Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Întrebări și răspunsuri esențiale

Mircea Morariu mai 19, 2020 Politica & Doctrine
13 comentarii 907 Vizualizari

Ce a reprezentat, în realitate, comunismul? Mai înseamnă el ceva cu adevărat astăzi? Este o idee moartă sau, măcar, pe vecie compromisă ori merită el să i se mai dea o șansă?
Cât de mare a fost, dacă a fost, distanța, dintre felul în care l-au proiectat Marx și Engels și l-a rectificat, ulterior, Lenin, și cum a fost el pus în practică? A fost o idee bună, prost pusă în practică, sau a fost, așa cum spunea, la un moment dat, Thierry Wolton, o idee proastă cum nu se poate mai bine și mai revelator pusă în practică? Dezvăluindu-i-se astfel, cu un preț imens, natura criminală. Sau. Ce s-a întâmplat cu adevărat cu comunismul în așa-zisele țări ale socialismului real ca, de pildă, România și Polonia? Cât de mari au fost diferențele dintre feluritele comunisme est-europene? De ce a fost Occidentul preț de atâta timp vrăjit de comunism? De ce, de pildă, în Italia sau Franța au fost decenii întregi în care nu erai defel bine privit fie și numai dacă îl puneai la îndoială? De ce unii nu se dezvrăjesc nici astăzi? Cum se explică oare “captivitatea” Franței? Își află oare ea originea “intelectuală”, ca și comunismul, în Revoluția Franceză și dimensiunile mitice ale acesteia? Ce e cu promisiunea cu egalitatea? Să fie ea oare cea care i-a asigurat atâta vreme forța de fascinație?
E ori nu (mai) e nevoie de un proces al comunismului sau e prea târziu să facem asta? Care sunt diferențele dintre comunism și nazism? E adevărat sau nu că primul a câștigat un război, iar cel de-al doilea, nu? Dacă da, cum a fost acest câștig? Care a fost istoria zămislirii “Memorialului de la Sighet”? Dar aceea a Cărții negre a comunismului? Cum s-au petrecut faptele atunci când s-a întocmit așa-numitul Raport Tismăneanu? Cum se explică ostilitatea, chiar nervozitatea dementă, cu care a fost primit?
Acestui noian de întrebări pe care eu le socotesc a fi esențiale, dar și altora, le oferă răspunsur o carte. De nici măcar 150 de pagini. Cartea se cheamă Comunismul de apoi, este una de interviuri, intervievații fiind Thierry Wolton, Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Adam Michnick, Ana Blandiana, Vladimir Tismăneanu, Lucian Boia, Dragoș Paul Aligică. Interviurile au fost realizate de Cristian Pătrășconiu.
Cui se adresează ea? Aici l-aș cita pe Vladimir Tismăneanu ale cărui vorbe referitoare la utilitatea Raportului final mi se par că se potrivesc perfect volumului de față: „În primul rând pentru cei care vor să cunoască adevărul istoric, pentru cei care refuză amnezia, pentru tinerii acestei țări, dar și pentru generațiile mai vârstnice”.
Or, tocmai din această perspectivă, mi se pare cum nu se poate mai inspirată ideea publicării volumului la o editură universitară. Aceea a Universității de Vest din Timișoara.
E, din păcate, o tristă realitate că tinerele generații știu din ce în ce mai puțin sau chiar nimic despre comunism. Că aud despre el povești trunchiate, orientate, care au în vedere doar anumite avantaje punctuale pe care el le-a oferit, la un moment dat, unora sau altora. Iată, chiar în cartea care prilejuiește aceste însemnări, se vorbește despre relativa bunăstare românească din anii 70 ai veacului trecut. Pe ce s-a bazat ea? Pe păcălirea Occidentului? Sau pe dorința acestuia de a se lăsa păcălit? Pe împrumuturi? Pe o falsă destindere? Pe o bunăvoință relativă a regimului față de supuși, bunăvoințp care s-a limitat strict la dimensiunea economică? Ce facem însă cu celelalte două decenii de dinainte, cu arestările în masă, cu Sighetul despre care vorbește Ana Blandiana, cu călăii analizați de Thierry Wolton? Au meritat cei zece ani de relativă bunăstare cei ceilalți 35 de ani de teamă, frică, suferință, de privațiuni, de atentat la însăși ființa poporului român? De ce au astfel de povești succes? “Spune comunismul povești mai frumoase decât o face narativul democrației? Sunt mai pricepuți la basme comuniștii ?”, cum sună una dintre multele întrebări mai mult decât inspirate, formulate de Cristian Pătrășconiu?
Iată, cred, destule argumente care justifică, care, în opinia mea, chiar impun citirea cărții.
Eu am citit-o pe nerăsuflate.

