pe cine susține, care e programul fiecăruia. Așa trebuie să fie și la noi.

Există din fericire o societate civilă din ce în ce mai activă, avem semne peste tot în țară. Iar oamenii bănuiesc că vor să participe din ce în ce mai mult la o democratizare a instituțiilor.

Acești oameni vor schimba România. Dacă și votează. România nu se construiește doar pe orizontală. Avem semne bune că România se construiește pe orizontală. Dar trebuie construit și pe verticală. Oamenii trebuie să voteze. Dacă acești oameni, care fac și vor să facă lucruri bune, cred că vor fi lăsați să le facă de o clasă politică străină de valorile lor se înșală. E nevoie de o complementaritate între societatea civilă și clasa politică. Fără această complementaritate de valori nu vom avea o țară puternică.

Lucrurile au mers în jos în ultimii doi ani, un exemplu ar fi înființarea Secției Speciale pentru anchetarea magistraților.

E o grozăvie. Cine a inventat-o a avut o contribuție malefică, de natură să fragilizeze mult puterea judecătorească, respectiv autoritatea judecătorească în ansamblul său. Pentru că puterea judecătorească înseamnă instanțe de judecată, iar autoritatea judecătorească în termeni constituționali înseamnă și Ministerul Public. Apropo de reforma clasei politice, partidele politice trebuie să vină cu soluții concrete pentru a reconsolida puterea judecătorească, întrucât aceasta a fost foarte mult fragilizată în ultimii ani. Din fericire nu a fost distrusă. Există încă o masă critică de judecători care rezistă. Dacă procesul de demolare continuă, nu știu dacă vor mai rezista. Ce prezintă partidele politice ca proiect pentru reconsolidarea puterii judecătorești? Am văzut cu acest ”caz Alexandra” faptul că funcția esențială a statului, și anume aceea de a apăra viața și libertatea oamenilor, n-a putut fi îndeplinită. Aceasta este funcția primă a statului. De asta s-a născut statul, nu numai statul democratic.

Va fi nevoie de o revizuire a Constituției?

Am avut acest vis, am avut și un proiect de revizuire a Constituției. Dar nu cred că vom avea o atât de mare majoritate în Parlament, reunită pe câteva idei care să permită revizuirea Constituției. Nu sunt optimist. Sper doar. Speranța se împlinește dacă vrea Dumnezeu. Îmi doresc ca măcar modul de numire a judecătorilor de la Curtea Constituțională să fie schimbat. Adică sper ca acest criteriu politic de numire care a generat atât de multe probleme în funcționarea Curții Constituționale să fie schimbat. Avem nevoie de personalități cu prestigiu juridic indiscutabil și care să aibă totală independență față de partidele politice. Dar nu știu dacă se va putea. Așa că aștept mai întâi ca partidele să facă propuneri credibile.

Un cuvânt scurt de încheiere…

Îmi exprim încă o dată speranța că nu se vor ostiliza atât de tare relațiile între USR-PLUS și PNL încât să nu fie posibilă colaborarea la locale și după aceea în procesul de reformare a Statului Român. Că până la urmă acestea sunt speranțele, PNL și USR-PLUS. Dacă vorbim de un nou pact pentru România, între altele e nevoie și de un alt pact între partide. Cine poate să facă acest pact? Dacă se lasă PSD să dezbine în continuare, așa cum a făcut-o timp de 30 de ani, atunci și PNL și USR-PLUS își merită soarta. Iar dacă nu se câștigă Bucureștiul la locale, este un semn foarte prost pentru parlamentare.

(interviu realizat de Lucian Popescu)

Idei principale:

  • Despre relația cetățean-stat. Statul arată după cum arată cetățenii săi. ”Dacă noi vrem din partea statului miracole, înseamnă că nu suntem cetățeni. Suntem eventual credincioși. Cetățeanul, ca termen al relației stat-cetățean, este un participant. Statul arată cum arată cetățeanul.”

  • Toate instituțiile și autoritățile statului trebuie să aibă imaginea clară a intereselor indivizilor reali și să se ocupe de interesele și siguranța lor.

  • E nevoie ca să reconstruim clasa politică. Și nu vom reforma clasa politică dacă nu vom avea o cultură politică la nivelul cetățeanului și la nivelul societății civile.

  • S-a născut o nouă cultură civică în societatea românească ”În urmă cu doi, trei ani s-a întâmplat ceva care e cu totul remarcabil și care poate să fie în viitor acest mit fondator, de care avem nevoie. În ianuarie 2017, cetățenii României au ieșit în stradă pentru idei. Nici pentru pâine, nici pentru lapte, ci pentru idei.”

  • Nu putem reseta statul apăsând pe un buton. Resetarea statului însemnă mai întâi o reconstrucție a clasei politice.

  • Ce se întâmplă dacă candidatul PSD la prezidentiale nu intră in primul tur? Apare un mare risc ca Iohannis să facă o apropiere de PSD.

  • O ostilizare a relațiilor dintre PNL și USR-PLUS la prezidețiale ar putea însemna un dezastru la alegerile locale.

  • PNL ar putea să rămână partidul de dreapta iar USR, după ce PSD ajunge la nivel de partid minor, ar putea să ocupe partea stângă.

Există în societate un sentiment destul de comun că ”revoluția” din 1989 nu s-a terminat, nu e deplină. Aveți aceeași senzație?

Da, doar că nu mi se pare nimic ciudat. Nici o revoluție nu e completă. Dacă ne gândim la revoluție ca fiind un proiect, gândit de la început și care trebuie finalizat, atunci nici o revoluție nu e terminată. Nici o revoluție nu își îndeplinește toate obiectivele. Și nu vorbesc doar de revoluția de la 1989 – accept termenul dumneavoastră de revoluție, chiar dacă e discutabil. Nu s-a împlinit nici revoluția de la 1848.

Cred că întrebarea aceasta trebuie privită din perspectiva relației cetățean-stat. Apoi, trebuie să adăugăm și grila din care privim relația cetățean-stat. Eu am și scris împreună cu Dragoș Aligică despre aceste lucru – poate aș revizui un pic ceea ce am scris atunci. Este o relație cu doi termeni și nu cred că e bine să ne referim doar la un singur termen al relației. De obicei lumea se referă la stat. Vorbim de statul eșuat, de statul care nu ne reprezintă. Dar nu e bine să vorbim și de celălalt termen al relației? Despre cetățean. Parafrazând, aș spune că avem statul pe care îl merităm.

Dacă noi vrem din partea statului miracole, înseamnă că nu suntem cetățeni. Suntem eventual credincioși. Cetățeanul, ca termen al relației stat-cetățean, este un participant. Statul arată cum arată cetățeanul.

În cartea pe care am scris-o cu Dragoș Aligică, Reconstrucția Dreptei, am vorbit de patru rupturi între cetățean și stat. Acum aș reformula, nu este vorba de patru rupturi, ci de patru neîmpliniri ale unui proiect politic. Mă refer la proiectul democrației constituționale.

Dacă ne raportăm la capătul drumului, acest proiect este doar ipotetic, ideal. Nimeni nu a ajuns la capătul drumului. Democrația constituțională este un proces. Ca urmare, relația dintre cetățean și stat se construiește și se reconstruiește în cadrul acestui proces, la nesfârșit. Fukuyama s-a înșelat când a spus ca istoria are un sfârșit. Istoria nu are un sfârșit. Ar putea să aibă sfârșit democrația constituțională, ca sistem politic. Ar fi dezastruos să se întâmple asta. Există multiple amenințări ale ei.