COMUNISMUL DE APOI (interviuri de Cristian Pătrășconiu); Editura Universității de Vest din Timișoara ; Timișoara,2020


Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , ,



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Neamtu tiganu spune:

    Pt cineva care a trait acele vremuri in mod sigur cartea e pierdere de vreme, iar cei tineri precis nu se vor apuca s-o citeasca. Nici celebrul raport de condamnare al comunismului nu a avut nici o relevanta, ci doar o mica schmekerie a unui presedinte care a aruncat ceva nisip in ochi.
    Eu doar ma rog la Dumnezeu sa nu mai existe in veci un asemenea regim criminal ca atunci.

    • Kurt spune:

      Rămân oamenii, aceia cu biografia în două epoci foarte diferite. Rămân întrebări. Înainte și după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist 1989 oamenii s-au aranjat vrând nevrând cu situația din țară. Colaboraționismul și complicitatea multora înainte și după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist. Au trecut 30 de ani ….

      După lupte seculare
      După 30 de ani

      IL Caragiale azi

  2. Psihopatolog modest spune:

    O durere care se menține este ca DUPĂ nu am mai reusit să adaugăm un kilometru
    la traseul metroului comunist. Este foarte greu să le explic asta tinerilor naivi care au preuat ideile roz-bombon istorisite de vreun bunic nostalgic. Am incercat sa le distrag atenția spunandu-le ca pe vremea aia era cenzură, iar telefoanele erau ascultate, dar ei spun ca tot la filme cu Nea Marin miliardar si BD prefera sa se uite, in locul excelentelor filme romanesti premiate cu Ursul de aur de la Berlin.

  3. Constantin spune:

    Apariția unei cărți care vorbește despre comunism celor care nu l-au cunoacut direct este după părerea mea binevenită. Iar promovarea ei aici este un merit al domnului Mircea Morariu.

    Eu mărturisesc însă că, dacă printre cei care au contribuit la realizarea cărții se află dl Lucian Boia, nu o voi citi, deși sunt convins că opiniile domniei-sale, de fost colaborator pentru cel puțin 16 ani al Securității și de apropiat al Partidului Comunist ar putea fi interesante.

  4. paranormalul spune:

    paranormalul spune:
    14/05/2020 la 15:24

    Rememorarea acestor evenimente , partial aratate si evident necunoscute noua publicului larg, ne trezeste – aduceri aminte -(raportat la perceptia individuala si cea ce era la vedere atunci )celor care au trait acele timpuri de pina in 1967si de dupa . Aceasta perioda , a reprezentat o parte , ca forma de inceputuri ale socialismului ,denumit mai tirziu multilateral -dezvoltat si care dupa 1967 s-a transformat treptat intr-o dictatura de partid si de stat .Amintirile acelor vremuri ne coplesesc ,si parca ne rememoram partea aceea de viata prin imagini suprapuse si aduse in fata ochilor de mintea noastra . Idea initiala de socialism (dar nu dialectic ) si de comunism a fost imbratisata, la inceputuri , de foarte multa lume ,peste tot in universul pamantesc .O idee inital generoasa ce a capacitat energii -supranaturale – dar care a fost rapid decredibilizata de conducatorii (uneori nealesi ) ai acelor vremuri . Sa te fereasca -Dumnezeu – de burghezia proletara – ne spunea cindva- unul dintre teoreticienii comunismului . Dupa perioda grea de dupa razboi ,lipsa alimentelor , diferite abuzuri facute de cadre de forta ale partidului comunist, societatea s-a relaxat si o forma initiala de bine (inca nu stiam ce au patit cei ce formau asa zisa burghezie romaneasca , unii au fugit din tara , altii si-au vindut mai pe nimic tot ce aveau pentru a putea trai ) , sa instaurat in tara ,dar asta la inceputuri .Chiar daca initial accesul in liceele Bucurestene era acordat celor -cu origini sanatoase – ,cei care aveau parinti considerati liber -profesionisti si nu erau incadrati ,intr-o forma de munca , la stat ,erau primiti pe ultimele locuri sau nu erau primiti deloc in formele socialiste de invataminit . Nici asta nu a durat mult si invatamintul si-a reconsiderat acceptul ,iar totul a inceput sa fie atasat notiunii de valoare umana .Cei inteligenti (indiferent de unde proveneau,) erau ajutati si pusi in functii superioare , dar totul cu acordul Partidului Comunist Roman si al obligativitatii de a fi membru de partid (si aici erau cutume , cei cu rude in strainatate nu puteau fi membri de partid )Examanele de orice fel erau -pe bune – si dezvoltarea natiei era evidenta . Se gaseau mai de toate (raportat la acele vremuri )si pepsi cola si tigari Kull sau Ariel- mentolate- si Marlboro scurt sau Kent – lung si haine ,incaltaminte de calitate produse in tara si salam de sibiu in alimentari (dar era cam scump pentru acele vremuri ,9 lei suta de grame la un venit mediu de 650 lei ). Pietele erau pline cu de toate si mai existau inca mini negustorese -taranci – ,provenite de la marginea Bucurestilor undeva unde acum este – DRISTOR- ce aduceau – dis de dimineata – doritorilor , oua , lapte, fructe ,legume , din productie proprie . Au aparut curind si primele televizoare ALB-NEGRU de provenienta ruseasca ,unele micute de tot , parca se numeau – RECORD- . La cinematografe puteai vedea filme din occident si la TV filmele mute ale lui Charlie Chaplin , Buster Keaton ,sau nemuritorilor Stan si Bran(fie ei studenti la Oxford) iar teatrul romanesc putea fi vazut si la tv ,nemuritoarele tragedii antice si piesele lui Caragiale faceau sali pline , ca si nemuritorii actori ai vremurilor Geoge Vraca sau Birlic . Nu pot uita inegalabilul film al lui Victor Iliu – MOARA cu NOROC- poate unul dintre cele mai bune filme vazute vreodata si care a avut norocul unei distributii de exceptie , din care mintea mea a extras personajul -Ghita – interpretat de C.Codrescu dar si primul film vazut la cinema -PATRIA – pe ecran – LAT- (asa in zicem noi adolescentii ) numit Laleaua Neagra cu atit de minunatul in acele vremuri Alain Delon (cite cojocele -numite Alain Delon , ce erau la moda nu am avut ). Parca ca un facut ,deodata totul s-a schimbat , nivelul de trai a cazut brusc , alimentele nu mai erau de gasit tototul se vindea pe – sub mina- la negru , avorturile au fost interzise , programele la Tv erau doar de doua ore si nu contineau decit laude la adresa- conducatorului iubit – , in cinematografe nu mai existau proiectii cu filme americane sau europene , serialele la tv erau oprite , imnul tarii se cinta obligatoriu la inceputul si sfirsitul orelor de curs si al programelor de la TV , Cintarea Patriei era (pina la un moment dat cind a fost oprita )singura emisiune de politico -varieteu din tara , elevii aveau tunsori obligatorii si uniforma de proasta calitate , sexul afisat era condamnabil , obtinerea unei slujbe era conditionata , daca nu aveai servici erai pedepsit si condamnat , masina nu puteai sa ai decit una singura in familie, benzina era si ea pe cartela , la fel ca si imposibilitatea de a avea mai multe apartamente sau case in proprietate . Spre sfirsitul dictaturii nici apartament nu mai puteai cumpara in rate , serviciul militar era facut pe la cules de cucuruz si era obligatoriu , mesele erau insuficiente caloric si drepturile omului inexistente , procesele erau facute la repezeala , condamnarile la fel ,se dadeau sentinte de pe o zi pe alta-in unele cazuri – , daca voiai sa pleci in strainatate nu erai lasat , iar daca treceai fraudulos granita erai condamnat .Pretul de cost al marfurilor vindute in tara si la export era mai mare decit pretul de vinzare al acestora (foarte putine marfuri erau vandabile si profitabile ) diferenta era luata din veniturile cetatenilor , ce nu mai aveau nici curent electric (doar doua ore pe zi , iar multi dintre noi citeam noaptea carti la lumina lanternei , aveam una militara ce putea lumina in 6 culori diferite)) . Cetatenii erau astfel obilgati sa se culce devreme ca sa fie dinamici a doua zi la munca . Uneori munceam si Duminica sau erau oameni , muncitori in fabrici, ce erau adusi sa culeaga de prin CAP-uri ,ramasite de cucuruz ,in lunile de final de sezon agricol. Cartile erau greu de procurat , doar daca aveai cunostiinte la vreo librarie ,dar ele se citeau -din mina in mina – pina ce se faceau ferfenita de zdrentuite ce erau .Popoarele socialiste, de linga noi , traiau mai bine. Iugoslavii erau carausii Europei socialiste ,polonezii aveau de toate ,iar noi romanii mai cumparam tigari de la ei Kent sau Marlboro , o vreme luam tigari chinezesti , foarte tari dar foarte bune sau tigari bulgaresti BT (de la bulgari ,dar si acelea la suprapret si cu mare greutate) . Spre sfirsitul regimului nu se mai gasea mai nimic , erau doar niste pungi cu creveti din import , in rest se cumpara pe cartela zahar , piine , ulei ,carne , si mai toata lumea lua de pe la rudele de la tara o groaza de alimente ce nu erau de gasit in galantare . Poate stiti ce nume purtau anumite constructii ce la un moment dat se dorea (de catre PCR )sa se transforme in cantine colective unde toata lumea sa poata minca cite ceva – CIRCURILE FOAMEI. Asemanarea (ca aspect exterior )cu cladirea Circului de Stat le-a adus acest nume atit de infiorator . O categorie de cetateni o duceau mai bine , lucratorii in comertul de stat , doctorii si profesorii , cei care erau asa numitii activisti de partid , lucratorii in turism , si poate si multi altii , dar majoritatea cetatenilor o duceau foarte greu . Si uite asa am ajuns in 1989 , iarna si mai noi toti stim ce a urmat , dar despre asta altadata .