Revin la cele două perspective din care putem privi această relație stat-cetățean. Trebuie să avem mereu în vedere că sunt doi termeni ai relației. Statul este imaginea cetățeanului și cum este cetățeanul este și statul. Pentru un alt tip de stat, trebuie să avem și un alt tip de cetățean. Pentru că până la urmă democrația constituțională presupune reprezentare. Democrația constituțională este reprezentativă. Nu știu dacă ați citit cartea excepțională a lui Alin Fumurescu despre compromis, care este o carte de fapt despre reprezentare. Dacă ne referim la termenii folosiți de el în carte, la noi, din păcate, în acest proiect de construcție a democrației constituționale încă n-am ajuns la etapa în care să avem reprezentare ascendentă. Nu avem nici măcar reprezentare descendentă, pentru că este uneori hazliu să spui ca statul român reprezintă poporul ca entitate abstractă sau reprezintă o realitate transcendentă. E mult prea subtil pentru cei care lucrează pentru statul român să gândească în acești termeni. Cum noi, în România, pe vremea când apărea toată literatura politică din Europa continentală și din Anglia ce genera aceste idei de reprezentare ascendentă și de reprezentare descendentă, abia începeam să scriem cronici, e greu să pretinzi să avem rapid o democrație ideală în care reprezentarea ascendentă să fie asigurată. Ce înseamnă asta?

Înseamnă ca toate instituțiile și autoritățile statului să nu facă altceva decât să aibă imaginea clară a intereselor indivizilor reali. Cei din autoritățile publice nu se reprezintă nici pe ei înșiși, nu reprezintă nici un dumnezeu, nici poporul român ca entitate abstractă. Ei ar trebui să îi reprezinte pe indivizii reali. Cu problemele lor, cu interesele lor, cu temerile lor, cu speranțele lor.

Între indivizi și stat există ceea ce s-ar numi societate pur și simplu. Și la fel, poate exista, apoi, un alt strat, al societății civile…

Din momentul în care sistemul democrației constituționale generează o clasă politică profesionistă este obligatoriu să avem și un pandant al clasei politice. Adică societate civilă. Când am spus că avem statul pe care îl merităm m-am gândit că, pe de o parte, cetățenii trebuie să fie atenți la acest raport de reprezentare și să vadă dacă sunt cu adevărat reprezentanți și ce sancțiuni ar aplica când nu sunt reprezentați. Pe de altă parte, pentru ca cenzura cetățenilor să fie eficientă, e nevoie de instituții ale societății civile. Există un dublu proces de construcție instituțională. Pe de o parte este construcția societății politice și pe de alta construcția societății civile. Nicăieri nu există această construcție perfectă, ideală.

Ceea ce este important este să vedem; oare chiar am eșuat cu totul? Termenii aceștia dramatici pe care îi folosim, deziluziile imense pe care le avem sunt toate justificate? Eu cred că nu.

Revenind la ceea ce spuneam mai devreme, nu mai cred că termenul de rupturi între cetățean și stat este cel potrivit. În momentul conceperii statului român modern, el a fost o democrație bazată pe vot cenzitar. Deci, o bună parte din cetățeni erau excluși de la vot și, prin urmare, nici nu aveau rangul de cetățean. Ulterior, s-a făcut pasul spre votul universal, dar și acesta era un vot doar pentru bărbați, nu și pentru femei. Dar și atunci statul ce s-a creat nu i-a reprezentat nici măcar pe cei ce votau. A fost cea de-a doua neîmplinire a democrației constituționale. A treia neîmplinire a fost o ruptură propriu-zisă, o ruptură deplină, cea produsă în vremea comunismului, între cetățeni și stat. A patra neîmplinire e reprezentată de perioada de după 1989. Este limpede că clasa politică formată mai ales în perioada pe care o numesc Iliescu nu a avut deloc această motivație – esențială – a reprezentării cetățenilor. Și nu a avut motivația de a răspunde intereselor acestor cetățeni. Din păcate, clasa politică creată în epoca Iliescu, formată până la intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, a fost o clasă politică a cărei prioritate a fost controlul resurselor în folos propriu. După intrarea în NATO și în UE acest mod de a fi al clasei politice nu mai putea să fie validat.

Dar a supraviețuit.

Nu a mai fost validat din exterior. Și a început ciocnirea între modul de a face politică specific tranziției și modul de a face politică specific organizațiilor care ne-au acceptat ca membri: NATO și Uniunea Europeană. Iar acum asistăm la această fierbere a clasei politice care este supusă unei transformări. O transformare care nu a început din lăuntrul clasei politice, ci din afara ei. Pe de o parte dinspre Uniunea Europeană și NATO, iar pe de altă parte dinspre justiție către puterea legislativă și executivă. E nevoie ca să reconstruim clasa politică. Nu vom avea alt fel de stat și nu vom împlini proiectul democrației constituționale în care autoritățile să reprezinte efectiv cetățenii, dacă nu vom reforma și clasa politică. Și nu vom reforma clasa politică dacă nu vom avea o cultură politică la nivelul cetățeanului și la nivelul societății civile. Acestea sunt lucruri aproape la fel de clare ca niște axiome matematice. Faptul că nu sunt văzute este dovada unei orbiri.

Dar clasa politică arată astăzi mult mai rău decât clasa politică de pe vremea lui Iliescu. Nu e așa?

Aceasta este o iluzie.

Oamenii care populează Parlamentul, majoritatea lor, sunt mult mai slabi decât cei dinainte. Este o părere generală. E de ajuns să vedem cum se comportă.

Da, dacă ne raportăm la persoanele publice care ies în față, prin comparație, perioada aceea câștigă. În toate partidele politice, liderii de acum au un calibru inferior aceluia pe care îl aveau liderii din perioada 1990 – 2000. Dar asta nu înseamnă că era mai bună clasa politică din acea perioadă. Mai întâi, pentru că mai bine de jumătate dintre oamenii politici, partea care a fost de stânga, de nuanță post-comunistă, și care a fost condusă de Ion Iliescu, a amânat demararea proceselor economice, democratice și de reorientare internațională a României timp de 10 ani. Deci, prin prisma rezultatelor, acea clasă politică nu a fost prea bună. E adevărat că până la urmă s-a făcut un compromis, iar compromisul a fost acela de a se accepta formal criteriile NATO și UE, dar cu o întârziere de 10 ani. Faptul că au înțeles pe ce drum trebuie să mergem, chiar cu o mare întârziere, este singurul lucru bun și adevărat pentru acea clasă politică, de la acel moment. Dar s-a crezut că putem merge pe drumul acesta cu vechile obiceiuri. Iar acest lucru e impardonabil. Nu se poate. Sper că acum, clasa politică în formare nu va mai avea același obiceiuri.

Îmi amintesc de o relatare a pictorului C.D. Rosenthal, din preajma anului 1848, care, fiind chemat sa facă portretul unui boier român din București, ajunge în casa acestuia cu oră mai devreme. Și găsește o ceată de boieri stând pe perne și trăgând la narghilea, în halate turcești. Când ieșeau în lume, boierii își schimbau felul cum arătau, erau tunși și cu barba tăiată, purtau costume franțuzești, dar în intimitate păstrau obiceiurile turcești…

Da, e o imagine tipică pentru România.

Totuși parcă înainte nu existau atâtea scandaluri cu politicieni,,,

Da, multă vreme, din cauza unei ”monstruoase coaliții” între presă, oameni politici și oameni de afaceri, dedesubturile modului în care funcționa clasa politică până în 2007 nu erau prea vizibile. Asta dădea impresia că lucrurile sunt acceptabile. Ei bine, după 2007, toate acele lucruri care erau în subteran au început să iasă la iveală. Spuneți că acum lucrurile sunt mult mai rele ca înainte. Nu sunt de acord. Ceea ce avem acum este un produs al cauzelor de atunci.

Aș reveni un pic la prima întrebare, ca să înțeleg bine. Revoluția Franceză este un mit fondator al Franței, revoluția din 1989 nu prea e…

Este adevărat, Revoluția Franceză a fost generată de o mișcare intelectuală care a durat peste un secol sau mai mult. Este greu să găsești un mit fondator al democrației constituționale în Romania. Singurul care poate fi avut în vedere este Revoluția de la 1848. Acela este singurul mit fondator al democrației constituționale din România. De acolo încoace, am avut perioade de construcție lentă a instituțiilor democrației constituționale, urmate de perioade cu mari reculuri. După 1990 am avut șansa, și încă o avem, să ne construim propriul mit fondator. Am și spus că avem nevoie de un nou pașoptism. El nu s-a născut până acum câțiva ani.

În urmă cu doi, trei ani s-a întâmplat ceva care e cu totul remarcabil și care poate să fie în viitor acest mit fondator, de care avem nevoie. În ianuarie 2017, cetățenii României au ieșit în stradă pentru idei. Nici pentru pâine, nici pentru lapte, ci pentru idei. Dreptate, adevăr. În august, anul trecut, români din toată lumea au venit în România, nu pentru chestiuni materiale, ci pentru niște idei. Rezultatele la alegerile europene demonstrează că nu a fost întâmplător ce s-a întâmplat atunci.

Se naște o adevărată cultură civică. Iar dacă statul arată cum arată cetățenii, atunci acest tip nou de cetățeni care se naște acum va determina și un nou tip de stat. Aștept cu mult interes alegerile ce vor urma. Cu multă curiozitate și cu o oarecare teamă.

Președintele Iohannis, după ședința CSAT, spunea ca e nevoie de o ”resetare” a statului. Ce ar putea însemna o resetare a statului?

O resetare a statului ar fi determinată mai întâi de o resetare a clasei politice. Resetarea statului nu înseamnă o apăsare pe un buton. Dacă vedem resetarea astfel înseamnă că nu știm ce înseamnă construcție instituțională. Iar construcția instituțională trebuie să aibă un punct de pornire – alegerile. Iar alegeri înseamnă să avem reprezentanți care gândesc altfel decât au gândit reprezentanții de până acum. Cum ar putea să apară reprezentanți noi? Cei reprezentați, alegătorii, să impună un nou mod de gândire. Eu sunt optimist. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi, trei ani mă face să cred că acest tip nou de cetățean s-a născut. Și e un cetățean tânăr, educat, dinamic. Este partea cea mai bună a României.

Am vorbit cu mulți români plecați mai demult din țară și îmi spuneau că acum nu mai pleacă oamenii din România pentru bani, ci pentru că se simt umiliți în propria țară de instituțiile românești.

Doar o nouă clasă politică poate schimba această atitudine a oamenilor care populează autoritățile publice.

Circulă pe Facebook ideea unei complete resetări, a desființării instituțiilor esențiale și a reînființării lor ulterioare.

Construcția instituțională este grea. Când mi se va prezenta proiectul unei reconstrucții o să fiu mai optimist. Dar ideea ca astăzi să dăm afară toți funcționarii și a doua zi angajăm alții, mie mi se pare utopică. Experiența mea îmi spune că nici un proces nu poate fi instantaneu. Sigur, poate fi o durată mai scurtă sau mai lungă. Din păcate la noi a fost cam prea lungă. De la 1848 până astăzi nu am ajuns să avem un stat funcțional. Dar asta nu înseamnă că nu avem deloc.

Vreau să atrag aici atenția asupra unui lucru extrem de important. Așa cum este el, acest stat nefuncțional, cu toate neîmplinirile lui în ceea ce privește criteriile democrației constituționale, este statul care a asigurat continuitatea națiunii române. Fără acest stat națiunea română nu exista. Așa cum este el, cu tot ce a produs negativ în istorie, fără acest stat națiunea română nu exista. A vedea doar partea rea mi se pare o judecată nedreaptă. Așa cum am fost noi, cetățeni slab educați sub aspectul culturii politice, am putut să formăm acest stat. Acest stat a asigurat o brumă de democrație, o brumă de modernizare. Ar fi o eroare catastrofală să demontăm statul peste noapte. Ne trebuie un proiect de reconstrucție instituțională. Aș vrea să văd ce partid are un asemenea proiect?

A fost CDR-ul la putere, PSD-ul a obținut apoi un scor foarte mare. A fost apoi Partidul Liberal cu PD-ul la putere, PSD-ul a triumfat din nou, a fost Guvernul Cioloș, iar PSD-ul a obținut un scor enorm după aceea. Am vorbit despre ceea ce ar trebui să se întâmple, poate ar trebui să vorbim despre ceea ce există și se întâmplă. Există fără îndoială pericolul ca formarea unei noi clase politice să nu fie chiar așa de lină…

Acest comentariu al dumneavoastră îmi trezește o amintire și totodată mă trimite la ceea ce se întâmplă astăzi. In anul 1996, când Convenția Democratică ajunsese la putere eu am spus într-o întâlnire a Partidului Național Liberal că PSD și-a încheiat misiunea și că viitorul sistem politic în România se va dezvolta din partidele care formau Convenția Democratică. Am fost așa de naiv, atunci, în decembrie 1996, ca să nu spun chiar visător… Am pus semnul egalității între visul meu și o realitate care era cu totul diferită. PSD s-a dovedit în decursul acestei istorii post-decembriste un balaur cu șapte capete. Mai mult, îi tăiai un cap și apăreau alte șapte. Până la alegerile europene de anul acesta PSD a fost întotdeauna partidul cel mai puternic. Ca să învingi PSD trebuia să ai o coaliție. Numai coalițiile au învins PSD. Acum abia putem spune că s-a sfârșit perioada Iliescu. Ne putem pune acum întrebarea dacă baza electorală a PSD s-a subțiat atât de mult, astfel încât PSD nu ar mai putea juca în viitor un rol important în politica României. Nu răspund categoric la această întrebare pentru că nu vreau sa mă păcălesc ca în 1996. Nu știu dacă nu-i cresc alte capete. Asta depinde de ceea ce vor face PNL, Președintele, USR-PLUS și celelalte partide.

Dar cum vedeți PNL-ul de astăzi? Cum l-ați descrie?

Rămân atașat afectiv de PNL, așa că urmăresc ce se întâmplă acolo. Sunt un spectator angajat, nu un comentator politic. Nu îmi e indiferent ce se întâmplă în PNL. Până la urmă ce se poate întâmpla mai departe? Sunt mai multe variante. Ele se vor contura la alegerile prezidențiale. E limpede că vom avea nu doar un candidat pe o parte și altul pe cealaltă parte. Nu cred că USR-PLUS va renunța la candidatul său. PNL are candidatul care ocupă fotoliul prezidențial la acest moment. Vom vedea dacă PSD rămâne cu actualul candidat. Vom vedea dacă PMP are un candidat și dacă Ponta va candida. Cine va intra în al doilea tur? Sunt două variante mari.

În prima variantă, candidatul PSD va intra în al doilea tur. În această variantă, în mod firesc, electoratul PNL și USR-PLUS va susține pe acel candidat al lor care a trecut de primul tur.

În a doua variantă, candidatul PSD nu va intra în al doilea tur. În această a doua variantă, traiectoria descendentă a PSD va continua. Vom avea prin urmare un candidat USR-PLUS și Iohannis. Ei bine, în acel moment vom vedea ce va face Klaus Iohannis. Pentru că din acel moment există riscul să se facă din nou o apropiere de PSD. Și în loc ca PSD să fie lăsat să meargă pe curba descendentă, va fi sprijinit. Ce ar putea să ofere Iohannis PSD-ului? Există riscul să îi ofere postul de premier. Foarte mare risc. Ce ar putea să ofere altceva la schimb?

Dacă această ostilizare dintre PNL și USR – PLUS va fi foarte mare, va fi foarte grea apropierea la locale. La alegerile locale este foarte important să mergi împreună. Mai ales în localități unde PSD domnește. În materie de structuri locale PSD e puternic, chiar și în localitățile unde nu deține funcția de primar.

Bucureștiul este la PSD. In București fără o alianță PNL cu USR nu se va câștiga primăria. Să nu uităm că avem acest sistem nenorocit cu primarul ales din primul tur. Dacă la prezidențiale se ostilizează foarte mult relațiile dintre USR și PNL e posibil să nu fie posibile alianțe la locale. Iar dacă structurile locale rămân la PSD, ce resetare a statului să mai faci? Pentru că dacă vorbim de degradarea instituțiilor în ultimii doi, trebuie văzut că această degradare pornește de la structurile locale. PSD este în continuare un partid al structurilor locale. Iar structurile locale fac liderii. Liderii PSD din ultimul timp au fost generați de structurile locale.