    • Doru spune:

      Se vede ca esti “paranormal”: in timp ce te imbuibai cu “marlboro” si “kent”, au existat oameni saltati de securitate (tu te uitai la teve de provenienta ruseasca – RECORD-cum zici tu), pentru ca nu voiau in ruptul-capului sa se alinieze la linia-partidului (ala care zici tu ca promova pe cei destepti). …niste prosti, nu-i asa?!

      Pentru cine n-a trait vremurile de trista amintire, mai vesele:
      Oameni-muncii de la orase si sate, in timp ce aduceau prinos de recunostinta marelui ctitor, erou intre eroii neamului (de meserie cizmar analfabet, n.n) si tovarasei academician-doctor-inginer-de-renume-modial (cu 4 clase, n.n), nu precupeteau nici un efort pentru faurirea societati socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism.

  5. Lucifer spune:

    Ipocrizii intelectuale. Elitelor româneşti, dar şi poporului mioritic, le-a plăcut comunismul. Şi le mai place şi azi, vedeţi cum caută cu disperare ceva de acelaşi tip cu care să-l înlocuiască. În mod stupid şi iresponsabil, se consideră progresismul actual un fel de comunism “cu faţă umană”, tocmai bun pentru a găsi în el( în progresism) scuza şi scăparea din laşităţile elitelor româneşti din vremea comunismului. Nu, nu am scăpat încă de comunism şi de urmările/ urmaşii lui. Trebuie să treacă vreo 3 generaţii până când comunismul va muri de moarte bună din sufletele chinuite ale elitelor româneşti….

  6. Ursul Bruno spune:

    Comunismul e boala mintala ridicata la rang de ideologie. mai grav, implementata ca orinduire sociala iar nazismul a fost considerat ca raspuns la comunsim si combatera acestuia.

  7. ion adrian spune:

    Va multumesc mult pentru inspiratia de a alefe aceasta tema si mai ales cu acest Nu prea s-a inteles ce a fost cu ideologia comunista careia cred ca este mai corect sa i se spuna marxist leninista caci semnalul de intrare in scena l-a dat Marx cu Manifestul sau si apoi l-a dezvoltat din punct de vedere economic in Kapitalul si apoi Lenin in cele ce au urmat efectiv .Pe mine problema ma preocupa de zeci de ani si am si avut ocazia sa discut cu speialisti redutabili despre ea.
    Astfel in 2004 i-am comunicat in scris(e-mail) dlui Vladimir Tismaneanu niste observatii prilejuite de un articol-editorial al dsale intitulat “Viata de apoi a comunismului” si publicat in Jurnalul National de atunci in care eu ii puneam niste intrebari la care dlui nu mi-a raspuns pe loc dar in timp prin activitatea dsale am primit raspunsul maximal pe care a putut sa-l dea dlui inclusiv prin așa-numitul Raport Tismăneanu , raport in care inante de a accepta sa-l faca amenintat si insultat colosal avea niste rezerve consider ca poate l-am motivat suplimentar cerandu-i sa nu aiba rezerve in a condamna comunisul fatis ca pe un regim ilegitim si criminal, securitatea fiind instrumentul de baza criminal al acestuia sintagme preluate si de Presedintele Basescu in textul citit in fata Parlamentului Romaniei.
    De altfel pe atunci(mai 2006) dl V.Tismaneanu mi-a raspuns ca cele ce i-am scris sunt de natura sa -l intareasca. “Eu cred sincer ca am intrat in faza condamnarii comunismului ca sistem politic bazat pe o ideologie exclusivista si inumana (in pofida retoricii “umanist-revolutionare”)” mi-a spus dlui.