Eu rămân la ideea mea că o alianță între USR-PLUS pe de o parte și PNL pe de altă parte ar fi fost ideală pentru alegerile prezidențiale. Din păcate, această alianță nu mai e posibilă. Cred ca USR-PLUS s-au grăbit, numai din dorința de a-și crește cota electorală. Dacă vorbim de acea resetare a Statului Român, era nevoie ca USR-PLUS și PNL să colaboreze. Dacă intră în conflict PNL și USR-PLUS mi-e teamă că această resetare va fi amânată din nou. O tot amânăm din 1990.

În campania electorală pentru europarlamentare principalul inamic al PNL a părut să fie USR, nu PSD.

Da. dar să vedem și sloganul USR, care are o anume credibilitate electorală. Pentru că ei spun: vrem o nouă clasă politică, noi suntem noua clasă politică, PNL și PSD sunt același lucru. Ei, nu sunt chiar același lucru. Au lucruri comune. Sunt obiceiuri comune. Totuși, nu putem pune semnul egalității între PSD și PNL pentru simplul motiv că PNL are o istorie, și, orice s-ar spune, persistă încă o tradiție. Până la urmă PNL este singurul experiment reușit din Europa de Est când un partid vechi a renăscut, a dat un președinte și un premier, iar la ultimele alegeri a câștigat cel mai mare număr de voturi.

Cum ar putea să evolueze relația PNL USR-PLUS?

Dacă ar exista luciditate, lucrurile ar trebui să evolueze așa, PNL să rămână partidul de dreapta, USR, după ce PSD ajunge la nivel de partid minor, să ocupe partea stângă. Pentru că USR are mai multe elemente de stânga – o stângă modernă. Multe dintre proiectele lui nu sunt de dreapta, dar sunt proiecte normale într-o democrație constituțională. Avem nevoie de o stângă modernă. Dacă îmi permiteți să visez un pic, așa aș vedea o resetare a clasei politice din România, un partid de dreapta – care trebuie să se modernizeze și el, pentru că are legături și obiceiuri ale clasei politice de după 1990 – și un partid modern de stânga. Acest lucru e posibil doar dacă PSD ajunge un partid minor.

Să nu uităm ce s-a întâmplat după guvernarea Cioloș. Balaurului, care părea să fie la pământ, i-au crescut 1000 de capete.

În timpul mandatului președintelui Iohannis, funcția de președinte și-a pierdut unele prerogative. Ce mai reprezintă astăzi această funcție?

Sunt două lucruri aici. S-au pierdut prerogative pentru ca nu le-a exercitat sau pentru că i-au fost luate? În prima parte a mandatului nu le-a exercitat, în a doua i-au fost luate. Dar nu toate i-au fost luate. S-a văzut că acele atribuții care nu i-au fost luate pot fi folosite. Faptul că poate să declanșeze un referendum este o atribuție importantă, și s-a văzut cât de importantă a fost. Trebuie să spunem că această emasculare a funcției prezidențiale nu e totală. Nu s-a modificat constituția, ci legile care într-un fel sau altul dau substanță atribuțiilor prezidențiale, prevăzute în legea fundamentală.

În ultimii doi ani s-au acutizat conflictele în interiorul partidelor între grupări interne care vor să acceadă la conducere.

Nu acest lucru e îngrijorător, ci absența regulilor în interiorul partidelor. Până la urmă nu există partide mari care să fie monolitice, e normal să existe curente în interiorul partidelor și facțiuni. Acum, în partidele noastre nu există reguli pentru desfășurarea conflictelor interne. Uitați-vă la toate partidele mari, stabile din SUA – în Europa nu prea mai găsim astfel de partide acum, poate în Germania. Partidul Democrat și Partidul Republican nu sunt deloc monolitice, există bătălii pentru desemnarea candidaților. Ce luptă este în interiorul partidului pentru desemnarea celui ce va candida la președinție! Dar sunt reguli clare, se vede cine pe cine susține, care e programul fiecăruia. Așa trebuie să fie și la noi.

Există din fericire o societate civilă din ce în ce mai activă, avem semne peste tot în țară. Iar oamenii bănuiesc că vor să participe din ce în ce mai mult la o democratizare a instituțiilor.

Acești oameni vor schimba România. Dacă și votează. România nu se construiește doar pe orizontală. Avem semne bune că România se construiește pe orizontală. Dar trebuie construit și pe verticală. Oamenii trebuie să voteze. Dacă acești oameni, care fac și vor să facă lucruri bune, cred că vor fi lăsați să le facă de o clasă politică străină de valorile lor se înșală. E nevoie de o complementaritate între societatea civilă și clasa politică. Fără această complementaritate de valori nu vom avea o țară puternică.

Lucrurile au mers în jos în ultimii doi ani, un exemplu ar fi înființarea Secției Speciale pentru anchetarea magistraților.

E o grozăvie. Cine a inventat-o a avut o contribuție malefică, de natură să fragilizeze mult puterea judecătorească, respectiv autoritatea judecătorească în ansamblul său. Pentru că puterea judecătorească înseamnă instanțe de judecată, iar autoritatea judecătorească în termeni constituționali înseamnă și Ministerul Public. Apropo de reforma clasei politice, partidele politice trebuie să vină cu soluții concrete pentru a reconsolida puterea judecătorească, întrucât aceasta a fost foarte mult fragilizată în ultimii ani. Din fericire nu a fost distrusă. Există încă o masă critică de judecători care rezistă. Dacă procesul de demolare continuă, nu știu dacă vor mai rezista. Ce prezintă partidele politice ca proiect pentru reconsolidarea puterii judecătorești? Am văzut cu acest ”caz Alexandra” faptul că funcția esențială a statului, și anume aceea de a apăra viața și libertatea oamenilor, n-a putut fi îndeplinită. Aceasta este funcția primă a statului. De asta s-a născut statul, nu numai statul democratic.

Va fi nevoie de o revizuire a Constituției?

Am avut acest vis, am avut și un proiect de revizuire a Constituției. Dar nu cred că vom avea o atât de mare majoritate în Parlament, reunită pe câteva idei care să permită revizuirea Constituției. Nu sunt optimist. Sper doar. Speranța se împlinește dacă vrea Dumnezeu. Îmi doresc ca măcar modul de numire a judecătorilor de la Curtea Constituțională să fie schimbat. Adică sper ca acest criteriu politic de numire care a generat atât de multe probleme în funcționarea Curții Constituționale să fie schimbat. Avem nevoie de personalități cu prestigiu juridic indiscutabil și care să aibă totală independență față de partidele politice. Dar nu știu dacă se va putea. Așa că aștept mai întâi ca partidele să facă propuneri credibile.

Un cuvânt scurt de încheiere…

Îmi exprim încă o dată speranța că nu se vor ostiliza atât de tare relațiile între USR-PLUS și PNL încât să nu fie posibilă colaborarea la locale și după aceea în procesul de reformare a Statului Român. Că până la urmă acestea sunt speranțele, PNL și USR-PLUS. Dacă vorbim de un nou pact pentru România, între altele e nevoie și de un alt pact între partide. Cine poate să facă acest pact? Dacă se lasă PSD să dezbine în continuare, așa cum a făcut-o timp de 30 de ani, atunci și PNL și USR-PLUS își merită soarta. Iar dacă nu se câștigă Bucureștiul la locale, este un semn foarte prost pentru parlamentare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. Lucky spune:

    “Nici o revoluție nu își îndeplinește toate obiectivele”

    Depinde de tara si poporul care face revolutia. Eu cred ca Revolutia Coloniilor Americane si-a atins cu brio toate obiectivele. Dar ce oameni au condus acea Revolutie?! Si ce Constitutie au putut scrie daca acea Constitutie este si astazi valabila!

    • eu****** spune:

      Ma scuzati:

      BINGO!

      dar oamenii aceea, colonistii care ajunsesera in America, stiau ce vor, erau insetati de libertate, aveau resurse si capetele un pic mai luminate si chiar daca nu toate le-au iesit chiar asa bine de la inceput le-au indreptat cu perseverenta.