    Asadar pe atunci(2004) i-am scris dlui V.Tismaneanu urmstoarele:

    “Multi discuta si scriu despre comunism ca despre un sistem politic falimentar atat sub aspect economic cat si sub aspect social.
    Desigur pentru mine si cred ca si pentru cei la care ma refer, comunism inseamna marxism-leninism desi ar putea sa insemne fara ca sa incurce judecata, si numai “manifestul comunist” al clasicilor marxisti germani.
    In aplicarea sistemului comunist(si el din nefericire s-a experimentat ani multi, pe suprafate intinse si tuturor raselor si mereu cu acelasi rezultat, concurenta intre aplicatii realizandu-se numai la nivelul ororilor) la oricare din aspectele pe care le-am analiza acesta ar ramane repetent. El este asa cum bine spuneti “un esec istoric”(eu as adauga: de proportii) si cred ca esecul nu este numai al bolsevismului,leninismului,stalinismului etc ci al marxism- leninismului, de fapt al marxismului cu sau fara Gramsci si altii ca el, oricare ar fi aceia, pentru ca esecul este normal pentru o teorie falsa si daca teoria e falsa nu mai are sens sa discuti de corectitudinea sau adecvarea aplicatiei la scara realului.
    Faptul ca unii dintre teoreticienii sai au facut analize critice consistente,ineresante si nu de putine ori corecte pana la un punct, nu inseamna ca si solutiile teoretice propuse ar fi in mod aprioric si adevarate si deci, aplicabile.
    Si totusi destui din cei care discuta critic comunismul seamana pe invers cu apologetii lui din trecut(azi nu prea mai sunt),adica se ocupa de aspecte,nu as spune neesentiale dar mai degraba contingente si natural consecutive AXIOMELOR FUNDAMENTALE.
    In acest caz desi criticile sunt adevarate,desi monstruozitatea crimelor este evidenta,SISTEMUL COMUNIST ca atare nu este demolat si aruncat in aer prin insasi fundamentele sale.
    Este la fel cum pana cand nu s-a demonstrat transcedentalitatea numarului PI sau principiile termodinamicii, nici cuadratura cercului si nici perpetuumul mobile nu puteau, teoretic,rational, sa fie eliminate din discutie si probabil ca exemple similare sunt multe in stiintele rationale.
    Deci problema teoretica(si deci si practica) esentiala, este daca marxism-leninismul in fundamentele sale poate fi redus in mod rational la fals sau nu,si daca nu, cum “somnul ratiunii naste monstri”, vom asista mereu si mereu la diferite incercari de reambalare a idiologiei comuniste, a marxismului, prin care sa se cozmetizeze aceasta calamitate ideologica,adica exact ce face azi un Ziuganov care ataca dur si nemotivat sistemul antagonic celui comunist adica capitalismul pe care il defineste cu expresia :”sistemul capitalist inseamna moarte”,afirmatie care pastrand proportiile referitoare la persoanele emitente, este din aceiasi categorie ba chiar este opusa celei emise de Ronald Reagan despre “imperiul raului”.
    Desigur capitalismul are totusi o enorma calitate si anume ca nu este si nu poate fi comunism.
    Ce putem spune de primele fraze spuse de Iliescu in 22 decembrie 1989 despre posibilitatea omului, in speta a lui Ceausescu de a intina “idealurile nobile ale comunismului “? Nu am citit volumul dvs. de interviuri cu I.Iliescu si deci nu stiu ce v-a raspuns la o astfel de intrebare sau a eludat-o cum bine se pricepe, sau dvs. ati avut mila de un batran comunist si nu i-ati mai sucit cutitul in rana(si totusi Barladeanu a avut forta sa-si recunoasca public esecul si falsitatea crezului sau de o viata(eu zic ca a murit astfel impacat cu sine si cu omenirea,pentru ca referitor la Divinitate nici sa ma exprim nu indraznesc).
    Sau poate Iliescu nu a crezut niciodata in ceva anume, ci doar in drumul sau neintrerupt spre putere si-n pastrarea acesteia cat mai mult timp sub toate formele posibile adica oportunismul absolut,dar in ce scop puterea ?de afrodisiac sau de instrument pentru a face ceva rau sau bine? Ar fi interesant sa avem raspunsuri la astfel de intrebari.

    Revin la firul principal al “cestiunii” si va intreb:

    1.Care sunt principiile false in ordine economica pe care se bazeaza marxismul si marxism-leninismul(ideologia comunista) si de ce sunt ele false?
    2.Care sunt atributele false in ordine sociala(si chiar si morala) pe care se bazeaza ideologia comunista si de ce sunt ele false?

    Raspunsul pe care il astept poate fi direct dar mai frumos ar fi sa fie public( se poate si fara a-mi fi adresat) si in opinia mea el ar putea fi de tipul:
    -Nu cunosc eu si nu stiu cine ar cunoaste raspunsul la aceste intrebari;
    -Raspunsurile la care subscriu si altii(sau poate sunt numai ale mele dupa stiinta mea)sunt urmatoarele:…;
    -Lucruri evazive care sa plimbe in mod doct cititorul fara ca la sfarsit acesta sa le poata sintetiza intr-o schema de logica bivalenta, situatie care are drept scop de a camufla fie un raspuns de primul tip, fie refuzul de a-l da pe cel de al doilea tip din varii motive, din care cel mai simplu ar fi :este o paine buna de castigat de aici asa ca mai bine sa continue idiotii cu experimentele lor sinistre daca noi putem produce articole”dialectice”.

    Evident intrucat eu am indicat si aceasta a treia posibilitate, lipsa unui raspuns ar fi solutia pentru a eluda raspunsul din categoria trei(fereasca Dzeu,spun eu, ca acesta sa fie singurul raspuns posibil) dar sincer, sper sa nu fie astfel.

    PS.Intrucat am adresat acest mail spre stiinta celor care l-au primit va comunic tuturor ca regret ca nu am si adrese de mail pentru dnii. Gabriel Liiceanu si Horia Patapievici a caror parere desigur ca ar fi mai mult decat bine venita dar cine stie, este posibil sa afle si ei despre acest mail daca Domniile Voastre nu considera asemenea subiect drept lipsit de interes.
    Va multumesc daca ati avut rabdarea sa ajungeti pana aici si va salut cu cel mai deosebit respect

    Precizare azi in 2020: e-am trimis si dluo mai sus referiti intrebarile mele si deci le stiu si deci cum nu au dat pana azi un raspuns nici la nivelul lui Kolakowski caci atunci Tismaneanu mi-a raspuns oarecum vorbind de Kolakowski iar eu singur l-am descopeit pe von Mises care si al are o incercare de raspuns.Desigur ca acesia erau framantati ca si mine si habar nu aveau ca peste timp unul de aici o sa-l intrebe si pe Tismaneanu asa ceva

    Nota mea: Pe atunci in 2004 din textele dlui Tismaneanu observam ca el avea o retinere sa includa si marxismul in acelasi rationament global acuzator si se pare ca si aici cele scrise de mine l-au facut sa indrazneasca. In plus si atunci evident ca cu att mai mult azi eu am raspunsul la aceaste intrebari si de aceea am si avut curajul sa-l indemn oe V.T> asa cum l-am indemnat. Partial le-am si dat si pe aici uneori directionat spre Liiceanu (l-o fi priceput?) sau aiurea dar si pe blogul meu pe care-l indic mereu in cadrul numelui cu care public care este numele meu de botez adevarat.

    • ion adrian spune:

      O erata chiar pentru prima propozitie care este corect:
      Va multumesc mult pentru inspiratia de a alege aceasta tema si mai ales cu acest titlu foarte potrivit.