      In toata istoria lor au dat minima putere statului – local si/sau federal – si au lasat cetatenii si afacerile sa prospere – asa cum scrie la ei in Constitutie – negru pe alb.

  2. Bogdan Giubega spune:

    Domnul Stoica vorbeste in multe locuri despre opozitia stanga vs dreapta. Nu cred ca in Romania o astfel de dihotomie are sens – indiferent cine va guverna, daca vrea sa guverneze bine, va lua atat masuri de dreapta (liberalizare, sprijinul initiativei private, justitie, impozite reduse, infrastructura), cat si masuri de stanga (educatie, sanatate, protectia mediului). Distinctia relevanta astazi pentru Romania (din punctul meu de vedere) este liberalism si modernizare vs conservatorism. Romania trebuie sa devina un stat modern, laic european; partidele cu optiuni nationaliste, conservatoare, religioase, trebuie sa ia o pauza… Din pacate, majoritatea scenei politice romanesti are optiuni conservatoare: PSD – stanga conservatoare, PNL, ALDE, PMP, UDMR – dreapta conservatoare; Deocamdata, doar USR si Pro Romania au optat asumat pentru o agenda progresista, iar Pro Romania e o constructie oportunista (nu stim inca pozitionarea PLUS).

    Eu sunt destul de sigur ca PNL va ajunge la guvernare – cred ca 2 dintre PNL, USR si PSD sunt necesare pentru a asigura guvernarea (niciunul nu va obtine suficiente voturi incat sa poata guverna doar cu “cei mici”), iar colaborarea USR – PSD e imposibila… in aceste conditii, se pune doar intrebarea daca PNL va guverna cu USR, sau cu PSD. Un tur 2 la prezidentiale intre KWJ si Barna poate strica suficient de mult relatiile PNL – USR, incat sa PNL sa aleaga sa guverneze cu PSD… dincolo de asta, nu stiu daca e bine ca PSD sa ramana singurul partid de opozitie, si sa capteze toate nemultumirile pe care guvernare viitoare le va genera (avand in vedere ca va trebui sa repare pagubele actualei guvernari)

    • eu****** spune:

      Tranzitia a fost grea pentru ca pietele erau cazute si era efectiv nevoie de noi cunostiinte/informatii despre cum si in ce fel sa construiesti noua structura.

      Tranzitia de la socialism/comunism este si mai grea pentru ca omul, care este pana la urma un biet animal, tinut in frau este lasat deodata liber si nu stie ce sa faca cu libertatea sa. Impinge multe lucruri in sens gresit si uita ca libertatea aduce cu sine si obligatii pe masura. Din pacate nici celelalte tari – capitaliste- nu stiau cam ce s-ar putea intampla cu cele ex-socialiste. Totul era un taram de vis, nimeni nu isi credea ochilor si totusi lucrurile trebuiau sa mearga inainte si au mers asa cum s-a putut.

      A fost un experiment unic, cu o larga scala de desfasurare, putin cunoscut si deci greu de controlat/gestionat.

      Si mai am o observatie: nu mentalitatea anti-capitalista este devina ci faptul ca a trai in libertate este cu mult mai dificl decat sa traiesti in cusca avand un stapan care iti da din cand in cand sa mananci, daca nu il superi….

      Multe mecanisme care au contribuit la schimbarea macazului in RO spre capitalism au fost puse la dispozitia satului RO ca si asistenta internationala dupa ce oarecum dezastrul se instalase – adicalea cam dupa 1997.

      Dar adevarata drama este gubernul lui N0049 care a facut cel mai mare deserviciu RO moderne tinere – mai mare decat orice mineriada sau greva – si a inversat parcursul reformei – prin controlul justitiei de catre un partid politic, dezvoltarea clientelismului si servilismului politic in institutiile statului.

      De acolo ne vine adevarata drama pe care o resimtim si astazi. N0049 si gasca sa, din care Monta este inca extrem de activ si astazi, nu au platit suficient pentru imensul raul generat in RO in principal in perioada 2000-2004 dar si ulterior.

      Coabitarea din 2009 a PDLului cu PSDul si ulterior USL-ul au distrus politic echilibrul fragil care se instaurase in stat si intre partidele politice si ne-au adus in situatia de a discuta acum despre o noua Constitutie sau doar de o remodernizare a sa…

      NATO si UE au dat sens transformarilor in RO si au facilitat trendul usor ascendent.
      Fara de ele am fi fost vai de capul nostru astazi.

      Si daca nu ar fi fost Tzarul lucrurile cu siguranta ar fi fost mult mai bune astazi in RO.
      Dar asta este istoria peste tot – are si parti frumoase/sanse dar si parti mai putin fericite.

  3. quovadis spune:

    In esenta , textul se doreste a arata cititorului ,cele doua posibilitati ce pot aparea la alegerile prezidentiale si posibile urmari ale acestora . In primul rind , daca seful statului ajunge in turul doi cu prezidentiabilul partidului de guvernamint ,lucrurile sunt foarte clare . Actualul sef de stat cistiga cu peste 70 % din voturi in turul doi , capacitind si voturile aliantei USR-PLUS. Daca in turul doi se confrunta actualul sef al statului cu reprezentantul USR-PLUS ,atunci intervin deja mai multe variante . Partidele ramase in afara jocului , propun in mod concret , directia de vot a simpatizantilor . Aici apar deja multe necunoscute . Hai sa le luam pe rind si sa incepem cu partidele mici . Inainte de asta sa notam pentru simplificare cu H (Iohanis ) si cu B( Barna). Daca PMP , UDMR ,PNL,propun H (in mod natural)si PRO Romania , plus Alde ,plus PSD,propun B , atunci parte a electoratului B, trece rapid in barca H si H cistiga . Daca PMP propune B atunci impactul este modest ,fiecare membru va gindi in mod personal . Daca PSD si ALDE propun H , se observa rapid incercarea de manipulare a electoratului si atunci o parte din electorii B , se muta la H. Oricum am alege , chiar si daca cei ramasi in afara jocului, lasa sustinatorii sa voteze independent , H cistiga . Orisice asociere B cu PSD il face perdant . In mod evident H nu trebuie sa intre in nici un fel de conflict cu nimeni, decit sa isi mentina discursul anti PSD-ALDE. B nu poate face asta deoarece spatiul este deja ocupat de H. Daca B se pozitioneaza anti H , atunci poate pierde si sprijinul partii PLUS , care isi vede periclitata pozitia de viitor premier ,a sefului actual .Practic B , nu are cu cine sa se asocieze ,indiferent cu cine o face devine perdant . Prin numirea lui B ca prezidentiabil alianta s-a singularizat .Singura sansa este sa determine (nu stiu cum o poate face ) un numar foarte mare de votanti inactivi , pina in prezent, sa mearga la vot . Mitingul din 10 august va arata in mod clar ,care sunt preferintele romanilor in acelasi timp cu stringerea de semnaturi ce incepe pe 10 august in piata Victoriei . Este de urmarit daca B, va aduce oameni in piata , pentru a stringe semnaturi (eu cred ca nu )si cum se vor pozitiona cetatenii la stringerea de semnaturi pentru H. Functie de acest mini sondaj efectuat in piata Victoriei ,vom sti clar cistigatorul . Nu trebuie ignorata nici diaspora , ca factor principal , in stabiliarea noului presedinte .

    • Fl spune:

      Mda, astea sunt toate scenarii care convin PSD-ului. Ai uitat un scenariu care nu convine deloc PSD-ului:

      Dan Barna se retrage din cursa cu cateva zile inainte de turul 1 anuntand o inteleger cu Johanis prin care electoratul USR-PLUS il va vota pe Johanis iar acesta la schimb se angajeaza sa-l nominalizeze pe Dacian Ciolos premier cu prima ocazie ivita: o motiune de cenzura care trece, alegeri anticipat sau alegerile parlamentar la termen in 2020.