  8. Kurt spune:

    Pentru tinerii de azi din țară care cunosc numai libertate, pace și democrație se pare că e greu de imaginat ce s-a întâmplat la începutul instalării comunismului (mai puțin de 1.000 membri PCR în anul 1944, repede peste 100.000 membri și la sfârșit peste 3 milioane membri PCR) și în ultimul deceniu 1980-1989 cu întuneric, frig și lipsă de alimente. Violența, brutalitatea, omucidere, teroare roșie, asuprire, exterminarea „burgheziei” sunt uneltele comuniste. Ceaușescu a fost „anticapitalist” până la sfârșit.
    Ideologia e mai puțin grăitoare? Marx e altceva (nu a conceput socialism în Rusia țaristă) decât Lenin (numai violența și teroare duce la victoria comunismului) și Stalin (milioane de victime în URSS și estul Europei). Ideologia autohtonă originară specifică a titanului de la Scornicești, „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, a fost predată de zeci de mii de profesori universitari, asistenți, dascăli la liceu etc. Locul unde nu s-a întâmplat nimic?
    Pentru studenții de azi cred că e util de a cunoaște trecutul recent în țară, cei 80 de ani 1939-1989 de dictatură autohtonă specifică. 80 de ani din centenar!
    Ca partener în UE și Nato România are azi cele mai bune condiții din istoria sa. În interior se vede în Parlamentul de la București care e moștenirea apăsătoare din comunism, ce înseamnă 30 de ani FSN/PSD. În exterior se poate vedea azi zi de zi cum ideologia socialistă în sudul și estul continentului se folosește pentru dezinformare, diversiune și propagandă politică agresivă împotriva tuturor care nu sunt „solidari” cu socialiștii din sud, sunt „dușmani” ai Uniunii Europene.
    „Banii altora” sau „bani de la alții” e lozica de azi în sud înspre cei din nord, acuzați ca „trădători” care distrug UE, dacă nu la asigură socialiștilor din Spania, Portugalia, Italia etc transferuri financiare gratuite azi și mâine.
    Cum se poate descifra azi anunțul de la Paris și Berlin de la 18 Mai unde Președintele francez E. Macron și cancelara A. Merkel au căzut de acord ca Comisia/UE să facă datorii comunitare de 500 miliarde Euro și să organizeze un transfer gratuit de sute de miliarde Euro spre cei din sudul UE?
    Cearta politică în UE va dura mult timp pentru acești „bani de la alții”. Cei acuzați ca trădători, guvernele din Olanda, Danemarca, Suedia (stat social excelent) și Austria au anunțat deja că nu acceptă transfer financiar gratuit spre sud, dar sunt de acord de a asigura „credite rambursabile” spre cei din sud.

    Amintesc aceste conflicte de interese nord- sud de azi pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu creditele „rambursabile” achiziționate de Ceaușescu ca. în anii 1966-1976 în vest pentru „industrializarea forțată” a țării.

    …”… se vorbește despre relativa bunăstare românească din anii 70 ai veacului trecut. Pe ce s-a bazat ea? Pe păcălirea Occidentului? Sau pe dorința acestuia de a se lăsa păcălit? Pe împrumuturi?..”…

    Urmează mizerie pentru cetățenii țării în anii 1980-1989, achitarea datoriilor de stat socialist RSR în Dolari în vest.
    Cred că e bine, a fost bine ca părinții de azi să nu vorbească copiilor (mici) și elevilor despre trecutul recent, despre Națiunea ceaușistă. Copii sunt întotdeauna apărați de părinți. Studenții de azi pot studia ideologia și realitatea comunistă în RSR și pe glob. Nu e greu de văzut ce se întâmplă azi în Coreea de Nord unde Ceaușescu s-a inspirat 1972 cu consecințele bine cunoscute celor cu biografia în două epoci foarte diferite.

    Trecutul e numai trecut, nimic altceva?

  9. Doru spune:

    Comunismul, in esenta, n-a existat.
    Celebrul principiu comunist de egalitate, fara clase sociale, fara discriminare a fost folosit pentru a fura legal, prin metoda”accidentul” de o mana de borfasi, de impostori, de la cei care aveau, in numele celor care nu aveau.

    Un proces al comunismului e inutil. Insa un proces al COMUNISTILOR, DAAAA!

    Cu nume, “pronume”, cenepe, tot-tacamul.
    In loc de viorel si vulpita sa arate la teve cum iliescu-ion, inculpat seria xxx, nr xxxxxxx este condamnat pe viata pentru inalta tradare si subminarea economiei nationale, in cardasie cu inculpatii nastase-adrian, dragnea-liviu, badalau-nicolae, stefanescu-codrin, dorneanu-valer, etc., etc.

    Personal, as deschide oficial santierul comunismului, canalul Sighetu Marmatiei – Constanta, unde as trimite pe toti impostorii condamnati care vor sa castige zile de libertate, in locul maculaturii-de-penitenciar, prevazuta de legea actuala, pentru acest lucru.

  10. Caliman Eugen spune:

    1.Marx n-a proiectat nici un comunism, ci a considerat doar ca – urmare a intelegerii caracterului exploatator al capitalului care isi insusea gratuit o parte din munca angajatului – ca solutia eliminarii exploatarii este nationalizarea – etatizarea mijloacelor de productie.Lucrarea sa Capitalul dovedeste acesta situatie in cele aproape 1000 de pagini de analiza corecta economic si social, iar altceva n-a scris in Manifestul P.C. din 1848!
    2. Lenin n-a elaborat o ideologie economica sau un proiect economic socialist, deoarece nu era economist iar socialismul-comunismul NU era o noua orinduire sociala NOUA cum se pretinde ideologic/politic, ci doar o etatizare absoluta a mijloacelor de productie si in genere a activitatii economice.Deci nu era nimic de facut ca lucrare de ,,proiectare” economica a comunismului in Rusia!
    3.Rezultatele colaterale, criminale ale comunismului sint cunoscute, iar esecul lui este datorat realizarii intr-o tara in care nu era viabil, cit si datorita eliminerii rolului PIETEI in dezvoltarea economica si absolutizarea ORGANIZARII/aministrarii (etatiste) a activitatii economice.
    Un sistem politic-economoc este sustenabil prin propriile rezultate si performanta economica, fie prin teroare politica-politieneasca.Fiind nefunctional, calea unica de mentenabilitate sistemica era teroarea, crima si teama fiind insuflata institutional si sistemic.
    Daca comunismul se construia ca rezultat al tranzitiei economice la aceasta societate, iar rolul pietei era pastrat si dezvoltat incit intreprinderile socialiste sa fie in competitie pe piata interna (si apoi externa) spre a creste calitatea marfurilor si scadea preturile, daca atributriile de baza ale intreprinderii productive (ca marketing, aproviziunare, inventie inovatie, investitii, etc.) erau treptat transferate de la centru catre ele (de la CSP, Centrale Economice) si piata sociaiista era functionala, astazi traiam inca in socialism!
    Ori, de la 1848 pina in 89, ideologia si modelul economic etatist socialist n-a suferit nici o imbunatatire – reformare spre functionalizarea intreprinderilor!Asa ca acest non-model economic nu putea decit sa conduca la esecul economic, social si politic al sistemului!
    3.Am facut aceasta ,,excursie” teoretica, deoarece in 1986 sub influenta liberalizarii gorbacioviene am crezut ca sistemul poate fi reformat pentru a deveni functional – fiindca in ultima instanta depindeam fiecare de aceasta evolutie!Am construit si propus partidului un astfel de proiect de tara, la care n-am primit niciodata un raspuns.In Romania reformarea nici nu era imposibila deoarece conducatorii erau idioti sub toate rapoartele!
    Eseculul socialismului-comunismului este in primul rind datorat ,,blocarii in proiectul etatist”, economistii sai nefiind capabili sa inteleaga si propuna aportul pietei la functionalizarea si preformanta sistemica.Probabil ca peste citeva generatii socialismul va fi vazut si prin prisma unui anumit tip de egalitarism deoarece intre ,,noua clasa” de activisti si persoana mea de pilda, diferenta sociala si materiala era minima, comparativ cu cea de acum cu imbogatitii pe merit!
    4.Comentariul isi propune nu atit reabilitarea comunismului prin mecanisme de piata, cit mai ales evidentierea unui paradox al capitalismului romanesc si european: exacerbarea rolului pietei in dezvoltarea economica comparativ cu ignorarea rolului pietei in socialism.Romania se confrunta ideologic si metodologic cu eliminarea oricarui concept si idee de ORGANIZARE a dezvoltarii economice si industriale de catre stat!Esecul national se datoreaza acestei situatii, proiectul de tara dovedindu-se irealizabil deocamdata – facind din stagnarea economica si industriala un proces de durata….
    Aceasta situatie a facut ca Romania sa stagneze economic de 3 decenii datorita plecarii aratate de autor catre capitalism, aratindu-se incapabila sa construiasca un proiect de tara care sa ORGANIZEZE la fel ca in tarile ,,tigrilor asiatici” dezvoltarea economica si industriala!
    Este adevarat ca situatia se datoreaza si unei defectiuni ideologice liberale, care nu intelegte ca in epoca globalizarii statul trebuie sa se implice masiv in ECONOMIA DEZVOLTARII, organizind acest proces, iar nu construind intreprinderi sau ajutind financiar anumite sectoare (ca in comunism), pe care piata le desfiinteaza ca depasite moral fie ca perspectiva industriala durabila.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

de: Alexandru Babes

la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iunie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)