      Eu unu’ l-as ruga pe dl. Stoica sa discute cu vechii sai colegi si prieteni din PNL despre acest scenariu. Pt ca e scenariul care chiar a reseta Romania. Dar pt ca acest scenariu sa se intample, e nevoie ca PNL-ul sa faca un pas inainte. Sa vina sa-i ofere aliantei USR-PLUS postul de prim-ministru, daca tot cere sustinerea acesteia pt realegerea dlui. Johanis.

    • cetățeanul turmentat spune:

      Domnul B tocmai vitupera despre hoții psd care fură de la copii (rectificare bugetară cu tăiere de la educație) ca să dea la primării.Foarte corect, da’ vin și io și zic că 500 de milioane băgați în plus la securiști sînt furați tot de la copii, chestie asupra căreia dl.B nu suflă un cuvințel. Apreciez totuși că omul spune pe față cam ce are în cap, adică nu se face dom’le ca ”In conditiile in care iese la iveala colapsul unor institutii de ordine publica din Romania,” să nu sărim la cap cu ceva parale ca să-i ajutăm pe bieții oameni din ”sistem”. Ha-ha-ha, s-au demascat, cum zicea pe vremuri alt fost tînăr foarte intelectual și promițător în ale politicii făcute în pulover roșu pe gît(!). Pe mine m-a convins, deja mi-am lăsat o plasă goală ca să-mi țină loc la coada de la semnături pentru el.

      • Florin spune:

        Tu erai deja convins, stai linistit. Pe noi pe restu’ Dan Barna ne-a convins si mai tare sa votam cu el si cu USR-PLUS.

        Gogorita asta cu securistii si serviciile secrete e singurul lucru cu care incercati voi troll-ii pesedisti sa-i atacati. Si asta din cauza ca oamenii chiar sunt curati si nu aveti cu ce altceva sa-i atacati.

        Dar no, cand esti pesedist educat la usa lui Liviu Dragnea, tot ce ai in cap e “statul paralel”. Atacati baieti, atacati!!! Cu cat atacati mai tare, cu cat tipati mai tare, cu cat va zbateti mai tare, cu atat ne convingecti ca asta e alegerea corecta: USR-PLUS si Dan Barna.

        Tare va mai este teama de ei. De aia tipati ca din gura de sarpe. Stiti ca daca ne strangem o masa critica care sa le oferim majoritatea in parlament si guvernare, voi vechii rechini si raptori din clasa politica sunteti trimisi la plimbare. Sau probabil multi dintre voi la puscarie.

        Am o provocare pt populatia din Romania si diaspora: ne strangem suficienti cat sa ducem alianta USR-PLUS la 50%+1 la alegerile parlamentare? Asta e singurul mod in care se va schimba modul cum se face politica si administratie in Romania. Daca nu reusim asta, atunci ramanem tot cu Dancila, Ponta, Tericeanu, Iordache, Nicolicea, Serban Nicolae, Codrin Stefanescu, Radulescu Mitraliera, Melescanu, Carmen Dan si restu’ incompetentilor pusi doar pe furt din avutul public.

        • cetățeanul turmentat spune:

          Nene, votează cu cine vrei că aici sînt lucruri amestecate și din bască o să iasă tot cine trebuie! Geoană zboară la Moscova la miloagă și după cîțiva ani ajunge barosan în NATO, Dragnea face poze cu Trump și ajunge la pușcărie iar Iohannis și Barna se duc acum la Washigton ca să vază cine o să fie căftănit vizir și cam cît la sută din PIB e peșcheșu’ (astea, pe limba lor, se cheamă ”contacte diplomatice la nivel înalt”). Dracu’ să-i mai înțeleagă, toți zic că reformează, schimbă, resetează, întăresc, clădesc și schimbă la față România și românii fug pe capete de bine ce o duc! Singurii care sînt jupîni p-acilea sînt ei, neamurile și gașca lor și bineînțeles ”sistemul” de securici (tot împreună cu neamurile și gașca). Spor la votat, salut, pa, bonjour!

          • eu****** spune:

            Cetatene, ai dreptate!

            Niciodata in ultimii ani de dupa razboi nu am avut mai multi prosti-lideri in lumea asta

  4. Dan spune:

    PNL nu are in ADN decat colaborarea cu PSD

  5. Lucifer spune:

    Îl cunosc destul de bine pe acest Valeriu Stoica din anii ’90. Un tip foarte inteligent dar extrem de periculos. Politic vorbind, singura lui acţiune pozitivă a fost salvarea PNL în anul 1999-2000 când a reuşit, printr-o alianţă care ne-a costat apoi (Theodor Stolojan), să obţină un scor care să permită intrarea PNL în parlament. În urma acelor alegeri PNŢ-cd a dispărut de pe eşichierul politic românesc.
    Revenind la ce spune acum, multe lucruri sunt corecte. Ne trebuie o nouă arhitectură a Statului, adică o nouă Constituţie. Dar pentru asta ne trebuie mai întîi o nouă structură socială care să stabilească UN ALT FEL de contract social cetăţeni-stat. Dl Stoica este sceptic că societatea românească a evoluat aşa de mult încât să producă o nouă Constituţie şi un alt fel de Stat. Eu sunt mai optimist.
    În legătură cu analiza lui Stoica asupra situaţiei politice actuale, am să spun mai întîi că permanentizarea FSN-PSD la guvernare a fost şi din cauza unor oameni ca dl Stoica. Care şi ei au intrat în hora pesedistă a acumulării contracronometru de averi prin intermediul statului….
    Dl Stoica are păreri juridice relativ corecte, politic nu mai poate produce nimic. Mai ales că actuala societate românească este atât de eterogenă încât ar fi imposibil pentru dl Stoica să-i înţeleagă parametrii de bază care să constituie apoi un eşafodaj politic. La vremuri noi, oameni noi.
    Notă: aş vrea ca PNL să fie acel partid care să desluşească rapid valorile proprii ale noii societăţi româneşti şi să le transforme într-un nou CONTRACT-SOCIAL între cetăţenii români şi stat.

    • eu****** spune:

      As amenda un pic PS – daca imi permiteti si daca nu imi permiteti tot o sa o fac…- scuze!

      PNL-ul ar trebui sa vina cu o agenda clara care sa o desluseasca si sa isi convinga electoratul propriu si basca cei dezamagiti de promisiunile electorale care nu vor fi onorate sau onorate la niste costuri imense pentru toti cetatenii – deci astept o comunicare cu un PROGRAM CLAR in continut si context. care poate sa fie NOU si NEASTEPTAT dar UTIL pentru cetateni dar pe care cred ca are suficient timp sa il impuna – 9 luni pana la urmatoarele alegeri locale, 12 luni pana la urmatoarele alegeri parlamentare.

      Zau ca se poate!

      • Lucifer spune:

        Va fi, mai este timp. Se vrea o viziune conservator-liberală pentru România, ceea ce nu este uşor de convenit şi de pus în practică, mai ales că PNL este cam singur pe dreapta.

  6. ion spune:

    Au mai fost pacturi pentru Romania, chiar unele din care a facut parte PNL si unde si-a aratat adevarata fata: un PSD galben si aproape la fel de toxic.
    Nu pactul va salva natiunea ci separarea. Pacturi gen CDR au mai fost si n-au facut nimic, la urmatoarele alegeri tot PSD a castigat majoritar.

  7. Adi spune:

    Ca intotdeauna, dl. Valeriu Stoica arata claritate si pragmatism in gandire.

    Din pacate, devine evident ca Romania va rata din nou “resetarea statului” si asta numai si numai din cauza cetatenilor care voteaza cu PNL si Johanis. De la vontantii PSD nu am asteptari. I-am vazut cu totii la acele mitinguri organizate de Dragnea. Dar de la cei care au votat cu PNL la alegerile europarlamentare chiar aveam alte asteptari. Daca acei oameni au uitat asa de usor de USL, de premierul de la Grivco, de semnarea demiterii Codrutei Kovesi, de absorbtia PDL in PNL, de toti oamenii lui Basescu aterizati in PNL si multe multe altele, atunci asta e. Sa voteze in continuare cu PNL si apoi sa se mire de ce Romania sta pe loc, de ce Romania nu se schimba si nu progreseaza. Daca chiar si acum in al 12-lea ceas cand vedem in cazul Caracal cat de jos a ajuns statul Roman, dar si cand avem in sfarsit o o alternativa reala in Alianta USR-PLUS, pt schimbare clasei politice vechi, ei tot voteaza PNL, pai de ce ne mai miram?

    Ramanem in cotinuare in mocirla asta in care ne scaldam de 30 de ani si ne intrebam de ce nu se schimba nimic. Pt ca sa fie clar: dupa turul 1 al alegerilor prezidentiale, Johanis face intelegere cu Dancila si PSD pt a fi votat de electoratul PSD in turul 2, iar la schimb cu asta va reface USL si tot clasa politica veche formata din PNL si PSD va guverna Romania inca 5 ani in al doilea mandat a lui Johanis.

    Asadar votati PNL stimati cetateni de dreapta si apoi intrebati-va de ce Romania ramane pe ultimul loc la toate statisticile europene.

  8. FR spune:

    Domnule Stoica,

    Pare ca ati uitat de multiplele blaturi p$d – pnl si de cele cateva versiuni USL. Apoi sa ne aducem aminte cine a blocat Punctul 8 al Declaratiei de la Timisoara, cu onor mister Radu Campeanu.

    Deci care liberali, care dreapta? Doctrina asta nu o cunoaste nimeni la dvs in partid si nu cred nici ca le pasa atunci cand fura cot la cot cu colegii lor comunisti. Asadar liberalii sunt doar niste profitori ai furtului desantat al p$d, partid care sta in siajul mare partid comunist care sta sa cada, dar nu e cu nimic mai prejos decat el.

    Si la pnl ca si la p$d sunt sume imense care nu pot fi justificate si ambele tabere (sa nu le spun bande de hoti) se fac ca nu stiu nimic. Nimeni din clasa/banda politica nu isi doreste sa urmareasca banii si sa ii justifice, cand o sa incepeti sa promovati asta poate incepeti sa va apropiati si de ideea de liberalism.

    Ii doresc lui pnl ceea ce ii doresc si lui p$d, adica sa se desfiinteze si sa intre la puscarie pentru marele jaf national care se desfasoara de 30 de ani si inca nu s-a terminat.

  9. Lu spune:

    PNL de dreapta, USR de stânga ?
    Prin băieţii mei de 30 şi ceva de ani cunosc foarte mulţi simpatizanţi USR. Majoritatea sunt corporatişti, niciunul nu lucrează la stat. Studenţi fiind au început contactul cu politica în plin ministeriat al lui Tăriceanu cu majoritate psd-istă în Parlament. La începutul carierei profesionale au savurat minunata alianţă USL (PSD – PNL). La primele alegeri mulţi dintre ei n-au votat, nu au avut cu cine, nu s-au regăsit în niciun partid politic. Până a apărut USR, iar mai târziu Alianţa 2020. Opţiunea lor este normală, este penibil să spui despre ei că sunt de stânga. Doar unii dintre ei au prins ca bebeluşi 1-2 ani de communism. Valeriu Stoica se înhăitează cu disperaţii de la PNL care sunt tot mai conştienţi că KWJ are şanse mari să piardă turul II. Mai are sens să spun că şi foarte mulţi din gneraţia mea sunt cu Alianţa 2020. Unii din propria iniţiativă, alţii influenţaţi de copii. Da, există şi oameni în vârstă care ascultă de părerile copiilor, care ştiu că au apus de mult vremurile când părinţii încercau să-şi impună părerile copiilor.

    • stefan spune:

      @ LU : lucratorii din corporatii sunt lefegii, membri de sindicat deci, pe cale de consecinta, sunt de stanga, asa cum este si un vanzator, sau un zidar, sau un tractorist; faptul ca iau o leafa mai buna si au birou la etaj sunt doar amanunte; USR si-a pierdut contactul cu dreapta cand l-au mazilit pe Nicusor Dan; ei nu au treaba cu antreprenorii romani pentru ca nu stiu ce e aia sa fii om de afaceri (adica owner), asadar nu ii vad producand politici de dreapta; bun rau PNL e singurul partid care face si poate face asta, dovada ca membrii lui sunt in majoritatea oameni e afaceri (adica aia care platesc taxe la stat , deci si la CJ Teleorman ca sa ii plateasca facturile lui Dan Barna cel multpreacurat); lucrurile nu sunt nici albe nici negre, ci doar prosti care le vad astfel; faptul ca mata nu inghiti PNL (desigur lozinci pe care ti le-au bagat pe gat unii si altii, ca nu pari a fi capabil sa comiti ceva care sa-ti apartina); finalmente, USR+ acopera un spatiu care s-a creat in ultimii ani prin cresterea numarului de corporatii, ONG-uri, a aparut firesc, firesc isi va face loc si, la fel de firesc, peste 5 ani, unii ii vor cataloga drept hoti sau prosti, iar altii dimpotriva; caci, nah, politica naste contradictii; se cuvine, asadar, cum spune si distinsul intervievat, sa fim o populatie desteapta, cinstita si ferma ca sa avem lideri oe masura; cu latrai din astia, insa…

      • Dan_Bruma spune:

        Lozinci bagate pe gât. Frumos început de dialog. USL-ul o fi tot lozinca bagata pe gat. Asta este trendu, cu USR si PLUS comunistilor si securistilor nu o sa le mai mearga. Nici o importanta ca-s de stanga sau de dreapta sau de a treia sau a n-spea cale. Tot ce are importanta este sa duca la bun sfarsit revolutia neterminata in ’89.

  10. Grammaticus spune:

    Sa fie, sa existe vreun avocat nepesedist in Romania, aparator al organizatorilor concursurilor ilegale din universitati, anulate in instanta, precum se aude? Dar poate doar se aude, fara acoperire in realitate,

  11. radu spune:

    Din pacate la locale pnl va colabora perfect. Cu psd.

  12. Explicit spune:

    PNL nu are cum sa ramana de dreapta, ca nu e de dreapta.

    Poate vreti sa devina de dreapta, insa asta ar fi un proiect mai anevoios de dus la capat decat preluarea unei camarile din alt partid cu tot cu feudele aferente.

    In rest, la PNL gasim baroni locali, gasim stive de invartiti plasati in calea banului public, gasim colaborare locala masiva cu PSD in ciuda retoricii oficiale ca n-ar fi, gasim beneficiari de contracte cu multi bani publici dati pe lucrari proaste si scumpe – exact tiparul PSD, adica stanga feudala romaneasca, fara mari griji idelogice, astea sunt pentru simpatizantii nostalgici ca dvs..

    Nu exista partid de dreapta autentica in Romania, nu mai vorbesc de politici autentice de dreapta. Iar L-ul ala din acronim e pentru agatat umbrela, nimic in comun cu ceva liberal, ne-etatist nu emana acest partid

  13. Constantin spune:

    „Speranța se împlinește dacă vrea Dumnezeu.”

    …nu cetățenii.

    Este frustrant să observi că state care au trecut prin cumplitul război iugoslav, precum Croația și Slovenia, sau care s-au desprins din URSS cu un dureros efort , precum statele baltice, au devenit „prin voința divină” state normale, democratice, cu un parcurs în Uniunea Europeană marcat de respectarea principiilor statului de drept și a independenței justiției, de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Pentru România, nu s-au aliniat planetele, karma zenul și fengșuiul nu s-au potrivit, iar conjunctura astrală nu este favorabilă!

    De fapt este vorba despre cleptocrația formată din membrii din rândul al doilea al Securității și PCR și apropiații lor, instaurată după 1989, care a capturat statul, consolidându-se inclusiv în perioada în care dl V Stoica era un politician activ. Lucrurile sunt clare, simple, dincolo de orice filozofie politică. După 30 de ani este momentul ca guvernarea cleptocrată să fie înlăturată pentru că s-a ajuns la o formă de cangrenă care afectează grav funcționarea statului și securitatea cetățenilor. Au furat destul din averea publică!

    Problema pe care o văd conturându-se acum este extrem de gravă. Sistemul (cel care l-a învins pe dl Constantinescu), cleptocrația, Statul paralel, oricum cum doriți să numiți această formă de guvernare deosebit de ineficientă, este conștient că în lăcomia sa a ajuns la limita ineficienței, așa cum sistemul socialist a ajuns în urmă cu 30 de ani. Și riscă să fie înlăturat de la putere, cum se întâmplă astăzi în Republica Moldova. Ei bine, ai noștri nu vor să plece fără luptă, așa cum n-au vrut nici apropiații regimului Ceaușescu. Și au la dispoziție toate resursele statului, de la Buget și Curtea Constituțională, până la „instituțiile de forță” ale Ministerului de Interne și serviciile de informații. Întreg aparatul de stat este subordonat cleptocrației.

    Or, singura formațiune politică ce a refuzat în mod constant (cel puțin până în prezent) să participe la „combinațiile” politicienilor apropiați de cleptocrație este USR, partid parlamentar care și-a respectat principiile, iar membrii săi nu au migrat către alte partide. Iar asta este înspăimântător pentru marionetele cleptocraților, mai ales că USRPLUS câștigă în preferințele electoratului pe zi ce trece. Aceasta se traduce în atacuri tot mai violente din diverse părți, de la finețea eseurilor intelectualilor, la opiniile brutale ale politicienilor, sau din partea „conservelor serviciilor” din presă ori societatea civilă. Toate pe bani publici și toate pentru a păstra statu-quoul.

    Astfel, am auzit recent un fost consilier prezidențial spunând la TV ceea ce citesc în acest interviu, parcă autorii s-ar fi consultat, anume că USR ar face bine să se alieze cu PNL, eventual prin fuziune sau absorbție sub autoritatea PNL, după cum s-a întâmplat cu PDL. Altfel, este inevitabil ca PNL să refacă USL. Care este de dreapta, iar USR devine de stânga! Pe bune?!

    Doctrinar PNL este de centru-stânga. Cred că nu sunt necesare lămuriri. Iar USR este de centru. Este de centru prin natura sa și modul în care a fost format și alcătuit. Dacă dorește o alianță de dreapta (nu-i nimic de dreapta aici, ci de centru, dar în fine…) , de ce PNL nu se aliază onest cu USR și PLUS?! De ce preferă PSD? Răspunsul este unul simplu, anume activitatea lor comună în consolidarea cleptocrației. PNL ar trebui să curețe înainte de toate propria ogradă.

    Revizuirea Constituției a fost un demers ucis de chiar PNL prin Președintele Comisiei de Revizuire, dl Crin Antonescu, deși aveau puterea și majoritatea parlamentară necesare. Iar asta s-a petrecut tocmai pentru că Sistemul, Statul paralel, cleptocrația, ori cum vreți să le numiți, sunt puternice și intrate adânc în partidele consacrate, de neclintit!

    De asta mă tem, că realul Stat paralel (a se vedea R Paxton) nu va putea fi clintit, deși am ajuns într-un punct în care nu mai putem continua astfel, iar cleptocrația refuză să plece de la putere. În acest context, atacurile la USR PLUS este de așteptat să devină tot mai numeroase și mai intense.

    • eu****** spune:

      Sunt oameni noi in PNL care gandesc un pic altfel dar pana la urma este o decizie de top- management in care orgoliile pot sa fie cu mult mai mari cat casa…

      Mandru ca sunt politician roman de la PNL/USR-PLUS???
      Nu ajuta acum la nimic cand ciuma rosie inca mai respira miroase a mort…

    • Lucifer spune:

      Fabulezi cu premeditare în sensul manipulării grosiere. PNL este conservator-liberal, deci de centru-dreapta. USR+PLUS este progresist în sens Macron, antisistem, cu orientare de centru-stânga (vezi buna colaborare cu socialiştii din parlamentul european, dar conflictele cu PPE). USR+PLUS este o gogoaşă ca PP Dan Diaconescu, un fel fel de refulare urât mirositoare a unor cetăţeni disperaţi.

  14. eu****** spune:

    Sincer cred in ceea ce spune domnul Stoica:

    “Eu rămân la ideea mea că o alianță între USR-PLUS pe de o parte și PNL pe de altă parte ar fi fost ideală pentru alegerile prezidențiale. Din păcate, această alianță nu mai e posibilă. Cred ca USR-PLUS s-au grăbit, numai din dorința de a-și crește cota electorală. Dacă vorbim de acea resetare a Statului Român, era nevoie ca USR-PLUS și PNL să colaboreze. Dacă intră în conflict PNL și USR-PLUS mi-e teamă că această resetare va fi amânată din nou.”

    Domnul Dacian Ciolos imi face impresia ca intelege acest demers si chiar daca nu va fi posibila alianta intre USR-PLUS si PNL la Presidentiale aceasta este obligatorie pentru alegerilor LOCALE.

    Alegerile locale din 2020 vor fi cele care pot sa contribuie decisiv la formarea unei altfel de “respiratii” in parlamentul din RO.

    Imi doresc niste lideri politici mai intelepti, mai putin aroganti, mai curajosi si mai orientati catre o privire de ansamblu, cu viziune, nu cantonati strict in meandrele prezentului – oare este posibil?

    Cred ca Ro este in postura de a juca niste carti mari in regiune.
    Keep on going!

  15. nicolaie apolzan spune:

    Dle Stoica sper ca le ati bagat mintile in cap pnl-istilor actuali ca trebuie sa se reformeze apoi sa se puna pe picior de egalitate cu usr-istii.Ase vedea orasele mari de cine au fost castigate,incepand cu Buc.pierdut de marele Blaga,Orban.

  16. joenegut. spune:

    Surpriza mea este ca majoritatea comentatorilor sunt de tip USR și cu wishful thinking.
    Sa fie clar partidul care a modernizat România este PNL cu toate defectele din trecutul precomunist și postcomunist.
    Liderii PNL nu au atacat USR/PLUS în schimb tot felul de oportuniști tip Cristian Preda primiți cu larghete de aceasta alianță ataca PNL.
    Este clar ca dorința PNL este alianța naturala cu USR/PLUS.

    • Constantin spune:

      “Este clar ca dorința PNL este alianța naturala cu USR/PLUS.”

      Aș zice că mai degrabă este dorința noastră. Și este exact o atitudine “wishful thinking”.
      Citind declarațiile oficialilor PNL se înțelege că privesc USR PLUS drept un concurent cu care se simt obligați să lupte, nu aliați firești.

      Pe mine de fapt “baletul” doctrinar nici nu mă interesează deocamdată. Obiectivul esențial al oricăror partide democratice – indiferent de doctrină și orientare stânga/dreapta – este necesar să fie acum înlăturarea guvernării cleptocrate.

      Este o chestiuune falsă, enunțată exclusiv cu scop manipulatoriu, preferinața pentru o guvernare de drepta, sau prntru o guvernare de stânga! Pentru început singura preferintă rațională este pentru o guvernare democratică, una care să nu aibă nicio legătură cu grupul infracțional organizat care a capturat statul.

      • Lucky spune:

        Nimic mai adevarat. De unde si sperantele mari puse in USR-PLUS care este o grupare politica necompromisa, inca. (Sper sa ramana asa, cel putin 10-15 ani, pana la o stabilizare fieasca a fortelor politice).

    • Dan_Bruma spune:

      Alianta naturala a PNL-ului s-a produs deja si se numeste USL. De asta nu e o posibilia o alianta a PNL cu USR/PLUS. Este chiar exclusa. Asta cu modernizarea Romaniei de catre PNL este superba. Nici Orban nu ar îndrazni sa o rosteasca pe lavreo adunare publica!

  17. Caliman Eugen spune:

    Cu siguranta, ca relatiile dintre P.N.Liberal si Alianta USR – Plus se vor ,,ostiliza” la maxim, deoarece niciuna nu au un ,,proiect de tara” care sa faca ,,diferenta” valorica – electorala si politica dintre ele!De acest imens conflict electoral din interiorul dreptei, va beneficia ca si altadata, stinga politica: adica PSD si ALDE…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)